Acasă Blog Pagina 103

Cum salvăm puii de pisică găsiți? 6 pași esențiali recomandați de Asociația Green Cats

0
Sursa foto: Pexels
Puii de pisică au nevoie de o îngrijire specială în primele zile de viață pentru a supraviețui

Odată cu venirea primăverii, ne bucurăm de soare și căldură, însă, din nefericire, tot atunci vine și sezonul puilor de pisică nedoriți și abandonați.

Nu toți stăpânii de animale simt milă și empatie față de micuțele ființe, astfel încât sunt destule cazuri în care, după ce pisica aduce pe lume puii, o parte dintre ei sau chiar toți sunt pur și simplu aruncați afară sau chiar puși în pungi pentru a muri mai repede. Nu ne vom concentra în acest articol pe cruzimea acestor persoane, în schimb propunându-ne să schimbăm lucrurile în bine și să facem ce depinde de noi pentru ca puiuții să fie salvați și să aibă o viață frumoasă.

De regulă, o pisică fată între 1 și 8 pui. La prima naștere, numărul pisoiașilor e normal să fie 2 sau 3.

Ideal este ca puii să fie crescuți de mama lor sau, dacă acest lucru nu este posibil, cel puțin de o altă pisică ce alăptează și este dispusă să-i primească. Laptele matern este foarte important pentru sănătatea puiuților și nu poate fi înlocuit cu niciun fel de formula din comerț.

Ce facem, totuși, în cazul în care găsim un puiuț de pisică aruncat și nu găsim o mamă pisică să-l alăpteze?

Reprezentanții Asociației Green Cats prezintă, într-o postare pe pagina de Facebook, cum putem salva puii de pisică oferindu-le ceea de ce au nevoie în primele săptămâni de viață.

 

Iată cei 6 pași esențiali pentru salvarea puilor de pisică, recomandați de Asociația Green Cats:

 

1. Verificăm dacă mama pisică se află prin zonă

În primul rând, ne asigurăm că pisica mamă nu se află prin zonă. În cazul în care puiuții sunt aruncați într-un ambalaj, treaba e clară, îi putem lua. Dar, dacă puii sunt la o margine de drum, sub o tufă, într-un beci, ascunși, este important să așteptăm să vedem dacă mămica lor este prin zonă.

 

2. Ne asigurăm că pisoii se află la căldură

Frigul este cel mai periculos factor pentru puii de pisică. În primele săptămâni de viață, puiuții de pisică nu se pot termoregla singuri. Corpul lor dobândește această abilitate abia la vârsta de 3-4 săptămâni. De aceea, în lipsa unei surse de căldură, pisoiașii devin rapid hipotermici și mor.

Astfel, după ce am preluat puiuțul sau puiuții, avem grijă să îi încălzim. O sticlă de apă caldă sau fierbinte în culcuș este cea mai la îndemână variantă de a face acest lucru. Atenție: dacă apa este fierbinte, putem împături sticla cu un prosop sau cu o păturică. În cazul în care puiuții sunt uzi, îi ștergem bine cu un prosop pentru a-i usca.

 

3. Îi protejăm de pericolul larvelor de muște

În cazul fericit în care puiuții au trecut peste pericolul frigului, ne asigurăm că nu au larve. Micuții trebuie verificați cu atenție în special în urechiușe, în nas, în zona organelor genitale, în pliurile de la lăbuțe și prin blăniță. Puiuții nou născuți, în lipsa mamei lor care să îi toaleteze constant, pot deveni cu ușurință victimele muștelor.

În cazul apariției larvelor, gravitatea pericolului evoluează de la o oră la alta. În cazul în care sunt infestați cu larve, puii de pisică trebuie curățați cât mai rapid sub asistență medicală. Dacă ora este prea târzie sau nu reușim să găsim un medic disponibil, grupurile dedicate pisicilor pot fi de mare ajutor.

 

4. Cum hrănim puii de pisică

Acum, că avem puiuțul curat și încălzit, urmează hrănirea. Un pui de pisică nou născut trebuie hrănit din 2 în 2 ore, pe tot parcursul zilei și al nopții. Reprezentanții Asociației Green Cats recomandă laptele praf pentru pisici drept cea mai sigură opțiune. În opinia acestora, având în vedere startul în viață atât de greu, merită tot efortul. Din experiența Asociației Green Cats, laptele praf de la Royal Canin dă cele mai bune rezultate.

Cel mai mare pericol în procesul de hrănire a unui sugar de pisică este aspirația laptelui la plămâni. Prin urmare, este nevoie să utilizăm un biberon special pentru pisici, cu o tetină găurită adecvat pentru un debit al laptelui potrivit.

Puiuțul se hrănește în poziție orizontală, cu lăbuțele în jos, nu pe spate și nu vertical. Totodată, monitorizăm constant reflexul de glutiție astfel: atingem cu degetul ușor sub bărbie pentru a ne asigura că pisoiașul înghite laptele.

Laptele praf se prepară conform instrucțiunilor de pe ambalaj. E important să fie amestecat și omogenizat bine. Laptele se oferă puiului cât timp este cald, la temperatura recomandată. Mare atenție: nu hrănim un pui de pisică rece deoarece riscul de înec este foarte mare.

Mesele se vor rări gradual, pe măsură ce puiul începe să mănânce o cantitate mai mare. Astfel, în a doua săptămână de viață, un puiuț va mânca la 3 ore, iar în a treia săptămână de viață la 4 ore. Începând din săptămânile 3-4, micuțul poate rezista și 6-7 ore fără lapte pe timpul nopții, după care urmează diversificarea.

 

5. Toaletarea puilor de pisică

După ce am asigurat puiuțului culcușul încălzit și hrană necesară, urmează toaletajul. Puiuții de pisică nu știu să își facă nevoile singuri și trebuie stimulați. În mod normal, mama pisică se ocupă de acest aspect. Însă, în cazul puilor abandonați, noi va trebui să facem asta cu ajutorul hârtiei igienice sau al șervețelelor cu o textură moale și fără parfum, pentru a evita iritațiile. Pisoii au nevoie să fie stimulați să își facă nevoile după fiecare masă. În cazul în care „se scapă” pe ei, este foarte important să îi curățăm cu un șervețel umed pentru bebeluși și să le schimbăm păturica din culcuș.

