Cum gestionezi țipetele și tantrumurile copiilor la o terasă sau la restaurant? Ce facem pentru a le preveni?
O întreagă dezbatere continuă în spațiul public pornind de la postarea unei terase din București în care a solicitat părinților să își supravegheze copiii. Mesajul localului a apăsat butoane sensibile adulților fără copii care critică părinții nesimțiți cu plozi needucați, precum și a mamelor cu copii care s-au simțit excluse și marginalizate.
Dincolo de faptul că multe persoane consideră că parentingul modern creează copii fără limite și bun-simț, subiectul comportamentului în spațiul public este unul important.
Tantrumul nu înseamnă părinți nepăsători și copii nesimțiți. Ce este un tantrum?
Oare cunoști vreun părinte care să nu se fi confruntat niciodată cu o criză de plâns și de furie a copilului său? Eu nu cunosc.
De aceea, tantrumul este considerat o manifestare obișnuită a copiilor cu vârste cuprinse între 1 și 3-4 ani. În timpul crizei, cel mic plânge, țipă, se poate tăvăli pe jos, poate arunca obiecte, poate lovi alte persoane sau se poate lovi pe el însuși.
În trecut, adulții îi „cumințeau” rapid pe copii inducându-le frica prin ridicarea tonului, amenințarea cu bătaia sau chiar aplicarea unei lovituri. Astăzi, știm că această soluție face parte din strategiile de parenting învechite, care îl fac pe copil să-și reprime emoțiile, neavând posibilitatea de a învăța cum să le autoregleze sănătos.
Observațiile părinților și ale specialiștilor au arătat că cele mai frecvente cauze ale apariției tantrumurilor sunt:
- Frustrarea și disconfortul
- Nevoia de atenție
- Refuzul de a accepta un refuz al adultului
- Refuzul de a face ce îi cere adultul
- Foamea
- Oboseala
- Suprastimularea
Emoții dificile pe care copilul nu le poate gestiona
În esență, un tantrum apare din cauză că cel mic simte niște trăiri sau emoții care îi depășesc capacitatea de a le face față. Simțindu-se copleșit de ele, copilul nu li se mai poate opune și se exprimă prin corp, de multe ori destul de agresiv și violent.
Atunci când se declanșează un tantrum, părinții se află într-o poziție foarte dificilă, deoarece o criză emoțională de o asemenea intensitate poate fi copleșitoare, mai ales sub presiunea privirilor critice ale oamenilor din jur.
„Explorând puțin domeniul dezvoltării copiilor, descoperim că le lipsește autocontrolul din cauza subdezvoltării cortexului prefrontal, acea parte a creierului care dirijează emoțiile și conduita socială. Mai concret, copilul tău simte o emoție puternică, precum frustrarea, mânia sau tristețea, și, neștiind cum să o gestioneze, creierul îi intră într-o stare de panică, numită „luptă, fugi sau îngheață”, explică autoarea Rebeca Eanes, în cartea „Parenting pozitiv”.
A judeca o mamă copilul căreia face o criză de tantrum într-un loc public denotă necunoaștere și lipsă de empatie. În schimb, ce ar ajuta o mamă aflată în această situație ar fi o privire înțelegătoare și un gând de susținere și încredere.
Însă, din păcate, am întâlnit și un asemenea comentariu venit de la o femeie:
„Nu are ce căuta spațiu de joacă în apropierea unui loc în care adulții încearcă să se destindă. NU vreau să stau să vă ascult plozii cum rag în timp ce eu încerc să îmi beau liniștită berea. Dacă vreți la joacă, există parcuri. Mergeți la terase fără copii. Este foarte simplu.”
