Modul în care copilul relaționează în colectivitate are o mare legătură cu relația dintre părinții lui și cu atmosfera din familie, astfel încât relația copilului cu lumea poate fi transformată atunci când părintele lucrează cu sine însuși, afirmă consultantul educațional Oana Moraru.
Ea prezintă, într-o postare pe contul de Facebook, care este mecanismul prin care relația dintre părinți se manifestă în relația copilului cu colegii și cu lumea din jur.
Oana Moraru este unul dintre cei mai apreciați pedagogi din România cu o experiență de predare de peste 30 de ani și autoare de carte. Totodată, ea este fondatoarea sistemului privat de educație Helikon, fiind implicată constant în procesul educațional atât la clasă, cât și în tabere școlare.
Copilul poate construi, inconștient, o dramă pentru a-i aduce înapoi pe părinți
Potrivit Oanei Moraru, copilul caută să-și apropie părinții prin diferite modalități atunci când aceștia au o relație tensionată: „Când mama și tata au o relație tensionată sau care se susține artificial, cu multe renunțări și lucruri nespuse din partea fiecăruia, copilul caută, subconștient, o rezolvare”.
Specialista în educație spune că o strategie pe care o folosesc copiii pentru a-i ține pe părinți aproape unul de celălalt este să construiască o dramă: „Una dintre cele mai comune strategii ale copiilor de a îi aduce înapoi pe părinți, împreună, este construirea unei drame care să îi alerteze suficient de serios. Inconștient, copilul inventează un inamic: fie se îmbolnăvește, fie vine acasă foarte supărat, anunțând că nimeni nu se joacă cu el, fie declară, despre sine că este prost și nu înțelege niciodată nimic”.
„Nu este o invenție cinică și ticluită conștient, ba, dimpotrivă, copilul ajunge să își creadă drama. Ea este un inamic bun, unul care distrage atenția părinților de la certurile și neînțelegerile dintre ei, aducându-i în alianță, în jurul copilului. Cu cât plânge sau se plânge el mai mult, cu atât șansele ca cei doi să-și continue cearta scad”, precizează Oana Moraru.
Citește și:
Oana Moraru spune cum să creștem copii apți pentru „lumea asta nebună”, dispuși să se ridice repede de jos
Terapeut Georgiana Pop: Tensiunile dintre părinți afectează profund copilul, până la tulburări de comportament și scăderea capacității de învățare
Relația dintre mama și tata, un tipar pentru relația copilului cu lumea
Potrivit specialistei citate, „relația dintre mama și tata este un tipar pentru relația copilului cu lumea. Viața lui socială, la școală sau la grădiniță, începe cu un filtru bine pus peste ochi, acela al căldurii și al energiei din casă”.
Astfel, continuă aceasta, „de câte ori copilul suferă enorm că este exclus la școală, neînțeles, neales, nerespectat, neputincios – ne uităm, desigur, ce este de schimbat în mediul de acolo.
Dar, totodată, de câte ori apar astfel de teme în viața lui, e importat să ne uităm ce ecuație descrie câmpul relațional de acasă: relația noastră cu sine și cu partenerul. E foarte probabil ca suferința copilului să fie, mai degrabă, o temă mai mare a dezechilibrului dintre părinți – una pe care o activează, la rându-i, constant, în relație cu propriii colegi”, explică Oana Moraru.
Conform acesteia, „pare un fel de misticism să spui că poți transforma relația copilului tău cu lumea doar lucrând în tine și cu tine, fără alte acțiuni exterioare. Dar funcționează de fiecare dată”.
Citește și:
Psihologul Gáspár György: Cum este părintele de care copilul are nevoie pentru a reuși în viață
Copilul e nervos și agitat? Tehnici de lucru pentru părinți, de la Oana Moraru
Sugestii de la Oana Moraru despre putem decoda reacțiile și comportamentele copilului
Oana Moraru oferă câteva exemple în care putem decoda, interpreta comportamentele și reacțiile copiilor noștri:
- De câte ori copilul meu pare uituc și împrăștiat, mă uit și repar ce e în casă, sub perdeaua uitării sau sub preșul ăla sub care ascundem mai toți câte ceva.
- De câte ori minte sau se împotrivește fără motiv, mă uit să rescriu în mine codul neacceptării sau al nesincerității mele cu mine.
- De câte ori este el anxios, mă uit ce anume din mine și din relația mea cu lumea e pe muchie de cuțit.
- De câte ori se simte el singur și neales de gașcă, mă uit unde anume, în energia mea, sunt astăzi, la marginea propriei mele lumi.
- De câte ori este el furios, mă uit câtă împotrivire ar fi trebuit să exprim eu și câte am fost eu nevoită să înghit.
- De câte ori e agitat și neatent, mă uit la starea mea de prezență sau de relaxare.
Oana Moraru ne recomandă să ne uităm la noi înșine cu responsabilitate, nu cu vinovăție: „Nu mă uit la mine cu vinovăție, ci cu responsabilitate. Mă uit la mine doar ca să aduc în lumină mai mult adevăr și să pot curăța spațiul acesta din casa mea, ca să nu îi dau lui, copilului meu, leapșa nerezolvărilor de care eu sunt responsabil aici și acum”.
„Când copiii suferă social, există acolo, în spațiul fizic, extern, un declanșator obiectiv. Dar reacția lui în fața acestuia este alimentată de stabilitatea lui interioară – una care, la rându-i, depinde fundamental de relația părinților cu sine și în cuplu”, conchide consultantul educațional Oana Moraru.
Citește și:
Coaching emoțional în parenting. Psihologul Gáspár György prezintă o soluție eficientă din 5 pași
Oana Moraru: „Trauma nu este stresul emoțional negativ”. Traumatic poate fi un părinte care fuge de disconfort
Limbajul respingerii sau limbajul acceptării? 6 exemple cum poți reacționa când copilul refuză să facă ce îi ceri
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: YouTube ZUnivers Podcasts