 

6. Diversificarea puilor de pisică

Pentru diversificare, este nevoie să folosim pateu special pentru puii de pisică. Reprezentanții Asociației Green Cats recomandă produsul „Royal Canin mother and baby” drept cea mai bună opțiune.

Este foarte important să nu îi dăm puiuțului alt fel de mâncare umedă (din gama kitten, de exemplu) pentru a se obișnui funcția de digestie și pentru a evita alte probleme. La început, îi dăm puiuțului să guste câte puțin la fiecare masă, după care facem trecerea ușor de la lapte la pateu.

„Cu puțină grijă, atenție și determinare, oricine poate crește puiuții de pisică. Știți vorba aceea: „prima dată e mai greu”.

Suntem alături de voi pentru a vă ghida prin acest proces minunat de a crește un puiuț din ziua 0 până când se transformă într-o adevărată felină. Și nu uitați: gunoiul unuia e comoara altuia!”, adaugă reprezentanții Asociației Green Cats.

Îți las mai jos și un ghid realizat de NetAP – Network for Animal Protection, de unde poți afla mai multe detalii:

Creșterea puilor de pisică orfani. Cele mai importante măsuri pentru a oferi pisicilor fără pisică-mamă șansa la o viață sănătoasă

Un alt ghid util este cel realizat de medicii spitalului veterinar non-stop Pet Stuff din București:

GHID: Cum îngrijim puii de pisică nou-născuți

 

Sursa foto: Pixabay

 

 

Vrei să afli ce fel de părinte ești?

Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

    Psiholog: Cuvintele frumoase ale părinților pot remodela ADN-ul copiilor

    0
    Cuvintele-parintilor-modelează-ADN-copiilor
    Cuvintele frumoase ale părinților pot remodela ADN-ul copiilor

    Puterea de a modifica ADN-ul nu stă în genele noastre, ci în gândurile noastre. Știința arată că ne putem modifica ADN-ul prin intermediul controlului minții. Nu există minte și corp ca unități separate, independente. Corpul și mintea sunt legate indisolubil, iar gândurile pe care le gândim și activitatea minții determină sănătatea și expresia ADN-ului nostru, afirmă psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), într-un comunicat de presă.

    Potrivit acesteia, viața înseamnă vibrație și frecvență și nimic din ce cunoaștem nu se odihnește, totul se mișcă și vibrează.

    „Baza fiecărei stări de spirit și a materiei, inclusiv a condițiilor de boală sau de sănătate, este starea lor primară de vibrație. Îmbunătățirea vibrației tale interioare, care este „punctul de atracție” pentru experiențele din viața ta, este cheia strălucirii, abundenței și bucuriei. Însăși viața pe care o trăim este o reflectare a propriei noastre esențe vibraționale. Ceea ce credem, simțim și vorbim este ceea ce vom crea ca experiență concretă”, afirmă Laura-Maria Cojocaru.

    Cuvintele ne influențează profund viața

    Baza pentru sănătatea noastră fizică ține de energia noastră. Cercetările în domeniul câmpurilor energetice vibraționale au explodat în noua știință a epigeneticii. Informațiile colectate ne încurajează să renunțăm la convingerile învechite că suntem victime ale codurilor genetice predeterminate.

    Psihologul citat explică modul în care percepțiile asupra mediului nostru interior și mediului exterior ne modelează biologia și comportamentul și ne fac stăpâni ai propriilor noastre vieți.

    „Una dintre cele mai impresionante descoperiri din știința epigeneticii este că cuvântul vorbit poate influența modul în care ADN-ul nostru instruiește informațiile către celulele noastre, afectându-ne în mod direct sănătatea, vibrația și bunăstarea. Este remarcabil faptul că expresia noastră ADN poate fi reprogramată prin vorbirea umană. Principiul legii atracției afirmă că ceea ce gândim și simțim atrage aceeași vibrație înapoi la noi. Cuvintele și gândurile din spatele lor emit frecvențe, astfel că ceea ce vorbim sau gândim atrage spre noi materializarea aspectelor respective. Aceste rezultate ne influențează sănătatea, relațiile, finanțele, împlinirea obiectivelor”, spune Laura Maria Cojocaru.

    Potrivit specialistului citat, fiecare cuvânt pe care îl rostim generează reacții neurochimice în creierul nostru. Aceste reacții neurochimice direcționează energia și gândurile creând experiențe în conformitate cu imaginile și sentimentele care se potrivesc cu aceste cuvinte.

    Receptorii ADN citesc acest câmp energetic în termeni de frecvențe și răspund în consecință comunicând celulelor noastre funcții comportamentale de instruire.

    Felul în care gândim, cuvintele pe care le spunem și modul în care acționăm determină modul în care ne percepem și trăim experiențele vieții noastre.

    În acest context, putem alege conștient și proactiv să modificăm modul în care utilizăm cuvintele și propozițiile, astfel încât acestea să fie la o frecvență vibrațională aliniată cu valori și principii de viață pozitivă și îndreptate spre evoluție, echilibru, iubire, acceptare și încredere.

    „Modelarea cuvintelor utilizate presupune un limbaj pentru a crea noi realități plăcute și este o abilitate ce poate fi învățată și îmbunătățită prin practică. Alegerea cuvintelor utilizate ne poate schimba direcția vieții într-un moment și ne poate propulsa spre noi perspective. Conștientizarea faptului că starea noastră mentală vibrațională poate fi schimbată sau transmutată prin alegerea cuvintelor ne permite să avem un cuvânt de spus asupra destinului nostru. Vorbirea din inimă creează o cale directă de înaltă frecvență care ocolește ego-ul și merge direct în comportamentul nostru conștient. Alegând în mod conștient cele mai puternice cuvinte cu frecvențe mai mari, creem armonie, echilibru și bunăstare, iar experiențele noastre vor reflecta Bucurie și Prosperitate. Propozițiile care conțin „nu, nu pot, nu este, nu există, niciodată, nu o să, nu pot să, nu voi putea, nu ar trebui, nu aș putea, nu sunt capabil(ă)” pot fi restructurate folosind cuvinte pozitive, clare și de susținere care promovează o frecvență care ne îmbunătățește bunăstarea interioară. Acest lucru va încuraja comportamente armonioase și răspunsuri pozitive și ne va transforma viața, dându-i un sens de împlinire și recunoștință”, explică psihologul.

    O lume mai bună începe cu noi înșine

    Potrivit specialistului citat, stabilirea obiectivelor dorite înseamnă doar jumătate din ecuație.

