În toiul toamnei, mulți copii răcesc, fac viroze și afecțiuni respiratorii. Dacă cel mic merge la școală, la grădiniță sau la creșă, cel mai probabil că îți dorești să-l protejezi atât cât ppoți de pericolele la adresa sănătății lui și a celorlalți membri ai familiei.
Răcelile au cauze multiple
Pe de o parte, există cauze medicale precum prezența copilului în colectivitate, unde petrece câteva ore în compania altor copii. Astfel, copilul intră în contact cu mai mulți viruși și microbi decât în lunile de vară.
Pe de altă parte, există și anumite cauze emoționale care pot genera apariția răcelilor. Este binecunoscut faptul că stresul afectează, mai devreme sau mai târziu, sistemul imunitar al oamenilor.
Medicul și autorul canadian de origine maghiară Gabor Maté explică în ce mod stresul afectează corpul în cartea sa „Când corpul spune NU. Costul stresului ascuns”, referindu-se la lucrările lui Hans Selye, biochimistul canadian de origine austro-ungară care a introdus în știință noțiunea de stres.
„Stresul excesiv apare atunci când cererile adresate unui organism depășesc capacitățile rezonabile ale organismului respectiv de a le îndeplini. (…) Răspunsul la stres poate fi declanșat fie prin deteriorări fizice, fie prin infecție sau vătămare. El poate fi declanșat de traume emoționale sau doar de amenințarea unor astfel de traume, chiar dacă numai imaginare”, explică Gabor Maté, în cartea sa.
Citește și:
Stresul adaptării la grădiniță. 6 conflicte emoționale care cauzează răceli
Copilul s-a schimbat de când merge la grădiniță? 17 semne că poate fi agresat de educatoare
Dificultăți emoționale în colectivitate
Așadar, atunci când copilul se confruntă cu dificultăți emoționale în colectivitate pe care nu reușește să le gestioneze, imunitatea lui poate slăbi, ceea ce poate duce la apariția unor reacții de apărare ale organismului sau a unor infecții.
Iată un lucru foarte important pe care să-l avem în vedere:
Riscul cel mare nu sunt generate de provocările emoționale în sine, care apar în mod firesc, ci de modul în care acestea sunt gestionate.
Ce putem face este să ne ajutăm copiii să aibă o relație sănătoasă cu emoțiile pe care le simt.
Abilitatea de gestionare și de autoreglare a emoțiilor îi va ajuta pe copii să-și păstreze echilibrul psiho-emoțional chiar și atunci când apar anumite emoții dificile drept răspuns la contextele neplăcute cu care se confruntă.
La grădiniță, copiii învață să respecte noi reguli inexistente acasă. E foarte posibil că sunt implicați pentru prima dată în conflicte cu alți copii. Sau devin victime ale agresivității unor colegi sau chiar a educatoarei.
Iar copiii care merg la școală se pot simți copleșiți de noile materii sau pot fi supuși unor presiuni din partea colegilor, la care să nu știe cum să reacționeze.
Viața presupune apariția diferitor provocări de care nu ne putem feri copiii. Dimpotrivă, nici nu am vrea să-i ferim, deoarece ne dorim ca ei să învețe să găsească soluții și să se adapteze schimbărilor care apar în viața lor.
Citește și:
Nu-ți mai fie frică de tantrumuri! Abordarea contraintuitivă care face minuni. 5 motive de ce funcționează atât de bine
Psihologul Gáspár György: „Când le oglindim emoțiile și le validăm experiența, copiii își găsesc forța de-a înfrunta greutățile”
Dacă dorești să-ți ajuți copilul să aibă o relație sănătoasă cu emoțiile sale, care să nu îi afecteze imunitatea, poți aplica aceste 5 idei:
Ca părinți, e nevoie să știm că, pentru ca un copil să aibă o relație sănătoasă cu emoțiile sale, este important ca părinții lui să aibă o relație sănătoasă cu propriile lor emoții. Apoi, este necesar să acționeze concret pentru a-și ajuta copiii din punct de vedere emoțional să-și întărească imunitatea și să-și protejeze sănătatea.
1. Recunoaște și acceptă toate emoțiile copilului
Cei mai mulți dintre părinți fac față cu greu emoțiilor dificile ale copiilor lor precum furia, tantrumurile, frica sau tristețea. Această dificultate de acceptare este cauzată în special de faptul că nici părinții nu au lucrat cu sine pentru a-și accepta și a-și autoregla propriile lor emoții dificile. Însă, dacă și tu ai momente când emoțiile negative dau pe afară, asta nu înseamnă că nu mai poți face nimic pentru copilul tău. Poți face, doar că vei depune un efort mult mai mare decât dacă ai avea dezvoltată abilitatea de autoreglare emoțională.
Până când ajungi la echilibrul tău emoțional, îți poți propune să fii alături de copilul tău în această perioadă. Copilul are nevoie de susținerea ta pe plan emoțional: în primul rând, să accepți că el simte ceea ce simte.
Când îl vezi pe copil că simte tristețe, furie, frustrare sau i se pare că e prea greu să facă ce are de făcut, sau refuză să iasă din casă – e important să conștientizezi că emoția sau cumulul de emoții este ceea ce simte copilul în momentul respectiv. Oricât i-ai spune să se liniștească, oricâte argumente i-ai aduce despre cât de frumos este la grădiniță sau la școală, cel mic va continua să simtă ceea ce simte. Nu îi vei putea schimba emoția încercând să-l convingi că e cazul să simtă altceva. Chiar dimpotrivă, starea copilului se va intensifica, în încercarea de a te convinge și pe tine că emoțiile sale au sens, sunt justificate.
