În general, părinții își doresc ca cei mici să se comporte frumos: să respecte regulile, să fie amabili, să vorbească pe un ton calm etc.
Atunci când copiii se comportă urât, din punctul de vedere al părinților, de cele mai multe ori, adulții încearcă să-i determine să-și schimbe comportamentul făcându-le observație.
Totuși, nu te grăbi să-i faci observație copilului atunci când te nemulțumește comportamentul lui.
Și în niciun caz nu te grăbi să-l cerți, oricât de oribil, penibil și condamnabil consideri că se poartă.
Cel mai probabil, ți se pare un sfat total nepotrivit. Și poate că îți apare și următoarea întrebare:
„Păi, și ce să fac? Să-l las să mi se urce în cap sau să-l respingă societatea?”
NU. Doar nu te grăbi să-i faci observație și să-i ceri să-și schimbe comportamentul înainte de a conștientiza în ce moduri ai contribuit și tu la apariția acelui comportament.
Ai putea descoperi chiar că acest comportament a apărut ca un răspuns direct la comportamentul tău sau la atitudinea ta față de copil. De foarte multe ori, comportamentele nepotrivite ale copiilor apar ca niște consecințe ale comportamentelor părinților sau ale relației defectuoase cu părinții.
Să abordezi chestiunea superficial înseamnă:
Să vrei să vezi schimbarea comportamentului fără să explorezi cauzele profunde.
Rezultatul este că același comportament supărător va apărea din nou și din nou, oricâte presiuni ai pune pe copil.
În timp, poți ajunge să crezi despre copil că este rău, obraznic, nerespectuos etc.
Ce este mai grav este că etichetele pe care i le pui îi definesc personalitatea. Chiar dacă ar vrea, copilul nu ar putea ieși din limitele pe care i le trasezi prin etichetele pe care i le pui. Atenție, limitele prin etichete sunt trasate indiferent dacă i le spui sau doar le gândești în mintea ta.
Copilul nu e vinovat pentru comportamentul deranjant
Nici tu nu ai nicio vină pentru comportamentul nepotrivit al copilului. Ca părinte, ai făcut tot ce ai știut și ai putut mai bine pentru a-ți educa frumos copilul.
Ambii ați făcut ce ați știut mai bine. Atunci când înțelegi acest lucru, renunți la poziția de judecător. Și poți alege să relaționezi cu copilul din poziția de părinte iubitor care îi acceptă comportamentul deoarece îi înțelege cauzele adevărate.
Din această poziție de părinte iubitor, vei vedea mai ușor ce poate face copilul din ce îi ceri și ce nu poate face încă. Și îl poți ajuta să-și depășească blocajele și să învețe.
Odată conștientizate aceste lucruri, poți deschide subiectul în comunicarea cu copilul.
Și acum, la final, te invit să mai rămâi câteva secunde în poziția de părinte iubitor care își acceptă copilul necondiționat și care este curios să descopere cauzele reale și profunde ale comportamentului lui.
Fiind în poziția părintelui iubitor, ce i-ai spune copilului tău atunci când are un comportament pe care îl consideri nepotrivit?
Citește și:
9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]
Țipete și tantrumuri la restaurant? 6+5 soluții pentru părinți
Nu-ți mai fie frică de tantrumuri! Abordarea contraintuitivă care face minuni. 5 motive de ce funcționează atât de bine
Cele 29 de nevoi de bază ale copilului. Vezi câte puncte din listă bifezi
Sursa foto: Pexels, Mikhail Nilov
