Dacă toți copiii ar îndeplini, de fiecare dată, toate cererile părinților, în mod cert, cea mai mare mare parte din stresul, tensiunile și certurile din relația dintre părinți și copii ar dispărea.
În realitate, însă, lucrurile stau diferit. De multe ori, copiii refuză să facă lucrurile pe care i le cer părinții, fapt care creează tensiuni în comunicare și dificultăți în educație.
Atunci când se regăsesc într-o asemenea situație, chiar și cei mai calmi părinți se pot enerva și pot reacționa în moduri pe care să le regrete ulterior.
De fapt, părintii își doresc ca cei mici să le îndeplinească cererile imediat și fără să comenteze.
Dacă observăm că ne confruntăm cu asemenea situații, ne putem întreba:
Ce putem face pentru a ne ghida copiii să facă ce au de făcut într-un mod pozitiv și susținător?
Este important să avem un răspuns la această întrebare dacă vrem să ne educăm copiii necondiționat, cu calm, cu răbdare, fără violență verbală sau fizică.
Așadar, cum ar putea reacționa un părinte înțelept atunci când se prefigurează o ceartă cu copilul?
Ce ar trebui să spună părintele în aceste situații tensionate pentru a le detensiona?
Soluția pe care o discutăm în acest articol este pe cât de simplă aparent, pe atât de provocatoare când vine momentul punerii sale în practică. Cu perserverență, responsabilitate și cu dorința de a fi un părinte mai bun, în mod sigur vei reuși să o aplici.
Ceea ce are de făcut un părinte înțelept și responsabil în momentele în care comunicarea cu copilul se tensionează este să detensioneze situația, să o scoată din zona de conflict și să folosească limbajul acceptării.
Ne referim la limbajul acceptării ca fiind un limbaj pozitiv, orientat către comunicare și soluții, situat la polul opus față de limbajul respingerii, care este un mod de a comunica ce presupune condiționare, manipulare, respingere, amenințări etc.
Citește și:
Stilul de parenting care crește riscul problemelor de sănătate mintală la copii (Studiu)
Copilul te sfidează și vorbește urât? Laura Markham prezintă 3 pași pentru o comunicare cu respect
Pentru a clarifica ce presupune acest limbaj al acceptării, te invit să citești aceste câteva exemple:
Exemplul nr. 1:
Copilul: „Tu ai voie totul, iar eu nu am voie să fac nimic!”
Răspunsul părintelui în limbajul respingerii: „M-am săturat de comentariile tale! Fă odată ce ți se spune!”
Răspunsul părintelui în limbajul acceptării: „Hai să vorbim. Ce te face să spui asta? Ce anume ți-ai dori să faci și simți această frustrare?”
Exemplul nr. 2:
Copilul: „N-o să îmbrac geaca nici dacă o să-mi fie frig.”
Răspunsul părintelui în limbajul respingerii: „Nu mergi nicăieri până nu îți pui geaca pe tine!”
Răspunsul părintelui în limbajul acceptării: „Nu vreau să răcești. Ce geacă preferi să iei acum?” sau „E în regulă să mergi fără geacă până la ieșirea din bloc și acolo să o îmbraci.”
Citește și:
Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor
Pericolele nevăzute ale prieteniei dintre părinți și copii. 8 soluții ca să-ți păstrezi autoritatea și copilul să aibă încredere în tine
Exemplul nr. 3:
Copilul: „De ce trebuie să fac asta?”
Răspunsul părintelui în limbajul respingerii: „Leneșule/Leneșo! Nu ți-e rușine? După ce că facem atâtea pentru tine…”
Răspunsul părintelui în limbajul acceptării: „Fiecare dintre noi contribuie cum poate la binele nostru comun, inclusiv la treburile casnice. În plus, chiar am nevoie de ajutorul tău acum.”
Exemplul nr. 4:
Copilul: „Nu vreau să mă culc acum!”
Răspunsul părintelui în limbajul respingerii: „Am spus! Te duci la culcare imediat!”
Răspunsul părintelui în limbajul acceptării: „Oh… ți-ar plăcea să te mai joci, nu?Știi, s-a făcut deja târziu și, dacă nu începi să te pregătești de culcare, îți va fi greu să te trezești mâine dimineață. Vrei mai întâi să te speli pe dinți sau să-ți pui pijamalele?”
Citește și:
Întrebarea care oprește instant isteria copilului. Funcționează de la 5 ani în sus
Ajută-ți copilul să te asculte. 5 tehnici care funcționează, testate de părinți
Exemplul nr. 5:
Copilul: „Nu mănânc ceapa asta oribilă!”
Răspunsul părintelui în limbajul respingerii: „Mănâncă ce ți se pune pe masă și nu comenta!”
Răspunsul părintelui în limbajul acceptării: „Nu ești obligat să mănânci ceea ce ți se pare oribil. În același timp, alte persoane ar putea gândi diferit. De exemplu, mie îmi place mult ceapa. Doar încearcă și vezi cum ți se pare.”
Exemplul nr. 6:
Copilul: „Nu voi citi cu voce tare textul la Română!”
Răspunsul părintelui în limbajul respingerii: „Ba nu, o să citești chiar acum, altfel, mâine o să primești un insuficient!”.
Răspunsul părintelui în limbajul acceptării: „Te înțeleg, nu ai întotdeauna chef să citești cu voce tare. Totuși, ai putea să faci asta, mai ales că și eu sunt foarte curioasă să aud despre ce e textul și apoi să discutăm despre el.”
Citește și:
Cum ne exprimăm iubirea față de copil, în funcție de vârstă. 6 sugestii de la psihologul Gáspár György
Oana Moraru: „Nu vrem să fim iubiți pentru că suntem fetițe și băieței cuminți”
Cum pui capăt unui conflict cu copilul în 5 minute. Soluția părintelui conștient
Astfel, poți observa că replicile formulate în limbajul acceptării conțin empatie, bunăvoință, deschidere și dorință de a comunica și de a găsi o soluție benefică pentru toată lumea.
Așadar, poți alege să utilizezi cât mai des în comunicarea cu copilul tău/copiii tăi limbajul acceptării pentru a vă bucura de mai multă cooperare și liniște în familie!
La final, dacă dorești să afli mai multe despre o metodă simplă de a-ți ajuta copilul să se calmeze când simte emoții dificile, te invit să descarci un scurt ghid de o pagină în format pdf printabil, abonându-te la newsletterul nostru:
Sursa foto: Tim Mossholder, Unsplash