    Cheia deblocării puterii noastre depline de manifestare este practicarea alegerii conștiente. Schimbarea activă și conștientă a limbajului nostru comun de utilizare a cuvintelor va determina rezultatele dorite.

    „Gândim, vorbim și scriem folosind cuvinte. Cuvintele sunt elementele de bază ale vieții noastre. Limbajul este incontestabil un cadou și, ca singură specie care are acest instrument la dispoziția noastră, avem responsabilitatea de a-l folosi în mod conștient. Este bine să alegem cuvinte care creează imaginea a ceea ce dorim să obținem în viață. Conștiința colectivă sau starea de conștientizare care ne conectează pe toți este determinată în primul rând de gândurile și energia noastră. Haosul pe care îl vedem din exterior are originile în mintea noastră și devine o realitate din cauza acțiunilor pe care le-am întreprins în mod colectiv pe baza acestor gânduri. Când lucrăm împreună pentru a atinge un obiectiv comun și coexistăm mai degrabă decât să concurăm, lumea noastră se va schimba. Dacă ne dorim o lume mai bună, este important ca ea să înceapă cu adevărat cu noi înșine”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru.

    Sursa foto: Pixabay

    Vrei să afli ce fel de părinte ești?

    Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

      Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

      Cum să acceptăm necondiționat copilul. Sfaturi de la psiholog

      0
      Acceptare neconditionata copil
      Pentru a se dezvolta armonios, copilul are nevoie de acceptare necondiționată

      În general, părinții își doresc pentru copiii lor tot ce-i mai bun pe lume. Poate că exact acesta este motivul pentru care, deseori, părinții nu sunt de acord cu comportamentul copiilor lor din prezent, cu ce simt sau cum felul în care gândesc. Desigur, dificultatea de a-l accepta pe celălalt așa cum este, fără a dori să-l schimbi, nu vizează doar copiii, ci și pe orice altă persoană importantă din viață.

      Doar pentru că nu înțelegem etapa sau locul în care se află cineva, asta nu înseamnă automat că se află într-un punct greșit în viața sa, consideră psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

      Ni se spune destul de des: „aș vrea să lucrezi cu mama mea”, „soțul meu face asta și cred că greșește”, „copilul meu ar putea fi mai bine” etc. și tot ce auzim de fapt este „nu pot accepta că persoana din viața mea se află în alt punct decât cred eu că ar trebui să fie”, spune psihologul.

      Conform acesteia, majoritatea oamenilor au intenții bune și își doresc ca oamenilor din viața lor să le fie bine, să fie fericiți și împliniți, însă problema este că ceea ce credem noi că le-ar aduce fericirea rareori se sincronizează cu ce le aduce de fapt asta.

      „Orice așteptări avem despre noi sau despre ceilalți sunt doar iluzii despre ce credem că ar trebui să se întâmple. Construim filme despre viitor, despre comportamentul sau rezultatele pe care ar trebui să le aibă ceilalți, dar sunt de fapt proiecțiile noastre – ce ne-am dori noi să fim, să avem sau să devenim (sau ce vrem ca ceilalți să devină pentru ca noi să putem fi fericiți). Asta se întâmplă pentru că nu ne simțim „suficient de…” și punem viziunea personală în spatele celor din jurul nostru. Așa ajungem să ne așteptăm ca ei să ne împlinească visul, ca ei să se conformeze așteptărilor noastre și să nu ne facă să ne schimbăm, ci să se muleze pe noi, exact așa cum suntem”, a explicat Andra Tănăsescu, într-un comunicat de presă.

      De ce părinții își obligă copiii să se conformeze

      Potrivit specialistului citat, de fiecare dată când punem responsabilitatea pentru împlinirea viselor noastre în spatele altora, îi obligăm „subtil” să se conformeze pentru a ne face fericiți.

      De multe ori, această abordare apare în relația dintre părinți și copii.

      „Lucrul acesta naște frustrări, durere și rușine în ceilalți, pentru că fiecare dintre noi simțim ce ne este destinat și ce nu. Când mergem contra tuturor lucrurilor pe care le simțim, nu doar că ne face să credem că nu suntem adecvați pentru a fi iubiți, ci ne provoacă și o durere sufletească foarte mare”, susține Andra Tănăsescu.

      Cultivă o cultură a iubirii și a sprijinului necondiționat

      „Lasă oamenii să fie cum simt să fie, acceptă-i, iubește-i pentru ceea ce sunt și mai degrabă cultivă o cultură a iubirii și a sprijinului necondiționat. Dezvoltă în tine o cultură a deschiderii, a autenticității în care toți din jurul tău să știe că pot apela la tine când au nevoi, o cultură în care le oferi spațiul să se descopere și în care să se simtă confortabil să împărtășească cu tine etapa în care se află, fără a se simți criticați, judecați sau forțați să arate altceva decât simt. Iar tu înconjoară-te cu astfel de persoane: care te sprijină, te ascultă și îți sunt alături în etapele prin care treci. Cei care te urmăresc și îți oferă ajutorul dacă îl ceri, cei care îți dau libertatea să fii tu”, conchide psihologul.

      Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este psiholog, coach Wing Wave, trainer NLP și consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, cu specializări în terapia de cuplu și familie, dans terapie, somato-terapie, NLP și lucrul cu proiecțiile sinelui. Și-a propus ca prin ceea ce face să aducă în viața fiecărei persoane cu care lucrează un plus de conștientizare, cunoaștere și încredere în propriile forțe.

       

      Sursa foto: Pixabay

       

      Vrei să afli ce fel de părinte ești?

      Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

        Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

        Cum afli ce face copilul la școală fără a-l întreba direct? 24 de idei bune de aplicat imediat

        0
        Ce a facut copilul la scoala?
        Află ce a făcut copilul la școală fără a-l întreba direct

        – Cum a fost azi la școală?
        – Bine.

        Dacă și tu ai deseori acest scurt dialog cu copilul tău școlar, atunci știi deja că nu toți părinții se bucură de copii comunicativi sau dornici să împărtășească ce s-a întâmplat la școală. Asta, însă, nu înseamnă că nu suntem curioși să știm prin ce experiențe trece copilul nostru în colectivitate, cu ce provocări se confruntă și ce simte în legătură cu ceea ce i se întâmplă.

        Dacă ai obosit să auzi unul și același răspuns la întrebarea „Cum a fost la școală?”, ai nevoie de soluții noi eficiente cu ajutorul cărora să afli cum a trecut ziua copilului și ce se întâmplă în viața lui.

