Știai că studiile academice ale adulților, cărțile citite și cursurile urmate nu reprezintă o garanție că ei sunt părinți buni pentru copiii lor?
Am întâlnit în experiența mea din ultimii ani în calitate de coach și ghid pentru părinți bărbați cu doctorate, lucrând în cele mai înalte medii academice, care, însă, erau adevărați tirani în familie, ajungând până la un limbaj jignitor și violență fizică. Sau femei care, deși au participat la cursuri de parenting și au citit zeci de cărți despre educația copiilor nu reușesc să renunțe la țipete, la critici și chiar la palme date copiilor lor.
Spre deosebire de părinții noștri, trăim vremuri când informațiile despre creșterea și educația copiilor sunt disponibile oricui, la un preț accesibil sau chiar gratuit. Cu o investiție minimă de timp și, eventual, bani, poți afla de pe site-uri, din cărți și cursuri tehnici și soluții care pot rezolva conflictele cu copilul.
Ar fi minunat ca aceste tehnici citite și învățate să funcționeze și în cazul tău, așa frumos și eficient cum sunt prezentate, nu-i așa?
Citește și:
Copilul are comportamente opoziționiste și sfidătoare? Checklist-ul lui Janet Lansbury pentru părinți
Când copilul te lovește. Soluția pas cu pas, de la Laura Markham
Realitatea este, însă, de cele mai multe ori, alta. Poate că îți sunt cunoscute și ție acele momente când, văzând ce face copilul tău, sau ce îți spune, te enervezi într-atât de tare încât nu mai ai resurse să mai aplici ascultarea activă, empatia și conținerea emoțiilor copilului.
Asta se întâmplă din cauză că simți și gândești diferit atunci când citești un articol față de atunci când te simți jignită și rănită de propriul tău copil. Adevărul este că nu e deloc ușor să-ți stăpânești nervii și furia în aceste momente…
În plus, știm că nici nu te-ar ajuta foarte mult să-ți ții nervii sub control și să acumulezi furie, care ți-ar putea afecta sănătatea.
După cum, probabil, ai observat, oricâte informații despre parenting ai acumula în minte, atunci când valul emoțiilor puternice te copleșește, nu le poți aplica sau le aplici doar parțial.
Și atunci, cum ar fi mai potrivit să faci în respectivele situații?
Cheia care descuie ușa carte se separă de toate cunoștințele de parenting pe care le-ai dobândit și o menține deschisă este abilitatea de a avea răbdare.
Nimic nu poate înlocui această abilitate. Și văd mulți părinți care încearcă să obțină tot mai multe cunoștințe, parcă din dorința de a compensa lipsa de răbdare.
Însă nu are cum să funcționeze:
Cunoștințele de parenting nu vor putea înlocui niciodată răbdarea reală, autentică.
Oricât este de mic ar fi, copilul simte când părintele lui este sincer și autentic și când aplică soluții învățate rațional.
Cei mici se ghidează după emoțiile noastre. Privirea lor trece cu ușurință prin toate măștile și zidurile de protecție pe care le-am construit pentru a ne proteja.
Citește și:
Dr. Shefali Tsabary: „Nu există comportament rău al copiilor”. Ce se întâmplă de fapt când copilul are comportamente neplăcute
Cum să crești un copil inteligent. 7 sfaturi de la cofondatorul Sony, japonezul Masaru Ibuka
Întrebarea este: Cum poți avea mai multă răbdare cu copilul?
Din experiența mea, răbdarea nu vine de la sine, ci se educă. Personal, m-am ocupat constant să educ la mine răbdarea încă de când am conștientizat că aveam o mare lipsă la acest capitol, cu mult înainte de a deveni mamă. Îmi amintesc că, pe la 20 și ceva de ani, lucram zilnic după metoda francezului René Sidelsky scriind pagini de caiet cu „Eu, Ana, am răbdare și…”.
În mod cert, am făcut progrese și dovada sunt nu doar caietele scrise cu tehnici de autosugestie, ci și felul în care gestionez situațiile care îmi testează resursele de răbdare.
M-am bucurat foarte mult să descopăr, pe parcursul formărilor mele în Coaching și NLP, că există soluții mai rapide și mai eficiente decât autosugestia. Principiul după care funcționează autosugestia este că, dacă îi spui minții tale de suficient de multe ori un lucru, la un moment dat, mintea îl va crede ca fiind adevărat. Partea neplăcută cu această tehnică este că poate dura luni sau chiar ani de zile până când apar primele rezultate. Desigur, e mai bine decât deloc.
