Ce e nevoie să facă un părinte pentru a-l determina pe copilul său să înceteze să mai mintă și să reînceapă să spună adevărul?
Discutăm în acest articol despre ce depinde de părinte pentru a reface relația de încredere cu copilul, astfel încât acesta să nu mai ascundă lucruri și să nu mai mintă.
Înainte de a continua lectura, asigură-te că ai parcurs prima parte a acestui material, despre cauzele principale care îi determină pe copii să mintă. Articolul te va ajuta să ai un tablou general al situației de fapt și să înțelegi cum s-a ajuns aici:
“Copilul meu minte.” 7 cauze care îi fac pe copii să-și mintă părinții
Așadar, dacă minciunile copilului au ajuns să fie la ordinea zilei, cel mai probabil, o mare parte dintre cele 7 cauze descrise în articolul anterior au fost bifate.
Majoritatea părinților autoritari, care își bazează educația pe condiționare, frică și ignorarea nevoilor și dorințelor copilului refuză să recunoască urmările negative ale acestei abordări.
Totuși, în ciuda criticilor, în ciuda amenințărilor și a pedepselor, în ciuda predicilor moralizatoare, în ciuda umilirilor și a comparațiilor, problema nu se rezolvă. Dimpotrivă, e din rău în mai rău. Copilul continuă să mintă și să se ferească de părinți. În timp, se îndepărtează complet, refugiindu-se în relațiile cu prietenii, colegii sau, mai rău, în grupuri cu interese îndoielnice.
Condiția pentru a reuși
Condiția de bază pentru a ieși din cercul vicios al minciunii copilului este ca tu, părintele, să recunoști că educația autoritară, bazată pe condiționare, frică și nerespectarea persoanei copilului v-a adus până aici.
Și, apoi, să ai deschiderea să descoperi o abordare bazată pe iubire necondiționată, acceptare necondiționată, respect, empatie, înțelegere, deschidere și ghidare.
În punctul în care copilul minte frecvent, cea mai mare problemă nu este cum afli adevărul sau cum să-l determini pe copil să-ți spună adevărul.
Cea mai mare problemă atunci când copilul a început să mintă este ceea ce s-a schimbat și s-a pierdut între timp, astfel încât relația ta cu copilul a ajuns în acest punct.
O relație părinte-copil funcțională este bazată pe:
- Iubirea necondiționată a copilului de către părinte
- Acceptarea necondiționată
- Conținerea emoțiilor copilului de către părinte
- Încrederea părintelui în copil și a copilului în părinte
- A-i oferi copilului atenție și conectare
- A-i oferi un spațiu sigur în care să se poată manifesta sincer și autentic în siguranță
- Validări
- Apreciere
- Respect
- Comunicare
Acestea sunt firele invizibile care leagă copilul de părinte. Cu cât lipsesc sau se rup mai multe dintre ele, cu atât copilul se îndepărtează mai mult de părinte, se închide în fața lui, pierzându-și încrederea. Iar asta face ca relația părinte-copil să se tensioneze.
Hai să ilustrăm prin exemple. Îți poți imagina parentingul autoritar ca pe relația dintre un șef care deține puterea și un subordonat care îl ascultă fără să comenteze. Parentingul necondiționat ți-l poți imagina ca pe relația dintre un mentor, un ghid și persoana plină de resurse care îl urmează cu încredere, deschidere și curiozitate.
Dacă simți că îți dorești să construiești această relație bazată pe încredere și respect, în care copilul te ascultă nu de frică sau pentru că este forțat, ci pentru că are încredere deplină în tine și pentru că prețuiește relația cu tine, iată mai jos câteva direcții de acțiune.
Citește și:
Stresul afectează sănătatea. 5 pași pe plan emoțional pentru a întări imunitatea copilului
De ce copilul nu poate fi responsabil de respectarea limitelor
Pentru a renunța să te mai mintă, copilul tău are nevoie să faci aceste 8 lucruri:
1. Pune relația cu copilul pe primul loc
Educația unui copil se face doar în cadrul relației pe care adultul o construiește cu acesta. E valabil atât în cazul părinților, cât și al educatoarelor și profesorilor. Blocajele, derapajele, excesele, revoltele, nemulțumirile apar atunci când prioritatea nu este relația părinte-copil, ci obținerea unui anumit comportament din partea copilului.
