Orice om se controlează mai greu după ce se enervează. Uneori, relațiile cu copiii devin foarte tensionate și atunci s-ar putea să avem impresia că cei mici ne testează răbdarea sau limitele și singurul nostru scop ar putea fi să ne impunem autoritatea.
Sau, dacă un părinte ridică vocea sau are un alt comportament agresiv, s-ar putea mai târziu să regrete.
Iată 10 cuvinte și nuanțe de comunicare care, dacă le ai în vedere de fiecare dată când se apropie o situație delicată cu copilul tău, te vor ajuta să păstrezi o atmosferă calmă și plăcută în familie, iar relația cu copilul va deveni mai frumoasă:
1. Vorbește în șoaptă
În diferite momente ale comunicării în relația părinte-copil, pot apărea tensiuni și, pe fondul stresului și încordării, părintele poate ridica vocea. Însă, ceea ce le scapă pentru moment părinților, strigătul este, în realitate, un semn al propriei slăbiciuni.
Ce trebuie să știe părinții este faptul că cei mici reacționează la intonație și la tonul vocii într-o măsură mai mare decât la conținutul discursului. Și atunci, ce este de făcut pentru a te faci auzit/ă în orice moment de către copil? Există o soluție mult mai eficientă decât să țipi la copil și această soluție este următoarea: să te așezi la nivelul copilului, să stabilești contact vizual, să te apropii de urechea lui și să începi să vorbești foarte încet. Acest lucru necesită un autocontrol puternic din partea părintelui, însă rezultatele sunt excepționale.
2. „Posibil”
Atunci când un copil aude un „nu”, explodează, în special dacă îi este foame sau este obosit. Însă, poți folosi ca alternativă cuvintele „poate” sau „posibil”. De exemplu, când copilul te întreabă „Ieșim afară?”, îi poți spune: „Poate că vom ieși afară, dacă îți strângi jucăriile și te îmbraci rapid”. Aici nu este vorba de condiționarea copilului, ci mai degrabă de organizare eficientă pentru a găsi o soluție de a realiza dorința copilului.
În acest fel, copiii sunt motivați să se implice și ei, la rândul lor. Apoi, ceea ce urmează este predictibil: strângem jucăriile, ne îmbrăcăm și ieșim afară. Însă, este extrem de important că părinții să-și respecte promisiunile. Expresii precum „vom vedea” sau „puțin mai târziu” sunt la fel de eficiente.
3. „Iartă-mă”
Și adulții fac greșeli. Ce putem face, în condițiile în care nimeni nu este perfect? De obicei, suntem dispuși să ne cerem iertare de la rude, prieteni sau colegi de serviciu. Însă, și copiii noștri au aceeași nevoie, dacă am greșit față de ei. Astfel, copilul învață să îi respecte pe cei din jur. Un bun exemplu al părintelui îl formează pe copil și îl ajută să înțeleagă că nimeni nu este perfect.
4. „Stop”
Acesta este semnalul care îl oprește pe copil, îi poate întrerupe acțiunile pe care dorim să le întrerupem și îi sugerează ce să facă în schimb. De exemplu, atunci când copilul aleargă prin casă, este inutil să-i țîi morală. Este suficient să spui „Stop!” și să spui ce ai vrea să facă în schimb: „Așează-te, te rog, la masă și aranjează puzzle-ul”. Stabilește din timp cu copilul că „Stop joc” este o tehnică ce acționează fără excepție în orice împrejurări: toate acțiunile încetează (de exemplu, dacă nu se respectă regulile jocului, sau dacă jocul devine periculos, neplăcut, excesiv de zgomotos etc.). O condiție că acest instrument să-și păstreze eficientă este să îl folosești doar în situațîi excepționale. La fel, și copilul are dreptul să îl folosească în situațîi de urgență.
5. Ochii
Reușim să ascultăm cu mai multă atenție o persoană atunci când o privim în ochi. Atunci când vrei să te asiguri că cel mic te ascultă, întreabă-l „Unde îți sunt ochișorii?”. Fă acest lucru cu calm, gingășie, zâmbind sau cel puțin neutru, în caz contrar, copilul va refuza să te privească în ochi. Cui îi place să privească în ochi o persoană care strigă? Și, în momentul în care copilul te privește în ochi, ai toată atenția lui.
6. „Învățăm”
Când copilul tău face o greșeală, iată fraza care îți vine în ajutor: „Este în regulă, nu s-a întâmplat nimic grav. Cu toții învățăm”.
7. „Tu poți!”
Amintește-i copilului că poate face ceea ce își propune, în special în situațiile în care se îndoiește de acest lucru. Faptul că nu reușește să obțină rezultatul dorit pentru moment înseamnă doar că va realiza ce își dorește dacă va depune mai mult efort și va exersa. Spune-i copilului că știi că el poate s-o facă. Cel mic se va simți mai încurajat dacă îi vei spune un secret: pentru multe dintre lucrurile pe care le faci astăzi cu ușurință a fost nevoie de multe eforturi și încercări.
8. Prezența
Atunci când copilul îți pune o întrebare, dăruiește-i privirea, prezența și atenția ta. Când îți povestește ceva, ascultă-l cu atenție. Aceste lucruri înseamnă enorm pentru copil! Mai ales că cei mici simt imediat cât de tensionați suntem și în ce măsură suntem prezenți în conversația cu ei.
9. „Pentru totdeauna”
În relația cu copiii apar diferite discuții, conflicte, reguli și limitări. Însă, anumite lucruri sunt intangibile și iubirea noastră față de ei este unul dintre aceste lucruri. În anumite momente, este deosebit de important să le spunem copiilor acest lucru. Este vorba în special de zilele în care lucrurile nu au mers prea bine. Aceasta ar trebui să fie o parte din ritualul de dinainte de culcare. Cât de bine și de încrezător se simte un copil căruia părinții îi spun în fiecare seară „Te iubesc și te voi iubi mereu, orice s-ar întâmpla”! Copiii au nevoie să simtă că sunt acceptați și iubiți necondiționat și că vor avea această iubire pentru totdeauna.
10. Râdeți
Multe dintre lucrurile care ne deranjează sau chiar ne enervează, ne irită nu ar fi așa dacă am putea să râdem de ele. Așa că, data viitoare când te deranjează sau te enervează ceva, gândește-te cum poți transforma respectiva situație în glumă.
Păstrează la îndemână acest articol cu cele 10 cuvinte și nuanțe de comunicare care te vor ajuta să păstrezi și să cultivi o relație frumoasă, bazată pe iubire și respect, cu copilul tău!
Dorința părinților și a bunicilor de a-și proteja copiii este firească și profund umană, însă psihologii avertizează că unele expresii aparent inofensive, folosite frecvent în educație, pot avea efecte nedorite asupra dezvoltării emoționale a copiilor.