        Ți-am pregătit 24 de idei de întrebări pe care i le poți adresa copilului pentru a afla ce a făcut la școală, fără să-l întrebi direct:

        Atenție, secretul care te va ajuta să afli cât mai multe detalii despre viața copilului este să fii cu adevărat interesat/ă de el, să te conectezi emoțional cu copilul și să porți discuțiile în momente în care sunteți ambii calmi și relaxați.

        1. Care este cel mai bun lucru care ți s-a întamplat astăzi la școală? Care este cel mai rău lucru care ți s-a întâmplat azi la școală?

        2. Amintește-ți, te rog, de un lucru care te-a făcut să râzi astăzi.

        3. Dacă ai putea alege, cu cine ți-ai dori să fii în clasă? Și cine ți-ar plăcea să se mute în altă clasă? De ce?

        4. Care este, în opinia ta, cel mai fain, cel mai frumos loc din școală? Povestește-mi mai multe despre acest loc.

        5. Dacă am invita-o pe învățătoarea ta/ învățătorul tău să ne facă o vizită acasă, ce crezi că ar povesti despre tine?

        6. Cui i-a oferit astăzi ajutorul tău?

        7. Cine te-a ajutat pe tine astăzi?

        8. Ce lucruri noi și interesante ai aflat astăzi?

        9. În ce moment/e pe parcursul zilei de astăzi te-ai simțit cel mai fericit?

        10. Ai avut astăzi vreun moment în care te-ai plictisit? Când anume? Ce ai făcut?

        11. Cu care dintre copiii cu care nu te-ai jucat/ nu prea ai comunicat până acum ți-ar plăcea să interacționezi mai mult în pauze?

        12. Povestește-mi un lucru frumos/drăguț care ți s-a întâmplat astăzi.

        13. Ce cuvânt/ idee a repetat cel mai des doamna învățătoare astăzi?

        14. Despre ce ți-ar plăcea să afli mai multe la școală?

        15. Ce ți-ai dori să faci mai puțin la școală?

        16. Față de cine de la școală ai putea să-ți schimbi comportamentul?

        17. Care este jocul tău preferat în pauze? Cu cine te joci mai des?

        18. Cine este cel mai amuzant elev din clasă? Ce îl face să fie atât de amuzant?

        19. Ți-a plăcut gustarea/ prânzul de astăzi? Ce anume ți-a plăcut?

        20. Dacă ai avea ocazia să fii învățător/ învățătoare la clasa ta pentru o zi, ce ai face? Ce decizii ai lua?

        21. Spune-mi trei momente diferite în care ai folosit astăzi creionul.

        22. Dacă ai putea să te muți într-o altă bancă, unde ai alege să te muți? De ce?

        23. La ce jocuri ale copiilor ți-ai dori să participi, însă nu participi?

        24. Cine este cel mai inventiv copil în recreații?

         

        Daca ai copil școlar, poți începe să porți discuții cu el pornind de la acest tip de întrebări. Iar dacă cel mic încă nu a început școala, ți-ai pregătit deja arsenalul de întrebări care te va ajuta să fii mereu la curent cu activitatea copilului atunci când nu este acasă.

         

        Sursa foto: Pexels

         

         

        Vrei să afli ce fel de părinte ești?

        Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

          Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

          5 criterii să verifici dacă ai o relație bună cu adolescentul, de la psihologul rus Mihail Labkovskiy

          0
          Psiholog Mihail Labkovskiy
          Psihologul Mihail Labkovskiy vine în ajutorul părinților de adolescenți

          „Cum putem ști că totul este în regulă în relația noastră cu copilul?” Această întrebare, pe care a primit-o cunoscutul psiholog rus Mihail Labkovskiy de la părinții unui copil adolescent, se află în mintea multor părinți care au copii de această vârstă.

          Așadar, Mihail Labkovskiy a răspuns la întrebarea Cum știe un părinte că are o relație bună cu copilul adolescent? într-o postare pe pagina sa de Facebook.

          Iată care sunt cele 5 criterii pentru a verifica relația cu adolescentul:

          „În primul rând.

          Copilul are încredere în voi. El se simte liniștit când comunică cu voi, el nu are nevoie să mintă sau să inventeze ceva pentru ca mama să nu bea otravă, iar pe tata să nu-l apuce inima. Atunci când se confruntă cu dificultăți, el vine la voi fără să-i fie frică.

          În al doilea rând.

          Copilul se simte acceptat. Acest lucru înseamnă că, dacă părinții au un temperament coleric, și totul arde în mâinile lor, ei nu-și stresează copilul flegmatic, care este așa prin natura lui și nu trebuie să fie altfel. Copilul poate avea dorințe pe care părinții să nu le înțeleagă (să devină pictor, nu jurist), însă, chiar și în acest context, orice alegere a lui nu este condamnată, ci este susținută în familie.

          În al treilea rând.

          În principiu, aveți despre ce discuta. Aveți câteva interese comune. Nu înseamnă că îl obligați pe copil să pregătească cina și, în acest timp, discutați despre curățarea cartofilor. Asta înseamnă că, din când în când, mergeți împreună la cinema și puteți discuta despre film, luați cina în oraș și discutați „despre viață”, fără să-i țineți predici moralizatoare, ci simplu, ca de la om la om.

          În al patrulea rând.

          Ca părinte, înțelegi că a educa și a schimba sunt lucruri complet diferite. Îi recunoști copilului dreptul de a nu fi ca tine. Să asculte muzica ce îi place, să poarte hainele pe care și le alege singur, să facă activitățile care îl interesează pe el, nu pe voi. Nu vă străduiți să-l „împingeți” către ceva dacă pe el acest lucru nu-l interesează deloc. Și nu îi considerați pe copii „plastilină din care trebuie să creați ceva”, ci individualități autonome și independente.

          Și în ultimul rând, al cincilea.

          Vă iubiți prostește copilul și îi reamintiți în permanență acest lucru. Îl lăudați, îl îmbrățișați, îl susțineți, vă manifestați cu căldură față de el.”

          Acestea fiind spuse, psihologul le sugerează părinților de adolescenți să țină aceste informații la îndemână, pentru a-și verifica în permanență relațiile cu copiii lor și pentru a descoperi la ce capitole lucrurile merg bine și la ce capitole mai au de lucrat.