Și atunci, ce poți face, în condițiile în care tu chiar nu ești de acord cu ce simte și ți-ai dori să simtă altceva?
Primul pas către schimbare este acceptarea. Ce ajută cel mai mult este să accepți că al tău copil, în această secundă, simte ceea ce simte. Oricât de mult te-ai opune și l-ai contrazice, el va continua să simtă acele emoții, și nu altele. Din ce în ce mai intense cu cât te vei opune mai mult.
În schimb, de îndată ce accepți emoțiile copilului, el se va simți înțeles și acceptat și va dispărea nevoia să-ți demonstreze că se simte într-un fel anume. Imediat, dispare o tensiune dintre voi.
Observă ce emoție/emoții simte copilul. Apoi, discută cu el pentru a verifica dacă ai intuit corect.
Citește și:
Țipete și tantrumuri la restaurant? 6+5 soluții pentru părinți
Gáspár György: În lipsa unui parentaj conștient, copilul primește moștenirea psihologică a traumelor părintelui
2. Permite-i copilului să-și exprime emoțiile
Reprimarea emoțiilor dificile este un obicei periculos. Odată stocate în corp, ele se transformă, în timp, în tensiuni la nivelul corpului și, dacă abordarea emoțională nu se schimbă, pot lua forma unor boli. Din acest motiv, este atât de important să-ți ghidezi copilul să-și exprime emoțiile. Desigur, e important ca emoțiile să fie exprimate într-un mod care să nu afecteze o altă persoană și nici pe copil.
Când copilul are multă furie acumulată, s-ar putea să-i fie de ajutor să lovească o pernă, să țipe tare sau să deseneze ce vrea, cu ce culori vrea și cu ce gesturi simte, chiar dacă rupe foaia.
Atunci când copilul se simte foarte trist sau frustrat, e foarte posibil ca o porție de plâns să-l ajute să se descarce. Încurajează-l să plângă dacă îi dau lacrimile, deoarece, după ce va plânge, va simți eliberare și își va îmbunătăți starea.
Chiar și dacă simte nevoia să vorbească urât despre unul dintre colegi sau despre un profesor, permite-i acest lucru. Ce poți face este să-i reflecți felul în care se simte și cauza stării sale, fără a încuraja atacul la persoană.
3. Simte și manifestă empatie față de copil când simte emoții dificile
De cele mai multe ori, când simți și manifești empatie față de trăirile copilului, el simte că îl înțelegi și că ești de partea lui. Acesta este momentul când copilul poate trece la etapa următoare a rezolvării provocării: căutarea soluțiilor. Copilul nu poate căuta soluții cât timp este prins în etapa trăirii emoțiilor, intensificate de refuzul părintelui de a-i accepta emoțiile și de a-i permite să-și trăiască procesul emoțional.
Pe măsură ce îi vorbești copilului despre emoția sa și despre acceptarea ta, copilul se va simți înțeles, acceptat și chiar eliberat: “Simt că simți tristețe… Este normal să simți tristețe acum. Este în regulă ceea ce simți…”
4. Ghidează-ți copilul să găsească soluția potrivită
Odată ce furtuna emoțională s-a potolit, vei simți momentul când copilul se simte pregătit să caute o soluție. Nu te grăbi să găsești tu soluții pentru el. Ai răbdare și oferă-i timp să le caute singur. Este suficient să-i spui că îi ești alături și să-i pui întrebări ajutătoare precum:
- Ce anume te-a deranjat în această situație?
- Ce anume îți dorești (să obții) (de la…)?
- Ce depinde de tine pentru a obține ceea ce îți dorești?
- Ce acțiuni concrete presupune acest lucru pentru tine?
- Ce poți face diferit data viitoare dacă te-ai confrunta cu o situație similară?
Citește și:
„De ce numai pe-al meu îl necăjesc colegii?” 5 soluții de la Oana Moraru pentru a ajuta copiii să pună limite
“Dacă nu faci ce îți cer, îți iau telefonul!” 6 motive pentru care să NU folosești ecranele pentru a pedepsi copilul
5. Validează și apreciază eforturile și reușita copilului
Copii au nevoie de validarea și de aprecierea părinților lor. De aceea, adu-ți aminte să validezi și să apreciezi eforturile și reușita copilului de a gestiona o stare emoțională dificilă sau găsirea unor soluții. Astfel, contribui la integrarea și educarea acestei abilități la copilul tău.
De exemplu:
- “Soluția pe care ai găsit-o te ajută să obții ce vrei tu, însă fără să-l rănești pe prietenul tău. E o idee foarte bună!”
- “Uite cât de repede ai reușit acum să te înțelegi cu frica și să regăsești curajul de a face ce îți dorești!”
Pe măsură ce aplici pașii din această strategie, copilul tău va învăța să o aplice singur, inclusiv atunci când nu ești alături de el. Astfel, copilul va deveni mai rezistent emoțional și, implicit, mai imun în fața stresului, a virușilor, a răcelilor și a altor afecțiuni ale sănătății.
La final, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte emoții dificile:
Sursa foto: Sergey Nemo, Pixabay