Potrivit specialiștilor, aceste formulări „drăguțe”, rostite din grijă și iubire, pot amplifica anxietatea și pot descuraja asumarea unor riscuri sănătoase, esențiale pentru formarea rezilienței emoționale.
„Nevoia de a ne proteja copiii vine din iubire, atașament și dorința de a-i feri de orice pericol sau suferință. Atunci când îi avertizăm constant sau încercăm să le alungăm rapid frica ori tristețea, avem impresia că suntem părinți buni și grijulii”, explică psihologul din SUA Amy Todey, mamă a 3 copii, citată de parade.com.
Totuși, ea și alți psihologi atrag atenția că aceste reacții pot transmite copiilor mesajul că lumea este un loc periculos și că emoțiile dificile trebuie evitate, nu înțelese. În timp, copiii pot deveni mai temători, mai nesiguri și mai puțin dispuși să își asume provocări potrivite vârstei lor.
Cele șapte expresii „frumoase” care pot crea anxietate
1. „Ai grijă!”
Deși este o reacție reflexă, repetată constant, această expresie îi poate face pe copii să creadă că pericolul este peste tot. „Copiii se uită la adulți pentru a înțelege dacă o situație este sigură. Avertismentele permanente îi pot face să anticipeze pericole chiar și atunci când nu există”, explică Dr. Todey. Alternativa recomandată:„Sunt aici” sau „Fii atent unde calci”.
2. „Nu-ți face griji, totul va fi bine”
Psihologul Dale Atkins avertizează că această formulare poate invalida emoțiile copilului. Copilul poate simți că nu are voie să fie speriat sau îngrijorat, ceea ce îl lasă confuz și singur cu emoțiile sale.
3. „Știu că te vei descurca bine”
Deși exprimă încredere, această frază poate crea presiune. Copiii pot interpreta că trebuie neapărat să reușească pentru a nu dezamăgi, ceea ce le crește anxietatea de eșec.
4. „Sunt mândru de tine când…”
Lauda condiționată de rezultate sau performanță poate transmite mesajul că aprecierea trebuie „câștigată”. „Copiii ajung să creadă că valoarea lor depinde de ceea ce fac, nu de cine sunt”, spune Dr. Janine O’Brien.
5. „Vreau doar să fii fericit”
Deși pare lipsită de presiune, această frază îi poate face pe copii să-și ascundă emoțiile negative. „Mulți adolescenți spun că este obositor să pară mereu fericiți în fața părinților”, explică Dr. Cameron Caswell.
6. „Ești toată lumea mea”
Specialiștii avertizează că această declarație poate pune o povară emoțională mare pe umerii copilului, care ajunge să simtă că trebuie să fie perfect pentru a nu dezamăgi.
7. „Fii cuminte”
Copiii pot percepe acest mesaj ca pe o condiționare a valorii personale de comportament, nu ca pe o invitație la autenticitate.
Fraza de care copiii au cea mai mare nevoie
În locul acestor expresii, psihologii recomandă o formulare simplă, dar extrem de puternică: „Sunt aici cu tine.”
„Copiii nu caută soluții perfecte, ci conexiune și siguranță emoțională. Această frază le transmite că nu sunt singuri, că emoțiile lor sunt valide și că pot face față momentului”, explică Dr. Janine O’Brien.
Potrivit specialiștilor, mesajul îi ajută pe copii să își regleze emoțiile, să își construiască încrederea în sine și să învețe că pot traversa stări dificile fără a se simți greșiți sau insuficienți.
Zilele trec, timpul zboară și grijile cotidiene par să ne consume toată energia. Seara, abia așteptăm să adoarmă cei mici să facem ce mai avem de făcut și să ne putem odihni și noi pentru a o lua de la capăt în ziua următoare.
În toată această rutină și grabă, uneori uităm să ne mai gândim că cel mic crește, că se gândește mereu la câte ceva, că are vise și dorințe mărețe. În special când vorbim despre copiii care merg la școală, care sunt deja într-o mare măsură independenți și care sunt în plin proces de formare și rafinare a personalității.
În acest articol vom vorbi despre o soluție pentru a rupe acest cerc al rutinei care are drept rezultat final o lipsă de comunicare sau cel mult o comunicare superficială dintre părinți și copii.
Soluția pentru a restabili comunicarea cu copilul este simplă și nici măcar nu tebuie să o aplici zi de zi. Totuși, dacă ai putea să-ți faci un obicei din asta, ți-ai asigura o comunicare permanentă cu cel mic și vei ști mereu ce își dorește, ce i se întâmplă, ce emoții și trăiri are.
Așadar, înainte de a-i spune copilului tău „Noapte bună”, stinge lumina, stai lângă el și pune-i una sau cel mult două dintre cele 40 de întrebări prezentate mai jos. Fiecare dintre aceste întrebări de pus sub pernă implică un amestec de secret, sinceritate și creativitate. Desigur, după ce le citești, cu siguranță îți vor veni multe alte idei pe care le poți pune în practică pe parcursul timpului.
40 de întrebări pentru discuții cu copilul înainte de culcare:
1. La ce anume îți place să visezi?
2. Care este cea mai frumoasă amintire de anul trecut?
3. Cine este eroul tău preferat și de ce?
4. Cum ai descrie familia ta?
5. Ce lucruri crezi că faci cel mai bine și te mândrești cu asta?
6. Dacă ai putea să schimbi ceva la tine, ce ai schimba?
7. Cine este cea mai bună persoană din anturajul tău? De ce?
8. Ce apreciezi cel mai mult la prietenă ta/prietenul tău?
9. Dacă ar fi să alegi un singur lucru pe care să știi să-l faci foarte bine, care ar fi acela?
10. Dacă ai fi un animal, cine ai fi? De ce?
11. Când a fost ultima oară când cineva te-a supărat, ți-a rănit sentimentele? Cum ai reacționat?
12. Cunoști pe cineva care trece acum prin greutăți? Cum ai putea să-i acorzi ajutorul?
13. Povestește-mi despre un eveniment care ți-a provocat frică și care s-a întâmplat în ultimele luni.
14. Dacă ai avea voie să păstrezi un singur lucru dintre toate pe care le ai, ce ai alege?
15. Cine consideri că este o persoană de mare succes? De ce?
16. Ce calități îți plac cel mai mult la învățătorul, profesorul tău preferat?
7. Care sunt momentele în care simți că adulții nu te înțeleg?
18. Spune 3 cuvinte care te caracterizează cel mai bine.
19. Ce te enervează cel mai tare?
20. Care sunt cele mai frumoase cuvinte de apreciere pe care le-ai primit vreodată?
21. Dacă ai avea posibilitatea să petreci 48 de ore în orice colț al lumii, unde ai alege să mergi?
22. Care sunt lucrurile pentru care ești cel mai recunoscător/recunoscătoare în viață? Cui îi ești în cea mai mare măsură recunoscător/recunoscătoare?