Expertul internațional în parenting Alfie Kohn spune cum devine mai ușoară educația atunci când părintele pune relația cu copilul pe primul loc.
“Comportamentele neadecvate sunt mai simplu de gestionat – și problemele sunt mai ușor de rezolvat – atunci când copiii se simt suficient de în siguranță cu noi pentru a ne explica motivele pentru care au făcut ceva greșit. Astfel, crește probabilitatea ca ei să vină la noi când au probleme, pentru a primi un sfat sau din dorința de a petrece timp cu noi când au libertatea de a alege acest lucru. Mai mult, când știu că pot avea încredere în noi, este posibil chiar să facă ce le cerem dacă le subliniem cât de important este pentru noi acel lucru”, explică Alfie Kohn, în cartea sa “Parenting necondiționat”.
2. Copilul are nevoie să se simtă înțeles și acceptat necondiționat de tine
Copilul care minte se simte judecat de tine, simte că nu îl accepți, că nu îl înțelegi și că nu ești de partea lui. El a renunțat deja la așteptarea de a primi de la tine înțelegere, acceptare și susținere. De aceea, alege să se separe de tine cât mai mult.
Or, pentru a-l readuce în relația de încredere cu tine, are nevoie să se simtă înțeles, acceptat necondiționat, iubit necondiționat. Are nevoie să simtă că îți pasă cu adevărat de cine este el, de dorințele lui, de preferințele lui. Are nevoie să simtă că ești de partea lui orice s-ar întâmpla.
Desigur, nu te poți preface că îl înțelegi și îl susții doar pentru a-l convinge să-ți spună adevărul, pentru ca apoi să te folosești de ce ți-a spus pentru a-l critica, pentru a-i aduce reproșuri și pentru a-l condiționa. Copilul s-ar închide imediat și îți va fi și mai greu să te apropii de el data viitoare.
E nevoie să lucrezi cu tine pentru a-ți înțelege copilul cu adevărat, pentru a empatiza cu el, ca și cum ai fi în papucii lui și ai simți ce simte el. De multe ori, poate fi suficient să-ți aduci aminte cum te simțeai tu în copilărie în raport cu adulții ca să înțelegi ce simte copilul tău acum.
Alteori, e necesar să faci eforturi conștiente pentru a vedea dincolo de așteptările tale și de cine îți dorești să fie copilul tău, pentru a reuși să-l vezi cu adevărat, așa cum este el, cu darurile, calitățile și abilitățile lui. Pe măsură ce reușești să-l vezi ca pe o persoană minunată și demnă de respect și considerație, poți alege să-l accepți și să-l iubești exact așa cum este. Are atât de mare nevoie de acceptarea ta necondiționată!
Citește și:
Psihologul Gáspár György: Comportamentul urât al copilului se schimbă doar după ce ne schimbăm noi
„O iubesc, dar o și cert!” Când mama nu-și dă voie să-și iubească necondiționat copilul
3. Învață să ai încredere în copilul tău
Copilul care te minte simte din start că nu ai încredere în el.
“Dar am avut încredere, însă m-a dezamăgit de atâtea ori”, ai putea spune. Sau “Am ales să am încredere, dar el m-a mințit din nou”.
Un lucru pe care nu îl știu mulți părinți este acesta:
Copilul nu are nevoie să-ți câștige încrederea.
Din cauză că majoritatea oamenilor nu au încredere în înțelepciunea vieții, ei își proiectează lipsa de încredere asupra copiilor, scrie Dr. Shefali Tsabary, în cartea sa “Părintele conștient”. În opinia sa, “nu numai că nu e necesar ca odraslele noastre să ne câștige încrederea, ci trebuie să știe că avem implicit încredere, pentru că le considerăm fundamental demne de încredere”.