Poate că mulți adulți care nu au copii nu sunt conștienți de câteva lucruri:
- Copilul mic are nevoie să se integreze în mediul și în stilul de viață al părinților. Acesta e un proces care începe de mic și durează
- Și adulții care au copii au nevoie să socializeze și să iasă în oraș. Unii dintre ei nu au cu cine să își lase copiii, din diverse motive care țin de ei, de copii sau de condițiile financiare
- Copilul mic nu are răbdare să stea pe scaun nici măcar o jumătate de oră fără să se miște (doar dacă stă pe telefon, ceea ce dorim să evităm)
- Copilul mic se plictisește repede, nu poate fi atent la un subiect/o activitate pe durate lungi
- Copilul mic are nevoie de atenția părinților. Cu răbdare și înțelegere, se poate rezolva orice
Cum prevenim tantrumurile la restaurant
Știm că cel mai bun tratament este prevenția. Te asigur că, dacă te preocupi suficient de mult de prevenție, vei evita multe posibile crize de urlete și plâns.
Personal, am insistat pe prevenție și pot afirma că băiatul meu a făcut foarte puține tantrumuri. Îmi aduc aminte doar de 3 asemenea momente, dintre care unul acasă, unul în mall și altul la coadă la Mega Image. Discutăm acum despre ce putem face pentru a preveni tantrumurile, pentru ca apoi să vedem cum le gestionăm eficient atunci când apar.
1. Programează ieșirea în oraș ținând cont de rutina copilului
Dacă cel mic doarme la prânz și obișnuiește să se culce în jur de ora 13, însă astăzi, la această oră, sunteți la terasă cu o altă familie și așteptați să vă aducă mâncarea, riscul ca, în maxim 30 de minute să înceapă scandalul este destul de mare.
Foamea și somnul îl fac pe copil mult mai irascibil decât este de obicei, așa că orice îl poate enerva și supăra.
Până când copilul împlinește 4-5 ani, stabilește ieșirile în oraș în intervalele de timp în care copilul este activ și odihnit, astfel încât la ora de somn să fie deja în patul lui de acasă sau cel puțin în mașină sau în cărucior.
2. Alege un loc liniștit, pentru a evita suprastimularea
Copiii au nevoie să fie stimulați pentru a învăța lucruri noi. Însă, de multe ori, prea multă stimulare duce direct către un tantrum. Iar la un restaurant sau la o terasă cu mulți oameni care vorbesc zgomotos și unde se aude muzică tare efectul de suprastimulare se va instala destul de repede. Copilul va începe să dea semne de agitație și nemulțumire.
Știind acest lucru, e important să alegi pentru ieșirile în oraș localuri mai liniștite. De regulă, ieșirile la prânz sunt mai liniștite decât cele de seară, când o parte dintre clienți sunt puși pe distracție, consumă alcool și vorbesc tare.
3. Ia cu tine jucăriile preferate + alte activități
Plușul preferat, mașinuța sau păpușa favorită îi ajută pe copiii mici să se simtă în siguranță și confort, chiar și într-un loc străin.
Însă, cel mai probabil, la un moment dat, se va plictisi și de jucăria preferată. Pentru aceste momente, pregătește-te din timp având cu tine activități suplimentare adaptate preferințelor copilului. Poate fi vorba de piese Lego, de cărticele, de un pop-it, de o carte de colorat etc.
4. Haine de schimb
Până când copilul meu a început școala, de fiecare dată când ieșeam în oraș cu el, aveam la mine haine de schimb. Chiar dacă este un copil atent și în 95% din cazuri nu am avut nevoie de ele, în alte momente m-au salvat. Un copil poate să-și murdărească bluza sau pantalonii/fustița cu sos, se poate uda în timp ce bea apă/suc sau pot interveni mici incidente în perioada de renunțare la scutec.
5. Atenția ta constantă la copil
Ca mamă sau ca tată de copil mic, îți asumi că cel puțin o parte din atenția ta, iar din timp în timp atenția ta totală va fi îndreptată spre copil. În felul acesta, eviți declanșarea unei crize din cauza lipsei de atenție.
Totodată, fiind conectat/ă în permanență cu copilul, vei ști exact ce se petrece cu el: când s-a plictisit, când are nevoie de mai multă atenție din partea ta, când are nevoie să facă un pic de mișcare sau când deja se apropie de limita iritării. În felul acestea, vei putea gestiona lucrurile mult mai bine. Atunci când vezi că cel mic începe să nu mai aibă răbdare să stea la restaurant, este momentul să ceri rapid nota.