23. Dacă ai putea să faci schimb de locuri cu orice persoană de pe planetă, care ar fi acea persoană? De ce?
24. Câte persoane au zâmbit astăzi datorită ție?
25. Care este cel mai amuzant lucru care ți s-a întâmplat astăzi?
26. Alege un singur lucru pe care astăzi îl poți face mai bine decât puteai ieri.
27. Ce ți-ar plăcea mai mult: să zbori sau să citești gândurile?
28. Pe cine vrei să îl/o vezi cât mai repede când mergi la școală?
29. Dacă ți-ai face singur/a pachețelul cu mâncare pentru școală, ce ai pune acolo?
30. Ce coleg/ă de clasa are cei mai mulți prieteni?
31. Ce materie îți place cel mai mult?
32. Împreună cu cine ai mâncat astăzi?
33. Cu cine ai petrecut astăzi cel mai mult timp?
34. Care este jocul tău preferat? De ce?
35. Ce te face să râzi? De ce?
36. Dacă ai putea să fii orice personaj din orice film, ce personaj ai alege? De ce?
37. Cu cine din familia noastră îți place cel mai mult să-ți petreci timpul?
38. Ce ți-ar plăcea să facem împreună cu toată familia în weekend?
39. Cum ar arăta programul unei zile ideale pentru tine?
40. Dacă ai putea alege pentru tine o singură calitate a unui supererou, care ar fi aceea?
Păstrează această listă cu întrebări pentru a iniția conversații cu sens cu copilul tău/copiii tăi, astfel încât să construiești relații frumoase și de încredere!
Pe parcursul unei zile, ne transmitem unii altora diferite mesaje: verbale și nonverbale, pozitive sau negative. Chiar dacă toți părinții au intenții pozitive în raport cu copiii lor, din diferite cauze, printre care modul în care au fost educați, temperamentul, convingerile sau pur și simplu dispoziția de moment, s-ar putea ca modul în care se exprimă să-l facă pe copil să-și piardă stima de sine.
La fel cum anumite gesturi făcute și cuvinte spuse la momentul potrivit pot să aibă un efect de încurajare și de creștere a respectului de sine pentru cei mici.
Impactul comunicării asupra stimei de sine a copilului
De ce este atât de important modul în care îi comunicăm copilului diferite lucruri despre el? Deoarece cei mici își formează imaginea despre ei prin ochii noștri, adică după ce văd care este părerea și reprezentarea noastră despre ei.
Și, odată ce ai văzut cât de important este modul în care ne exprimăm referitor la identitatea, valorile și comportamentul copilului, poate că vrei să afli câteva idei concrete pe care să le poți pune în practică începând de acum pentru a-l ajuta pe copil să-și dezvolte o stimă de sine crescută.
Soluția este să faci tot posibilul pentru ca cel mic să primească din partea voastră, a părinților, mai multe mesaje pozitive decât negative. Mesajele pozitive sunt un instrument extrem de simplu care ne ajută să construim relații extraordinare cu copiii noștri.
Iată câteva exemple de mesaje pozitive:
Caracteristici pozitive care descriu caracterul copilului: „Îmi place curiozitatea ta, că înveți repede, că ești comunicativ, că ai o imaginație bogată, că ești înțelegător, că ești vesel, că ai simțul umorului, că ești atent, plin de viață, că ești un prieten adevărat, că ești perseverent, activ, că ai un suflet bun” etc.
Expresii ale iubirii necondiționate:„Te iubesc și sunt fericit/ă că te am”. „Ești un copil extraordinar”. „Ești un copil dorit”. „Te înțeleg” etc.
Cuvinte de recunoștință:„Îți mulțumesc pentru…” „Îți sunt recunoscător/oare pentru…”
Lauda constructivă a unor comportamente descrise exact:„Ai reușit să faci foarte bine acest lucru”, „Ai adunat foarte atent toate jucăriile”, „Ai reușit să te îmbraci singur” etc.
Mesajele pozitive nonverbale: îmbrățișează copilul, sărută-l, mângâie-l pe cap, pe spate, ține-l de mână, ia-l în brațe, fă-i cu ochiul, zâmbește-i etc.
În acest mod, pas cu pas, îți vei ajuta copilul să aibă o stimă de sine sănătoasă. Nu uita: cuvintele frumoase pe care i le spui copilului, gândurile susținătoare la adresa lui și emoțiile pozitive reprezintă tot atâtea cărămizi care construiesc stima lui de sine.
Se apropie sfârșitul anulului. Iar asta înseamnă că este momentul să tragem linie, să facem bilanțul anului care trece și să ne conturăm niște obiective pentru anul care vine. Ideal ar fi să-ți croiești puțin timp pentru a analiza fiecare domeniu important al vieții.
După ce m-am convins de foarte multe ori, în propria mea experiență și în ceea ce văd la clienții cu care lucrez în procese individuale de Coaching, cred cu toată tăria că este suficient să îți dorești un lucru, să îl formulezi clar și corect și să ți-l propui, pentru ca lucrurile din jurul tău să se așeze astfel încât tu să-ți realizezi dorința. Pentru a te asigura că dorințele și obiectivele au șanse mai mari să se realizeze, acestea pot fi scrise undeva.
Fiecare persoană are propriul său drum și propriul său rost în viață. Însă, cert este că, așa cum spune scriitorul Paulo Coelho în cel mai cunoscut roman al său, „Alchimistul”, atunci când îți dorești ceva cu adevărat, întreg Universul conspiră la realizarea dorinței tale. Și, ca oameni, prin ceea ce suntem și ce facem, ne ajutăm unii pe alții să ne transformăm dorințele în realitate.
Altfel spus, într-un fel, este suficient să îți dorești ceva și să îți stabilești intenția ca acea dorința să se realizeze pentru ca, într-un final, să se întâmple acest lucru. Desigur că tu, prin energia și efortul pe care le depui sau nu în această direcție, poți grăbi sau poți stopa întregul proces. De altfel, probabil că te-ai confruntat și tu cu situații în care îți dorești ceva, însă, peste o perioadă de timp, îți dai seama că dorința ta s-a schimbat sau a fost înlocuită de alta, mai potrivită.
În funcție de unde te afli acum în relația cu copilul sau cu fiecare dintre copii, de nevoile tale și ale copilului, îți poți stabili obiective pentru anul care vine. Îți oferim în acest articol 10 idei de obiective menite să îmbunătățească relația părinte-copil.