“Pentru a avea implicit încredere în copiii noștri, noi, ca părinți, trebuie să afișăm un respect elementar și încredere în viață. Măsura în care copiii simt că avem încredere în ei reflectă încrederea sau lipsa de încredere pe care o avem în noi înșine”, explică autoarea în cartea citată.
4. Reconstruiește încrederea copilului în tine
După ce parcurgi procesul de la pasul precedent și înveți să ai încredere în copil, următorul pas este să acționezi pentru a reconstrui încrederea copilului în tine.
Vestea bună este că relația părinte-copil este unică și nu se supune acelorași reguli ca relațiile dintre doi oameni străini. De părinte sau de copil nu te poți despărți, deoarece între cei doi există o legătură de sânge, de neam. Este o legătură mult mai profundă decât așteptările, tensiunile și nemulțumirile.
Astfel, pe măsură ce tu îți schimbi abordarea de parenting și începi să comunici cu copilul având încredere în el, el va simți automat acest lucru și, treptat, va începe să se deschidă.
Iată, câteva lucruri concrete de care să ții cont în acest proces:
- Oferă-i copilului ce are nevoie sau ce își dorește fără a-i cere ceva în schimb
- Oferă-i posibilitatea să aleagă ori de câte ori se ivește ocazia
- Respectă-i alegerile și preferințele
- Spune-i perspectiva ta, oferă-i idei și sugestii, însă nu-l obliga să-ți urmeze punctul de vedere. Nu-l obliga să facă ce îi spui doar „Pentru că așa spun EU!”
- Orice ar spune sau ar face, fă efortul de a-l înțelege de ce a procedat așa și nu altfel. Copiii au mereu motive întemeiate, e nevoie doar să le descoperim
- Orice comportament ar avea copilul, pleacă de la premisa că a făcut tot ce a știut mai bine în acele momente, cu resursele pe care le avea. Efectiv, nu ar fi putut face mai bine atunci.
- Indiferent de comportamentul pe care îl are, nu îl mai certa, nu îl critica, nu îl judeca, nu îl compara, nu îl pedepsi
- Arată-i empatie atunci când are nevoie
- Spune-i explicit lucruri precum: “Am încredere în tine”, “Sunt de partea ta”, “Sunt alături de tine orice s-ar întâmpla”, “Ești important/ă pentru mine”, “Îmi pasă mult de ce simți”, “Te iubesc așa cum ești. Nu e nevoie să faci ceva anume sau să fii altcumva pentru ca eu să te iubesc”, “Te poți baza pe mine”, “Sunt aici pentru tine” etc.
Ce faci, însă, în cazul în care copilul continuă să te mintă chiar și după ce ți-ai schimbat atitudinea și ai început să ai încredere în el?
În primul rând, perseverezi cu încrederea necondiționată.
În al doilea rând, îți schimbi perspectiva asupra greșelii.
Citește și:
Conflictele cu copilul. 7 urmări negative care trec neobservate
Terapeutul Victoria Prooday: Cele mai frecvente 10 concepții greșite ale părinților despre copii și educație
5. O perspectivă diferită asupra greșelii
Multe persoane se grăbesc să judece atunci când cineva, mai ales copilul lor, face o greșeală, în special când știa că nu e bine să facă acel lucru. Însă, această abordare a greșelii îl face pe copil să te mintă. El nu vrea să simtă suferința pe care i-o generează judecata ta, critica ta, neacceptarea ta. Pe care le simte chiar dacă nu îi spui nimic, ci doar le simți în tine.
Totuși, greșelile fac parte din viață. E imposibil să faci totul perfect din prima. În procesul învățării, sunt momente în care lucrurile ies prost. Și e normal să fie așa.
Ce e important în acest context este să nu luăm personal greșelile copiilor noștri. Adică, să nu consideri că cel mic a făcut o greșeală intenționat ca să te supere. Sau că te-a mințit pentru că nu te respectă sau nu îi pasă.
Apoi, e important să-ți ajuți copilul să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt de a ajuns să greșească. “Numai prin înțelegerea motivului ne putem ajuta copiii să își traseze drumul către schimbare. Odată ce copiii înțeleg de ce, totul e mai ușor”, afirmă Dr. Shefali Tsabary, în cartea sa “Părintele conștient”.