          „Da, înțeleg că, uneori, copiii sunt deranjanți și te pot scoate din sărite, la fel ca orice persoană vie din jur. Dar acest lucru, în mod sigur, nu este un motiv pentru a folosi orice formă de violență verbală sau fizică”, mai spune psihologul rus Mihail Labkovskiy.

          Sursa foto: Facebook Mihail Labkovskiy

          Vrei să afli ce fel de părinte ești?

          Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

            Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

            Oana Moraru: „Nu e niciodată vina copilului dacă este foarte neascultător”

            0
            Oana Moraru
            Oana Moraru

            Atunci când un copil este foarte neascultător și are un comportament deranjant, nu este niciodată vina lui, afirmă consultantul în educație, fondatoarea școlii private Helikon și autoarea Oana Moraru.

            Într-o postare pe pagina sa de Facebook, specialistul a explicat că, atunci când copilul are un asemenea comportament, acesta reprezintă un semnal de alarmă pentru părinte cu rolul de a schimba ceva în relația cu cel mic.

            „Nu e niciodată vina copilului dacă este foarte neascultător. Dacă tot spune ”nu”, ”n-am chef”, ” nu vreau” e ca să ai tu, părintele lui, un semnal de alarmă suficient de puternic pentru a schimba ceva în relația ta cu el.

            Copiii neascultători folosesc neascultarea ca pe o formă de chemare la apel. E timpul unei alte treziri personale, una dintr-un lung șir care va urma în viața ta până la și după adolescența lui”, spune Oana Moraru.

            Potrivit acesteia, cu cât copilul tău este mai neascultător, cu atât părintele are „mai dese umbre de integrat”.

            Despre ce umbre este vorba?

            Iată explicația expertului educațional: „O umbră personală este o parte intimă din tine de care nu ești conștient. A crește mare este a tot uni punctele de pe partea din tine pe care încă nu o știi. Cu cât ești tu mai prezent la linia care-ți unește ție necunoscutele, cu atât e mai dispus copilul să se armonizeze cu intențiile tale”.

            Cum sunt părinții pe care NU îi ascultă copiii

            Potrivit Oanei Moraru, copiii nu ascultă atunci când persoana din fața lor e deconectată de sine, adică:

            • Nu își simte până la capăt emoțiile
            • Nu își simte pe deplin corpul
            • Nu știe care îi sunt butoanele, punctele sensibile
            • Nu s-a împăcat cu trecutul lui
            • Nu și-a reconstituit măcar mici bucățele din copilul care a fost
            • Nu și-a confruntat cele mai mari frici

            „Cu toții avem umbre care trebuie întoarse de pe dos pe față și luate în brațe.

            Le avem pentru că așa reușește deocamdată specia umană să își socializeze puii: alergându-i între bine și rău, oferindu-le iubire după satisfacerea unor condiții”, spune specialistul citat.

            Ea explică și cum se formează această umbră: „Umbra a apărut de câte ori am ales aprecierea cuiva, lăsând la o parte ce simțeam realmente, noi cu noi, în momentul respectiv. Dacă, de pildă, în copilărie, nu era acceptabil să fim furioși, am ales să înghițim lacrimi și mânie, ca brațele mamei să ne primească mai repede. Am învățat să fugim de atâtea ori de noi ca să prindem recompensa: nevoia eternă de a fi parte din celălalt, de a primi acceptare”.

            Așadar, neascultarea are un anumit rol pozitiv pentru copil: „atunci când copilul nu mai ascultă, neascultarea îi dă un refugiu de moment – o distanțare instinctivă de dinamica respingere-acceptare care joacă sub ochii săi, în tine, adultul”, precizează Oana Moraru.

            Cum sunt părinții pe care îi ascultă copiii

            În același timp, există și părinți pe care îi ascultă copiii în cele mai multe cazuri. Fiecare părinte ar vrea să știe cum sunt acești părinți și ce fac ei diferit.

            Potrivit Oanei Moraru, copiii ascultă ușor genul de om care:

            • Este prezent
            • Face muncă zilnică de acceptare personală și autocunoaștere
            • Are aha-uri multe despre sine
            • Are, datorită celor de mai sus, un aer viu și prezent în exterior, un curent electric personal, pe care copilul iubește să-l urmeze

            „În timp ce munca lui e să se spele pe dinți, să se îmbrace la timp, să își facă temele, să se racordeze la lumea asta exterioară, munca ta este să vezi ce-i cu tine, cum ești ca prezență, ca stare, ca emoție; cât de mult te placi, te înțelegi, te simți. Cât de bine ai absolvit partea aia de viață care mergea pe pilot automat”, arată consultantul în educație.

            Și încheie spunând: „Noroc că avem copii neascultători ca să ne pună la treabă.”

            Sursa foto: Facebook Oana Moraru

            Vrei să afli ce fel de părinte ești?

            Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

              Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

              Capul turtit la bebeluși, un risc frecvent. Cum prevenim plagiocefalia și torticolisul muscular

              0
              Plagiocefalia torticolis muscular bebelusi
              Plagiocefalia torticolis muscular bebelusi

              Majoritatea bebelușilor tind, la un moment dat, să țină capul mai mult într-o singură parte. De aceea, există riscul ca forma capului micuțului să se modifice din cauza acestei poziții.

              „Plagiocefalia (capul turtit) se dezvoltă atunci când capul copilului crește rapid și întâmpină o anumită rezistență – fie prenatal în uterul mamei, fie postnatal, atunci când copilul adoptă o poziție preferată în pătuț”, au explicat medicii Orto-Clinic Valentina Contanu, medic specialist ortopedie pediatrică, și Andra Dinu, terapeut Vojta și kinetoterapeut, într-un comunicat al clinicii.

              În majoritatea situațiilor, plagiocefalia este însoțită și de torticolis muscular. Acesta este termenul medical pentru contractura musculaturii gâtului. Diagnosticul propriu-zis se pune în urma unui examen clinic al micuțului, în cadrul căruia specialistul constată limitarea mișcărilor de rotație și aplecare ale capului.

              Tratamentul plagiocefaliei

              Tratamentul plagiocefaliei și al torticolisului începe chiar din primele zile de viață, afirmă specialiștii citați. Ca părinte, acasă, poți face pentru început mișcări simple de repoziționare a copilașului. Totuși, dacă observi că tendința de poziționare pe o singură parte persistă, nu amâna să te adresezi unui kinetoterapeut în speranța că problema se va rezolva de la sine. Cu ajutorul unor exerciții specifice, kinetoterapeutul va relaxa musculatura contractată a bebelușului.