O altă abordare, mai constructivă din punctul meu de vedere, este să descoperim cauza lipsei de răbdare, nu doar să ne concentrăm pe efectele lipsei de răbdare. Odată descoperite cauzele reale, putem găsi soluții eficiente.
Dacă ești de acord cu mine până aici, și doar dacă ești hotărâtă să ai mai multă răbdare astfel încât să poți aplica în educația copilului/copiilor toate cunoștințele pe care le-ai dobândit până acum, atunci te invit să citești în continuare acest articol. Vei începe să descoperi detalii importante despre abilitatea ta de a avea răbdare.
Așadar, în continuare, te invit să răspunzi la 5 întrebări care te vor ajuta să-ți definești tiparul de comportament emoțional care te împiedică să ai răbdare.
Vei vedea, astfel, care sunt cauzele furiei tale, intensitatea, frecvența, precum și reacțiile din timpul momentului de furie și după trecerea acestuia.
Citește și:
Părintele-alchimist: Cum transformăm tensiunea în iubire atunci când copilul nu ascultă
Oana Moraru: „Copiii își schimbă comportamentele când adulții sparg tiparul”
Descoperă tiparul emoțional care menține furia și ține la distanță răbdarea răspunzând la aceste 5 întrebări:
1. Ce anume te face să te enervezi/înfurii pe copil?
Gândește-te la acele situații și reacții ale copilului care declanșează în tine un val de nervi, de parcă ar apăsa pe un buton. Această întrebare te ajută să descoperi care sunt cauzele care trezesc tensiunea emoțională în tine. Observă dacă sunt lucruri serioase, importante sau chiar și tu le consideri lucruri neimportante mai târziu, când ești calmă.
De obicei, sunt câteva lucruri care îi enervează pe părinți la copiii lor. E important să le descoperi pentru a ști exact care sunt situațiile sensibile de care să te ocupi în mod prioritar.
2. Cât de tare te enervezi/înfurii pe copil?
Această întrebare te face atentă la intensitatea emoției, care poate fi de la o simplă tensiune, enervare până la furie sau chiar ură cu dorință de a-i face rău copilului.
Ce e important în acest punct este doar să observi cum se desfășoară lucrurile în cazul tău, fără să te judeci. Aici este doar punctul de plecare. Dacă vrei să ajungi să ai mai multă răbdare, vei ajunge, te asigur.
Citește și:
Copilul greșește și criticile nu ajută? Cu ce să înlocuiești critica pentru a-i schimba comportamentul
Cum pui capăt unui conflict cu copilul în 5 minute. Soluția părintelui conștient
3. Cât de des te enervezi/înfurii pe copil?
Acum, poți observa care este frecvența momentelor în care îți pierzi răbdarea. De asemenea, poți descoperi și legăturile dintre momentele tale de furie și alte situații și evenimente din viața ta, de anumite perioade pe plan profesional sau familial.
De exemplu, unele mame vor descoperi că, atunci când sunt obosite și când s-au neglijat de câteva zile, devin mai irascibile și mai nervoase și că asta nu are legătură cu copilul, ci cu starea lor interioară.
4. Ce faci când te enervezi/înfurii pe copil?
Această întrebare te ajută să îți observi reacțiile, acțiunile, modurile în care îți manifești enervarea, furia față de copil.
De cele mai multe ori, părinții fie o manifestă în exterior, țipând la copil și/sau lovindu-l, fie o îndreaptă în interior, autoagresându-se cu gânduri precum „Nu sunt în stare”, „Sunt o mamă rea” sau cu vinovăție, neputință, disperare etc. Observă cum se manifestă în cazul tău.
5. Ce faci după ce a trecut valul tensiunii emoționale?
Pe măsură ce răspunzi la această întrebare, vei observa care este reacția ta emoțională de după momentul de furie.
Unele mame simt nevoia să-l pedepsească pe copil, pe care îl consideră vinovat, în timp ce altele se pedepsesc pe sine prin vinovăție, rușine, autoizolare, autocritică, îndepărtându-se și mai mult de copil. De asemenea, sunt și mame orientate către soluții care își folosesc energia pentru a decide ce vor face diferit data viitoare într-o situație similară.
Observă ce faci tu după ce situația s-a calmat.
Citește și:
7 soluții pentru a ține copiii mici departe de ecrane
Parenting tradițional vs. parenting conștient. 10 diferențe de la psihologul Gáspár György
Pentru a beneficia la maximum de întrebările de mai sus, te încurajez să-ți faci un pic de timp, să iei o agendă sau o foaie și să scrii răspunsurile tale. Sunt convinsă că vei avea anumite conștientizări pe măsură ce le scrii, deoarece vei descoperi lucruri despre tine, poate despre trecutul tău sau despre modurile în care acționezi, deși nu ai văzut atât de clar asta până acum.
