Fiind părinte, una dintre cele mai importante dorințe ale tale este, cel mai probabil, să faci ce depinde de tine astfel încât copilului tău să îi fie bine.
Faptul că ai o experiență de viață mult mai bogată decât el te ajută să ai o perspectivă asupra a ce ar trebui copilul să faca sau să nu facă pentru a-i fi bine: pentru a fi sănătos, descurcăreț și de succes.Și, deoarece consideri că știi ce ar trebui copilul să facă pentru a-i fi bine, îți dorești ca el să aplice soluția pe care i-o propui. Îi spui despre ea, i-o prezinți de fiecare dată când ai ocazia, poate chiar ai încercat să-l obligi. Însă, drept răspuns, te lovești de opoziția copilului din ce în ce mai mare, ceea ce îți aduce frustrare. Simplul gând că cel mic alege să-și facă rău te consumă. Peste el se suprapune și teama că, peste ani, copilul va avea de suferit și poate chiar îți va reproșa că nu ai avut grijă de el și nu l-ai ajutat cum avea nevoie. Te obosește și faptul că, în ciuda eforturilor tale zilnice, nu îți poți opri din ceea ce consideri a fi o cursă dăunătoare.
Iată două situații semnalate de mamele din comunitatea noastră:
„Nu e mâncăcios și știu că undeva greșesc. Nu e vina lui, dar pentru că tot încerc diferite metode și nu au succes, îmi pierd răbdarea. Mă epuizează și gândul că o alimentație deficitară și poate afecta sănătatea. Nu mai zic de obiceiuri alimentare proaste. În felul acesta, îi transmit tensiunea mea și lucrurile ies prost. La început, eram foarte relaxată la acest capitol, aveam încredere în apetitul lui de 2-3 lingurițe. Asta până când pediatra mi-a recomandat 30-50 lingurițe la o masă. Nu aș fi ținut cont dacă ar fi luat bine în greutate”, spune una dintre participantele la Maratonul online „Un părinte bun, un copil fericit”, unul dintre programele pentru părinți pe care le-am organizat.
„Sunt preocupată de faptul că băiatul nu vrea să facă nimic în plus față de temele pentru școală decât cu circ. Întâi zbierăm, plânsete, amenințări, după care, printre suspine, citește și scrie dictare. Mă întreb de ce numai cu circ putem scrie și citi”, ne-a împărtășit o altă mamă provocarea sa, pe email.Acțiunile de astăzi ale copiilor alimentează temerile părinților pe termen lung
De altfel, temele pentru acasă și provocările legate de alimentație generează printre cele mai numeroase conflicte între părinți și copii, deoarece cele două subiecte alimentează temeri puternice ale părinților.
Părintele se gândește că, dacă copilul amână acum începerea temelor, dacă refuză să învețe poezia sau refuză să facă exercițiile suplimentare din culegerea la matematică, pe termen lung, s-ar putea să fie un copil incapabil, neîncrezător, leneș. Iar, dacă lucrurile vor continua în aceeași direcție, va primi o notă proastă la Evaluarea Națională, nu va reuși să intre la un liceu bun, nu va face facultate și se va chinui toată viața cu joburi prost plătite sau, mai rău, în șomaj.În ceea ce privește alimentația, atunci când copilul refuză să mănânce salata de la cină sau ciorba de la prânz sau a cerut cartofi prăjiți sau ciocolată, părintelui i-ar putea trece prin minte ce poate fi mai rău: că va mânca doar fast-food sau că va prefera doar dulciurile si va avea probleme cu cariile, cu oasele, că va fi anemic etc.
Cu cât mai mult insistă părintele, cu atât mai mult se opune copilulDupă cum spuneam la început, tu, în calitate de părinte, îți dorești ce-i mai bun pe lume pentru copilul tău. De aceea, ce încerci este să faci tot posibilul ca cel mic să-ți urmeze sfaturile și să-ți aplice soluțiile. Doar că, pe măsură ce vezi că asta nu se întâmplă, devii tot mai frustrată și insiști tot mai mult. Ceea ce îl face pe copil să respingă tot mai mult ce îi spui…
Aducându-ți aminte de copilăria ta, poate că și tu ai fost obligată să faci anumite lucruri despre care părinții tăi spuneau că sunt spre binele tău, deși tu aveai o altă părere, făcându-le doar din obligație sau chiar refuzând să le faci. Poate că nu le-ai fi respins dacă nu ți-ar fi fost impuse.
Același lucru se întâmplă și în relația dintre tine și copilul tău. Cu cât ești mai tensionată în privința unui anumit subiect (temele pentru acasă, alimentația, lectura, sportul etc.), cu atât vei pune mai multă presiune pe copil.