              De asemenea, este foarte important să observi, pe parcursul primului an de viață, forma capului copilului. În cazul în care micuțul are peste 6-8 luni și aspectul capului nu este simetric, specialiștii îți vor recomanda nu doar kinetoterapie, ci și ortezare, care presupune ca cel mic să poarte o cască pentru corecția craniului.

              „Orteza craniană este un dispozitiv medical dinamic, individualizat ce se realizează dintr-un material termoformabil”, explică medicii Orto-Clinic.

              Conform acestora, este foarte important ca orteza să fie purtată în primul an de viață, întrucât capul copilului este format din mai multe oase unite prin articulații fibroase numite suturi care se închid după împlinirea vârstei de un an. Iar în primele luni de viață, craniul este moale și maleabil. Tratamentul durează între două și șase luni. În anumite cazuri, este necesară confecționarea mai multor orteze, succesiv.

              În timpul tratamentului, orteza este purtată progresiv ajungându-se până la 23 de ore pe zi.

              Cum poate fi prevenită turtirea capului bebelușului

              Sursa: Orto-Clinic

              Ca părinte, cel mai important lucru pe care îl poți face pentru a preveni plagiocefalia este să te asiguri că alternezi pozițiile sugarului în somn. Scopul este ca oasele moi ale craniului să nu fie solicitate mult timp pe una și aceeași parte.

              De asemenea, având în vedere că tu vei fi prima persoană care va descoperi eventualele modificări în modul în care arată și se manifestă copilul, recomandarea este ca, de îndată ce observi primele semne de modificări vizibile, să consulți un specialist.

              20170203_210934

              Totodată, poți culca bebelușul pe o pernă specială precum cea din imagine. O varietate mare de pernuțe create special pentru prevenirea plagiocefaliei la bebeluși dintre care să alegi una potrivită găsești pe emag.ro.

              Medicii recomandă să mergi cu copilul la controale periodice în primii ani de viață, deoarece există riscul să nu observi micile deformări ale capului copilului, dat fiind faptul că te-ai obișnuit cu modul în care arată cel mic, iar medicii privesc atent craniul copilului în timpul consultului.

              „Ideal, pentru sugari, este prevenirea! Partea capului pe care este așezat sugarul la somn trebuie să varieze. În cazul în care copilul doarme o noapte pe partea dreaptă, automat următoarea noapte va fi partea stângă”, afirmă medicii de la Orto-Clinic.

              Schimbă cât mai des poziția bebelușului. De exemplu, nu ține copilul în scaunul de mașină atunci când mașina staționează.

              Iar mâinile cu care ții bebelușul pentru a-l hrăni trebuie folosite alternativ.

               

              Sursa foto principală: Pixabay

               

              Vrei să afli ce fel de părinte ești?

              Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

                Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

                Ce efecte are bullying-ul asupra Generației Z și Alpha

                0
                Bullying
                România se situează pe locul 3 în Europa la capitolul bullying

                Fenomenul bullying-ului, cunoscut de decenii întregi, este o formă de abuz emoțional și fizic asupra copiilor de către alți copii care se manifestă frecvent la școală. În ultimii ani, odată cu expansiunea pe scară largă a rețelelor de socializare online, acest fenomen traumatizant pentru copii și adolescenți s-a mutat în mediul virtual.

                Statisticile pentru România sunt descurajatoare. Țara noastră se plasează pe locul 3 în Europa la capitolul bullying, după cum indică datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

                Iar studiul național al Organizației Salvați Copiii arată că, în România, circa 400.000 de elevi sunt amenințați cu bătaia și 220.000 sunt bătuți în mod repetat de colegii lor.

                În opinia psihologului Lenke Iuhoș, efectele bullying-ului asupra sănătății psihice a copiilor, în special asupra copiilor din Generația Z, – care îi cuprinde pe copiii care au prins o parte din copilărie în afara “lumii digitale”, – pot varia de la forme mai puțin grave la forme extrem de grave, precum:

                • insomnia
                • ticurile
                • anxietatea
                • tulburările de comportament
                • instabilitate alimentară
                • crize de identitate
                • gânduri de adicții

                „Hărțuirea fizică și abuzul emoțional nu sunt fenomene noi, ci există din cele mai vechi timpuri, deoarece stă în natura umana ca oamenii să se raporteze unii la alții prin prisma puterii pe care o manifestă. În societatea modernă, hărțuirea fizică nu mai este așa răspândită precum în trecut, iar abuzul emoțional este cel care definește, în mare parte, aspectele bullying-ului, prin: folosirea etichetelor, amenințărilor, umilirii, jignirilor, răspândirii de zvonuri false etc. Motivele pentru care elevii hărțuiesc și agresează alții elevi sunt, de cele mai multe ori, dorința a fi populari, de a fi respectați de restul grupului”, a explicat psihologul Lenke Iuhoș, într-un comunicat de presă.

                Semnalmentele după care victimele sunt identificate de agresori 

                Potrivit specialistului citat, agresorii hărțuiesc întotdeauna persoanele pe care le consideră vulnerabile, atât fizic, cât și psihic. Asta deoarece în spatele comportamentului de tip bullying se ascunde o stimă de sine scăzută și o serie de frustrări ale agresorului, pe care acesta încearcă să le compenseze prin agresivitate.

                „De cele mai multe ori, elevi supraponderali sau subponderali, elevi care poartă ochelari, cei care au o stimă de sine scăzută, cei care sunt vulnerabili si nu se pot apăra singuri sau cei care fac parte din familii cu situații financiare precare sunt, de regulă, „țintele” agresorilor. De cealaltă parte, agresorii au temperament inflexibil, nu sunt empatici, ba chiar se bucură când fac rău celorlalți și epatează cu această lipsă de empatie, crezând că este cheia popularității în societate”, a declarat psihologul Lenke Iuhoș.

                Autoritățile din România ar trebui să se ocupe mai mult de reducerea bullying-ului

                În opinia specialistului, fenomenul bullying-ului este destul de grav și escaladează de la an la an și de la generație la generație. În cazul Generației Alpha, putem observa că indicele de empatie este mult mai scăzut decât la generațiile anterioare.

                În acest context, psihologul a afirmat că autoritățile române ar trebui să acorde o mai mare importanță atât bullying-ului din școli, cât și bullying-ului de pe internet, pentru a proteja drepturile copilului.

                „Se impune introducerea unei discipline care să abordeze inteligența emoțională, deoarece copiii din ziua de azi reușesc tot mai greu să-și managerieze emoțiile, simțirile, reacțiile, iar de cele mai multe ori acționează conform sistemului de principii „cu drepturi”. Copiii pot fi învățați, prin intermediul acestor cursuri, cum să-și gestioneze mai bine emoțiile și sentimentele și cum să-și canalizeze furia și frustrarea în scopuri constructive, și nu distructive. Totodată, bullying-ul este un comportament învățat (nu ne naștem cu astfel de comportamente lipsite de empatie), care poate fi prevenit și combătut, printr-o relație mult mai strânsă între școală-părinți-copii-autorități”, a concluzionat psihologul Lenke Iuhoș.

                Sursa foto: Pexels

                Vrei să afli ce fel de părinte ești?

                Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

                  Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

                  Riscurile exprimării precoce a sexualității la adolescenți. 6 sfaturi pentru părinți de la psihologul Alexandru Pleșea

                  0
                  Sursa foto: Pexels
                  sexualitate adolescenti

                  Exprimarea tinerilor sub 18 ani în public a diferitor forme ale sexualității, fie în glumă sau intenționat, reprezintă un semn clar de comportament matur pentru cei cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani, iar consecința acestui fapt este depășirea unor etape adolescentine mai repede decât este pregătit tânarul, afirmă psihologul Alexandru Pleșea.

                  Totuși, graba cu care tinerii caută și experimentează funcțiile lor sexuale și imaginar sexuale devine un obiectiv mai înalt decât alte funcții interioare pe care ei trebuie să și le dezvolte la aceste vârste.

                  „Căutarea diverselor forme de natură sexuală, precum citirea fanteziilor, vizionarea filmelor pentru adulți, discuțiile între prieteni etc., primează în favoarea funcțiilor de creativitate, expresivitate emoțională, educarea comportamentului, a personalității, a bunelor maniere, pașii spre artă etc. Aceste din urmă funcții rămân nedezvoltate, iar necesitatea dată de grupul / anturajul în care tânărul ajunge îl ghidează pe acesta spre urmărirea funcțiilor primare și instinctual sexuale la vârsta la care nu le poate controla, observa sau direcționa, ci doar urma”, arată psihologul Alexandru Pleșea, intr-un comunicat de presă.

                  Modelul filmelor de la Hollywood duc tinerii în extreme emoționale

                  Exprimarea acestor funcții sexuale apare la adolescenți prin: nedeschiderea față de părinți cu privire la acest subiect, timiditate excesivă, căutarea anturajului de noapte, haine și accesorii extravagante, lipsa manierelor în grup sau acasă, vanitatea (exprimarea continuă a egoului), emoții negative (țipat, frustrare, frică), precizează specialistul.

                  „Cert este că filmele și jocurile hollywoodiene, cu efecte irealiste, drame, impulsuri negative, modifică stările naturale emoționale, ghidând tinerii spre extremele emoționale, frică sau dragoste. Într-o societate în care dragostea este exprimată rar, frica rămâne varianta care aduce în funcțiile sexuale ale tinerilor modificări ce vor conduce la instabilitate emoțională, lipsă de efort interior pentru relațiile viitoare, lipsa încrederii de sine și a curajului”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

                  Sfaturi pentru părinți

                  Potrivit specialistului, părinții și educatorii nu trebuie să permită ca această maturizare să vină de la sine. Misiunea lor este de a le oferi adolescenților sfaturi care să-i ajute su să-i ghideze către o viață echilibrată și sănătoasă.

                  Astfel, dacă ești părinte de adolescent foarte interesat de subiectele legate de sexualitate, iată 6 recomandări ale psihologului Alexandru Pleșea:

                  1. Să discutați liber în casă despre natura sexuală, rolul și scopul ei

                  2. Să îi explici adolescentului prin povești, pe un fond de prietenie, fenomenele sexuale și imaginar sexuale

                  3. Nu îi interzice copilului să vorbească pe aceste subiecte

                  4. Nu îți supune tânărul la asceză (abstinență) mentală sau fizică

                  5. Condu tânărul spre stări naturale emoționale: teatru, pictură, muzee, muzică clasică, forme de prietenie ale adulților, călătoriile în scop de evoluție spirituală, căutarea unor grupuri sau școli cu aceste forme de expresivitate.

                  6. Fii un exemplu de comportament pozitiv pentru copilul tău, exprimându-ți emoțiile intr-un mod constructiv

                   

                  Alexandru Pleșea este psihoterapeut, hipnoterapeut și trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minții umane în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și România. De peste 10 ani, organizează cursuri și traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au atunci când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră le are latente.

                   

                  Sursa foto: Pexels

                   

                  Vrei să afli ce fel de părinte ești?

                  Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

                    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

                    50 de întrebări pentru o discuție de la suflet la suflet cu copilul

                    0
                    Discutie cu copilul
                    Discutie cu copilul

                    Rutina legată de grădiniță, școală, serviciu, precum și graba de a duce la bun sfârșit treburile casnice ne fac să ne concentrăm în mod special asupra activităților cotidiene, astfel încât acestea acaparează marea majoritate a subiectelor de discuție. Din acest motiv, convorbirile de la suflet la suflet dintre părinți și copii tind să fie amânate pentru un moment ulterior, nefiind o prioritate.

                    Adevărul este că parcă nici nu îți vine să discuți despre sentimentele, visele și dorințele copilului tău în timp ce te străduiești să lași bucătăria în ordine și să termini de călcat hainele pentru a doua zi, după care să verifici dacă și-a făcut toate temele.

                    Un alt motiv pentru care unii părinți amână acest tip de conversații importante sau le abordează extrem de rar poate fi faptul că nu știu cum să poarte o discuție de la suflet la suflet cu copilul, nu știu ce subiecte să abordeze sau consideră că nu au suficientă imaginație pentru a deschide subiecte de discuție interesante pentru copiii lor.

                    În acest articol, îți venim în ajutor cu o listă de 50 de întrebări care pot deschide o discuție utilă, interesantă și cu mult sens cu copilul tău.

                    Aceste întrebări îi vor face pe copil să gândească, să-și extindă cunoașterea, iar pe tine te vor ajuta să afli mai multe despre cum gândește copilul tău, ce convingeri are, ce valori și-a format. Este posibil chiar ca acest gen de conversații cu sens să devină modalitatea voastră preferată de a vă petrece timpul liber, în condițiile în care cei mici adoră să viseze și să-și imagineze diverse lucruri și contexte.

                    Parcurgând lista de întrebări de mai jos, te invităm să le alegi pe cele care știi că se regăsesc în aria de interes a copilului tău și sunt potrivite vârstei lui, fie că este preșcolar, școlar în ciclul primar sau este deja adolescent.

                    Iată o listă de 50 de întrebări care pot deschide o discuție de la suflet la suflet cu copilul tău:

                    1. Care sunt lucrurile care te impresionează în mod deosebit?

                    2. Pe care dintre prietenii tăi/prietenele tale îl/o placi cel mai mult? Ce anume îți place în mod special la el/ea?

                    3. Ce sumă ți-ai dori să ai lunar, banii tăi de buzunar? Ce ai face cu acești bani?

                    4. Povestește-mi mai multe despre doamna învățătoare/ profesorul tău preferat.

                    5. Dacă ai pescui peștișorul de aur și el s-ar oferi să-ți îndeplinească o singură dorință, care ar fi dorința ta?

                    6. Atunci când te simți trist, ce anume te ajută să-ți schimbi starea sau chiar te binedispune?

                    7. Ai simțit vreodată că eu sau un alt adult a fost nedrept cu tine? Când anume și în ce context?

                    8. Dacă ai putea schimba trei lucruri la tine, ce anume ai alege să schimbi?

                    9. Prietenii tăi își mint părinții? Dar pe profesori? Ce anume vor să ascundă de părinți și de profesori?

                    10. Care sunt, în opinia ta, cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă un bun prieten?

                    11. Povestește-mi despre jucăria ta preferată cu care te jucai cel mai mult când erai mic.

                    12. Spune-mi ceva din copilăria ta pe care eu nu îl știu.

                    13. Dacă s-ar întâmpla ceva neplăcut și tu ai fi foarte speriat, ce cuvinte ai simți nevoia să ți le spun ca să te liniștești și să te simți în siguranță?

                    14. Daca ne-am renova locuința și ai avea libertatea să alegi ce anume să schimbăm, cum ar arata după renovare?

                    15. Când te uiți la fotografiile cu tine, care dintre ele îți plac cel mai mult? În care dintre ele consideri că ești cel/cea mai simpatic/ă?

                    16. Ce înseamnă pentru tine un părinte bun?

                    17. Care dintre evenimentele din familia noastră din ultimul an ți-a plăcut cel mai mult? Ce proiect pe care l-am realizat împreună ți-a plăcut?

                    18. La ce vârstă crezi că se îndrăgostesc oamenii?

                    19. În opinia ta, ce se află dincolo de stele?

                    20. Care este cel mai impresionant lucru pe care prietenul tău/prietena ta l-a făcut pentru tine? Și tu pentru el/ea?

                    21. Menționează două lucruri pe care ți-ar plăcea să le facem împreună în fiecare weekend.

                    22. Copii suferă din cauza divorțului părinților?

                    23. Pe care dintre copiii pe care îi cunoști îl consideri cel mai periculos? Din ce cauză?

                    24. Crezi că Raiul există? Dacă nu, de ce? Dacă da, cum anume ți-l imaginezi?

                    25. Ți-ai dori să ai un animal de companie neobișnuit? Care ar fi acela?

                    26. Crezi că sinceritatea este întotdeauna cea mai bună soluție? De ce?

                    27. Pentru ce realizări ale tale (la școală, în sport, în domeniul artistic etc.) te simți mândru/mândră?

                    28. Care sunt motivele de mândrie ale prietenilor tăi cei mai buni?

                    29. Ai avut vreodată un coșmar? Ce anume ai visat?

                    30. Cum arată cel mai frumos loc pe care l-ai vizitat vreodată?

                    31. M-ai descris vreodată prietenilor tăi? Ce anume le-ai spus despre mine?

                    32. Ai simțit că ai avut în viață o pierdere reală? Dacă da, spune-mi mai multe despre asta și despre ce ai simțit.

                    33. Crezi că mediul în care trăiești este mai degrabă periculos sau mai degrabă sigur? Ce te face să alegi acest răspuns?

                    34. În afară de religia noastră, ce altă religie o găsești interesantă? De ce?

                    35. Care este cel mai dur, cel mai crud lucru la care te poți gândi sau pe care îl știi?

                    36. Ce personalitate istorică ți-ar plăcea să fii, dacă ai avea posibilitatea să alegi?

                    37. Ce vârsta crezi că este potrivită pentru oameni să se căsătorească? De ce?

                    38. Care sunt principalele trei lucruri pe care ți le amintești despre grădiniță?

                    39. Care sunt copiii populari din clasa ta? Ce crezi că face ca o persoană să fie populară?

                    40. A încercat vreodată cineva să-ți ofere țigări sau droguri? Cum ai reacționat/ai reacționa?

                    41. Dacă ai afla că prietenul tău cel mai bun/prietena ta a furat ceva, ce ai face?

                    42. Dacă ai putea să faci schimb de corpuri și de vieți cu o altă persoană, care ar fi aceasta?

                    43. Imaginează-ți că ești prima persoană care întâmpină extratereștrii veniți pe Pământ din spațiul cosmic. Ce crezi că ai simți? Ce le-ai spune? Ce i-ai întreba?

                    44. Ce ai face dacă ai fi invizibil timp de o zi întreagă?

                    45. Care sunt primele tale amintiri?

                    46. Îți este frică de vreunul dintre vecinii noștri?

                    47. Ai avut vreun vis care se repetă? Dacă da, povestește-l.

                    48. De ce crezi că unor oameni nu le plac animalele?

                    49. Dacă ai câștiga la loto o sumă mare de bani, ce ai face?

                    50. În ce țară/oraș ți-ar plăcea să locuiești? De ce?

                     

                    Salvează-ți acest articol și revino din timp în timp la aceste întrebări, mai ales în zilele când îți dorești să îți apropii copilul, să petreceți timp împreună și să afli mai multe despre lucrurile importante care se petrec în viața lui, însă despre care poate că nu știe sau nu are curajul să-ți vorbească și are nevoie de un context special.

                     

                    Sursa foto: Pixabay.com

                     

                    Vrei să afli ce fel de părinte ești?

                    Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

                      Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.