Experta în parenting ne recomandă chiar să sărbătorim greșelile copiilor noștri, pornind de la premisa “că avem copii intrinsec binevoitori și care vor să facă lucrul corect, însă care se întâmplă să mai facă greșeli”.
“Exersând curajul de a-și asuma greșelile lor, copiii învață să respecte faptul că greșesc și că au limite, demonstrând în același timp încredere în abilitatea lor de a merge mai departe. Acest lucru le întărește convingerea în propria competență”, spune Shefali Tsabary.
6. Elimină frica din relația cu copilul
Principalul motiv pentru care copilul nu spune adevărul este frica. Îi este teamă că îl vei judeca. Îi este teamă că îl vei pedepsi. Îi este teamă că vei folosi adevărul lui pentru a-l manipula sau pentru a-l umili. Îi este teamă că îți va provoca suferință. Îi este teamă că va fi rău dacă vei afla că a făcut un anumit lucru. De asta te minte.
Însă, se știe inclusiv din doctrina creștină că, acolo unde este frică, nu e loc de iubire.
“În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârșit în iubire.” – Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan.
Așadar, pentru a-ți ajuta copilul să iasă din cercul vicios al minciunii și să înceapă să-ți spună adevărul, elimină frica din relația voastră. Atât fricile tale, cât și frica pe care îl faci să o simtă.
Copilul nu are cum să aibă rezultate bune atunci când acționează din frică, deoarece atunci se află într-o stare de stres, concentrat pe a supraviețui. Pentru a performa, copilul are nevoie să fie într-o stare de încredere, siguranță, relaxare, care îl ajută să fie conectat la resursele interioare și la talentele sale.
Pe măsură ce îi arăți copilului înțelegere, empatie, susținere, iubire și acceptare necondiționate, frica se va diminua și iubirea și conectarea îi vor lua locul.
Citește și:
Dacă citești articole de parenting, nu ești capabilă să-ți educi copilul?
Psihologul Gáspár György: Pretindem iubire copiilor, sperând să ne satisfacem golurile afective din propria copilărie
7. Devino un ghid și un sprijin pentru copil
Rolul tău de părinte presupune să-ți educi copilul astfel încât să devină un adult sănătos, echilibrat emoțional, care se respectă și se iubește pe sine și pe cei din jur, puternic, curajos și valoros, capabil să contribuie la o lume mai bună.
Condiționarea practicată de părinții autoritari presupune ca cel mic să execute ordinele părintelui, să-l asculte fără să comenteze, fără să aibă propriile preferințe și opinii. În funcție de temperamentul său, copilul crescut în condiționare fie devine obedient, reprimându-și emoțiile, gândurile, dorințele și opiniile, fie se revoltă împotriva părinților și, ulterior, a sistemului.
Pentru a ne atinge scopul în educație, e nevoie să fim pentru copiii noștri mai degrabă ghizi, mentori, coachi care să-i ghidăm în viață pornind de la dorințele și nevoile lor, cu încrederea că sunt persoane minunate și au toate resursele pentru a reuși.
E important să păstrăm această perspectivă în contextul în care copiii noștri vor trăi într-un viitor despre care nu știm mare lucru. Ce putem face este să-i ajutăm să dobândească abilități care să-i ajute să aibă o relație bună cu ei înșiși și cu lumea din jur, să-și gestioneze emoțiile, să comunice eficient și să se adapteze într-un mod sănătos la lumea în schimbare.
8. Angajează-te să mergi consecvent pe acest drum al parentingului conștient
În fine, ultimul, dar poate că cel mai important pas este să iei decizia de a merge pe calea parentingului conștient și necondiționat și să-ți reconfirmi acest angajament de fiecare dată când apar provocări în relația cu copilul.
Nimic nu îi induce mai multă confuzie unui copil ca un părinte care nu se hotărăște ce tehnici de parenting să aplice sau care pendulează între pedepse și empatie, între condiționare și conectare.
