Cu toții simțim emoții. Este firesc și natural să se întâmple asta. Însă, dacă majoritatea persoanelor se bucură atunci când simt emoții pozitive și le „vânează”, nu același lucru se întâmplă și cu emoțiile percepute drept negative.
Foarte mulți părinți și-ar dori să nu simtă furie, enervare, supărare, stres, frică, încordare etc. Ei cred că, dacă nu ar simți aceste emoții, relațiile lor cu copiii, precum și cu celelalte persoane, ar fi mai frumoase și ar putea lua decizii mai bune.
În realitate, însă, aceste emoții există, le simțim și ceea ce putem face este să învățăm să le gestionăm prin autoreglare emoțională. Gestionarea propriilor emoții presupune, în primul rând să nu le reprimăm, ci să le exprimăm. Desigur, și țipetele sunt un mod de a exprima emoția de furie și de enervare. Este, însă, un mod de exprimare a emoțiilor care naște vinovăție și noi frustrări, pe lângă faptul că suferă și celălalt. Așadar, nu ne ajută.
Citește și:
Cele 3 moduri în care oamenii își gestionează greșit emoțiile. Mecanismul renunțării la sentimente, de la David R. Hawkins
Cum să fii o mamă calmă. 2 tehnici care îi ajută pe copiii mici să-și regleze emoțiile
Un mod sănătos de a ne exprima emoțiile dificile
Un mod sănătos de a ne exprima emoțiile dificile este să vorbim calm despre ceea ce simțim. Și vreau să-ți spun acum că, la un moment dat, într-o discuție, am descoperit care este un mod sănătos de a exprimă verbal emoțiile negative.
Până la un moment dat, și eu spuneam „Sunt supărată” sau „Sunt furioasă”. Și acest lucru îl recomandam și părinților care îmi vorbeau despre problema lipsei de răbdare și care se exprimă mai degrabă prin țipete. Această modalitate de exprimare a emoțiilor negative este, desigur, mai bună decât a țipa la copil sau a-l lovi. Însă, până la un moment dat, nu eram conștientă de un posibil efect negativ.
Așadar, atunci când o persoană spune des, poate chiar zilnic „Sunt furioasă”, „Sunt nervoasă”, „Sunt stresată” etc., poate ajunge, la un moment dat, să se identifice cu respectiva emoție. Faptul că, în vorbire, cuvântul „sunt”, care este menit să definească persoana, este pronunțat alături de această emoție îi transmite creierului semnalul că persoana se definește prin acea emoție.
Bineînțeles, este nevoie că acest lucru să fie repetat pentru a se produce identificarea. Asta înseamnă că, dacă ți se întâmplă să spui doar din când în când că ești furioasă sau că ești supărată, nu se va întâmpla nimic grav.
Citește și:
Cele 5 emoții care îi blochează pe copii în mediocritate
Primul pas că să ai mai multă răbdare cu copilul
Și atunci, cum este mai bine să ne exprimăm verbal aceste emoții?
Poți alege să faci distincția dintre tine că persoană și emoția pe care o simți și să vorbești exact despre ceea ce simți: „Simt furie”, „Simt o emoție de tristețe”, „Simt o stare de stres” etc.
Având în vedere acest lucru, e important să folosim în vocabularul nostru cât mai des cuvântul „simt”. Ne va ajută atât pe noi să ne identificăm propriile noastre emoții și îi va ajuta și pe copiii noștri să învețe de la noi cum să-și exprime emoțiile și cum să și le regleze.
Despre acest subiect vorbesc și în video-ul de mai jos pe care te invit să-l vizionezi:
Citește și:
Oana Moraru: Copilul trebuie să trăiască emoțiile negative
Terapeutul Victoria Prooday: Cele mai frecvente 10 concepții greșite ale părinților despre copii și educație
„Nu plânge! Nu mai urla!” Cum să-ți ajuți cu adevărat copilul să-și regleze emoțiile
Dacă dorești să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:
Sursa foto: Engin Akyurt, Pexels
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
