Părinții își doresc tot binele pentru copiii lor: să învețe bine la școală, să nu aibă probleme legate de anturaj și să să aibă o carieră minunată. Într-un cuvânt, își doresc un copil de succes.
Deși nu putem afirma că există vreo rețeta ideală pentru părinții care vor să educe viitori adulți de succes, studiile în domeniul psihologiei au conturat câțiva factori care pot prezice succesul unui copil în funcție de comportamentul părinților lui.
Mai exact, este vorba de șapte acțiuni sau atitudini prezente la părinții copiii cărora ajung să aibă realizări importante în viață, scrie publicația Business Insider.
7 lucruri pe care le au în comun părinții ai căror copii devin adulți de succes:
1. Așteptări ridicate
Folosind datele unui sondaj realizat în SUA pe un eșantion de 6.600 copii născuți în anul 2001, profesorul Neal Halfon împreună cu colegii lui de la Universitatea din California, Los Angeles, au constatat că așteptările pe care le au părinții referitor la copiii lor au un efect decisiv asupra rezultatelor școlare.
„Părinții care își doresc că, în viitor, copilul lor să urmeze o facultate par să-l îndrume pe copil spre acest obiectiv, indiferent de venitul sau de averea lor”, a declarat profesorul Neal Halfon.
Acest lucru confirmă o altă descoperire psihologică numită efectul Pygmalion, potrivit căruia lucrul pe care o persoană îl așteaptă de la o altă persoană poate deveni pentru cea de-a două persoană o profeție care se autoîndeplinește. Conform aceluiași principiu, copiii își organizează viața pentru a confirma așteptările părinților.
Citește și:
Când NU este bine să-i spunem copilului „Am încredere în tine”
Cum să crești încrederea în sine a copilului. 8 pași de la psihologul Gabriela Maalouf
2. Un statut social și financiar mai ridicat
Din nefericire, o cincime dintre copiii americani cresc în sărăcie, această situație limitându-le drastic potențialul. În România, situația este cu mult mai gravă decât peste Ocean.
Specialiștii americani avertizează că diferențele se adâncesc an de an. Potrivit lui Sean Reardon, cercetător la Universitatea Stanford, decalajul în ceea ce privește realizarea profesională a copiilor provenind din familiile cu venituri reduse este în creștere: numărul copiilor realizați provenind din familii bogate născuți în 2001 este cu aproximativ 30%-40% mai mare decât cel al copiilor realizați proveniți din familii sărace, născuți cu 25 ani mai devreme.
Statutul socio-economic le permite părinților să-i asigure copilului accesul la o educație timpurie mai de calitate, ceea ce poate asigura un nivel de performanță crescut la maturitate.
3. Părinți cu un nivel educațional superior
Un studiu realizat în 2014 de psihologul Sandra Tang de la Universitatea din Michigan a descoperit că mamele care au absolvit liceul sau facultatea au mai multe șanse să educe copii care vor avea cel puțin același nivel de educație.
Pe de altă parte, cercetătorii care au studiat un grup de peste 14.000 de copii care au început grădinița între anii 1998-2007 au constatat că acei copii născuți de mame adolescente (cu vârstă de maximum 18 ani) este mai puțin probabil să termine liceul sau să meargă la facultate comparativ cu copiii născuți de părinți mai maturi.
Importantă este și dorința părintelui de a învăța și de a se dezvolta pe plan profesional. Într-un studiu realizat în 2009, care a analizat 856 de persoane din zonele semirurale din New York, psihologul Eric Dubow de la Bowling Green State University a constatat că „nivelul de educație al părinților atunci când copilul are vârsta de 8 ani poate prezice în mod semnificativ succesul educațional și profesional al copilului cu 40 de ani mai târziu”.
Citește și:
“Nu ești cuminte! Ai greșit!” Marius Simion: Vinovăția nu este o tehnică de educație, ci de manipulare
Oana Moraru: Secretul educației e să integrezi ambele extreme, „să îți asumi un model și să iei mereu temperatura urmărind copilul”
4. Le asigură copiilor de timpuriu competențe academice
O meta-analiză realizată în 2007 asupra a 35.000 de preșcolari din SUA, Canada și Marea Britanie a constatat că dezvoltarea timpurie a abilităților matematice se poate transforma într-un avantaj imens în viitor.
„Importanța capitală a abilităților matematice timpurii – adică să înceapă școala cunoscând deja cifrele, ordinea numerelor, precum și alte concepte matematice de bază – este unul dintre puzzle-urile care rezultă din studiu”, a declarat co-autorul și cercetătorul la Universitatea Northwestern, Greg Duncan, într-un comunicat de presă. Potrivit acestuia, „stăpânirea abilităților matematice timpurii prezice nu doar viitorul reușitei la matematică, ci prezice, de asemenea, și realizarea din viitor la capitolul lectură”.
5. Părinți sensibili și grijulii
Un alt studiu realizat în 2014 care a urmărit 243 de persoane născute în familii sărace a ajuns la concluzia că acei copii care au fost îngrijiți cu sensibilitate în primii trei ani de viață nu numai că au luat note mai bune la testele academice din copilărie, dar aveau și relații mai sănătoase și realizări academice mai consistente la vârsta de 30 de ani.