Iată, deci, cele 10 rezoluții pentru anul viitor pe care ți le propun și care să te ajute să ai o relație mai frumoasă cu copilul
1. Mai multă prezență în relația cu copilul
Copilul tău are nevoie de tine în viața lui. Chiar dacă grijile tale cele mai mari sunt legate de asigurarea condițiilor bune de trai și activitate (mâncare, costurile cu chiria/rata, întreținerea locuinței, grădiniță/after-school, diverse cursuri, costuri de transport, îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite, jucării și câte și mai câte lucruri necesare), nevoia cea mai mare a copilului este de prezența ta. Și nu doar de prezența fizică, ci de prezența cu inima și sufletul alături de el.
Știu că este foarte greu pentru mulți părinți să fie 100% prezenți atunci când stau cu copilul, însă 10 minute de prezență totală pe zi sunt suficiente pentru a te conecta la un nivel profund cu cel mic. Să fii prezentă înseamnă să nu-ți lași gândurile să plece la rezolvarea altor probleme (legate de job, de ce mâncăm diseară, mâine și poimâine, de organizarea treburilor casnice sau de conflictele cu o persoană…), și atenția ta să fie toată îndreptată către activitatea pe care o desfășori cu copilul.
Începe cu pași mici. Propune-ți să stai 10 minute pe zi cu copilul fără să te gândești la nimic altceva decât la activitatea pe care o faceți. Oricum, în 10 minute, este puțin probabil că ai fi reușit să rezolvi problemele care te apasă. Așa că îți poți da voie să le dedici copilului. 10 minute. Atât. După asta, te poți gândi la orice. Dar, știi ceva? S-ar putea să-ți placă! Pentru că, odată ce te-ai detașat de gândurile tale și te-ai jucat cu adevărat cu copilul, vei vedea cât este de relaxant și cât de frumos se sudează relația cu copilul.
2. Renunță la cuvintele și expresiile care traumatizează copilul
Am fost educați de mici, de acasă și din școală, să ne concentrăm mai mult asupra greșelilor și problemelor decât asupra lucrurilor pozitive pe care le vedem. Facem acest lucru cu noi înșine și cu copiii noștri. Astfel, ni se pare că cei mici greșesc prea des, că nu înțeleg ce le spunem, că nu ne ascultă și chiar, la un moment dat, poate că începem să ne îndoim că vor fi capabili să facă ceva în viață.
Problema este că cei mici își pierd treptat încrederea în ei înșiși, pe măsură ce îi aud pe părinți spunându-le cât de mici, proști și incapabili sunt. Poate nu explicit, dar transmise subtil, prin intermediul unor forme de exprimare precum: criticile, comparațiile cu alți copii, acuzele, judecățile, etichetările, ordinele, amenințările, jignirile, ridiculizările etc.
Pe lângă acestea, sunt și alte mesaje, mult mai subtile, pe care părinții le transmit copiilor și care îi pot afecta pe viață. Am scris mai multe despre injoncțiuni în acest articol pe care te invit să-l citești:
Primul pas este să observi care dintre exprimările negative despre care am vorbit mai sus se regăsesc în limbajul tău. Conștientizând cât rău îi fac copilului pe termen lung, poți decide să renunți la ele, înlocuindu-le cu forme pozitive de exprimare.
3. Mai multe cuvinte frumoase și pozitive
Tu îți poți încuraja copilul să-și dezvolte calitățile și trăsăturile pozitive pur și simplu subliniindu-le și bucurându-te alături de el, în loc să-i arăți mereu cu degetul la greșeli. Am citit acum mai mulți an un îndemn care mi-a schimbat complet perspectiva asupra lucrurilor: „Nu fugi de rău, îndreaptă-te direct spre bine”. Adică, în loc să-ți canalizezi energia pentru a lupta cu greșelile copilului, o poți îndrepta către lucrurile frumoase pe care le face. În acest fel, le vei încuraja și vei dezvolta această latură a lui.
4. Un stil de viață mai sănătos
Mulți părinți își doresc ca fiii și fiicele lor să aibă un stil de viață sănătos, fără că ei, însă, să le fie un exemplu în acest sens. Copilul care își vede tatăl stând pe canapea tot timpul liber, iar pe mama consumând sucuri carbogazoase și multe dulciuri va face la fel. Vestea bună este că poți face și acum o schimbare în viața ta și a familiei tale, indiferent ce s-a întâmplat până acum.
Îmi vine în minte cazul unor amici care au 3 băieți, dintre care doi sunt adolescenți. Tatăl a conștientizat într-o bună zi că băieții stau prea mult la televizor și calculator și că nici nu au vreun exemplu în familie care să facă mișcare. Și atunci, fără să le ceară copiilor nimic, s-a hotărât să înceapă schimbarea cu el însuși. Și a început să alerge în fiecare dimineață. Băieților le-a plăcut ideea tatălui și au început să alerge împreună cu el în fiecare dimineață. Pe măsură ce au simțit beneficiile mișcării, au ales să facă și alte sporturi.
Așadar, schimbarea poate începe chiar cu tine. Copiilor le place să facă diverse lucruri împreună cu părinții, așa că și copilul tău te va urma. Iată câteva aspecte pe care le poți analiza ca să vezi dacă este cazul să faci vreo schimbare:
Alimentație (Care sunt alimentele și băuturile pe care ai vrea să le reduci sau să le scoți din meniul familiei? La ce alimente procesate din comerț ați putea renunța? Cu ce alternativă mai sănătoasă ar putea fi înlocuite? Consumați suficiente fructe și legume? Care este sursa alimentelor pe care le consumați?)
Obiceiuri dăunătoare (E cineva din familie fumător sau consumă în exces băuturi alcoolice?)
5. O mai bună organizare personală
Este extraordinar cum am văzut mame care, la începutul Maratonului online de Time Management pentru Mămici, mă întrebau dacă vor avea timp să facă misiunile, iar la final ajungeau să citească o carte în 2 săptămâni, să privească filme cu soțul și să meargă la sală. Și toate acestea fără să-și neglijeze treburile importante. Acesta este rezultatul unei bune organizări și al unui bun management al timpului.
De multe ori, cădem în capcana rezolvării urgențelor. Însă, urgențele te vor acapara total dacă le dai posibilitatea. Și nu vei mai avea timp pentru lucrurile cu adevărat importante din viața ta.
Organizează-te în fiecare săptămână. Stabilește ce este important pentru tine, oferă-ți și ție însăți timp special pentru relaxare și energizare, astfel încât să poți fi o mamă bună și o soție atrăgătoare. Redu consumatorii de timp precum statul pe social media, navigatul inutil pe site-uri și pe magazinele online, unele emisiuni TV, discuțiile telefonice prelungite și inutile etc. Și învață să spui „Nu” atunci când ești solicitată să faci ceva, însă nu îți dorești și nu ai timp să o faci.