Vestea proastă pentru părinții care merg cu copiii mici la restaurant este că, până când copilul mai crește, nu se vor putea relaxa la maxim, așa cum o făceau înainte să aibă copii. Ne asumăm că este o perioadă care trece și în care copilul are nevoie de atenția noastră și de ghidare pentru a învăța să se comporte în public.
Există și varianta să-i pui telefonul sau tableta în mână. Copilul va sta liniștit, însă nu recomand această soluție, deoarece are prea multe consecințe negative pe termen lung.
6. Reguli și limite
Acasă, fiecare familie are propriile sale reguli și limite. În schimb, clienții unei unei terase sau ai unui restaurant, trebuie să respecte anumite reguli comune.
Astfel, se poate întâmpla ca o regulă de acasă să nu se aplice și la terasă. De exemplu, la restaurant, nu se aleargă printre mese, nu se poate lua mâncare din farfuria altor persoane și nu pot fi atinse plantele din ghivece.
Atunci când copilul încearcă să facă ceva neacceptat la restaurant, îi poți spune care sunt regulile de aici și că, pentru a putea lua masa aici, e important să respectați cu toții aceste reguli.
De asemenea, îi poți clarifica limitele legate de ce poate și ce nu poate să facă. De exemplu, poate să ia mâncare din farfuria ta sau a tatălui, însă nu poate lua mâncare de la nimeni altcineva. Sau poate admira florile, se poate uita la ele, le poate mirosi, dar nu are voie să rupă flori sau frunze.
Atunci când își poate satisface, chiar și parțial, nevoia sau dorința, copilul este mai liniștit și mai cooperant.
Cum gestionăm tantrumul la restaurant
Ai încercat, te-ai străduit, însă… s-a întâmplat. Ce faci atunci când, cu tot efortul tău, criza s-a declanșat?
1. Păstrează-ți calmul
Da, tantrumul copilului poate fi copleșitor pentru un părinte, mai ales în public. Cu toate acestea, nimic nu ajută mai mult la calmarea lucrurilor decât calmul tău.
„Nu accesele de furie ca atare, ci percepția noastră asupra lor este cea care ne enervează. Le percepem drept sfidare, manipulare sau răzgâială”, spune Rebecca Eanes, în cartea citată mai sus. Și asta ne ajută, deoarece știm că cel mic nu fac decât să-și exprime niște emoții prea greu de gestionat. Și că are nevoie de ajutorul nostru pentru a le face față.
Calmul tău, în timp ce ești conectată la copil și îl privești cu iubire, cu înțelegere, cu acceptare, cu susținere, îl va ajuta pe cel mic să înceapă și el să se simtă iubit, acceptat, înțeles, susținut.
Tu, ca părinte, lasă puțin deoparte grijile și gândurile tale, și fă suficient loc în tine pentru a conține trăirile copilului. De îndată ce le faci loc, copilul va începe să simtă că nu este singur în procesul acesta dificil de a-și gestiona emoțiile. Te va simți alături și îi va fi mai ușor. Va începe să se liniștească.
2. Încrederea
Ai încredere în tine și în copil că veți depăși cu bine acest moment. Oricât de teribil arată în secunda asta, știi și tu că nu are cum să dureze la nesfârșit.
Pe unele persoane le ajută să spună o rugăciune sau o afirmație pentru a simți că își păstrează stabilitatea interioară sau pentru a simți un ajutor.
Te poți gândi chiar acum, în timp ce citești acest articol, care sunt cuvintele pe care ți-ar plăcea să le auzi în momentele de criză de plâns ale copilului și care ți-ar da încredere și curaj? Pune-le deoparte și adu-ți aminte atunci de ele.
3. Empatia
Rebecca Eanes le recomandă părinților care se confruntă cu un tantrum al copiilor lor să manifeste empatie, mai ales că „empatia oferită copiilor în timpul acceselor de furie nu le răsplătește comportamentul, ci le satisface o nevoie: nevoia de apropiere sufletească și de înțelegere”.