Potrivit PsyBlog, părinții care au acest stil de comportament sensibil, iubitor și grijuliu cu copilul „răspund prompt și adecvat la semnalele copilului” și „le oferă o baza sigură” copiilor pentru a explora lumea.
„Acest lucru sugerează că investiția timpurie în relația părinte-copil poate duce la câștiguri pe termen lung, care se acumulează dincolo de viața persoanelor”, a spus psihologul co-autor al studiului, Lee Raby de la Universitatea din Minnesota.
Citește și:
Pericolele nevăzute ale prieteniei dintre părinți și copii. 8 soluții ca să-ți păstrezi autoritatea și copilul să aibă încredere în tine
Oana Moraru: Umbra vechilor noastre traume nu trebuie să fie cea în care ne creștem copiii
6. Evită să petreacă timp cu copilul când sunt într-o stare negativă
Potrivit unui nou studiu citat de Brigid Schulte de la Washington Post, numărul orelor pe care mamele le petrec cu copiii între vârsta de 3 și 11 ani contează prea puțin atunci când încercăm să prezicem comportamentul copilului, bunăstarea, sau cât de realizat va fi la maturitate.
Mai mult, sufocarea copilului cu indicații, avertizări și afirmații care îi îngrădesc libertatea pot avea un efect invers decât cel dorit.
„Stresul mamelor, în special atunci când mamele sunt stresate din cauză că trebuie să împace munca și timpul acordat copiilor, îi poate afecta de fapt destul de mult pe copii”, a declarat co-autorul studiului, sociologul Kei Nomaguchi de la Bowling Green State University.
Contagiunea emoțională este un fenomen psihologic în care oamenii „recepționează” sentimentele unei alte persoane ca și cum ar lua o răceală. Cercetările arată că, dacă prietenul tău e fericit, bucuria lui te va învălui și pe ține, iar dacă e trist, starea sa sumbră se va transfera, de asemenea, asupra ta. Deci, dacă o mamă sau un tată este stresat, obosit, epuizat, îngrijorat sau frustrat, starea sa emoțională ar putea fi transferată către copii.
Citește și:
Gáspár György: Emoțiile nu se „controlează” și nu se „corectează”. Emoțiile se simt! Regula din 4 pași
Cele 5 emoții care îi blochează pe copii în mediocritate
7. Îi învață să trăiască într-o stare de spirit care îi ajută să se dezvolte
Zona de unde copiii cred că le vine succesul poate, de asemenea, să prezică nivelul de realizare profesională din viitor.
În ultimele decenii, psihologul Carol Dweck de la Universitatea Stanford a descoperit că atât copiii, cât și adulții, se gândesc la succes într-unul din două moduri:
- O „mentalitate fixă” presupune că inteligența, caracterul nostru și capacitatea de creație sunt niște daruri statice pe care nu le putem schimba în mod semnificativ, iar succesul este manifestarea acestei inteligențe înnăscute, o evaluare a modului în care acest dat natural se poziționează față de un standard fix. Lupta pentru succes și evitarea cu orice preț a eșecului devin modalitatea prin care persoana înțelege să fie inteligentă sau să fie specialist.
- O „mentalitate de creștere”, pe de altă parte, se bazează pe provocare și vede eșecul nu ca pe dovadă a lipsei de inteligență, ci ca pe o rampă de lansare încurajatoare pentru creștere și pentru dezvoltarea abilităților noastre înnăscute.
La baza acestor diferențe se află distincția în ceea ce privește modul în care voința influențează abilitățile. Acest lucru are un efect extrem de puternic asupra copiilor. În cazul în care copiilor li se spune că au reușit să ia o notă bună la un test datorită inteligenței lor înnăscute, se creează o stare de spirit „fixă”. Dacă ei au reușit datorită efortului, copilul învață ce înseamnă o stare de spirit de „creștere”.
Într-un studiu efectuat asupra copiilor în vârstă de 4 ani, Dweck i-a lăsat pe copii să aleagă între a rezolva puzzle-uri simple sau dificile. Copiii cu o mentalitate fixă au ales puzzle-urile mai ușoare, deoarece în acest fel ar fi validate abilitățile lor înnăscute. Copiii orientați spre creștere au optat pentru puzzle-urile mai grele, deoarece le-au văzut ca pe o oportunitate de a învăța.
Copiii cu o mentalitate fixă au vrut să facă puzzle-urile mai ușoare, deoarece acest lucru i-ar ajută să pară inteligenți și, prin urmare, de succes. Iar copiii cu o mentalitate de creștere au vrut puzzle-uri dificile, deoarece sentimentul lor de succes este legat de a deveni mai inteligent.
Așa că, atunci când vrei să-ți lauzi copilul, nu te grăbi să-l feliciți pentru că este atât de deștept, ci pentru că a reușit să facă un lucru atât de greu.
Citește și:
Cum să crești un copil inteligent. 7 sfaturi de la cofondatorul Sony, japonezul Masaru Ibuka
9 diferențe dintre laude și încurajări. Ce îi spunem copilului pentru a-i crește încrederea în sine
Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Andrea Piacquadio, Pexels
