Un copil parentificat este un copil orfan de părinți, din punct de vedere emoțional, afirmă psihologul Petronela Rotar. De altfel, potrivit acesteia, acest lucru s-a întâmplat și în relația dintre cântăreața Sinead O’Connor și fiul ei pe care îl considera „sufletul ei geamăn” și care s-a sinucis anul trecut.
Petronela Rotar este psiholog, psihoterapeut în formare, autoare de cărți și facilitatoare de tabere de dezvoltare personală.
Psihologii numesc parentificare fenomenul în care părinții proiectează pe copil rolul de părinte, astfel rolurile de părinte și copil inversându-se. Copilul parentificat este pus în situația de a-și asuma să aibă grijă de părintele său, să-i ofere iubire, atenție și să-i satisfacă nevoile emoționale.
Este responsabilitatea părintelui să refacă legătura cu copilul, atunci când se rupe
„Las aici un gînd de dimineață cu o fotografie de aseară, dintr-un moment fain al nostru, după ce am citit cîteva comentarii ale unor mame care par că sînt pe punctul de a abandona relația cu propriile fiice: eu voi fi mereu de partea copiilor. Copiilor mei, a mea ca copil, a copiilor clienților mei, a clienților mei în calitatea lor de copii, a copiilor pe care îi întîlnesc și pe care nu i-am întîlnit”, scrie Petronela Rotar, într-o postare pe contul de Facebook.
Psihologul spune că este datoria și responsabilitatea părintelui să refacă, ori de câte ori se rupe, legătura emoțională cu copilul său. Asta deoarece nu este vina copilului când conexiunea emoțională se rupe:
„Ca mamă, știu că e datoria mea și responsabilitatea mea să refac iar și iar și iar și iar, de cîte ori e nevoie, podul dintre mine și fiicele mele, dacă el cumva se rupe. Fiindcă dacă se rupe nu e vina lor, nu a fost niciodată, ele sînt încă doar copii, iar dacă au ieșit din conexiune au făcut-o pentru că s-au simțit rănite, tot așa cum eu însămi am rupt conexiunea cu mama mea fiindcă m-am simțit rănită. E responsabilitatea noastră de părinți.”
Citește și:
Psiholog Petronela Rotar: Dacă mama nu se conectează la copil și nu-i îndeplinește nevoile, cel mic învață că lumea e un loc înspăimîntător, în care nevoile sale nu contează
Petronela Rotar: Dacă mamele nu tratează depresia, copiii lor vor avea nevoie de psiholog
Un copil adult este responsabil să-și vindece rănile din relația cu părinții, pentru a nu-și răni propriii copii
Potrivit autoarei, copilului devenit adult îi revine responsabilitatea de a-și vindeca rănile din copilărie, din relația cu părinții, pentru a nu le transmite mai departe propriilor copii:
„Ca fiică adultă, matură, e responsabilitatea mea să mă vindec de rănile alea, ca să nu îmi rănesc mai departe copiii. Oamenii răniți vor răni la rîndul lor.”
Petronela Rotar subliniază că, indiferent când începem procesul de vindecare, „NU e prea tîrziu. La nicio vîrstă. Și se va reflecta în toate relațiile noastre”.
De asemenea, în calitate de fiică adultă, „e responsabilitatea mea să examinez și să încerc să refac pe partea mea de relație, în jumatea mea, dinamica. Uneori se poate, alteori nu. La mine s-a putut, am avut o mamă care a dorit același lucru. Dacă nu se poate, măcar știu că am încercat, că am făcut ce a ținut de mine. Nu toate relațiile se pot repara. Însă ne putem împăca cu părinții noștri indiferent dacă ei participă activ, dacă mai sînt în viață sau nu. E un proces care se întîmplă în interiorul nostru”, precizează specialista.
Citește și:
Petronela Rotar: 5 din 10 mame din România trec prin depresie post-partum. “Încercați să mergeți pe un grup de mame și să spuneți că nu vă iubiți copilul”
Gabor Maté: Psihologia de parenting din cultura noastră este anti-copil. Câteva sfaturi pentru părinți
„Iubirea și responsabiitatea curg de la mare la mic, nu invers”
În continuare, psihologul punctează un lucru esențial pentru o relație sănătoasă între părinți și copii:
„Să nu uităm: noi, mamele, părinții în general, sîntem mari, copiii sînt mici. Iubirea și responsabiitatea curg de la mare la mic, nu invers”.
Ce se întâmplă, totuși, dacă lucrurile se inversează și părinții așteaptă să primească de la copiii lor iubire și responsabilitate? Iată ce răspunde autoarea citată:
„Dacă se întîmplă invers, e bai, ne-am pus copiii în rolul de adult, i-am parentificat. Un copil parentificat e un copil orfan de părinți, din punct de vedere emoțional. Niciunui copil nu ar trebui să i se ceară să fie el cel care iubește sau e responsabil pentru binele părintelui. Copiii își iubesc părinții oricum, dar nu trebuie folosiți pentru a umple goluri doar fiindcă au capacitatea asta de a iubi necondiționat.”
Citește și:
Psihologul Diana Stănculeanu prezintă simptomele tulburărilor emoționale la copii și adolescenți
11 semnale de alarmă pentru părinți care ar putea indica depresia la copii
Dacă eu încă sunt copil față de părinții mei, nu voi putea fi adult în relația cu copiii mei
Petronela Rotar explică legătura dintre maturizarea noastră în raport cu părinții noștri și capacitatea de a ne asuma rolul de adult matur, de părinte în relația cu copiii noștri:
„La maturitate, relația migrează spre adult-adult, urmînd ca la bătrînețe, părintele să fie cel care are nevoie de sprijin. Dar dacă eu, ca mamă a copiilor mei, sînt încă în poziția de copil față de părinții mei, nu m-am maturizat emoțional, nu voi putea fi prea adult nici în relație cu copiii mei.”
Ce înseamnă mai exact maturizarea? Potrivit psihologului citat, „maturizarea presupune să privesc adevărul în față, adevărul meu emoțional, să îl înfrunt, să îl prelucrez, să îl vindec”.
Apoi, specialista împărtășește experiența sa personală de vindecare a relației cu mama și de maturizare: „Niciodată nu e prea tîrziu. Eu mi-am recuperat mama pe la 38 de ani. Aș fi putut să nu o am niciodată dacă nu făceam toată munca asta. Să nu fi trăit niciodată momentele astea frumoase cu ea. Să nu fi simțit toată iubirea și susținerea ei așa cum o simt acum. Și să nu fi ajuns din cauza asta nici mama care sînt azi pentru copiii mei.”
Citește și:
Dr. Lindsay Gibson: Trăsăturile părinților imaturi emoțional. Cum sunt afectați copiii acestor părinți
Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile
„Oamenii glorifică trauma și parentificarea”
La cele de mai sus Petronela Rotar face referire într-o altă postare, despre decesul celebrei cântărețe Sinead O’Connor, despre care spune: „și eu am iubit-o în tinerețe mai ales pentru că în ochii ei vedeam ceva foarte familiar, o tristețe dezmărginită, dar poate fi despre toți cei care se pierd pe ei din cauza durerii și traumei. Povestea lui Sinead e povestea multora dintre cei care sînt ciuntiți în copilăriile lor de adulți traumatizați la rîndul lor.”
„Mama ei era un om teribil de traumatizat – ca de altfel toți oamenii habotnici, am mai întîlnit de multe ori victime ale unor copilării de felul acesta, iar trauma a ajuns și la copiii lui Sinead: unul dintre ei a oprit suferința ieșind din viață cu forța. Fiindcă așa călătorește durerea în familiile noastre, ale tuturor, dacă cineva nu se oprește să o proceseze. Ultimele vorbe ale lui Sinead, scrise pe Twitter înainte să moară ilustrează ce scriam zilele trecute despre mame și copii – copiii noștri nu ne pot vindeca și nu ne pot oferi dragostea pe care trebuia să o primim de la părinți. E prea mult pentru ei. Sper să-și fi găsit liniștea, mamă și fiu. Și sper ca ceilalți copii ai ei să găsească și ei alinare și vindecare, să oprească tăvălugul traumei la ei”, scrie autoarea.
Iar într-un comentariu la postare, Petronela Rotar mai adaugă o precizare importantă:
„Printre cele mai triste lucruri mi se pare faptul că oamenii glorifică trauma și parentificarea. Am citit zeci de postări și articole în care faptul că a scris pe Twitter că singurul care a iubit-o necondiționat a fost fiul care s-a sinucis și că era sufletul ei geamăn e pur și simplu glorificat, nu văzut ca ce este: un mare semn de traumă și inversiune în relație. Iar asta ne arată cît de mult e normalizat lucrul ăsta în lume…”
Citește și:
“Mamă, nu mă grăbi să devin adult.” 14 lucruri pe copiii ni le-ar cere dacă ar fi conștienți de nevoile lor
7 moduri în care trauma afectează copiii și adulții. Gáspár György: Trauma scade abilitățile de autoreglare
Urmează divorțul? 7 mesaje pe care să i le spui copilului ca să-l protejezi de traumă
Sursa foto: Facebook Petronela Rotar
Rezonezi cu articolele noastre? Atunci, te invit să te alături abonaților la newsletter-ul Parenting 2.0 descărcând un scurt ghid în format pdf cu o strategie din 5 pași care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte emoții dificile:
GHID DE CALMARE A EMOȚIILOR COPIILOR