Ce e important să știi în acest punct este că puterea de a îmbunătăți relația cu copilul și comportamentele copilului este la tine. Asta deoarece tu, în calitate de părinte, de adult, stabilești regulile și limitele în relație, precum și modelele de comportament, de interacțiune. Copilul doar îți răspunde la mesajele pe care i le transmiți, fie că o faci conștient sau inconștient. De aceea este atât de important să conștientizăm ce facem de fapt și ce simțim și gândim înainte, în timp și după ce facem.
Dacă simți că ai nevoie de ghidare personală în drumul tău către a avea mai mult calm și mai multă răbdare cu copilul, te invit să-mi scrii un email în care să împărtășești provocările tale și concluziile tale pe care le-ai descoperit cu ajutorul întrebărilor de mai sus pe adresa redactia@parenting20.ro (după ce trimiți emailul, dacă nu primești răspunsul în decurs de câteva zile, te rog să verifici și în folderul Spam, unde se poate întâmpla să ajungă răspunsul meu. Te asigur că citesc toate emailurile și răspund personal.)
Citește și:
31 de citate adevărate și frumoase despre părinți și parenting
“Copilul meu minte.” 7 cauze care îi fac pe copii să-și mintă părinții
Iată și un video cu 3 tehnici care te vor ajuta să ai mai multă răbdare cu copilul:
La final, îți recomand câteva cărți scrise de mame experte în parenting pentru părinți, care conțin soluții bune menite să crească rezervele de răbdare:
„Părinți liniștiți, copii fericiți” de Laura Markham
Un ghid revoluționar despre creșterea unor copii responsabili, capabili și fericiți. Pornind de la cercetările recente pe tema dezvoltării creierului uman și de la experiența sa clinică cu părinții, Dr. Laura Markham are o abordare simplă, dar eficientă. Iată mesajul ei: cultivarea unei conectări emoționale cu copilul produce o schimbare reală și de durată. Când această legătură vitală este stabilită, nu mai e nevoie ca părinții să apeleze la amenințări, cicăleli, insistențe, recompense sau pedepse.
Acest ghid îi ajută pe părinți să-și înțeleagă mai bine propriile emoții și să și le gestioneze astfel încât să poată acționa cu empatie și comunicând clar, pentru a crește copii care își controlează singuri comportamentul. Exemplele folosite le oferă părinților cu copii mici sau preșcolari soluții și fraze gata testate.
„Părintele conștient” de Dr. Shefali Tsabary
Copiii nu te ascultă? Ai ajuns să recurgi la șantaj și la pedepse pentru a-i face să lase ecranele și să se apuce de teme? Intri astfel într-un cerc vicios, trecând de la resemnare la o luptă cu morile de vânt.
În urma unei vaste experiențe în lucrul cu familiile, Dr. Shefali Tsabary propune în cartea sa o soluție utilă pentru crearea și menținerea unor relații armonioase părinte–copil: transformarea stilului de parenting din unul inconștient, transmis ca atare de la o generație la alta, într-unul conștient, centrat pe nevoile reale ale copilului. Astfel, ea ne arată că menirea părintelui nu este de a modela caracterul copilului și de a-i indica drumul, ci este de a-l însoți pe calea sa, cu acceptare și iubire, cu o continuă uimire în fața sufletului ce înflorește sub ochii săi. Atunci când părintele acționează conștient, nu automat, comportamentul copilului se va îmbunătăți de la sine.
„Nu există copii răi” de Janet Lansbury
Cartea semnată de Janet Lansbury, discipolă a specialistei în parenting Magda Gerber, este bazată nu numai pe studii și cercetări în domeniu, ci și pe experiența de 20 de ani a autoarei în lucrul cu copii mici și cu părinții lor.
Cartea ne ajută să înțelegem că atunci când un copil se poartă într-un fel nepotrivit sau enervant pentru noi (se împotrivește, face crize de furie, plânge, se smiorcăie, ne sfidează sau lovește), el încearcă să ne comunice în singurul fel disponibil la această vârstă că are nevoie să-i oferim o limită, să-l oprim cu respect și blândețe, să-l ghidăm și să-l îngrijim cu iubire, să-i transmitem mesajul: Nu te îngrijora, sunt aici pentru tine orice-ar fi și mă pot descurca în orice situație. Toți copiii fac asta, e o etapă normală și sănătoasă în dezvoltarea lor.
Janet Lansbury ne arata într-un mod simplu, concis și util cum putem avea o relație armonioasă cu copiii noștri și ne oferă câteva soluții eficiente pentru a reacționa la comportamentele dificile.
Sursa foto: Pixabay