De aceea, este important să te gândești bine, să citești mai mult, dacă ai nevoie, pentru a decide ce abordare dorești să aplici de acum încolo în educația copilului tău/copiilor tăi. Ține cont atât de provocările actuale, cât și de unde vrei să ajungi cu educația pe care o oferi, cine îți dorești să devină copilul tău, ce calități, abilități, convingeri, tipare și valori dorești să sădești în el.
Odată ce ai ales să fii un părinte conștient, ferm și blând în același timp, care își iubește și își respectă copilul și îl ghidează să-și trăiască viața la potențialul maxim, cu încredere și curaj, alege să mergi cu consecvență pe acest drum. Chiar dacă vor mai fi momente dificile. Chiar dacă asta presupune unele schimbări mare din partea ta.
Citește și:
Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii
„De ce numai pe-al meu îl necăjesc colegii?” 5 soluții de la Oana Moraru pentru a ajuta copiii să pună limite
Urmând această strategie din 8 pași, ai toate șansele să-ți scoți copilul din blocajul neîncrederii și al minciunii și să-l readuci într-o relație înnoită cu tine, bazată pe încredere, respect, conectare, acceptare și iubire necondiționată. Rezultatele nu au cum să nu apară.
Atenție, acest proces de schimbare a abordării de parenting presupune o schimbare la nivel profund în tine.
Poți încerca să aplici ideile de mai sus doar ca tehnici, însă vei observa că asta presupune un mare efort și un mare consum emoțional din partea ta. Iar atunci când nu ai resurse (ești obosită, nemâncată, stresată, îngrijorată, nervoasă etc.), e foarte posibil să te surprinzi condiționând din nou, amenințând, criticând și țipând la copil.
Fiecare dintre lucrurile de mai sus e nevoie să fie integrat în tine mai întâi, pentru a putea să-l aplici în mod firesc și fără efort cu copilul.
De exemplu, dacă simți că nu-ți poți accepta copilul necondiționat, este foarte posibil să nu reușești încă să te accepți nici pe tine așa cum ești. Și are sens să investești efort, timp și poate și bani într-un proces de lucru cu tine care îți va face și ție viața mai ușoară și mai frumoasă, și copilului.
Dacă simți că e timpul să faci o schimbare de abordare, însă nu știi de unde să începi, te invit să-mi scrii un email pe adresa ana.batca@parenting20.ro și să-mi împărtășești provocările tale. Te asigur că îți voi răspunde pentru a-ți fi alături să găsești cea mai bună soluție pentru tine (rugămintea mea este să verifici apoi răspunsul și în Spam, deoarece e posibil să intre acolo, și să-l muți manual în Inbox).
Dorești să afli mai multe despre cum faci trecerea de la conflicte la o comunicare eficientă cu copilul? Îți recomand să te abonezi la seria de 3 emailuri din care vei afla 7 moduri să folosești conflictele cu copilul în avantajul tău, regulile de aur pentru conflicte constructive și strategia din 3 pași pentru a rezolva orice conflict cu copilul:
Dacă ești curioasă să afli mai multe despre abordarea expertei în parenting Dr. Shefali Tsabary, poți afla mai multe despre cartea „Părintele conștient”:
Având o vastă experiență în lucrul cu familiile, Dr. Shefali Tsabary propune în această carte o soluție ce s-a dovedit utilă pentru crearea și menținerea unor relații armonioase între părinți și copii. Este vorba despre transformarea stilului de parentaj din unul inconștient, transmis ca atare din generație în generație, într-unul conștient, centrat pe nevoile reale ale copilului.
O altă carte care te poate ajuta este „Parenting necondiționat” de Alfie Kohn:
Este o carte de parenting revoluționară care îți va schimba complet percepția despre ce înseamnă să crești un copil. Vei afla nu doar cum să îți iubești copilul necondiționat, ci și cum să îl ajuți să simtă și el acest lucru.
Toate informațiile citate de Alfie Kohn în cartea sa sunt confirmate de numeroase studii de specialitate. Cărțile autorului au fost traduse în peste 20 de limbi.
Sursa foto: Kindel Media, Pexels