6. Exprimă-ți constant iubirea față de copil
Desigur, îți poți exprima iubirea și în felul în care simți nevoia naturală să ți-o exprimi. Însă, mai important decât atât este să observi în ce formă își dorește copilul să primească iubirea ta și să i-o acorzi și în acest mod.
Unele tradiții de familie apar în mod natural, iar altele pot fi organizate intenționat. Copiilor le plac foarte mult tradițiile și îți recomand ca acestea să nu se limiteze doar la sărbătorile de peste an și la ceea ce face copilul cu clasa la grădiniță sau la școală.
La final de an, puteți, de exemplu, să faceți împreună un bilanț al anului cu toate lucrurile importante care s-au întâmplat, bune și rele. Sau, puteți merge în fiecare an într-o minivacanță într-un loc anume. Sau, o dată pe lună, puteți merge la un film, la pizza, la o ceainărie care vă place etc. Sau puteți celebra într-un anumit fel venirea iernii, a primăverii sau a fiecărui anotimp.
Gândește-te la personalitățile voastre, la lucrurile care va plac și vei ști ce aveți de făcut la acest capitol. Tradițiile de familie vor suda relațiile dintre membrii acesteia.
În ceea ce privește tradițiile și obiceiurile de familie cu ocazia finalului de an, am scris acest articol:
8. Privește lumea (și pe tine) prin ochii copilului
Părinții care reușesc să se pună în papucii copilului aproape că nu au conflicte cu ei. Asta deoarece îi înțeleg. Acești adulți înțeleg că cei mici sunt doar niște copii care abia învață să trăiască, abia cunosc lumea și sunt dornici să exploreze tot ce-i înconjoară. Atunci când îți înțelegi copilul, când îi înțelegi nevoile, modul de gândire, sentimentele și dorințele, atunci nu mai poți să-l judeci și începi să cauți o soluție de compromis.
Așa că, data viitoare când vei considera că cel mic nu te ascultă sau are un comportament inadecvat, pune-te pentru câteva secunde în papucii lui și vezi lumea prin ochii lui. Privește-te pe tine prin ochii lui. Ce vezi?
9. Mai multă încredere în copil
La baza faptului că mulți copii nu au încredere în ei stă faptul că părinții lor nu au încredere în ei.
La 12 ani ai copilului, mama e supărată că el nu-și face singur, din proprie inițiativă și corect temele. Asta după ce, din clasa I-a până acum, părinții au luat asupra lor această responsabilitate și de multe ori chiar au rezolvat temele în locul lui.
Pentru copii, părinții reprezintă autoritatea supremă. Dacă tu, părinte, nu ai încredere în copil și îi arăți de mai multe ori pe zi că nu face lucrurile bine, că nu e în stare să facă ceva fără greșeli, îi arăți de fiecare dată greșelile (desigur cu intenția bună de a le corecta), copilul nici nu mai are curajul să încerce să facă singur, din teama de a nu greși. El nu știe să aibă încredere în el, pentru că nu a văzut încrederea în el în ochii tăi.
Însă, dacă ai încredere în copil, dacă ai încredere că va face bine un lucru pe care poate că acum încă nu știe să-l facă, cu siguranță că îl va face bine într-un final. Și va crește o persoană responsabilă, care se va baza pe forțele proprii pe care știe că le are.
Tu ce ai face diferit dacă ai avea încredere în copilul tău?
10. Mai mult calm și mai multă răbdare în relația cu copilul
Poate că ai observat că nicio carte, nicio tehnică și niciuna dintre cunoștințele pe care le-ai dobândit la cursuri sau din articole despre parenting nu te ajută dacă nu reușești să-ți păstrezi calmul și dacă te enervezi. Aceasta este una dintre cele mai mari provocări ale meseriei de părinte. Și îi poți face față dacă îți propui și îți dorești cu adevărat.
Iată și câteva articole care să te ajute să nu mai tipi la copil și să ai mai multă răbdare:
Ți-am prezentat 10 idei de rezoluții care pot schimba relația cu copilul și atmosfera în familie. Ce poți face cu ele? Poți alege una singură pe care să o pui în aplicare anul viitor. Sau poți să dedici pentru aplicarea fiecărei rezoluții câte o lună. Sau poți alege câteva dintre obiectivele enumerate, pe cele care ți se potrivesc și simți că vor aduce valoare în relația dintre tine și copil, și să te ocupi doar de ele.
Ce pot să te asigur este că este suficient să realizezi una singură dintre aceste rezoluții pentru ca relația ta cu tine și cu copilul să se schimbe, iar peste 12 luni, la finalul anului următor, să fii un părinte mai bun decât ești acum!
Îți dorim un an nou plin de împliniri și realizări!
Dacă vrei să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:
Matematica rămâne o provocare pentru mulți elevi români, dar și o sursă de excelență pentru olimpici. Profesorul Radu Gologan, președintele Societății de Științe Matematice din România, oferă perspective valoroase despre relația copiilor cu această disciplină, rolul părinților în formarea atitudinii față de învățare dar și rolul tehnologiei în învățare.
Rolul tehnologiei în învățare
Într-un interviu acordat publicației online Totul despre mame Gologan subliniază importanța intuiției în învățarea matematicii și critică abordarea formală din școli. El consideră că tehnologia poate fi un aliat în educație, dacă este folosită corect.
Contrar opiniilor care susțin interzicerea telefoanelor în școli, Gologan afirmă că elevii au nevoie de tehnologie în școli, deoarece tehnologia a devenit parte din viața lor și în afara școlii.
„E o mare prostie interzicerea telefoanelor la școală”, susține matematicianul. El pledează pentru utilizarea corectă a tehnologiei în procesul educațional.
Profesorul sugerează că dispozitivele electronice pot fi folosite eficient în orele de matematică pentru calcule și vizualizări. El menționează aplicații precum Kahoot, care pot stimula competiția și învățarea în clasă.
Relația cu matematica începe în familie
Gologan își amintește cum a fost inspirat de părinții săi: „Matematica era, la noi în familie, ca o icoană”. El subliniază rolul crucial al părinților în formarea atitudinii copiilor față de această disciplină.
Profesorul avertizează asupra efectelor negative ale etichetării: „Cea mai mare daună e eticheta: «eu am fost slab, la matematică, deci și tu vei fi»”. Asemenea afirmații pot descuraja copiii și le pot limita potențialul.
Comparând generațiile actuale cu cele trecute, Gologan observă: „Sunt mult mai puțini olimpici acum, dar mult mai buni”. El notează o schimbare în abordarea competițiilor și în relația cu efortul susținut.
