5 lucruri pe care le fac părinții care își iubesc necondiționat copiii

Chiar dacă fiecare zi este la fel de potrivită să iubim, să ne lăsăm iubiți și să ne bucurăm de iubire, în luna februarie, luna iubirii, avem o ocazie să ne gândim în mod special la Iubire.

Din păcate, prea multe persoane înțeleg prost Iubirea. Și eu, până la un moment dat, făceam acest lucru, crezând că Iubirea înseamnă să-mi fie mie bine, înseamnă celălalt să-mi îndeplinească nevoile și dorințele, să primesc iubire, acceptare, apreciere în fiecare zi, dacă se poate.

Mai mult, unele persoane asociază iubirea doar cu relațiile sexuale. Alte persoane se simt dezamăgite de Iubire, după ce au suferit în urma unei relații de cuplu eșuate.

Ce este, de fapt, Iubirea?

În prezent, cred că Iubirea este mult mai mult de atât. Cred că Iubirea este ceea ce rămâne după ce ți-ai dat propria voință și rațiune deoparte și te-ai abandonat inimii.

Cred că Iubirea este când simți fericire doar pentru că iubești, pentru că persoană iubita există… nici nu contează dacă acea persoană te iubește sau nu și dacă e alături de tine zi de zi sau nu o vei mai vedea niciodată.

Iubirea este cea care îți da puterea să renunți la orice așteptări și să te ridici deasupra tuturor prejudecăților sociale, că să fii alături de persoană iubită necondiționat, simțindu-i mișcările inimii și fiindu-i alături într-o relație între om și om, între suflet și suflet, între esență divină și esență divină.

Înainte, credeam că Iubirea înseamnă fericirea de a fi iubit. Acum știu că Iubirea înseamnă fericirea și împlinirea pe care le simți atunci când iubești cu adevărat. Din această perspectiva, Iubirea este aceeași, fie că este îndreptată către partenerul de cuplu, fie că e îndreptată către copilul tău/copiii tăi. Desigur, pe lângă iubire, fiecare dintre aceste relații mai are și alte componente.

Citește și:

“Mamă, nu mă grăbi să devin adult.” 14 lucruri pe copiii ni le-ar cere dacă ar fi conștienți de nevoile lor

Cum ne exprimăm iubirea față de copil, în funcție de vârstă. 6 sugestii de la psihologul Gáspár György

Însă, din punctul meu de vedere, Iubirea rămâne și înseamnă cel puțin aceste 5 lucruri:

1. Acceptare necondiționată

Acceptare necondiționată este atunci când îl accepți pe celălalt, fie că îți este copil sau partener, cu bune și cu rele, indiferent cum acționează, cum gândește și cum se exprimă.

Un părinte care își acceptă necondiționat copilul nu îl critică și nu încearcă să-l schimbe, doar îi este un ghid, un model, un ajutor în procesul de a învață să trăiască în această lume.

 

2. Încredere necondiționată

Încrederea necondiționată o vedem atunci când, indiferent de câte ori eșuează celălalt și în ciuda evidențelor, tu ai încredere totală că va reuși. Tu nu ai nicio îndoială și știi că va reuși.

Un părinte care are încredere necondiționată în copilul său nu îl suspectează, nu îl controlează, nu îl urmărește la fiecare pas și nu îl forțează să facă ce vrea părintele sau să devină cum vrea părintele.

 

3. Iertare necondiționată

Iertarea necondiționată presupune să îl ierți pe celălalt orice ar face, indiferent de motivele care bănuiești că i-au determinat acțiunile. Când celălalt știe că găsește la tine un suport, un spațiu de siguranță totală. Nu mă refer aici la a trece peste abuzurile repetate – în acest caz este o chestiune de a pune limite ferme și a avea grijă de sine, chiar dacă iertarea poate fi prezentă.

Un părinte care își iartă copilul necondiționat nu reproșează, nu ține minte boacănele făcute de copil și nu aduce în discuție lucruri din trecut.

Citește și:

Oana Moraru spune cum să creștem copii apți pentru „lumea asta nebună”, dispuși să se ridice repede de jos

Monstru manipulator sau ființă demnă de iubire? Copilul devine așa cum îl vede părintele

4. Non-judecată

Non-judecata înseamnă să nu evaluezi niciodată comportamentul celuilalt prin prisma propriilor tale tipare de gândire. Înseamnă să ai credința că celălalt face cel mai bun lucru de care este capabil, în fiecare moment al vieții sale, cu resursele de care dispune. Să știi că, dacă a procedat așa, înseamnă că a avut motive întemeiate să o facă.

Un părinte care nu îl judecă pe copil nu crede că știe mai bine ce trebuie să facă cel mic, îl ascultă întotdeaua până la capăt și nu se grăbește să tragă concluzii.

 

5. Respect

Respectul presupune să manifești considerație față de persoana care este copilul tău, indiferent dacă are 3 zile, 3 ani sau 33 de ani. Să conștientizezi în permanență că este o persoană aparte, o persoană importantă care merită să se bucure de viață și să fie fericită așa cum este și așa cum poate. Să îți asumi că fericirea copilului tău poate fi diferită de fericirea ta și de pe care ți-o dorești pentru el.

Un părinte care își respectă copilul nu îl va umili, nu îl va desconsidera și nu îl va obliga să facă lucruri împotriva voinței sale.

 

E timpul să învățăm să iubim necondiționat, mai ales pe copiii noștri! Pentru că ce alt model mai bun de Iubire pot avea decât pe noi, părinții lor?..

Citește și:

Părintele-alchimist: Cum transformăm tensiunea în iubire atunci când copilul nu ascultă

Cum dorința părinților de a crește copii puternici și independenți îi duce, de fapt, în dependență [VIDEO]

 

Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:

Canalul Whatsapp Parenting 2.0

 

Sursa foto: Adina Voicu, Pixabay

 

 

Vrei să afli ce fel de părinte ești?

Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

 
 
 
 

Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

121,281FaniÎmi place
295CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole