Acasă Blog Pagina 114

Copilul nu mai vrea în apă? 25 de jocuri în mare și pe plajă care alungă plictiseala 

0
Sursa foto: Pixabay
Când copilul se plictisește la mare, scoate din mânecă un joc interesant!

“Nu mai vreau să mai stăm, nu mai vreau în apă! Să mergem în cameră.” 

Aceste cuvinte spuse de copil atunci când tu vrei să profiți de fiecare minut pe plajă pot stârni frustrare și nemulțumire. Mai ales dacă efortul de a merge la mare a fost făcut în special pentru a-i oferi celui mic ocazia să se distreze în apa mării și să-și întărească sănătatea datorită aerosolilor naturali și ai Vitaminei D.

Să nu uităm că, în timp ce părinții ar putea sta liniștiți la soare sau în apa mării ore la rând, bucurându-se de relaxare în concediu, de briza mării și de apă, copiii au nevoie de activități care să-i anime și să-i intereseze.

Unii copii tolerează plictiseala mai greu decât alții. Cei care mai au momente în care sunt lăsați să se plictisească vor fi mai ușor de angrenat în activități sau chiar vor inventa ei ceva. În schimb, misiunea este mai dificilă cu acei copii care nu au fost lăsați să se plictisească și care sunt stimulați frecvent petrecând mult timp în fața ecranelor.

În acest articol, am adunat o listă de jocuri și activități care pot fi făcute cu copilul la mare atunci când se plictisește și începe să ceară să plecați, deși ora e potrivită să mai stați și nu aveți altceva în program.

Din ce cauză vrea să plecați de pe plajă

Desigur, mai întâi, e important să te asiguri că motivul pentru care cel mic vrea să mergeți la hotel nu indică vreo problemă de sănătate care ar fi putut apărea. Copilul poate avea dureri de burtă, stări de greață, se poate lovi sau răni, poate face arsuri, insolație sau iritații de la slip sau costumul de baie, poate avea bătături la mână de la vreo jucărie sau obiect folosit în apă. Pe lângă aceste exemple, pot apărea și alte situații precum i se face foame, are nevoie la toaletă etc. De aceea, mai întâi află care este motivul pentru care cel mic dorește să plecați de pe plajă.

După ce te-ai asigurat că motivul este plictiseala sau dorința de a mai face un nivel în jocul preferat de pe telefon, îl poți implica pe copil în activități și jocuri care să-l atragă prelungind statul pe plajă.

Mai întâi, voi prezenta activități și jocuri pe plajă și în mare potrivite tuturor copiilor, chiar și celor care nu știu să înoate, după care urmează idei pentru copiii care au învățat să înoate. 

La ora redactării acestui articol, copilul meu are 9 ani. Așadar, acest articol e inspirat din experiența noastră de când a venit prima dată la mare, la vârsta de un an și jumătate și până în prezent, când urmează cursuri de înot.

 

Jocuri care alungă plictiseala copiilor și prelungesc timpul petrecut la mare

 

1. Spargerea valurilor

Atunci când marea este agitată și sunt valuri, spargerea valurilor și săriturile când vin valurile pot fi foarte distractive

 

2. Colecționarea scoicilor și a pietricelelor

Recunosc că și mie îmi place mult să adun scoici de pe plajă și să le iau cu mine ca amintire a vacanței la mare. 

Dacă cineva din familie vine cu idei de a utiliza scoicile, proiectul va deveni și mai interesant. De exemplu, acum câțiva ani, am folosit o parte dintre scoicile adunate cu copilul de pe plajă pentru a decora împreună o ramă foto pe care am decupat-o din carton pentru o fotografie de familie amintire din vacanță.

 

3. Șantierul de pe plajă

Copiii mici se pot distra de minune cu găletușe, lopățele, camioane și excavatoare de plastic care aduc apă și nisip pentru a săpa gropi sau a ridica o construcție. Dacă vezi că cel mic se plictisește și refuză să se mai joace singur, poți salva situația implicându-te în joc, introducând un joc de rol sau un nou proiect de construcție la care să lucrați împreună.

 

4. Castele de nisip

Poate fi o activitate nu doar captivantă, ci și care antrenează abilități importante precum atenția și perseverența, abilitatea de a duce un proiect până la sfârșit. Atunci când observi că intervine plictiseala, implică-te și tu și continuați să construiți împreună castele, casa de vis, clădiri moderne – orice vă trece prin cap.

 

5. Cuvinte și desene pe nisip

Este o activitate foarte potrivită în special pentru copiii care sunt în proces de învățare a literelor și a cifrelor, însă nu numai pentru ei. 

Iată câteva idei din această categorie:

  • Scrie pe nisip cu un băț sau cu o piatră o literă, o cifră sau un cuvânt pe care copilul să-l citească 
  • Scrie operații matematice pe care copilul să le calculeze
  • Poți scrie pe nisipul uscat, copilul având mai mult timp pentru a da răspunsul
  • Sau puteți face activitatea chiar pe nisipul udat din timp în timp de valuri care șterg ce ai scris
  • Puteți face rapid desene care rezistă câteva secunde, înainte de a fi șterse de valurile mării
  • Mesaje relevante sau desene pe care să le fotografiați. Puteți organiza un concurs în familie cu desene pe nisip pe o anumită temă.

 

6. Jocuri în apă folosind colacul, aripioarele, salteluțe gonflabile

Dacă cel mic nu știe să înoate, fie desfășurați activitățile cât mai aproape de mal, până când apa îi ajunge până la piept. Dacă are colac, aripioare sau salteluță gonflabilă, puteți înainta până unde te simți tu confortabil.

 

7. Cine stropește mai tare

Scopul jocului este stropitul în toate formele posibile! Copiilor le place foarte mult acest tip de joc, mai ales pentru că, în majoritatea situațiilor, stropitul nu este permis. Mai puțin atunci când vă aflați în mare!

 

8. Aruncarea pietricelelor în mare (doar în zonele unde nu sunt oameni!)

Această activitate face parte și ea din categoria celor interzise de obicei. Așa că, dacă situația o permite (doar dacă în locul unde vă aflați în fața mării nu sunt oameni) și copilul dorește, încurajează-l să arunce pietricele în mare și să observe ce se întâmplă apoi. 

Activitatea devine și mai interesantă când are scopul de a găsi pietre plate pe care să învețe să le arunce astfel încât să sară de câteva ori pe suprafața apei înainte de a se scufunda.

Nu îți fie teamă că cel mic va dori apoi să arunce cu pietre și în zonele unde sunt oameni. Explică-i că această activitate e potrivită doar atunci când toată lumea e în siguranță, atât el, cât și ceilalți oameni. Și, atunci când dorește, mergeți împreună într-un loc potrivit pentru a arunca pietricele fără riscul de a lovi pe cineva.

 

9. Malul unde se sparg valurile

Numeroși copii se distrează de minune chiar în buza mării, acolo unde valurile vin peste ei cu cea mai mare intensitate, îi dezechilibrează și schimbă decorul de pe nisip. 

 

10. Snorkelling

Set pentru scufundări, Escubia, mască și tub snorkeling 7-14 ani, disponibil pe eMag

Știi acei ochelari de înot mai mari, care acoperă nasul și se vând la set cu un tub? Cu acei ochelari care nu permit inspirarea apei pe nas, ci doar pe gură, prin tubul prin care intră aerul de deasupra apei, chiar și un copil care nu știe să înoate și este învățat să plutească pe burtă pe suprafața apei poate admira peștii, plantele, scoicile și pietrele de pe fundul mării. 

Desigur, cu cât apa este mai limpede, cu atât copilul va fi mai impresionat. Culoarea apei din Marea Neagră permite o vizibilitate redusă. În schimb, pe litoralul grecesc am văzut mulți copii și adulți petrecând mult timp în apă impresionați de ce descoperă pe fundul mării.

 

12. În căutare de vietăți

Copiilor le plac animalele. Pe lângă cățeii și pisicile pe care le pot vedea prin zonă, cei mici pot vedea în apa mării pești, meduze etc. Pot vedea îndeaproape pescărușii și alte păsări marine. Sau pot merge în căutarea crabilor ascunși prin găurile pietrelor de la malul mării.

 

13. Pescuitul cu mâinile

Da, este evident că nu poți prinde vreun pește cu mâinile în mare. Însă, faptul că, în unele locuri, peștii vin atât de aproape îi face pe copii să-și dorească să-i prindă și să creadă că vor reuși. În definitiv, încercarea vină n-are! Cu atât mai mult că vor avea o preocupare timp de zeci de minute. Adevărul este că și eu am uitat de trecerea timpului când am mers la pescuit cu mâinile împreună cu copilul. 🙂

 

14. Exploratori de noutăți și curiozități

Organizează un joc continuu pe perioada sejurului cu tema “Curiozități de la mare” sau “Cele mai interesante lucruri pe care le-am descoperit astăzi la mare”. Mintea voastră va primi această solicitare și vă va direcționa atenția către lucruri cu adevărat speciale. 

Puteți număra câte tipuri de pești descoperiți, câți crabi viețuiesc prin pietrele de la plaja voastră. Puteți observa cum vânează pescărușii pești în mare sau… resturi mâncare de pe plajă. Lăsați observația și imaginația să se manifeste!

 

15. Plimbarea de-a lungul litoralului, cu picioarele în apă 

Uneori, seara, când temperatura aerului scade și copilul abia s-a încălzit și refuză să mai intre în apă, o plimbare de-a lungul litoralului, cu picioarele în apă poate prelungi timpul petrecut pe plajă.

 

15. Explorarea plajei

Alteori, poți merge cu copilul să explorați plaja și împrejurimile. Este de ajutor atunci când copilul nu vrea să aibă contact cu apa nici măcar cu picioarele.

 

17. Demonstrarea mișcărilor sportive în apă

Această idee mi-a venit recent, când copilul începuse să se plictisească. M-am gândit la cursul de karate pe care l-a urmat în timpul anului școlar și l-am întrebat: Oare cum arată mișcările de karate în apă? A exersat toate mișcările de mâini și de picioare, simțind diferența de presiune din partea apei. Evident, a și uitat că voia să iasă din apă.

 

18. Îngroparea în nisip

Am mai văzut poze cu persoane la plajă îngropate în nisip. Eu nu am încercat acest lucru, însă îngroparea în nisip a mânuțelor sau a picioarelor copilului a fost o activitate distractivă în anumite zile. Atenție unde își dă jos slipul sau costumul de baie după această distracție: o ploaie de nisip se va dezlănțui!

 

19. Jocuri cu mâinile în nisip

Puteți face jocuri de rol cu mâinile în nisip. Fie fiecare deget poate fi câte un personaj, sau puteți folosi scoici și pietricele. Partea bună este că activitățile cu mâinile în nisip dezvoltă motricitatea fină a copiilor mici și, în general, aduc o relaxare a psihicului.

 

20. Scufundări împreună: Ne vedem sub apă!

Pentru această activitate, nu este neapărat nevoie ca cel mic să știe să înoate. În schimb, e important să nu îi fie teamă de apă. Și nici ție. Apoi, ar fi utili și niște ochelari de înot care vă permit să rămâneți cu ochii deschiși în apă. 

După ce am învățat să înot, folosind ochelari de înot, îi folosesc și la mare, și la piscină – peste tot unde înot și fac scufundări. Însă, înainte de a învăța să înot, aveam o mare teamă de apă și nu aș fi avut curajul să-mi scufund capul în apă.

În rest, este distractiv să ne scufundăm în același timp și să ne vedem sub apă!

 

21. Eu te țin, tu plutești

Ajută-ți copilul să se mențină la suprafața apei, fără obiecte ajutătoare. Acest joc îl ajută să-și depășească teama de apă.

 

Activități pentru copiii care știu să înoate

 

22. Exerciții de înot

O parte din timpul petrecut în apa mării poate fi folosit pentru antrenarea abilităților și a tehnicilor de înot ale copilului. Astfel, îi poți da anumite teme, precum: 

  • Înoată pe spate de la mine până la tata/fratele tău
  • Înoată Bras/Broscuță și apoi Craul
  • Înoată Craul și apoi întoarce-te pe spate și rămâi să plutești un pic pe spate

Cât timp nu insiști cu ele, copilul nu va simți presiune și se va distra. Mai mult, îl poți ajuta să-și corecteze anumite mișcări sau să învețe anumite abilități.

 

23. Tumbe în apă

Eu, personal, am fost foarte mândră de mine, acum câțiva ani, când am învățat, în timpul unui sejur la mare, să fac tumbe în apă, rotindu-mă fie în față, fie în spate. Copiii care știu să înoate, dar încă nu au învățat să facă tumbe în apă se vor simți mulțumiți și încântați când vor reuși. 

 

24. Vânătoarea de comori de pe fundul mării

Copilul poate face scufundări pentru a căuta fie obiecte aruncate intenționat, fie pietricele care lucesc sub razele soarelui, scoici sau plante marine. 

 

25. Aruncarea copilului în apă

Copiilor le plac foarte mult săriturile în apă. În timpul cursurilor de înot, săriturile de la finalul lecției sunt cel mai așteptat și vesel moment din toată ora. La mare, nu sunt locuri prevăzute pentru a face sărituri. Însă, în timp ce se află în apă, părintele îl poate ridica pe copil și îl poate arunca în apă.

 

La final, iată câteva sfaturi care te vor ajuta să eviți conflictele legate de timpul petrecut pe plajă

 

1. Stabilește din start intervalul petrecut pe plajă

Este o limită pe care o conveniți împreună, în funcție de programul vostru și mai ales în funcție de cum arde soarele. 

Vara, copiii nu ar trebui să fie expuși razelor directe ale soarelui mai târziu de ora 10:30-11:00, și nu mai devreme de ora 15:00-16:00. Astfel, evităm riscul de insolație, arsuri și alte probleme ale pielii.

Limita de ore petrecute pe plajă te ajută și atunci când copilul se plictisește și vrea să plece mai devreme, însă și atunci când, dimpotrivă, nu mai vrea să iasă din apă și fie soarele deja arde prea tare, fie apune și temperatura aerului scade.

 

2. Pregătește copilul din timp

De multe ori, o discuție înainte de a merge la plajă este de mare ajutor în prevenirea conflictelor. E important să-i spui copilului că veți merge la plajă în acest interval orar și că sunt multe activități interesante de făcut la mare în acest timp.

 

3. Evită să-i pui etichete

Dacă, într-o dimineață, copilul s-a plictisit și, după o oră, vrea să plecați, nu te grăbi să tragi concluzia că nu îi place marea, că e egoist sau nerecunoscător sau că nu apreciază ce îi oferi. O asemenea concluzie este periculoasă prin faptul că poate deveni o credință a ta despre copilul tău. Chiar dacă nu vrei, îi vei transmite copilului această credință a ta despre el, ceea ce îl va face, involuntar și inconștient, să se manifeste exact așa cum nu îți place și cum nu vrei.

Orice etichetă pusă de părinte îl formează pe copil. O etichetă negativă nu îl motivează pe copil să se schimbe sau să schimbe ceva, ci, dimpotrivă, îl face să-și formeze o credință negativă despre el pe care o va manifesta.

Din experiență, pot spune că sunt zile când copilul meu se plictisește după o oră, și sunt zile când abia îl scoți din apă. Și este același copil, care are preferințe diferite în funcție de context, de activitate, de starea lui interioară. 

 

Cu răbdare și implicare, poți face ca vacanța la mare să fie frumoasă, interesantă și distractivă pentru întreaga ta familie!

 

Tu ce jocuri și activități practici la mare cu copilul tău/copiii tăi?

 

Citește și:

Sănătatea copilului în vacanța la mare. 9 sfaturi pentru părinți

„Nu există nu pot. Există nu vreau!” Cum ajuți copilul când refuză să facă ce îi ceri

Sursa foto: Pixabay

 

Cei 4 Călăreți ai Apocalipsei care distrug relația dintre părinți și copii

0
Sursa foto: Pexels
Cei 4 Călăreți ai Apocalipsei au efecte dezastruoase asupra relației părinte-copil

John Gottman este unul dintre cei mai influenți psihoterapeuți din ultimele câteva decenii. După ce a studiat timp de peste 40 de ani mii de relații de cuplu, Gottman a ajuns la performanța ca, după ce dupa ce îi ascultă pe cei doi parteneri timp de doar 5 minute, să poată prezice cu o precizie de 91% soarta cuplului, dacă cei doi se vor despărți sau nu.

Pe parcursul cercetărilor sale, John Gottman a descoperit care sunt cei mai importanți 4 factori care duc la ruptură într-un cuplu. Specialistul a denumit acești factori „Cei 4 călăreți ai Apocalipsei unui cuplu”.

Ce este important să știm este că acești „călăreți ai Apocalipsei” pot distruge orice relație între două persoane, nu doar relația de cuplu.

Rebecca Eanes, fondatoarea site-ului positive-parents.org si a comunității Positive Parenting: Toddlers and Beyond, descrie, intr-un articol publicat pe site-ul CreativeChild.com, cum anume cei 4 „călăreți ai Apocalipsei” pot afecta profund relațiile dintre părinți și copii.

„Când avem o relație sănătoasă și conectată cu copiii noștri, reușim să îi influențăm și să îi ghidăm pe parcursul copilăriei”, scrie autoarea articolului.

Acum, te invit să descoperi care sunt acești 4 „călăreți ai Apocalipsei” și să îi înțelegi mai bine. Pe măsură ce faci acest lucru și afli și care sunt antidoturile, vei putea elimina din comunicarea cu copilul/copiii acele elemente care nu vă ajută. Astfel, vei putea construi o relație mai frumoasă cu copilul tău.

 

Cei 4 călăreți ai Apocalipsei care distrug relațiile dintre părinți și copii:

 

Călărețul Apocalipsei nr. 1: Critica

Părinții apelează deseori la critici cu intenția de a-și motiva copiii să facă lucrurile mai bine. Însă, în realitate, criticile rareori reușesc să motiveze cu adevărat un copil. Critica atrage atenția asupra unui aspect negativ, punând reflectorul pe nereușite, pe eșecuri și pe trăsăturile negative ale copilului.

Problema este că, potrivit lui Julie Gottman, soția lui dr. John Gottman, „copiii iau aceste critici drept un mod în care se reflectă cine sunt ei”. Acest lucru îi face pe copii să creadă că ceva este în neregulă cu ei.

Părinții și educatorii au nevoie să știe că un copil nu își poate observa și dezvolta calitățile pozitive atâta timp cât părinții îi atrag mereu atenția asupra defectelor sale.

Iată câteva exemple de critici:

  • „Ești atât de stângace!”
  • „De ce nu-ți amintești niciodată să-ți faci patul? Ce e în neregulă cu tine?”
  • „Uită-te la mizeria asta! Ești prea leneș ca să-ți faci curat în cameră”.
  • „Ești o răsfățată și nu știi să apreciezi nimic!”

Dacă îți imaginezi că, auzind aceste fraze, copilul se gândește că ar trebui să fie mai atent, să-și facă zilnic patul, să facă ordine în cameră sau să-și exprime mai mult aprecierea, află că nu se întâmplă niciunul dintre aceste lucruri.

Ce se întâmplă de fapt este că cel mic aude că este stângaci, că este prost, leneș sau răsfățat. El se simte rușinat, iar asta nu îl face să fie motivat să faca ce așteaptă părintele de la el.

Alternativa:

Renunță la judecățile emise la adresa copilului și exprimă-te, pe cât posibil, folosind frazele la persoana I-a pentru a-ți formula dorința.

Exemple:

  • „Ups, a curs puțină apă din cană. Vreau să iei o cârpă și să ștergi.”
  • „Te rog să îți faci patul.”
  • „Vreau să faci curat la tine în cameră înainte să pleci în vizită.”

 

Călărețul Apocalipsei nr. 2: Disprețul

Disprețul reprezintă, în esență, o critică exprimată de pe o poziție de superioritate. Disprețul se poate manifesta în forme precum: poreclire, râsul batjocoritor, datul ochilor peste cap, umorul agresiv sau bătaia de joc. Frazele și manifestările disprețului nu doar că prezic evoluția relațiilor, ci pot prezice inclusiv cât de multe boli infecțioase ar putea avea persoana care le primește în următorul an.

Exemple de replici disprețuitoare:

  • „Ești prost? De ce ai face asta?”
  • „Nici nu ți-ar trece prin cap să-ți iei hainele de pe jos, nu-i așa?”
  • „Uită-te la acest copil care plânge din nou! Vai vai vai!”

Alternativa:

Antidotul pentru dispreț este respectul. Poți alege să-ți tratezi copilul cu același respect cu care îți dorești și te aștepți sa te trateze și el pe tine.

 

Călărețul Apocalipsei nr. 3: Defensiva

Defensiva este descrisă ca o reacție împotriva atacurilor personale, o auto-apărare prin indignare sau jucând rolul de victimă.

În relația dintre părinte și copil, adultul se poate simți în defensivă atunci când își dă seama că a greșit sau atunci când copilul îi scoate în evidență defectele sau îl critică. Mesajul defensivei este că „problema nu sunt eu, ești tu”.

Atunci când intră în defensivă, părintele nu își asumă responsabilitatea, dând vina pe copil.

Exemple de defensivă:

  • „Nu aș fi țipat la tine dacă ai fi făcut ce ți-am cerut!”
  • „Nu ar fi trebuit să te numesc prost, dar m-ai supărat foarte tare”.

Alternativa:

Poți decide să accepți responsabilitatea pe care o presupune rolul tău de părinte în fiecare situație conflictuală sau delicată. Fă efortul de a înțelege cum se simte copilul. Ascultă-l și înțelege-i emoțiile pe care le are în respectiva situație. Este suficient să spui: „Nu ar fi trebuit să te numesc prost. Îmi pare rău” sau „Îmi cer scuze pentru că am țipat. Mi-am pierdut calmul”.

 

Călărețul Apocalipsei nr. 4: Construirea de bariere

Construirea barierelor presupune retragerea din conversație înainte ca toată lumea să simtă că problema este rezolvată. Autoarea Rebecca Eanes oferă două exemple de cazuri în care părinții construiesc bariere între ei și copiii lor.

Primul exemplu este retragerea prezenței emoționale atunci când părintele simte frustrare în relația cu copilul. Având un comportament rece cu copilul sau prin tăcere, nerăspunzându-i copilului, părintele construiește o barieră.

Cealaltă modalitate este încheierea conversației cu o desconsiderare flagrantă a poziției copilului: „Nu vom mai discuta despre asta. Decizia mea este definitivă”.

În mod cert, există situații specifice în care anumite condiții ale părintelui trebuie respectate. Însă, atunci când acest tip de comunicare reprezintă normalitatea în relația cu copilul, cel mic simte că nu are niciun cuvânt de spus și că nici nu are la cine apela pentru ajutor.

Atunci când copiii simt că părea lor și punctul lor de vedere nu contează pentru părinții lor, ei vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, să înceteze orice fel de comunicare sinceră cu părinții.

Exemple de construire a barierelor:

  • Ignorarea copilului în încercarea de a-i manipula comportamentul.
  • „Asta nu se pune în discuție.”
  • „Nu contează ce crezi tu. Am decis deja.”
  • „Nici nu vreau să aud.”

Alternativa:

Dacă simți că furia sau frustrarea te provoacă să ridici un zid emoțional între tine și copil, antidotul este să înveți să te calmezi singură. Poți lua o pauză de la discuție pentru a te calma, apoi să revii la ea peste 20 de minute sau chiar mai târziu, când simți că te-ai liniștit.

Dacă intenționezi să construiești un zid emoțional între tine și copil pentru a-i manipula comportamentul, s-ar putea ca, într-o bună zi, să te trezești că și copilul aplică exact aceeași metodă pe care a învățat-o de la tine: tace și nu mai vorbește cu tine până când te vei răzgândi și vei fi de acord să îl duci la filmul pe care își dorește atât de mult să-l vadă.

 

„Singurul sfat care te va ajuta să-i eviți pe toți cei 4 călăreți este să creezi o cultură de respect în relația cu copilul tău. Nu numai că este posibil să-ți corectezi și să-ți disciplinezi copilul cu respect, ci aceasta este însăși cheia pentru o relație sănătoasă”, conchide Rebecca Eanes.

 

Citește și:

9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]

Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor

Conflictele cu copilul. 7 urmări negative care trec neobservate

 

Sursa foto: Mikhail Nilov, Pexels

 

De ce să nu-i faci observație copilului atunci când se comportă urât

0
Sursa foto: Pexels
Atunci când copilul se comportă urât, nu te grăbi să îi faci observație

În general, părinții își doresc ca cei mici să se comporte frumos: să respecte regulile, să fie amabili, să vorbească pe un ton calm etc.

Atunci când copiii se comportă urât, din punctul de vedere al părinților, de cele mai multe ori, adulții încearcă să-i determine să-și schimbe comportamentul făcându-le observație.

Totuși, nu te grăbi să-i faci observație copilului atunci când te nemulțumește comportamentul lui.

Și în niciun caz nu te grăbi să-l cerți, oricât de oribil, penibil și condamnabil consideri că se poartă.

Cel mai probabil, ți se pare un sfat total nepotrivit. Și poate că îți apare și următoarea întrebare:

„Păi, și ce să fac? Să-l las să mi se urce în cap sau să-l respingă societatea?”

NU. Doar nu te grăbi să-i faci observație și să-i ceri să-și schimbe comportamentul înainte de a conștientiza în ce moduri ai contribuit și tu la apariția acelui comportament.

Ai putea descoperi chiar că acest comportament a apărut ca un răspuns direct la comportamentul tău sau la atitudinea ta față de copil. De foarte multe ori, comportamentele nepotrivite ale copiilor apar ca niște consecințe ale comportamentelor părinților sau ale relației defectuoase cu părinții.

Să abordezi chestiunea superficial înseamnă:

Să vrei să vezi schimbarea comportamentului fără să explorezi cauzele profunde.

Rezultatul este că același comportament supărător va apărea din nou și din nou, oricâte presiuni ai pune pe copil.

În timp, poți ajunge să crezi despre copil că este rău, obraznic, nerespectuos etc.

Ce este mai grav este că etichetele pe care i le pui îi definesc personalitatea. Chiar dacă ar vrea, copilul nu ar putea ieși din limitele pe care i le trasezi prin etichetele pe care i le pui. Atenție, limitele prin etichete sunt trasate indiferent dacă i le spui sau doar le gândești în mintea ta.

Copilul nu e vinovat pentru comportamentul deranjant

Nici tu nu ai nicio vină pentru comportamentul nepotrivit al copilului. Ca părinte, ai făcut tot ce ai știut și ai putut mai bine pentru a-ți educa frumos copilul.

Ambii ați făcut ce ați știut mai bine. Atunci când înțelegi acest lucru, renunți la poziția de judecător. Și poți alege să relaționezi cu copilul din poziția de părinte iubitor care îi acceptă comportamentul deoarece îi înțelege cauzele adevărate.

Din această poziție de părinte iubitor, vei vedea mai ușor ce poate face copilul din ce îi ceri și ce nu poate face încă. Și îl poți ajuta să-și depășească blocajele și să învețe.

Odată conștientizate aceste lucruri, poți deschide subiectul în comunicarea cu copilul.

Și acum, la final, te invit să mai rămâi câteva secunde în poziția de părinte iubitor care își acceptă copilul necondiționat și care este curios să descopere cauzele reale și profunde ale comportamentului lui. 

Fiind în poziția părintelui iubitor, ce i-ai spune copilului tău atunci când are un comportament pe care îl consideri nepotrivit?

 

Citește și:

9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]

Țipete și tantrumuri la restaurant? 6+5 soluții pentru părinți

Nu-ți mai fie frică de tantrumuri! Abordarea contraintuitivă care face minuni. 5 motive de ce funcționează atât de bine

Cele 29 de nevoi de bază ale copilului. Vezi câte puncte din listă bifezi

 

Sursa foto: Pexels, Mikhail Nilov

 

 

 

Modificările Codului Fiscal lovesc puternic afacerile mamelor antreprenor

0
Sursa foto: Pexels
Afacerile mamelor sunt printre cele mai vulnerabile și riscă să fie puternic afectate de modificările Codului Fiscal

Noile modificări aduse Codului Fiscal pun o mare presiune asupra mediului economic. Printre cele mai vulnerabile companii sunt micile afaceri ale mamelor, pornite din hobby, pentru care antreprenoriatul este singura soluție pentru a produce un venit.

În România sunt zeci de mii de femei aflate în situații de incertitudine și instabilitate financiară și pentru ele este esențial să poată avea un venit sigur pentru creșterea și educația copiilor.

Sunt mame care nu își găsesc un loc de muncă în orașe mai mici sau în sate. Alte mame  au copii mici pe care nu au cu cine să îi lase ca să meargă 8 ore la muncă. Mai sunt și mame care suferă de boli cronice ce le împiedică să se angajeze. Sau mame care au copii bolnavi sau sunt divorțate ori au partenerul în incapacitate de muncă și trebuie să se descurce singure cu toate cheltuielile casei.

Pentru aceste mame, antreprenoriatul este soluția care le permite să-și transforme abilitățile în produse și servicii. Mamele își administrează micile afaceri de acasă, în ritmul familiei lor, le promovează online și astfel obțin un venit decent care echivalează cu un salariu.

Pe de altă parte, sunt mame care au început deja o mică afacere și s-au împotmolit, se află în impas financiar ca urmare a pandemiei, a războiului din Ucraina sau a creșterii prețurilor. Odată cu introducerea noilor modificări ale Codului Fiscal, viitorul acestor mame este amenințat.

Ele trăiesc zilnic cu perspectiva sărăciei și cu teama că vine iarna și vor trebui să renunțe la visele lor din cauză că nu vor avea din ce să supraviețuiască.

Continuitatea afacerilor mamelor, în pericol

„Odată cu introducerea noilor modificări, continuitatea acestor afaceri este puternic pusă la încercare, precum și situația financiară firavă a acestor antreprenoare. Afacerile gestionate prin intermediul micro-întreprinderilor vor fi obligate să aibă unul sau mai mulți angajați cu normă întreagă în termen de maxim 30 de zile de la data înregistrării la Registrul Comerțului pentru a nu trece de la un impozit de 3%, cum era până la data acestei modificări legislative, la un impozit de 16%”, spune Oana Luca, expert contabil, într-un comunicat de presă.

Specialistul a dat exemplul unei afaceri de tip hand-made nou-înființată. Aceasta „va trebui să aibă un venit de minim 3.000 lei la 30 de zile de la înființare ca să își poată permite un angajat, costurile cu contabilitatea, taxe etc., dacă dorește să plătească un impozit de 1% în loc de 16%, din moment ce varianta de a plăti 3% a fost eliminată. Acest obiectiv este destul de greu de realizat atât de repede pentru afacerile mici fără sprijin din partea unor mentori cu experiență„.

„În ceea ce privește afacerile mamelor, există 2 posibilități: fie acestea nu își vor permite să se alinieze noilor modificări legislative și vor decide să renunțe la visele lor sau să își închidă propriile afaceri, fie vor investi timp în educația lor și vor reuși să-și crească afacerea pentru a face față ulterior noilor taxe”, consideră Oana Luca, expert contabil, Mentor în Programul VISS.

Proiect al Asociației Mamprenoare pentru susținerea afacerilor mamelor

Pentru mamele aflate în situațiile descrise mai sus, Asociația Mamprenoare – Asociația Mamelor Antreprenor din România a lansat proiectul VISS (Viziune, Încredere, Sprijin, Succes). Este un proiect obiectivul căruia este sprijinirea mamelor aflate în dificultate să își continue proiectele antreprenoriale și să obțină stabilitate financiară.

Proiectul este un incubator de afaceri din care fac parte 18 mentori, antreprenoare cu experiență, experți (contabili, avocați, specialiști în vânzări, branding, promovare etc.), coachi, consultanți în afaceri, experți în diverse forme de finanțare etc., care vor consilia timp de două luni afacerile înscrise în proiect.

„Până acum avem înscrise în proiect 25 de femei din județele Suceava, Iași, Neamț, Brașov, Cluj, Galați, Vrancea, Ilfov, București, dar și românce din Diaspora. Visele lor sunt afaceri in diverse domenii: ateliere de producție handmade, centre educaționale, afaceri în domeniul zootehniei, beauty, dezvoltare personală, scris, terapii, organizări de evenimente, magazine online etc. După încheierea perioadei de înscrieri, va urma o perioadă de selecție în care vom testa în primul rând motivația candidatelor și determinarea lor de a duce proiectele pe termen lung”, a afirmat Alina Bota, președinte al Asociației Mamprenoare.

Înscrierile în proiectul VISS se fac AICI, până pe 31 iulie.

 

Sursa foto: Sarah Chai, Pexels

 

Cum să educăm copii sinceri? Condiția de bază

0
Sursa foto: Pexels
Ce putem face pentru a crește copii sinceri

Marea majoritate a părinților își doresc să educe copii sinceri, care să iubească adevărul, să-l caute, să-l respecte și să-l promoveze în societate. 

Pentru a crește copii sinceri, părinții le vorbesc despre sinceritate și adevăr ca valori umane, citesc cărți și povești despre adevărul care întotdeauna iese la suprafață și învinge și îi încurajează să spună adevărul.

Totuși, unii părinți uită, iar alții poate că nu s-au gândit până acum la asta, că cei mici învață să fie sinceri urmând modelul nostru, al părinților lor.

Sinceri cu ceilalți

Atunci când copilul își vede părintele spunând că nu are timp să se implice într-un proiect sau să meargă la un eveniment sau întâlnire, deși nu are nimic special de făcut și doar a mințit pentru a evita participarea, copilul învață să mintă. 

Sau atunci când părintele îi spune vecinului că nu are ciocan, deși îl are, dar nu vrea să-l împrumute.

Copilul învață să mintă oricât de frumos i-ar vorbi părintele despre adevăr.

În continuare, îți propun să mergem mai în profunzimea subiectului. Vom descoperi că a nu fi sincer cu ceilalți este, de fapt, o consecință.

Nu putem fi sinceri cu oamenii din jurul nostru dacă nu suntem sinceri în primul rând cu noi înșine.

Sinceri cu noi înșine 

A fi sincer înseamnă, în primul rând, a recunoaște adevărul nostru personal în fața noastră.

A fi sincer înseamnă a admite faptul că simțim ceea ce simțim. Uneori, poate de mult mai multe ori decât ne-ar plăcea să recunoaștem, simțim furie, frică, tristețe, invidie, durere, suferință… Mai ales atunci, să recunoaștem sincer: „Da, acum simt această emoție. Și nu este nimic condamnabil în asta. E în regulă să simt ceea ce simt”.

A fi sincer înseamnă a ne recunoaște limitele… că nu putem duce atât cât ne-am dori să ducem, că nu le putem face pe toate, că avem nevoie de ajutor mai mult și mai des, că refuzăm să mai admitem anumite comportamente, indiferent din partea cui vin.

A fi sincer înseamnă a deschide ochii și a vedea cât de mult ne preocupăm de alții și cât de puțin de noi înșine.

A fi sincer înseamnă a ne vedea toate părțile întunecate și a le recunoaște existența, descoperind care este rostul lor. Apoi, odată văzute și recunoscute, să le acceptăm și să le ajutăm să se transforme în ajutor și susținere pentru noi.

Oare câți dintre noi, părinții, reușim să fim sinceri cu noi înșine în mod constant și conștient?

Atunci când suntem sinceri cu noi înșine, dispare teama de Adevăr, deoarece ne-am asumat deja Adevărul nostru. Și abia atunci, putem fi cu adevărat sinceri cu oricine, fără frica de a fi judecați, fără frica de a fi părăsiți, respinși, umiliți sau desconsiderați.

Și abia după ce ne asumăm propriul Adevăr și dispar fricile, suntem cu adevărat liberi față de cei din jurul nostru. Atunci, ne putem comunica nevoile, dorințele, așteptările, cu fermitate și cu blândețe.

Și abia atunci copiii noștri învață să fie sinceri cu adevărat. 

Față de ei, față de noi, față de Lume.

 

Citește și:

Cele 29 de nevoi de bază ale copilului. Vezi câte puncte din listă bifezi

Oana Moraru: „Nu e niciodată vina copilului dacă este foarte neascultător”

9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]

 

Sursa foto: Victoria Borodinova, Pexels

 

Vrei să afli ce fel de părinte ești?

Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

    „Nu există nu pot. Există nu vreau!” Cum ajuți copilul când refuză să facă ce îi ceri

    0
    Sursa foto: Pexels
    Copilul nu vrea să facă ce îi ceri? Află dacă nu poate și are nevoie de ajutorul tău

    „Dacă vrei, poți!” Cunoști ideea din domeniul dezvoltării personale că e suficient să vrei ca să poți reuși, nu?

    Fără să-i contest meritul de a motiva oamenii să-și crească încrederea în propriile lor puteri, doresc să atrag atenția că, în relația cu copilul, această credință poate căpăta nuanțe periculoase.

    Poate că îți sună cunoscut:

    • „Copilul nu vrea să-și facă temele repede. Tot trage de timp și ajungem să ne enervăm cu toții.”
    • „Știe că nu-mi place când începe să mârâie și să plângă și tot continuă să facă asta. Știe că, dacă mi-ar vorbi calm, nu m-aș mai enerva.”
    • „Copilul meu refuză să încerce lucruri noi. Nu vrea să facă nimic din ce îl scoate din zona de confort.”

    În toate aceste 3 exemple de mai sus, și în multe alte contexte, părintele consideră că cel mic nu vrea să facă anumite lucruri. Și poate chiar îi spune uneori „Nu există NU POT. Există NU VREAU.”

    … Ceea ce pune copilul în fața unei probleme care îl depășește…

    Iată de ce copilul se simte depășit:

    1. Copilul tău te crede pe tine, părintele lui

    Cel mic crede că ceea ce spui tu este adevărat. Credințele tale devin, treptat, credințele lui. El învață de la tine să se descurce în viață. De aceea, toate învățăturile tale sunt valoroase pentru el. Și, cât este mic, nu le pune la îndoială.

    2. Copilul vrea să-ți facă pe plac, dorește să fie plăcut, iubit și acceptat de tine

    Copilul știe că sănătatea, starea lui de bine, siguranța lui, poate chiar viața lui depinde de tine. Din acest motiv, el face tot posibilul să-ți ofere ceea ce îi ceri, în măsura posibilității. El face tot ceea ce poate ca să-ți arate ce dorești să vezi și să-ți spună ceea ce ai nevoie să auzi de la el.

     

    3. Face asta chiar dacă acest lucru înseamnă să se nege pe sine

    Copilul alege să se comporte așa cum dorești tu negându-și propriile emoții, trăiri și dorințe. Copilul învază să-și reprime emoțiile și să ascundă gândurile pe care știe că le dezaprobi.

     

    4. În același timp, în realitatea lui interioară, din anumite cauze reale, copilul chiar nu poate să facă anumite lucruri

    Din moment ce, cu toată dorința de a fi iubit de părinte, nu reușește în mod repetat să facă ce îi cere părintele, înseamnă că vorbim despre o situație de nu poate.

    Citește și:

    Psihologul Gáspár György: Comportamentul urât al copilului se schimbă doar după ce ne schimbăm noi

    9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]

    Și atunci, ce putem face noi, părinții, pentru a ne ajuta copiii să iasă din zona de confort și să facă lucruri pe care vedem că sunt capabili să le facă?

     

    Îți propun să vedem mai întâi ce fac mulți părinți și nu ajută.

    Niciuna dintre reacțiile enumerate mai jos ale părinților nu reprezintă un argument care să ajute copilul să reușească să facă ceea ce îi ceri:

    „I-am spus de atâtea ori! Cum nu poate?”

    „Trebuie să poți!”

    „Dacă sora ta/Laura/David poate, tu de ce nu poți?”

    „Eu, la vârsta ta, puteam și nici nu aveam condițiile tale.”

    „Dacă nu faci nici de data asta, nu mai ai voie la ecran/înghețată.”

    „Hai, fă pentru mami! Hai, vă pentru buni!”

    „Oamenii puternici nu se lasă învinși de frică. Tu ești slab sau puternic?”

    „Băieții nu plâng.”

    „Fetele mari nu plâng.”

    „Nu te mai smiorcăi atâta fără motiv! Dacă îți dau o palmă, chiar o să ai un motiv să plângi!”

     

    Și atunci, ce anume ajută? Cum putem determina copilul să facă ce îi cerem atunci când credem că el este capabil să facă asta, însă el nu face, în mod repetat?

    Ce consider că ajută este:

     

    1. Să ai încredere în copilul tău

    Să-l crezi că îți spune adevărul. Adevărul lui din momentul respectiv.

     

    2. Să-ți respecți copilul

    Să-l respecți și să-i arăți respect respectându-i emoțiile, acțiunile, deciziile, gândurile, trăirile, alegerile, procesele.

     

    3. Să-ți accepți copilul

    Să accepți ceea ce simte, ceea ce face și felul în care se manifestă acum. Atenție, asta nu înseamnă că te resemnezi cu eșecul veșnic, ci doar că accepți starea de fapt din acest moment.

     

    4. Să-ți ghidezi copilul

    Să-l ghidezi către a se înțelege mai bine pe sine și a găsi propriul său drum către cea mai bună soluție în contextul respectiv.

     

    5. Să nu uiți niciodată: Copilul tău te iubește necondiționat și are mare nevoie de ajutorul tău!

    El are nevoie de tine pentru a-și depăși provocările și pentru a învăța să-și gestioneze emoțiile. Copilul are nevoie de tine inclusiv pentru a reuși să facă ce îi ceri!

     

    În acest context, atunci când copilul nu poate, a-i spune că nu vrea îl descurajează, îl face să se simtă negat, neputincios, defect, respins, abandonat, condiționat, rușinat, vinovat.

    Oare asta ne dorim ca părinți?

    Sau ne dorim ca, atunci când au o dificultate, când nu pot face ceva, să vină la noi și să ne ceară ajutorul, iar noi să-i îndrumăm?

    Și, astfel, pas cu pas, zi după zi, copilul să devină tot mai încrezător că dificultățile pot fi depășite, că se poate baza pe tine și că el este persoana care reușește.

    Așadar, atunci când copilul îți spune că nu poate, crede-l pe cuvânt și fii alături de el pentru a-l ajuta să reușească!

     

    La final, te invit să descarci un ghid de o pagină pdf menit să te ajute să calmezi emoțiile dificile ale copilului tău/copiilor tăi, atunci când se manifestă:

    GHID DE CALMARE A EMOȚIILOR COPIILOR

    Sursa foto: Oleksandr Pidvalnyi, Pexels

     

    9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]

    2
    Sursa foto: Pixabay
    Alege să-ți educi copilul prin metode pozitive aplicând aceste alternative la pedepse

    Cum îți poți ajuta copilul să-și corecteze greșelile fără să-l pedepsești? Din ce în ce mai mulți părinți înțeleg importanța educației pozitive și caută cele mai bune alternative la pedepse.

    Majoritatea părinților sunt bine intenționați și aplică pedepsele din convingerea că ele sunt eficiente în a corecta copilul și în a-l educa. Mai mult, mulți dintre părinții de astăzi au fost ei înșiși condiționați prin pedepse în copilăria lor. Astfel, modelul de educație bazată pe pedepse este moștenit și mai greu de schimbat. Însă nu imposibil 🙂

    Am mai scris despre alternative la pedepse și în acest articol, unde ne-am axat mai mult pe partea foarte importantă de prevenție.

    Părinții aplică pedepsele crezând că își ajută copiii. Totuși, dacă ar ști cât de mult rău fac pedepsele dezvoltării copilului și relației părinte-copil, foarte mulți părinți ar renunța cât de rapid posibil la această metodă de educație.

    Și ar renunța cu ușurință dacă ar ști cu ce să înlocuiască pedepsele, dacă ar avea la dispoziție metode concrete prin care să influențeze în bine comportamentele, gândurile și emoțiile copiilor lor.

    Vestea bună este că se poate! Și exact despre asta am vorbit în Webinarul Gratuit pe care l-am susținut sâmbătă, 16 iulie, cu tema „Educația fără pedepse. Modul pozitiv de a corecta greșelile copilului”.

    Iată despre ce am discutat în sesiunea online:

    • În ce moduri diferite părinții își pedepsesc copiii. Pe unele dintre ele nu le observă nici părinții dornici să-și educe copiii prin metode pozitive
    • De ce părinții îți pedepsesc copiii? Ce se așteaptă să obțină vs. realitate, ce obțin de fapt. Vei vedea că pedepsele nu doar că nu aduc rezultatele dorite de părinte (ascultarea și corectarea comportamentului), ci au consecințe negative puternice pe termen mediu și lung.
    • Care sunt efectele exercitării puterii parentale
    • Premisele de la care pornesc părinții care își pedepsesc copiii
    • Un set de 5 noi credințe care te va ajuta să educi copilul fără să-l pedepsești
    • Un exercițiu pentru a îl aplica în relația ta cu copilul
    • 9 alternative eficiente la pedepse care chiar funcționează

    Te invit să vizionezi înregistrarea Webinarului:

    (În descrierea videoului de pe YouTube vei găsi codurile de timp pentru a asculta exact părțile care te interesează)

     

    Dacă găsești informațiile valoroase, te încurajez să le dai și altor părinți linkul articolului sau al înregistrării pentru a o viziona.

    Iar dacă ai întrebări sau dorești să-mi împărtășești conștientizările tale, te invit să-mi scrii un email pe adresa ana.batca@parenting20.ro.

    Ce soluție ți-a plăcut cel mai mult și o vei aplica în relația cu copilul tău/copiii tăi?

     

    Sursa foto: Pixabay

     

    Top 10 licee din România după media de admitere

    0
    Sursa foto: Facebook Colegiul National de Informatica "Tudor Vianu" - CNITV Oficial
    Colegiul Național „Tudor Vianu” din București

    Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București este cel mai râvnit liceu din România. Cea mai mică medie cu care s-a intrat a fost 9,68. Absolvenții de gimnaziu au avut la dispoziție 234 de locuri în clasa a IX-a la acest colegiu.

    Datele publicate de Ministerul Educației privind rezultatele admiterii la licee cuprind și topul liceelor cu cele mai mari medii de intrare, precum și topul specializărilor.

    Top 10 licee din România, după media de admitere

    1. Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București – 9,68
    2. Colegiul Național „Sfântul Sava” din București – 9,66
    3. Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București – 9,63
    4. Colegiul Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca – 9,63
    5. Liceul Teoretic „Avram Iancu” din Cluj-Napoca – 9,58
    6. Colegiul Național „Spiru Haret” din București – 9,51
    7. Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca – 9,5
    8. Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București – 9,49
    9. Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța – 9,48
    10. Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București – 9,48

    Iată și clasamentul primelor 20 de licee, publicat de Ministerul Educației:

    Sursa: Ministerul Educației

     

    Top 10 cele mai căutate specializări de la liceele din România, în anul 2022

    Cele mai căutate specializări sunt Matematică-Informatică, în special cele cu predare în limba engleză, precum și Științele Naturii.

    1. Specializarea Matematică-Informatică (bilingv: Limba engleză) de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București – 9,89
    2. Specializarea Științe ale Naturii de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București – 9,87
    3. Specializarea Matematică-Informatică de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București – 9,84
    4. Specializarea Științe ale Naturii de la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova – 9,83
    5. Specializarea Științe ale Naturii de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București – 9,80
    6. Specializarea Matematică-Informatică (bilingv: Limba engleză) de la Colegiul Național „Ion C. Brătianu” din Pitești – 9,79
    7. Specializarea Matematică-Informatică (bilingv: Limba engleză) de la Colegiul Național „Spiru Haret” din București – 9,79
    8. Specializarea Matematică-Informatică de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București – 9,77
    9. Specializarea Matematică-Informatică (bilingv: Limba engleză) de la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța – 9,73
    10. Specializarea Matematică-Informatică de la Colegiul Național „Spiru Haret” din București – 9,73

    Vezi întregul clasament al primelor 20 de specializări, după cea mai mică notă de admitere, publicat de Ministerul Educației:

    Sursa: Ministerul Educației
    Sursa: Ministerul Educației

     

    Sursa foto: Facebook Colegiul National de Informatica „Tudor Vianu” – CNITV Oficial

     

    Admitere liceu 2022: Aproape 7.000 de elevi au rămas nerepartizați. 15 au media peste 9

    0
    Sursa foto: Pexels

    Aproape 7.000 de elevi, mai exact 6.852 de elevi, nu au fost repartizați la liceu, din cauză că nu au completat suficiente opțiuni, a anunțat Ministerul Educației.

    Potrivit unui comunicat de presă publicat ieri, acești elevi reprezintă 5,87% din totalul absolvenților de clasa a VIII-a.

    Dintre aceștia, 15 au avut medii de admitere peste 9: nouă elevi din București, trei din Cluj, doi din Constanța și unul din Mureș. 143 de elevi au avut media de admitere peste 8. Iar doi dintre elevi au avut nota 10 la matematică la Evaluarea Națională, potrivit informațiilor oficiale, citate de Digi24.ro.

    Ieri, Ministerul Educației a publicat pe site-ul admitere.edu.ro, rezultatele repartizării computerizate în învățământul liceal a absolvenților clasei a VIII-a.

    „Au fost repartizați computerizat 110.035 de elevi (94,13%) în învățământul liceal din totalul elevilor cu opțiuni completate (116.887), cu peste 20.000 de elevi mai mult, comparativ cu etapa din anul precedent”, spun reprezentanții Ministerului.