„Marea majoritate renunță la efort”, spune Gologan, explicând că societatea actuală oferă mai multe distracții și opțiuni, reducând timpul dedicat studiului intens.
Momentul critic în relația elevilor cu matematica: trecerea la gimnaziu
Gologan identifică vârsta de 10 ani ca fiind crucială pentru relația copiilor cu matematica: „În general, relația copilului cu matematica se rupe la 10 ani”. Trecerea de la învățământul primar la gimnaziu poate fi dificilă din cauza diferențelor în stilul de predare.
El subliniază importanța abordării diferențiate în predare, mai ales pentru elevii care au nevoie de mai mult timp pentru a procesa informațiile matematice.
Gologan împărtășește o poveste din propria familie despre importanța educației: „În familia mea există o poveste: stră-străbunicul meu era un fel de contabil al tuturor oierilor, ținea socotelile, era respectat, se spunea despre el: «ce deștept e!»”.
El subliniază că în familia sa, investiția în educație era considerată mai valoroasă decât moștenirea materială.
Profesorul se opune ideii că școala ar trebui să fie doar plăcere și joc: „Învățarea reală înseamnă efort, școala nu e un loc în care ne bucurăm și ne odihnim. Învățarea e mușchi. Mușchi pentru creier”.
Gologan încurajează părinții să transmită copiilor respectul pentru școală și importanța efortului în procesul de învățare.
Ministrul demisionar al Educației, Daniel David, susține în bilanțul său de mandat depus la demisia din funcție, numit CaleaQX că a „inițiat regândirea formării” profesorilor pentru nivelul antepreșcolar, preșcolar și primar, prin „încurajarea pentru anii viitori de programe didactice cu dublă specializare”.
Oficialul indică explicit programul de licență „Educație timpurie și Învățământ primar”, despre care afirmă că ar fi fost deja solicitat universităților și că ar trebui urmărită implementarea prin MEC-ARACIS, Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior.
Ministrul scrie în bilanțul său că „Am inițiat regândirea formării în domeniu prin încurajarea pentru anii viitori de programe didactice cu dublă specializare (solicitate deja către universități): „Educație timpurie și Învățământ primar” (alături de modalitățile propuse deja prin legislație: „Educație timpurie” sau „Învățământ primar”)”.
Este prima menționare publică a unei astfel de duble-specializări – ea nu există în legislația în vigoare privind programele de licență didactică cu dublă-specializare aprobate de Ministerul Educației prin Ordinul 6635/2024.
Lista oficială a programelor de studii universitare de licență didactică cu dublă specializare este stabilită prin actul normativ din septembrie 2024, un document care cuprinde 33 de combinații de specializări – de la Matematică–Informatică, Istorie–Geografie sau Pedagogie–Psihologie, până la diverse combinații în domeniul teologic –, însă nu include nicăieri specializarea „Educație timpurie și Învățământ primar”.
Ce sunt programele PIPP
Și asta pentru că programul de studii „Pedagogia învățământului primar și preșcolar (PIPP)” există de ani de zile și figurează cu o singură specializare.
Programele PIPP funcționează la toate marile universități din România – Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași sau Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca – și la multe alte universități mai mici.
Acestea sunt programe unice de licență, care formează absolvenți calificați atât pentru învățământul preșcolar, cât și pentru cel primar.
Cu alte cuvinte, ele oferă o dublă calificare profesională, dar nu sunt programe de „dublă specializare” în sensul juridic nou introdus de Ministerul Educației. Au 180 de credite la licență, adică o perioadă de 3 ani, în timp ce pentru o dublă-specializare Legea 199/2023 presupune existența a 240 de credite transferabile pe durata a 4 ani.
În ziua de astăzi, sunt promovate foarte multe jocuri și activități care îi pot ajuta pe copii să fie mai inteligenți. Multe dintre ele, însă, nu sunt atât de eficiente. Știm deja că jocurile cu cuburi sunt utile, la fel cum sunt și jocurile de logică și analiză. Însă multe alte metode, precum cele care încurajează învățarea copilului prin mijloace de media, nu funcționează.
De multe ori am auzit că cei mici învață să vorbească uitându-se la televizor sau că cei un pic mai mari învață limba engleză tot din aceeași sursă, însă a fost demonstrat că cea mai eficientă învățare a copiilor are loc atunci când ei interacționează cu oamenii.
De-a lungul timpului, s-au creat erori cu privire la metodele prin care poate fi stimulată inteligența copiilor. Studiile au arătat că, atunci când îi spui copilului în mod repetat că este inteligent, el nu tinde să își dezvolte în continuare această calitate, ci din contra, ia această informație de-a gata, considerând că deja este destul de inteligent. Tot în această situație, copilul dezvoltă tendința de a nu mai învăța din greșeli și de a nu și le asuma.
În astfel de condiții, este important să știm că nu este de ajuns să îi spunem copilului că este inteligent, ci că acest lucru trebuie menținut și dezvoltat constant, fiind o trăsătură care poate suferi modificări.
Iată 8 metode prin care copilul poate deveni mai inteligent
1. Stimularea memoriei de lucru
Noile studii au arătat că memoria de lucru este un factor predictiv al succesului academic mult mai important decât IQ-ul. Aceasta este responsabilă de atenție și de capacitatea de a rezolva problemele, care conduc către mai multe succese. Strategia și capacitatea de a gândi logic reprezintă cheia în depășirea situațiilor dificile, atât cele de viață, cât și cele de natură academică.
2. Gestică
Există studii care au demonstrat că gesturile pe care le facem îmbunătățesc abilitatea de a actualiza informațiile memorate și de a învăța. Psihologul Susan Goldin-Meadow a condus o serie de experimente care au arătat cum copiii au mult mai multe șanse să își aducă aminte cuvinte, evenimente și chiar lecții de matematică atunci când gesticulează folosind mâinile.
3. Sensibilitatea părinților și atașamentul securizant
Studiile au arătat că există o corelație între scorul obținut la testul de IQ și tipul de atașament al copilului. În cadrul unuia dintre experimente care a fost făcut pe 36 de mame și copiii lor, s-a demonstrat că acei copii care au stilul de atașament securizant au obținut cu 12 puncte mai mult decât cei cu alt tip de atașament.
Cum anume a fost obținută această corelație? Este posibil ca un IQ mai mare să îi ajute pe copii să formeze un atașament sănătos mai ușor. De exemplu, copiii cu o inteligență peste medie au capacitatea de a selecta din comportamentul părinților lor ceea ce simt că le face bine și de a respinge ceea ce simt că le face rău.
În același timp, există dovezi care demonstrează că o contribuție majoră la stimularea IQ-ului o are felul în care părinții formează stilul de atașament. Un atașament sănătos contribuie la creșterea IQ-ului.
4. Modul de gândire și credințele despre eșec
Copilul tău crede că inteligența este o trăsătură fixă, care nu poate suferi modificări?
Un experiment foarte interesant a arătat că ceea ce știm și credem despre inteligența noastră poate să ne altereze abilitatea de învățare. Oamenii care cred că inteligența este o trăsătură fixă, de neschimbat, au tendința de a evita provocările. De asemenea, aceștia nu obișnuiesc să învețe din greșelile pe care le fac, iar diferențele au fost detectate la testele de RMN a subiecților.
Astfel, atunci când copilul nu are încredere în capacitatea de a evolua și de a face față unor noi provocări, acest lucru se va reflecta în performanțele școlare și în succesul pe care îl va avea de-a lungul vieții.
5. Somnul și inteligența
Studiile au arătat că somnul stimulează memoria. Atunci când dormim imediat după ce învățăm anumite informații, acestea sunt stocate mult mai eficient în memorie, iar șansele de a crea noi conexiuni sunt mai mari.
Efectele au fost demonstrate atât la copii, cât și la adulți. Așa că, dacă îți dorești ca cel mic să fie foarte eficient și să-și crească performanțele academice, îi poți pregăti condițiile pentru un somn după ce vine de la școală sau după ce se pregătește pentru un test.
6. Matematica, logica și gândirea critică
Stanislaus Dehaene, cercetător și expert în știința cognitivă și matematică, susține că mulți copii nu se descurcă la matematică din cauză că nu au fost încurajați să își dezvolte un simț al numerelor.
A fost demonstrat că gândirea logică ajută la creșterea inteligenței. Testele de IQ măsoară, printre altele, capacitatea de analiză și de gândire logică. A fost demonstrat că persoanele care analizează mai mult și gândesc critic au scoruri mai mari la testările de IQ.
7. Inteligența spațială
Inteligența spațială, capacitatea de a vizualiza în trei dimensiuni, de a lucra cu imaginile și de a reproduce în minte imagini și forme, este foarte importantă pentru succesul în foarte multe domenii, de la inginerie până la arhitectură și artă. Performanțele copilului în inteligența spațială au componente ereditare, însă este foarte clar că și experiențele educaționale pot avea un impact semnificativ.
8. Libera alegere
Atunci când copiii pot alege ceea ce vor să facă, sunt mult mai motivați și au performanțe mai bune. Aparent, acest lucru depinde de mediul cultural din care provine copilul. Un studiu a arătat că, în timp ce copiii americani au preferat sarcinile pe care și le-au ales singuri, copii asiatici au fost mult mai motivați când deciziile nu au fost luate de către ei.
În astfel de condiții, este indicat să vezi la ce reacționează cel mai bine copilul tău și să îi dai libertatea de a alege dacă asta este ceea ce își dorește sau să îl ghidezi.
În aceste zile, sărbătorim Crăciunul, nașterea pruncului Iisus Hristos. În goana după cadouri, după urgențe, după pregătirea meselor și cu grija ca toate detaliile să fie așa cum ne dorim, e posibil să uităm chiar de spiritul sărbătorii, de spiritul Crăciunului.
Specialista americană în parenting Laura Markham a publicat pe site-ul său un articol în care le oferă părinților 5 idei cum să aducă spiritul Crăciunului în familie.
5 sfaturi de la Laura Markham să aduci spiritul Crăciunului în familie:
1. Evidențiază magia
Crăciunul este despre magie. Laura Markham ne sfătuiește ca, în această lună, să încetăm să ne mai grăbim atunci când suntem cu copiii noștri și să ne alocăm suficient timp pentru a observa momentele miraculoase ale vieții de zi cu zi, precum modul în care soarele se reflectă în zăpadă, luna de pe cer, lumina lumânărilor în întuneric, mirosul bradului… Toate aceste lucruri ne arată că suntem înconjurați de miracole.
2. Timp de reflecție pentru întreaga familie
Luna decembrie este o perioadă potrivită pentru rugăciune, dacă sunteți o familie religioasă, sau cel puțin pentru a avea discuții despre sensul acestor sărbători de iarnă. Poate că veți dori să va manifestați recunoștință pentru lucrurile minunate din viața voastră, din familia voastră.
3. Generozitatea, parte din tradiție
Atunci când le putem oferi altor persoane ceva și când putem face lucruri pentru alții, ne simțim bine. Este de datoria noastră, ca părinți, să găsim oportunități pentru copiii noștri de a trăi și ei acest sentiment, ne recomandă specialista în parenting. Studiile arată că acest lucru îi ajută pe copii să-și dezvolte generozitatea. În această perioadă a anului, generozitatea este un antidot bun pentru accentul care se pune pe lucrurile materiale.
4. Mută accentul de la a avea mai multe lucruri materiale pe a crea legături puternice în familie
Tradițiile de sărbători pot întări legăturile dintre membrii familiei, în timp ce pregătiți mesele sau decorați locuința. Creați o tradiție de cadouri cu o semnificație deosebită, cumpărând mai puține lucruri materiale și oferind, în schimb, experiențe. Copiii vor prețui mult timpul pe care îl petrec cu tine decât jucăriile, indiferent cât de mult cred că își doresc să primească acele jucării.
5. Lasă-i pe copii să asculte liniștea
În multe familii, televizorul sau radioul este sunetul de fundal, ceea ce îi face pe membrii acestora să evite să rămână singuri cu ei înșiși. Însă, copiii, într-o măsură mai mare decât adulții, au nevoie de timp pe care să-l petreacă în liniște cu ei înșiși, spune Laura Markham. Muzica este un element important care creează atmosfera de sărbătoare în locuința voastră și cântecele pe care le cântați sunt esențiale în timpul sărbătorilor. Însă, dacă vocile mass-media pătrund în pacea căminului vostru, tuturor le crește nivelul de stres. De aceea, puteți profita de perioada sărbătorilor pentru a închide ecranele, schimbându-vă dispoziția cu ajutorul cântecelor și melodiilor care va inspiră. Sau pur și simplu să ascultați tăcerea.
Iubirea este întotdeauna în aceeași cameră cu tine, indiferent ce zi e, afirmă Laura Markham. Și această perioadă este cea mai potrivită pentru a-i ajuta pe copii să o simtă.
7 din 10 divorțuri au avut loc cu acordul părților, restul fiind din cauza infidelității, violenței fizice, alcoolismului sau a altor cauze.
Se știe că divorțurile părinților sunt adevărate drame pentru copii, care de multe ori întră în depresie sau dezvoltă diverse tipuri de comportamente disfuncționale sau chiar deviante.
