Una dintre cele mai frecvente nemulțumiri ale părinților la adresa copiilor lor este că nu sunt ascultați, că cei mici nu faci ceea ce le cer adulții.
Cauzele care îi pot determina pe copii să nu facă ce doresc părinții lor pot fi foarte diferite, printre acestea numărându-se: un conflict între cerința părintelui și dorința sau nevoia copilului, lipsa limitelor clare și ferme sau inconsecvența în aplicarea limitelor, lipsa de atenție din partea părinților, lipsa de conectare, o relație tensionată în care opoziționismul a devenit o obișnuință sau comunicarea deficitară a părinților. Am enumerat doar câteva dintre posibilele cauze care duc la neascultarea copiilor.
În acest articol, doresc să atrag atenția asupra unui mod de comunicare al părinților care are, deseori, drept consecință neascultarea copiilor. Este ușor de observat și îți voi da câteva exemple orientative, astfel încât să poți aplica teoria despre care vorbim aici în practica ta de zi cu zi cu copilul tău/copiii tăi.
Nevoia „negativă” și nevoia „pozitivă”
Potrivit psihologului Gáspár György, există o diferență subtilă, dar semnificativă, între nevoia „negativă” și cea „pozitivă”.
Gáspár György, psihoterapeut relațional, autor de bestseller-uri, președinte al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și președintele Academiei Imago România, vorbește, într-o postare pe contul său de Facebook, despre diferența dintre aceste aceste două categorii de nevoi.
Chiar dacă nu se referă în mod expres la comunicarea cu copilul, ci la comunicarea în cadrul unei relații în general, principiul este același.
Citește și:
Limbajul respingerii sau limbajul acceptării? 6 exemple cum poți reacționa când copilul refuză să facă ce îi ceri
Psihologul Gáspár György: Cum este părintele de care copilul are nevoie pentru a reuși în viață
Gáspár György dă câteva exemple de exprimare a nevoii „negative”:
- „Nu mai trânti ușa.”
- „Nu mai întârzia.”
- „Nu mai pierde vremea.”
- „Nu mai decide în locul meu.”
„Exprimarea nevoilor negative nu ajută, deoarece partenerul le poate interpreta drept critici la adresa sa și se va simți rușinat și incapabil”, explică psihoterapeutul relațional, în contextul apropierii Conferinței Naționale Imago, care va avea loc pe 6-7 mai, la București.
Exemple de exprimare a nevoii „pozitive”:
- „Am nevoie să vorbim.”
- „Am nevoie să mă asculți.”
- „Am nevoie să-mi ceri părerea.”
- „Am nevoie să ieșim la plimbare.”
Potrivit specialistului citat, „exprimarea nevoilor pozitive este o invitație, îl ajută pe partener să strălucească în ochii noștri și să se simtă competent”.
Gáspár György subliniază că exprimarea nevoilor pozitive nu este un lucru ușor pentru persoanele care nu au simțit că adulții sunt interesați de trăirile lor, și nici pentru cele care erau certate pentru că aveau anumite nevoi.
„Exprimarea nevoilor pozitive este o provocare pentru aceia dintre noi care am crescut în familii în care nu s-a arătat vreun interes față de universul nostru interior sau în care eram certați ori judecați pentru că avem nevoi. Cu toate acestea, fiecare avem responsabilitatea de a învăța să fim adulți inteligenți relațional”, conchide psihoterapeutul relațional, în postarea sa.
Citește și:
„Mulți copii își trăiesc toată copilăria fără să fie văzuți.” Gáspár György explică de ce copiii poartă măști psihologice în fața părinților
Lista scurtă de 5 cărți de parenting pe care merită să le citești
De ce copilul nu ascultă când părintele formulează nevoi „negative”
Aplicând afirmațiile de mai sus ale psihologului Gáspár György în relația părinte-copil, putem evidenția primul motiv important pentru care copiii nu ascultă atunci când părinții își formulează nevoile într-o manieră „negativă”, adică folosind o negație: copilul se poate simți criticat, rușinat și incapabil. Sunt mesaje invalidante, în contextul cărora copilul învață despre sine că nu este suficient de bun și nu poate face lucruri bune.
