Dorind să fie părinți buni, mamele și tații aleg diferite abordări, în funcție de cum au fost educați ei, la rândul lor, de informațiile la care au acces sau de specialiștii cu care intră în contact.
Astfel, unii părinți cred că, atâta timp cât e mic, copilul nu are prea mult discernământ, astfel încât el trebuie învățat și educat în mod direct de către adulți. Iar odată educat și învățat, în timp, copilul va prelua acele informații, obiceiuri și valori care îi sunt prezentate.
Totodată, alți părinți consideră că cei mici trebuie să aibă mai multă libertate de alegere și încurajează independența și autonomia de la cele mai fragede vârste.
Poate că și tu te-ai întrebat cum este mai bine: să-l înveți pe copil în mod direct lucrurile pe care le consideri importante și să-i spui explicit ce să facă, până ajunge la o maturitate care să-i permită să facă alegeri bune, sau să-i oferi libertatea de a-și dezvolta autonomia și abilitatea de a face alegeri, cu riscul de a te confrunta cu decizii proaste din punctul tău de vedere?
Nevoia de a-i spune mereu copilului ce să facă și de a-i impune propriile soluții vine din nevoia de control pe care o au unii părinți. Această nevoie de control nu apare doar în relația cu copilul, ci și în alte domenii ale vieții.
În schimb, persoanele care se adaptează mai ușor și acceptă mai ușor diferențele de comportamente ale celor din jur sunt părinți care acceptă într-o măsură mai mare soluțiile copiilor.
Citește și:
Copilul face lucrurile importante doar când e forțat? 8 idei care te vor ajuta să educi un copil responsabil și motivat
6 moduri de a-i ajuta pe copii să fie responsabili fără să se simtă vinovați
Ce arată studiile
Totuși, specialiștii susțin că cei mici au șansa să-și dezvolte personalitatea, să înflorească atunci când au spațiul de care au nevoie pentru a-și afirma personalitatea, pentru a fi ei înșiși. Copiii sunt mai fericiți atunci când își fac planuri sau când cel puțin știu că ceea ce spun ei contează pentru părinții lor. Acești copii sunt mai motivați să respecte regulile decât cei cărora le-au fost impuse anumite soluții.
Cercetătorii de la Universitatea din California, SUA, dar și de la alte instituții de cercetare, au ajuns la concluzia că la copiii care își planifică singuri programul, care își stabilesc anumite sarcini pentru o săptămână și care își evaluează rezultatele muncii lor se dezvoltă mai rapid cortexul prefrontal și alte părți ale creierului care ajută la un control cognitiv mai eficient asupra vieții lor. Sunt abilități de planificare și control care îi ajută pe copii să se autodisciplineze, să evite factorii care i-ar putea distrage de la ce au de făcut și să evalueze argumentele pro și contra.
Atunci când își aleg singuri ce vor face și cum se vor recompensa la finalul unui proiect, copiii sunt mai motivați să obțină acel rezultat. De exemplu, s-a observat că acelor copii care și-au ales singuri materiile facultative le place mai mult să meargă la școală comparativ cu colegii lor cărora orele respective le-au fost impuse.
Citește și:
Un copil controlat nu poate fi un copil responsabil. 5 moduri de a educa responsabilitatea
Dr. Shefali Tsabary: „Nu există comportament rău al copiilor”. Ce se întâmplă de fapt când copilul are comportamente neplăcute
Ce poți face ca părinte pentru a educa un copil viitor adult responsabil și de încredere
În aceste condiții, un control excesiv din partea părinților este mai degrabă de natură să-l demotiveze pe copil decât să-l motiveze. Este adevărat, uneori poți obține în acest fel rezultate pe termen scurt, însă pe termen lung nu îi faci niciun serviciu copilului.
Pe de o parte, știi că nu vei putea fi lângă el toată viața pentru a-i spune ce să facă. Pe de alta parte, neînvățându-l să se organizeze, să-și stabilească obiective și să facă alegeri, îl privezi de niște instrumente foarte valoroase de care oamenii au nevoie pentru a reuși în viață.
În plus, un copil cu o personalitate puternică nu va rezista foarte mult timp controlului parental excesiv. S-ar putea ca, în pragul adolescenței, să înceapă să se revolte și să devină și mai dificil de controlat.
Astfel, ce putem face este să-l ajutăm pe copil și să-l încurajăm să-și descopere ariile de interes, să-și aleagă singur activitățile extrașcolare, cursurile, sporturile etc.
Citește și:
Copilul greșește și criticile nu ajută? Cu ce să înlocuiești critica pentru a-i schimba comportamentul
Gáspár György: Să-i dăm copilului, atunci când îi este greu, o jucărie în loc de o îmbrățișare este nesănătos
De altfel, nici măcar nu este necesar să-l obligăm să aibă numeroase activități extrașcolare, deoarece simplul joc nestructurat are efecte extraordinare, învățându-i pe copii:
- să lucreze în echipă
- să împartă cu ceilalți
- să negocieze
- să rezolve conflicte
- să-și adapteze emoțiile și comportamentele
- să-și expună opinia etc.
Așadar, nu este cazul să intervenim în viața copilului la fiecare pas. Cu cât vei avea tu, din rolul tău de părinte (îngrijitor) mai puțină încredere în copil, cu atât mai mult el va simți acest lucru și își va pierde și el încrederea în sine sau chiar nu va avea deloc ocazia să și-o formeze.
Poți decide să-ți ajuți copilul de mic să învețe să fie autonom și independent, astfel încât să ai încredere că deciziile pe care le ia sunt bune.
Citește și:
Copilul vrea ceva ce nu se poate. Soluția care elimină conflictele
“Folosim rușinea ca pe o tehnică de parenting”. Gabor Maté, despre Time-out și rușinea care traumatizează copiii
De ce copilul nu poate fi responsabil de respectarea limitelor
Sursa foto: Cottonbro Studio, Pexels
