Multe mame știu că ar avea relații mult mai bune cu copiii lor dacă ar reuși să-și păstreze calmul și să nu mai ridice tonul la ei.
Specialiștii consideră că persoanele care reușesc să scape de acest mod artificial de a exprima verbal un strigăt sau țipăt către altcineva au posibilități enorme pe scară evoluției.
În opinia psihologului Alexandru Pleșea, omul este îndopat de mic cu momente din viața altora în care aceștia au țipat, copiii înțelegând, astfel, că acest mod de relaționare poate rezolva orice situație.
„A țipa sau a urla este o neatenție la propriul sine, este o manifestare aruncată în jur din dorința de control. Tăcerea este adevăratul scop pentru cel care strigă, liniștea completează momentul și duce sau vine din înțelegere și auto-observare. Exprimarea strigătului, când nu ești în pădure, pe lângă faptul că produce zgomote perturbante, furnizează anumite vibrații pe care cei mai emoționali le absorb instantaneu. A scăpa de țipat este, în primul rând, o dorință de dezvățare a acestui mecanism. A învăța să-ți asculți vocea a fost o virtute pentru preoți în biserică, pentru yoghini în ashram și pentru călugări în peșterile sau mănăstirile de meditație”, a explicat psihologul Alexandru Pleșea, într-un comunicat de presă.
Citește și:
Vrei să ai mai multă răbdare cu copilul? 5 întrebări ca să descoperi tiparul emoțional care menține furia
Dr. Shefali Tsabary: „Nu există comportament rău al copiilor”. Ce se întâmplă de fapt când copilul are comportamente neplăcute
Pașii către auto-observație
Potrivit acestuia, ascultarea propriei voci este primul pas pentru auto-observație. Persoanele care nu reușesc să facă acest lucru nu reușesc să se oprească din țipat.
Al doilea pas este vorbitul din inimă, concentrându-te pe locul de unde pornește comunicarea. Mecanica actuală vine din mintea formativă și asociativă, din vorbele și atitudinile la cum răspundem în jur.
„Cel ce dorește această virtute poate obține vorbitul din inimă prin exercițiu constant sau prin nuiaua cuiva. Țipatul ori strigatul au o compoziție joasă de energie. Vibrațional și științific, nivelul celular al acelui moment scade, aducând cu el dispoziții fizice nefaste ale emițătorului și receptorului. Cel ce a tăcut măcar o zi în viața lui, sub diferite circumstanțe, are în desagă unealta cu care poate opri strigatul. Un simplu exercițiu, pe care oricine îl poate face, este de a tăcea 2 ore în fiecare săptămână. De a evita vorbirea virtuală, reală și orice alt mijloc tehnologic. După cele 2 ore, va descoperi că-și aude vocea sau că și-o poate controla sau decide cuvintele”, a afirmat psihologul Alexandru Pleșea.
Citește și:
Primul pas că să ai mai multă răbdare cu copilul
“Folosim rușinea ca pe o tehnică de parenting”. Gabor Maté, despre Time-out și rușinea care traumatizează copiii
Iată prin ce se deosebește o persoană care nu țipă la alte persoane:
- Își menține echilibrul vocii când ceilalți din jur sunt tensionați
- Își pot determina calitatea vocii în funcție de context
- Nu se grăbește în vorbire
- Nu jignește și nu spune cuvinte triviale
- Își accentuează sau repetă cuvintele de rezolvare sau cuvintele pozitive
Alexandru Pleșea este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut și trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minții umane în trei sisteme educaționale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și România și de peste 10 ani organizează cursuri și traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.
Citește și:
Monstru manipulator sau ființă demnă de iubire? Copilul devine așa cum îl vede părintele
Limbajul respingerii sau limbajul acceptării? 6 exemple cum poți reacționa când copilul refuză să facă ce îi ceri
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Julien L, Unsplash
