Zilele trec repede și, în timp ce evenimentele se derulează în viața noastră, cu activități zilnice de rutină sau nu, când tragem linia, observăm că ne rămâne destul de puțin timp pentru a comunica la un nivel profund cu copiii noștri. Iar dacă cei mici mai fac și câte o boacănă sau noi ne simțim nervoși și goliți de energie, și relația părinte-copil este tensionată. În aceste zile, avem senzația că nu există contextul potrivit pentru a ne încuraja copiii și pentru a le întreține o stare de bine.
Pe termen lung, însă, un copil care nu primește din partea părinților săi iubire și acceptare, un copil care simte că nu contează sau care nu se simte ascultat și important poate dezvolta frici profunde, sentimentul de nesiguranță, stări de tristețe, angoasă și depresie de care nu reușesc să scape nici la maturitate, acestea avându-și originea în copilărie.
Copilăria ta a trecut, așa cum a fost ea și cu părinți care au făcut ce au știut ei mai bine, la acel moment, cu informațiile pe care le aveau atunci și cu educația pe care au primit-o ei înșiși de la părinții lor. În acest moment, în mâinile tale este viitorul copilului tău/copiilor tăi. Și ceea ce poți face este să-i oferi copilului tău ceea ce poate că ți-ai fi dorit să primești și tu de la părinții tăi, dar nu ai primit. Și multe alte daruri emoționale în plus.
Nu te speria, lucrurile sunt cu mult mai simple decât par a fi. Pentru a-i asigura copilului un climat emoțional frumos și favorabil unei dezvoltări echilibrate, e suficient să-i spui zilnic, în contextele potrivite, anumite lucruri.
Iată 9 lucruri pe care să i le spui zilnic copilului pentru a-i asigura fericirea:
1. „Te iubesc”
Foarte mulți adulți din ziua de astăzi nu s-au simțit iubiți în copilărie de către părinții lor, în ciuda eforturilor părinților de a le asigura toate cele necesare. Unul dintre cele mai importante și necesare lucruri pentru un copil este să se simtă iubit. Spune-i copilului tău cât de mult îl iubești și arată-i iubirea prin gesturile tale.
Atenție, însă, nu îți manifesta iubirea după ce l-ai certat pe copil sau ai țipat la el. În acel moment, ai un sentiment de vinovăție și încerci să te simți mai bine. Însă, abține-te, căci copilul va învață că iubirea vine întotdeauna la pachet cu suferința și, pe termen lung, riscă să între în relații de cuplu nefericite și relații de prietenie în care va avea de suferit etc.
2. „Ce ai face tu în situația asta?”
De cele mai multe ori, părinții, fiind adulți și trecând deja prin multe situații de viață, pun în fața copiilor soluțiile pe tavă, neoferindu-le celor mici prilejul de a gândi singuri și de a găsi soluția potrivită la problema cu care se confruntă, dezvoltându-și autonomia. Dacă vrei să crești un copil independent, atunci stimulează-l să-și găsească singur soluțiile. Ghidează-l cu ajutorul întrebărilor, eventual chiar răspunzându-i cu întrebări la întrebări. Lasă-l să gândească și să testeze soluțiile. Va învăța, astfel, gândind și testând, lecții valoroase de viață.
3. „Vei reuși să obții ce îți dorești!”
De multe ori, în încercarea de a-și feri copiii de suferință, părinții îi îndeamnă să nu încerce să facă lucruri de reușita cărora se îndoiesc. De fapt, acesta este și tiparul de gândire al multor adulți: „Mi-e frică de eșec, așa că mai bine nici nu încerc ca să nu sufăr în cazul în care nu voi reuși”.
În realitate, doar simpla diferență de gândire între „nu voi reuși” și „voi reuși” te face să gândești și să acționezi diferit pe parcursul întregului proces de pregătire. De exemplu, înaintea unei competiții sportive, un copil care crede (pentru că așa i se spune) că nu va reuși, nu va fi suficient de implicat în timpul antrenamentelor, comparativ cu un copil care are convingerea că va reuși să obțină cel mai bun rezultat și care, datorită convingerii sale, depune maximum de efort și, deoarece face asta, avansează rapid, crescându-și foarte mult șansele de a obține realmente cel mai bun rezultat. Cel puțin, îi poți oferi copilului tău șansa să evolueze liber!
4. „Am încredere în tine”
Atunci când părintele îl acuză pe copil că minte, când îi verifică ghiozdanul, când îi verifică temele pentru acasă, când verifică adevărul spuselor sale la prieteni și cunoscuți, îi arată că, de fapt, nu are încredere în el. Unii părinți le spun explicit copiilor lor „Nu am încredere în tine”. Din cauza acestui cerc vicios, respectivul copil crește lipsit de încredere în el.
Doar tu, că părinte, poți rupe acest cerc vicios și îl poți înlocui cu un cerc virtuos luând decizia conștientă de a-i acorda încrederea ta necondiționată copilului tău. După cum spunea unul dintre trainerii care au participat la formările mele, Grațian Sonu, „încrederea se oferă, nu se câștigă”.
