Părinții din ziua de astăzi știu cât de mult rău îi poate face copilului respingerea părintelui. Și știu cât este de important pentru evoluția ulterioară a copilului, viitor adult, să fie și să se simtă acceptat de părinții lui.
Tocmai de aceea, din ce în ce mai mulți părinți țin cont de abordarea „Te accept pe tine, copilul meu, ca persoană, însă nu accept comportamentul tău”, ghidându-se în comunicarea cu copilul după această abordare.
Părinții chiar îi spun copilului explicit că nu îi acceptă un anumit comportament pe care vor să-l vadă schimbat.
Deși are părțile sale bune, această abordare poate face foarte mult rău relației cu copilul și copilului, pe termen lung.
Citește și:
Comportamentul urât al copilului este strigătul lui disperat după ajutor. Soluții pentru un comportament mai bun la școală și acasă
Psihologul Gáspár György: Comportamentul urât al copilului se schimbă doar după ce ne schimbăm noi
Ce se întâmplă când părintele îi spune copilului că îl acceptă ca persoană, însă nu îi acceptă comportamentul
Hai să vedem ce se întâmplă atunci când părintele îi spune copilului că îl acceptă ca persoană, însă nu îi acceptă comportamentul. Desigur, vorbim aici de comportamente inacceptabile din perspectiva părintelui precum: copilul țipă și plânge în loc să vorbească și să exprime ce vrea sau ce simte, copilul își lovește frățiorul sau surioara mai mică, face scandal în magazin sau într-un alt loc public, aruncă mâncare pe jos la masă, vorbește urât cu bunica etc.
Ca părinte, îți dorești să schimbi cât de repede posibil aceste comportamente și altele de acest gen, nu-i așa?
Și, totuși, știi că un copil, ca să facă o schimbare, și ca să se simtă în echilibru emoțional, are nevoie să se simtă acceptat de tine. Și atunci, pe de o parte, îi spui că îl accepți pe el și, pe de altă parte, îi spui că nu îi accepți comportamentul.
Ce înțelege copilul? Copilului îi este foarte greu să facă diferența între el ca persoană și comportamentul lui, deoarece comportamentul lui apare pe fondul unor emoții, stări, gânduri și trăiri pe care el nu le poate controla, care stări au la bază anumite tipare și abordări pe care și le-a format deja și care, la rândul lor, provin dintr-o ierarhizare a valorilor pe care inconștient a făcut-o (chiar și pentru un copil mic anumite lucruri sunt mai importante decât altele). Toate aceste lucruri îl reprezintă și reprezintă felul lui de a fi.
Și, atunci când părintele îi spune că nu îi acceptă comportamentul, există o probabilitate foarte mare ca cel mic să simtă că îi este respins nu doar comportamentul, ci întreaga sa persoană și felul său de a fi.
Citește și:
Când comportamentul copilului e mai important decât nevoile sale emoționale
Oana Moraru: „Nu e niciodată vina copilului dacă este foarte neascultător”
În plus, chiar dacă părinții spun că acceptă copilul așa cum este, de foarte multe ori, nu este așa, părinții nu reușesc să-și accepte copiii așa cum sunt și ceea ce urmăresc în permanență sunt aspectele negative pe care să le schimbe la ei. Și copilul simte când acceptarea este doar la nivel verbal, și nu din inimă.
Și, până la urmă, atunci când accepți copilul așa cum este ca persoană, îi accepți și comportamentul din acest moment. Pentru că asta este realitatea. Poți să te lupți cu ea, însă ea va continua să fie așa. Prin această luptă nu vei face decât să alimentezi un conflict permanent pe subiectul respectiv.
Cum să schimbi comportamentele care nu îți plac la copil
Dacă te regăsești în situația pe care o descriu, probabil că îți pui o întrebare esențială:
Și atunci, ce să fac? Să accept copilul să-și facă de cap și să aibă tot felul de comportamente inacceptabile nu doar de către mine, ci și de către societate?
Răspunsul pe care ți-l propun este următorul: Poți schimba tot ce vrei să schimbi în cadrul unei relații profunde și de încredere cu copilul tău. Și această relație poate fi construită și menținută doar atunci când copilul se simte acceptat în totalitate de către tine.
În caz contrar, se va simți respins și se va închide din punct de vedere emoțional, astfel încât poarta sufletului lui va fi închisă pentru mesajele pe care i le transmiți și nu asta e ceea ce îți dorești.
Îți dorești să-i fii alături, să-l educi, să-i transmiți experiența ta de viață pentru a-l ajuta nu doar să se descurce în viitor, ci chiar să aibă succes și să fie fericit și împlinit.
Tocmai de aceea, este atât de important să-ți accepți copilul așa cum este, cu tot cu comportamentul lui pe care îl crezi nesuferit și obraznic sau poate chiar idiot, execrabil și tâmpit. Nu uita faptul că al tău copil a ajuns să aibă acest comportament din anumite motive care nu se vor rezolva dacă tu îl cerți pentru acest comportament și pui o presiune suplimentară pe el. Pentru ca să se rezolve, copilul are nevoie mai întâi să aibă încredere în tine ca să se deschidă fără teama de a fi judecat, criticat și certat.
Citește și:
„Chiar nu poți sta liniștit?” De ce să nu-i mai spui niciodată copilului să stea pe loc
Cum schimbi comportamentul copilului în doar 3 zile. Strategia eficientă a Laurei Markham
Exact asta obții atunci când îi oferi copilului tău acceptare totală, a lui și a comportamentului lui. Abia după ce copilul se simte acceptat, se poate deschide și poate auzi mesajul tău.
De aceea, în cel mai bun caz, abordarea „Te accept pe tine, dar nu îți accept comportamentul” e bine să rămână în gândul tău, dacă simți că te ajută să faci o diferență între ființa copilului și comportamentul lui respingător, însă nu ajută să îi spui acest lucru copilului, deoarece, în loc să îl apropie de tine și să rezolvi problema, îl îndepărtează pe copil de tine și, implicit de schimbarea comportamentului, adică de ceea ce îți dorești.
Te invit să vizionezi videoul pe această temă:
Dacă dorești să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:
Sursa foto: Mikhail Nilov, Pexels
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