Dacă se simte așa, toată atenția copilului va fi direcționată către a face față stării emoționale apăsătoare, și nu către a găsi o soluție. În asemenea momente, unii copii pot intra într-un fel de blocaj mental de debusolare și confuzie care nu îi ajută să acționeze în niciun fel, inclusiv conform cererii părintelui.
Un alt motiv pentru care copiii, mai ales când sunt mici, nu își ascultă părinții care le cer să nu facă anumite lucruri este că cei mici nu știu ce să facă în schimb. Știi că subconștientul face abstracție de negația „nu” atunci când comunicăm. Îți dau un singur exemplu: „Nu îți imagina o lămâie proaspătă cum o tai cu cuțitul și nu îți imagina cum se simte mirosul și gustul ei…” – probabil că ai salivat deja, deși am precizat să nu îți imaginezi aceste lucruri.
Exact asta se întâmplă și în mintea copilului căruia adultul îi spune să nu atingă priza, să nu sară de pe canapea sau să nu atingă tigaia fierbinte: trece repede peste „nu”, rămânând să opereze cu restul informațiilor oferite de părinte.
De fapt, în acele momente, copilul are nevoie de o alternativă la acțiunea pe care părintele dorește să o înceteze. Are nevoie de o alternativă clară, formulată scurt, pe care să și-o poată imagina și pe care să o poată aplica ușor și rapid.
Citește și:
Copilul vrea ceva ce nu se poate. Tiparele care întrețin conflictul
Copilul vrea ceva ce nu se poate. Soluția care elimină conflictele
Exemple cum îți poți reformula cerințele, astfel încât copilul să te asculte:
Această tehnică de comunicare cu copilul este ușoară deoarece presupune să observi în ce mod formulezi cerințele tale către copil, după care, când observi că ai început cu o negație, să reformulezi cerința într-o manieră „pozitivă”.
Iată câteva exemple. Precizez că sunt exemple orientative pe care te invit să le adaptezi stilului tău de comunicare, vârstei copilului, situației specifice etc.:
1. În loc de „Nu sări în pat!” poți spune „Patul este pentru somn și odihnă. Poți să sari pe trambulină.”
2. În loc de „Nu mai sta pe telefon” poți spune „A sunat alarma: timpul pentru desene/ecran s-a încheiat. Sper că ți-a plăcut. Hai să luăm cina/citim/ne jucăm cu lego etc.”
3. În loc de „Nu mă bate atâta la cap” poți spune „Mă simt obosită la ora asta și îmi e greu să mă concentrez să ascult tot ce ai să-mi spui. Sunt curioasă să-mi povestești ce ți s-a întâmplat azi la grădiniță/școală, după ce mă odihnesc un sfert de oră” sau„Observ că îmi spui a treia oară același lucru. Te asigur că te-am auzit și am înțeles că vrei înghețată cu căpșune și voi cere înghețată de căpșune pentru tine când fac comanda”.
4. În loc de „Nu mai pierde vremea” poți spune „Ce ai putea face acum ca să te ajute la școală?”
5. În loc de „Nu mă asculți deloc!” poți spune „Am nevoie să fii atent/ă la ce am să-ți spun acum.”
Cu puțină atenție la modul în care comunici, fiecare cerință formulată într-o manieră „negativă” poate fi reformulată într-o manieră „pozitivă”.
Chiar dacă necesită un efort din partea ta, te asigur că merită pe deplin, deoarece va îmbunătăți în mod vizibil comunicarea cu copilul tău/copiii tăi!
Dacă dorești să faci primul pas, te invit să te antrenezi chiar acum, scriind într-un comentariu o nevoie „negativă” pe care o exprimi copilului tău, pe care să o reformulezi în formă „pozitivă.
Citește și:
De ce să nu folosești telefonul pentru a liniști copilul mic. Riscurile sunt mai mari pentru băieți
Părintele-alchimist: Cum transformăm tensiunea în iubire atunci când copilul nu ascultă
Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor
Sursa foto: Ron Lach, Pexels