Starea de frustrare a copiilor care au părinți divorțați se accentuează în perioada Crăciunului, deoarece atunci se simte cel mai mult lipsa de integritate a familiei, afirmă psihologul Lenke Iuhos.
„Copilul a fost învățat de mic că sărbătorile, în special Crăciunul, înseamnă familie, iubire, liniște, muzică, dans și veselie. Toată frustrarea strânsă în decursul unui an, când nu înțelege de ce mami și tati nu mai sunt împreună sau când nu știe de ce trebuie să stea o perioadă de timp la mami, după care la tati, va refula în perioada Crăciunului. Odată cu apropierea sărbătorilor, părinții trebuie să uite divergențele dintre ei și să construiască un plan comun, în centrul căruia să fie copilul. Chiar dacă nu vor sărbători împreună, au datoria să-l facă pe copil să se simtă în siguranță, iubit, apreciat și ascultat”, îi sfătuiește pe părinți psihologul Lenke Iuhos, citată într-un comunicat de presă.
13 recomandări ale psihologului Lenke Iuhos pentru părinții divorțați:
Potrivit specialistei în sănătatea mintală, dacă părinții vor respectă câteva recomandări, ei își vor da seama că poate există fericire și colaborare și pentru cuplurile despărțite și aspecte pozitive se vor răsfrânge asupra fericirii copilului lor.
1. Planifică la timp
E important să decideți de comun acord cu copilul și fostul partener de viață unde va sărbători copilul Crăciunul.
2. Colaborați
Dacă nu poți fi de acord cu ceea ce spune fostul partener referitor la locul unde va petrece copilul Crăciunul, stabiliți o schimbare anuală la câte un părinte.
3. Dă-i timp copilului
Cel mic este apăsat de separarea părinților, deoarece despărțirea este dureroasă pentru sufletul unui copil. Timpul va vindeca puțin câte puțin durerea din suflet.
4. Nu folosi copilul împotriva fostului partener
Copilul nu este o sursă de informații despre viața celuilalt părinte. Nu-l obosi cu întrebări, nu-l provoca să gândească de rău despre celălalt părinte.
5. Ascultă-ți copilul
Întreabă-l ce dorește să facă de Crăciun și pune accentul pe emoțiile transmise prin cuvinte și gesturi. Ascultând, evită frustrările copilului. Astfel, dacă el nu dorește să meargă în vizită la cineva, poți afla acest lucru prevenind un conflict pe moment, spune psihologul Lenke Iuhos.
6. Fii prezentă atunci când ești împreună cu copilul tău
Există foarte multe teme de abordat cu copilul, de exemplu, când desfășurați împreună un program: fără prea multe întrebări, abordați o temă specifică vârstei copilului și, în scurt timp, vei vedea un copil care se alătură discuției, relatând viața și trăirile lui. Este un ingredient simplu prin care îi acorzi copilului momente speciale alături de tine.
7. Nu obosi copilul
Din păcate, din dorința de a-i oferi totul, se poate întâmpla ca părinții să aibă în vedere doar propriile dorințe și nevoi, astfel că e posibil ca unele momente și obiceiuri să fie forțate de către părinți. Nu este necesar ca el să participe la toate reuniunile de familie, iar rudele pot fi vizitate și în vacanța de iarnă. Evită să suprasoliciți copilul cu prea multe programe, cadouri și feluri de mâncare.
8. Atenție la apariția noilor parteneri!
Cu o atenție focusată pe copil și o conversație individuală, putem facilita foarte mult integrarea copiilor într-o nouă situație familială. „Apariția altor persoane în viața copilului trebuie neapărat să fie discutată cu acceptul copilului. Ar fi excepțional ca acest lucru să nu se petreacă fix de Crăciun, deoarece copiii au nevoie de timp să prelucreze faptul că părinții nu mai sunt împreună. Le va fi destul de greu, mai ales din punct de vedere emoțional, să vadă pe altcineva în locul mamei sau al tatălui”, explică psihologul Lenke Iuhos.
9. Înțelege-ți copilul!
„Mersul la mama, la tata, în medii separate, provoacă schimbări în starea copilului. Când îl luați acasă de la fostul partener, e posibil să nu fie foarte entuziasmat, acest lucru nu se datorează faptului că celălalt părinte nu s-a comportat frumos cu el, ci poate fi foarte ușor de înțeles că el simte despărțirea și astfel își arată suferința. Dacă includeți acest aspect, puteți evita atacurile față de celălalt părinte”, mai spune specialista citată.
10. Arată-i un bun exemplu
S-ar putea să fii dezamăgită de mici probleme zilnice, însă atunci când apare copilul în fața ta, străduiește-te să ai o atitudine pozitivă. Lasă problemele deoparte de Crăciun: orice problemă se poate rezolva cu cumpătare și răbdare.
11. Nu vorbi urat despre celălalt părinte.
„Nu este cinstit, nici constructiv ca mama sau tata să facă declarații negative despre celălat părinte în fața copiilor, deoarece majoritatea copiilor sunt loiali ambilor părinți. Într-o astfel de situație, puteți provoca o suferință teribilă. Cu toate acestea, nu hrăniți speranțe, nu cumpărați cadouri comune dacă sunteți separați. Putem transmite copilului semnale greșite și să-l alimentăm cu vise greu fezabile”, sugerează psihologul Lenke Iuhos.
12. Formează buna dispoziție
„Acest sfat se îndreaptă spre părintele la care locuiește copilul. Dă-i sentimentul că tu ai încredere în el, că e un copil cuminte și fără tine, că îi va fi bine și la celălalt părinte, înșiră aspecte pozitive: îți va citi tata povești, mama îți va face părul, astfel îi dai liniștea interioară cu care va pleca și, dacă va face și celălalt părinte același lucru, copilul va simți un întreg familial. Astfel, el cu siguranță nu se va simți vinovat pentru despărțirea părinților”, afirmă psihologul.
13. Nu concurați pentru sufletul copilului!
„Cel mai important aspect de Crăciun este acela de a nu concura părinții între părinți sau familiile acestora. Este constructiv ca, în seara de Crăciun, copilul să stea cu părintele cu care locuiește, unde poate fi împreună în pace și în dragoste. Dacă soția sau soțul divorțat are o nouă familie, copilul nu se va simți ca acasă în noua familie. Nu de Crăciun trebuie recuperate întâlnirile care nu au avut loc. Crăciunul este numai în mediul familial, familiar și intim. Crăciunul este mai mult decât zile libere pentru vizită, este timpul să privim în interiorul nostru și să dăruim prezența, atenția noastră celor dragi în mediul nostru restrâns”, conchide psihologul Lenke Iuhos.
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