Altfel spus, dacă tu nu ai încredere în copilul tău și îi ceri să-ți câștige încrederea în diverse moduri, copilul nu are nicio șansă să ți-o câștige, căci singurul lucru pe care îl vei căuta în acțiunile lui va fi dovada că ți-a înșelat încrederea. Așadar, spune-i copilului că ai încredere în el, în diverse forme și la momentul potrivit, astfel încât să crească și el încrezător și cu o imagine bună despre sine.
5. „Sunt de partea ta”
Părinții își doresc că fiii și fiicele lor să fie văzute că niște persoane bune, morale și demne în societate. Din acest motiv, atunci când sunt nemulțumiți de acțiunile și cuvintele copiilor, mulți părinți aleg să-i critice, să-i certe și să le spună că au procedat greșit în raport cu educatoarea, profesoara, colegul/colega, prietenul/prietena, bunicul/bunica, fratele/sora etc. În consecință, copilul se simte neînțeles și frustrat.
Primul pas către depășirea unei situații este acceptarea. Atâta timp cât copilul nu se simte acceptat, va fi foarte greu să comunici cu el. Arată-i că îl înțelegi, că îl accepți și că ești de partea lui chiar dacă nu ești de acord cu acțiunile lui. Dar despre asta veți vorbi mai târziu. Când copilului îi este greu, doar fii alături de el și fă-l să simtă asta. În felul acesta, cel mic își va deschide sufletul și inima către tine și va auzi ce ai să-i spui.
6. „Te accept așa cum ești”
Poți să-i spui și explicit acest lucru, însă esențial este să-l crezi și să-i transmiți acceptarea ta în diverse moduri. Pentru că emoția pozitivă supremă este iubirea, ce m-a mirat în lucrul cu oamenii a fost faptul că mulți dintre adulții de astăzi suferă cel mai mult nu din cauza lipsei de iubire, ci din cauză că nu se simt acceptați și nu s-au simțit acceptați în copilărie de către părinții lor.
Atunci când un copil nu se simte acceptat, de fapt simte că îi este negat dreptul la manifestare, dreptul la a fi așa cum este, în definitiv dreptul la existență.
Realitatea este că nu ai de ales decât să-ți accepți copilul așa cum este, chiar dacă nu îți place. Abia după ce l-ai acceptat, poți să-l ghidezi către o schimbare. Însă niciodată nu vei reuși să-l schimbi fără să-l accepți necondiționat.
7. „Cum a fost ziua de astăzi pentru tine?”
Faceți-va timp, la sfârșitul zilei de muncă, de grădiniță sau de școală, să împărtășiți impresii despre lucrurile plăcute și mai puțin plăcute care s-au întâmplat. Discutați-le împreună, fie pe drumul către casă, fie la masă, în timpul cinei, departe de tehnologie.
Aceste discuții vor crea o conexiune permanentă între membrii familiei și te va ajuta pe tine, ca părinte, să fii la curent cu lucrurile importante care se întâmplă în viața copilului.
9. „Perseverează. Nu renunța”
Dacă privești în jur, vei observa că foarte mulți oameni încep tot felul de lucruri, de proiecte, inclusiv regimuri, mers la sală, schimbări de viață, de programe etc., însă puțini sunt cei care reușesc să meargă până la capăt cu ele. Asta pentru că, la un moment dat în timpul procesului, apare plictiseala, apare monotonia și doar cei mai perseverenți au puterea să treacă peste acel moment dificil. Succesul, însă, se află după acel moment.
Astfel, cei care renunță înainte ratează șansa de a se bucura de succesul adevărat. Pe termen lung, ajung să fie oameni de succes acei copii care au răbdare și perseverența de a acționa chiar și când activitatea li se pare monotonă și plictisitoare.
Atenție, însă, nu cădea în extrema cealaltă în care să insiști ca cel mic să persevereze într-un sport care nu-i mai place sau în învățarea unui instrument muzical sau în oricare activitate în care nu se mai regăsește. La fel ca orice persoană, copilul are dreptul să se răzgândească dacă alegerea pe care a făcut-o nu i se potrivește sau, mai rău, îi provoacă suferință.
9. „Îți mulțumesc pentru ajutor”
Copiii, mai ales până la vârsta preadolescenței și adolescenței, sunt foarte dornici să petreacă timp cu părinții, să le câștige simpatia și să le fie de ajutor. Însă, mulți părinți consideră că ajutorul primit din partea copiilor este ceva de la sine înțeles, astfel încât nu simt nevoia să le mulțumească.
În realitate, atunci când părintele îi mulțumește pentru ajutor, copilul învață două lucruri importante. Primul lucru este să mulțumească și el, la rândul sau, pentru ajutorul pe care îl primește de la alte persoane. Și cel de-al doilea lucru pe care îl învață este că părintele îi este recunoscător și, data viitoare, copilul va fi dornic să-l ajute din nou.
Iată cum le putem transmite copiilor noștri, zi de zi, emoții plăcute, încurajări și convingeri care să-i întărească și să-i ajute să pornească în viață cu pași siguri și cu o imagine de sine sănătoasă!
Citește și:
Dr. Shefali: 5 minciuni care ți s-au spus despre ce înseamnă să fii un părinte bun
Psihologul Gáspár György: Cum este părintele de care copilul are nevoie pentru a reuși în viață
Cele mai frecvente 5 tipuri de abuz emoțional al părinților asupra copiilor [VIDEO]
Sursa foto: Freepik.com