    46.171 dintre elevii cu opțiuni completate, adică 42% dintre elevi, au fost admiși la prima opțiune. Totodată, 77.302 elevi (70,3%) au fost admiși la una dintre primele 5 opțiuni.

    Dintre cei 44.834 de elevi admiși la liceele tehnologice, doar 3.000 au medii de admitere sub 5.

    În perioada 15 – 20 iulie, candidații trebuie să depună dosarele de înscriere la secretariatele liceelor în care au fost admiși.

    În zilele de 21, 22 și 25 iulie, comisiile de admitere vor soluționa situațiile speciale apărute după etapa de repartizare computerizată.

    Iată rezultatele etapei de repartizare computerizată în liceu, prima etapă de admitere la liceu:

    Dintre cei 116.887 de candidați cu opțiuni:

    • 110.035 absolvenți (94,13%) au fost repartizați computerizat în prima etapă
    • 6.852 absolvenți (5,87%) rămași de repartizat
    • Numărul total de opțiuni a fost de 2.338.353
    • O medie de 20 opțiuni per candidat

    Elevi admiși în afara repartizării computerizate

    • 12.058 elevi admiși la specializări vocaționale
    • 814 elevi admiși la specializările vocațional militar
    • 2.018 elevi admiși pe locurile rezervate rromilor
    • 928 elevi admiși pe locurile rezervate CES
    • 18.388 elevi înscriși pentru învățământul profesional

    Sursa: Ministerul Educației

    Ce se întâmplă cu elevii care nu au fost admiși la liceu

     

    În situația în care candidatul nu are loc la niciuna dintre opțiunile pe care le-a exprimat pe fișă, va rămâne nerepartizat în actuala sesiune de admitere. În acest caz, va trebui să participe la o sesiune organizată ulterior doar pentru locurile rămase libere.

    La întrebare ce se întâmplă cu elevii care nu au fost admiși la liceu a răspuns secretarul de stat în Ministerul Educației, Bogdan Cristescu, ieri, într-o intervenție la Digi24.

    Întrebat de moderator despre numărul elevilor nerepartizați, în condițiile în care reprezentanții Ministerului Educației, au susținut că sunt destule locuri pentru toți copiii, Bogdan Cristescu a răspuns că „nu poți avea locuri doar la liceu”.

    Potrivit oficialului, elevii care nu vor reuși să ocupe un loc la liceu pot merge la învățământul profesional.

    La întrebarea dacă se ia în calcul suplimentarea locurilor la liceu în această etapă, Bogdan Cristescu a afirmat că este „o decizie foarte dificilă, pentru că dacă suplimentezi un loc la liceul X, apoi primul copil care nu a intrat la acel liceu va spune: dar ar fi fost locul meu”.

    Recomandarea sa este ca elevii rămași nerepartizați să fie ghidați, cu ajutorul diriginților și inspectoratelor, către cea mai bună opțiune pentru ei.

    Vizionează înregistrarea materialului video difuzat de Digi24:


    Sursa foto: Pexels

     

    Elevii nu vor avea note la Educația Fizică și Desen. Lista schimbărilor din Legea Educației

    0
    Sursa foto: Guvernul României
    Se modifică Legea Educației. Vezi care sunt schimbările anunțate

    Elevii nu vor mai avea note la disciplinele care fac parte din ariile curriculare Arte și Educație Fizică și Sport. Profesorii le vor acorda calificative de tip admis/respins, potrivit modificărilor propuse la Legea Educației.

    În această categorie intră și alte discipline care pot fi stabilite prin ordin de ministru. Însă, fac excepție elevii din învățământul vocațional, care vor fi evaluați în continuare cu note de la 1 la 10. Modificarea se va aplica, cel mai probabil, începând cu toamna anului 2023.

    Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a anunțat, ieri, în cadrul unei conferințe de presă, o parte dintre modificările vizate prin noua Lege a Educației, care intră astăzi în dezbatere publică.

    Noua Lege a Educației transpune în legislație proiectul România Educată

    Noua Lege a Educației urmărește transpunerea în texte de lege a tuturor principiilor din Proiectul România Educată.

    „Avem două proiecte: unul pentru învățământul preuniversitar și altul pentru învățământul superior. Aceste proiecte de lege au fost elaborate de către Ministerul Educației cu resurse proprii prin consultarea tuturor direcțiilor de specialitate. (…) Ministerul Educației este cel care asumă aceste două proiecte de lege, care începând cu ziua de mâine vor fi lansate în consultare publică pentru o perioadă de 35 de zile, până la data de 17 august, perioadă de consultare în care așteptăm opinii din partea tuturor celor interesați în bunul mers al educației”, a declarat ministrul Sorin Cîmpeanu, ieri, la conferința de presă, citat de Agerpres.

    Oficialul a precizat că arhitectura de sistem va fi „complet schimbată”. Potrivit acestuia, cele două legi „nu realizează o cosmetizare” a sistemului de educație, fiind cu adevărat o reformă a sistemului de educație.

    Legile vor intra în vigoare la 30 de zile după promulgare și publicare în Monitorul Oficial, după care urmează o perioadă de 8 luni pentru elaborarea legislației necesare, hotărâri de Guvern și ordine de ministru.

    Alte modificări cuprinse în noua Lege a Educației care intră în dezbatere publică:

    • Învățământul obligatoriu va cuprinde grupa mică începând cu anul 2030
    • Vor fi revizuite puternic planurile-cadru și curriculumul pentru învățământul primar și cel gimnazial
    • Evaluarea va fi centrată pe competențe. Cadrele didactice vor oferi elevilor feedback în timp real. Aceste evaluări vor sta la baza planurilor individuale de învățare.
    • Inspectoratele Școlare Județene se transformă în Direcții Județene de Învățământ Preuniversitar ca servicii publice deconcentrate, aflate în subordinea Ministerului Educației, cu personalitate juridică
    • Examenul de Bacalaureat va avea o probă scrisă de evaluarea competențelor la disciplinele din trunchiul comun pentru elevii de la toate profilurile, 2 probe de evaluare a competențelor lingvistice la 2 limbi de circulație internațională, o probă de evaluare a competențelor digitale și o probă scrisă, facultativă, specifică profilului sau specializării, la alegere
    • Pentru profesori, debutul în profesia didactică va fi complet schimbat. Va exista o perioadă de stagiatură de un an, va exista un examen de licențiere. Va fi schimbat modul de organizare a titularizării
    • Pentru prima dată, se cuprinde într-o Lege a Educației o reglementare care definește salariul profesorului debutant și stagiar la salariul mediu pe economie. Acum, valoarea acestuia este de 6.095 lei
    • Se schimbă procedura de recrutare a directorilor de școli și a directorilor adjuncți. Apare o nouă funcție, a directorului administrativ. Procesul de selecție va fi profesionalizat și va cuprinde o evaluare națională pentru testarea capacităților și aptitudinilor candidaților
    • Pentru ocuparea funcției de asistent universitar se elimină obligativitatea deținerii titlului de doctor

    Pentru mai multe informații, vizionează înregistrarea conferinței de presă susținută marți, 12 iulie, de ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu:


    Sursa foto: Guvernul României