Simțind aceasta presiune, el tinde să respingă mesajul tău. Atenție, nu face asta din rea intenție sau pentru că mesajul nu ar fi potrivit. Singurul motiv pentru care, atunci, copilul respinge ceea ce îi spui este faptul că îi comunici mesajul prea insistent, într-un mod rigid și autoritar, fără a-i lăsa libertate de alegere sau vreun sentiment de control.Iată ce a observat o mămică și ne-a împărtășit într-un email:
„Eu mă stresez când fiica mea nu are timp suficient să învețe după ce și-a terminat temele. Atunci devin cicălitoare și o presez. Dar am observat că ea are un ritm mai bun dacă nu intervin și uneori alege să se trezească dimineața cu 30 de minute înainte pentru a învăța”.
Putem observa, așadar, cum copilul știe și singur destul de bine ce are de făcut. Și că, atunci când este lăsat să găsească singur soluții la provocările reale cu care se confruntă, reușește să le găsească.
Cum ajungi aici? Aceasta este întrebarea la care te-ar ajuta să ai un răspuns.
5 pași pentru a-l ajuta pe copil să facă alegerile pe care le consideri potrivite pentru el
În continuare, îți propun câteva lucruri pe care le poți face pentru a elimina tensiunea din relația cu copilul legat de subiectul „fierbinte”. În acest fel, șansele ca cel mic să vrea să-ți urmeze sfaturile vor crește.
1. Acceptă faptul că presiunea nu ajută în situația dată
Nici presiunea pe care o pui asupra copilului, nici tensiunea din relația voastră nu contribuie la rezolvarea problemei. Dimpotrivă, o agravează. Simplul fapt că obligi copilul să facă un anumit lucru îl poate face să-l respingă pentru mult timp de acum înainte. Și nu îți dorești acest lucru. Copilul are nevoie să simtă că are un oarecare control asupra vieții sale. De aceea, e posibil ca, dacă nu îl obligi și îi dai opțiuni în cadrul unor limite, copilul să fie deschis să facă acel lucru.
2. Relaxează-te
„Cum mă pot relaxa când copilul nu-și dă seama că greșește?”, ai putea gândi. Poate să nu fie chiar atât de ușor pentru început. În același timp, poți lăsa acest gând deoparte, știind că vei reveni la el de îndată ce încerci și ideile din acest articol.
Astfel, începe prin a-ți imagina că timpul trece și, peste ani de zile, copilul a devenit un adult sănătos și echilibrat, că este bine din toate punctele de vedere. Și că poți vedea cu ochii tăi că temerile pe care le aveai când era copil nu s-au adeverit.
Ce observi? Ai început să te simți mai detașată? Nu-i așa că nici provocarea nu mai pare chiar atât de gravă?
3. Încrederea ta în copil și în deciziile lui
Dacă tu nu ai încredere în copilul tău că poate face lucrurile bine și că își poate purta de grijă, nici el nu va avea încredere în sine.
Atunci când nu ai încredere în el, crezi că trebuie să iei decizii în locul lui. Totuși, asta presupune, implicit, să-ți asumi și responsabilitatea pentru aceste decizii. Majoritatea părinților ar prefera să ia ei deciziile, însă copiii să-și asume responsabilitatea pentru ele. Asta, însă, nu se întâmplă niciodată. Nicio persoană, copil sau adult, nu este dispusă să-și asume responsabilitatea pentru o decizie pe care a luat-o altcineva. De aceea, dacă vrei ca al tău copil să-și asume responsabilitatea, oferă-i ocazia să ia singur decizia sau cel puțin să fie implicat în procesul de luare a deciziei.
4. Încredere în copil ca în tine însăți
Te invit să faci un exercițiu de imaginație și să te gândești cum ar fi dacă ai avea încredere în copilul tău ca în tine însăți. Dacă ai avea această încredere că ia cele mai bune decizii pentru el, ținând cont de ce este important, ce ar fi diferit? Ce ai face diferit? Ce ai spune diferit? Ce schimbări ar vedea copilul la tine?
5. Acțiuni concrete: Ce vei face diferit?
Iar acum, te poți gândi ce anume vei face diferit de acum încolo în relația cu copilul tău astfel încât să-i oferi prilejul să ia decizii sănătoase pentru el, nu să-l împiedici prin presiune și tensiune. În schimb, îl poți ajuta prin întrebări și idei interesante decât prin critici și amenințări.
Urmând acești pași, poți schimba radical, începând de acum, relația cu copilul, deoarece vei elimina o sursă majoră de tensiuni permanente.
Dacă ești decisă să pornești pe acest drum al încrederii în copil, în care rolul tău este doar să-l ghidezi și să-l ajuți să-și găsească cea mai bună soluție, asumă-ți această schimbare. Asta înseamnă nu doar să-i creezi contextul să se manifeste câteva zile, după care să revii la vechile tipare, ci să le înlocuiești cu altele noi, de acum încolo.
Atunci când copilul te va simți aproape, fără să se simtă judecat și criticat, când va vedea că îl accepți așa cum este, va fi mult mai deschis chiar să facă lucrurile pe care ți le dorești și să-ți asculte argumentele.
La final, iată o întrebare pentru tine:
Care este cel mai mic lucru pe care îl vei face diferit pentru a-ți ajuta copilul să ia decizii bune pentru el?
Sursa foto: Julia M Cameron, Pexels