Odată ce te-ai conectat cu copilul, cel mai probabil ai aflat care este cauza reală a comportamentului, care este nevoia sau dorința neîndeplinită. Ce ai de făcut acum este să-i vorbești copilului despre nevoia lui, să-l asiguri că nevoia lui este justificată și că îl înțelegi. Asta, desigur, după ce criza s-a mai calmat. Căci, în timpul tantrumului, când copilul se află sub imperiul emoțiilor copleșitoare, nicio informație rațională nu va ajunge la el.
Când se liniștește, spune-i copilului cum anume și când nevoia lui poate fi îndeplinită. Ce este important este ca cel mic să simtă că îl înțelegi și că îi ești alături în acest moment dificil pentru el. Copilul are nevoie de tine pentru ca să nu se simtă singur în fața greutăților.
4. Ignoră lumea din jur, NU copilul
Iată o recomandare importantă pe care o face Alfie Kohn, autorul bestsellerului „Parenting necondiționat”:
„Regula nr. 1: dacă sunteți în public, ignorați lumea din jur! Cu cât sunteți mai îngrijorat de cum vă vor judeca ceilalți abilitățile de părinte, cu atât aveți șanse mai mari să vă comportați cu copilul prea autoritar, oferindu-i prea puțină iubire și prea puțină răbdare. Aici nu este vorba despre ce crede lumea despre voi, este vorba despre nevoile copilului.”
Mare atenție, numeroși specialiști, inclusiv medici și site-uri cunoscute le recomandă părinților să ignore copilul atunci când face tantrumuri, pe motiv să nu-i transmită copilului mesajul că ar recompensa prin atenție un asemenea comportament nedorit.
Acest sfat este unul care nu ține cont de nevoia de atașament a copilului mic și de nevoia copilului de a avea ajutorul părintelui în procesul în care învață să-și autoregleze emoțiile.
Cel mai probabil, copiii care fac crize deranjante pentru clienți la restaurante au părinți care urmează recomandarea de a ignora copilul atunci când face o criză de furie.
5. Asigură-te că nimeni nu este rănit
Alfie Kohn mai recomandă părinților să folosească un control minim pentru a se asigura că cel mic nu poate răni pe cineva sau distruge ceva în timpul crizei necontrolate.
Respectând aceste principii, în câteva minute, tantrumul ar trebui să se potolească. Dacă acest lucru nu se întâmplă, continuă să fii alături de copilul tău cu iubire, cu empatie, cu înțelegere.
Astfel, ai acum instrumentele de care ai nevoie pentru a te asigura că ieșirile în oraș cu copilul/copiii mici sau mai mari vor fi plăcute și relaxante.
Apropo, am pregătit un ghid poți descărca o strategie care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte emoții dificile:
Ghid de calmare a emoțiilor copiilor
Las la final și linkuri către cărțile pe care le-am citat în articol:
1. „Parenting necondiționat” de Alfie Kohn
Este o carte de parenting revoluționară care îți va schimba complet percepția despre ce înseamnă să crești un copil. Vei putea afla nu doar cum să îți iubești copilul necondiționat, ci și cum să îl ajuți să simtă și el acest lucru.
Toate informațiile citate de Alfie Kohn în cartea sa sunt confirmate de numeroase studii de specialitate. Cărțile autorului au fost traduse în peste 20 de limbi.
2. „Parenting pozitiv” de Rebecca Eanes
Rebecca Eanes este creatoarea site-ului positive-parents.org și a comunității Positive Parenting: Toddlers and Beyond, pe Facebook. Pagina crește săptămânal cu mii de membri dornici să descopere beneficiile unei altfel de educații, în care cultivarea responsabilității și căutarea soluțiilor împreună cu copilul dau rezultate mai bune decât pedepsele. Exemplul autodisciplinei funcționează mai bine decât privațiunile. Iar iubirea oferită necondiționat rezolvă mai multe probleme decât distanțarea de copilul care a greșit.
Autoare a mai multe bestselleruri despre parentingul pozitiv, Rebecca Eanes nu se consideră o expertă, ci o mesageră. Scrie cu căldură și afecțiune, de la părinte la părinte, direct din tranșeele maternității.
Sursa foto: Yan Krukov, Pexels
