Ce fac numeroși părinți atunci când copilul manifestă emoții negative? Fie că este vorba de frică, de o sperietură, de frustrare sau de supărare, de regulă, părinții nu stau prea mult pe gânduri și prezintă soluția pe care o consideră ei potrivită. În cea mai mare parte a cazurilor, părintele îi spune direct copilului ce să facă, fie chiar îl acuză că nu a făcut ce trebuie sau că este nerecunoscător.
Mamele obișnuiesc să reacționeze în raport cu copilul așa cum reacționează soții lor cu ele, adică să-i dea o soluție în loc să-i ofere sprijin emoțional și ghidare, nereușind, astfel, să-l ajute foarte mult pe cel mic.
Toate cele menționate mai sus definesc primul mod de a reacționa, cel mai simplu de aplicat și cel mai răspândit în rândul părinților.
Citește și:
Nevoia „negativă” vs. nevoia „pozitivă”. Cum să formulăm cerințele astfel încât copiii să ne asculte
Oana Moraru, despre principalele motive pentru care copilul preșcolar e nervos, țipă și vorbește urât
Principiul celor 5 secunde de tăcere
Însă, există și o a doua modalitate de a reacționa, spune psihologul rus Ruslan Narushevich. În ce constă acest al doilea tip de reacție? Acesta se bazează pe înțelegerea sinceră a copilului și a sentimentelor sale.
Pentru a reuși acest lucru, în momentul de criză, părintele se abține de la o reacție imediată, instinctuală, păstrează 5 secunde de tăcere, timp suficient pentru a face trecerea de la un mod de a reacționa, cel obișnuit și care afectează relația cu copilul, la cel de-al doilea, cu mult mai constructiv.
Care sunt avantajele celui de-al doilea mod de a reacționa la emoțiile negative ale copilului?
În primul rând, părintele nu se grăbește să aibă o reacție, ci se asigură că are un timp în care să evalueze cu maturitate și responsabilitate situația. De cele mai multe ori, va evita impulsul de a se enerva, de a ridica tonul la copil sau de a reacționa cu o interdicție de a simți acele emoții.
În al doilea rând, copilul se va simți acceptat, înțeles și susținut. Sau, cel puțin nu se va simți respins, negat și neacceptat. Asta îl va ajuta să fie mai cooperant cu părintele, iar intensitatea emoțiilor dificile va scădea.
Citește și:
Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii
Cum cultivăm inteligența emoțională a copilului. 3 pași de la psihologul Lenke Iuhoș
Exemple de aplicare practică a acestei tehnici
Pe măsură ce citești acest articol, te poți întreba cum se aplică în mod concret această tehnică.
Iată câteva exemple oferite de psihologul citat:
1. De exemplu, dacă cel mic este foarte supărat, dacă plânge tare, este o manifestare egoistă și lipsită de empatie din partea părintelui care spune: „Nu plânge!” sau „Nu plânge, nu s-a întâmplat nimic groaznic!”. În schimb, cele 5 secunde de tăcere îl vor ajuta pe adult să „schimbe programul” și, în loc de sfaturi, reproșuri sau morală, să-i arate susținerea spunând: „Înțeleg. Te doare tare…” sau „Te înțeleg, te simți dezamăgit/supărat”.
2. În locul îndemnului „Nu-ți fă griji”, atunci când îl vedem pe copil că este agitat și îngrijorat, făcând această pauză de 5 secunde, îi poți spune: „Mda, nu e ușor. Știu cât ești de îngrijorat în privința…”.
3. Frazele prin care părintele încearcă să-l calmeze pe copil, de tipul „N-are nimic! Mâine totul va reveni la normal” sau „Îți va trece până te măriți/însori”, nu îl ajută pe copil să se simtă mai bine. Mai potrivite sunt cele 5 secunde de tăcere, timp în care să înțelegem că cel mic nu are nevoie, în acel moment, de un fals entuziasm și nici nu are nevoie de explicațiile noastre legate de ce trebuie să simtă. Astfel, un mod mai potrivit de a reacționa ar fi să-i spunem: „Într-adevăr, te înțeleg că îți este greu. Și eu m-aș simți foarte trist(ă) dacă mi s-ar întâmpla asta”.
Citește și:
Educația emoțională a copiilor: Principalele 3 blocaje ale părinților
Cele 5 emoții care îi blochează pe copii în mediocritate
4. În locul expresiei „N-are nimic!”, fă această pauză de 5 secunde în care nu spui nimic, apoi continuă: „Știu că te doare. Vino la mine să am grijă de tine”. Sau pur și simplu „Vino la mine”, această expresie implicând un element de susținere.
5. „Asta-i viața, ce să-i faci?” este o altă frază pe care poate că unii dintre noi o spun copiilor cu intenția bună de a-i face mai puternici și de a-i face să înțeleagă filosofia și implicațiile vieții. În locul acesteia, așteaptă să treacă 5 secunde de tăcere și poți spune: „Ai dreptate să te simți supărat(ă). Și eu m-aș simți supărat(ă) dacă aș fi în locul tău”.
6. În locul propoziției „Ar fi putut fi mai rău”, după 5 secunde de tăcere, ai putea alege să spui: „Văd că îți este frică. Văd că te-ai speriat rău. Ți-e frică. Și eu m-aș teme în locul tău”.
7. „Nu face nimic. O să reușești data viitoare” este un alt mod de a reacționa al părinților care nu ajută deloc copilul. După 5 secunde de tăcere, am putea spune: „Dacă mi s-ar fi întâmplat și mie așa ceva, m-aș fi simțit și eu foarte dezamăgită”.
Citește și:
Copilul nu se liniștește din plâns? 7 fraze ale părinților care agravează crizele de plâns ale copiilor
Nu-ți mai fie frică de tantrumuri! Abordarea contraintuitivă care face minuni. 5 motive de ce funcționează atât de bine
Copilul are nevoie de un adult susținător și empatic alături de ele
Dacă reușești să păstrezi cele 5 secunde de tăcere și să reacționezi în modul recomandat în acest articol, este posibil ca cel mic să nu răspundă din prima la empatia pe care o manifești și să continue să vorbească despre emoțiile sale negative. Acest lucru este absolut normal: copilul trece printr-un proces complex în acele momente.
Cu susținerea pe care i-o arăți, ai deschis „robinetul” pentru exprimarea emoțiilor dificile pe care le simte. În acest fel, șuvoiul de emoții negative are pe unde să iasă la suprafață. Altfel spus, ai procedat corect. Nu ajută să-ți pui sau să-i pui întrebări logice, ci continuă să-i arăți susținere și empatie.
Copiii își manifestă emoțiile spontan și mai intens decât adulții, în special până la vârsta de 9 ani. Din acest motiv, copiii nu reușesc să-și autoregleze emoțiile negative cu ajutorul minții. Ei au nevoie de ajutorul minții unui adult iubitor.
Interesant este că, deseori, părinții nu reușesc să-și dea seama cât de puternică poate fi supărarea copilului și nu-i acordă importanța cuvenită. De aceea, cea mai bună modalitate de susținere în acest caz este pur și simplu să crezi că ceea ce spune este adevărat, să crezi că cel mic are toate motivele să afirme ce afirmă, chiar dacă nouă, adulților, poate să ni se pară un fleac, o prostie, un lucru ilogic. E important să ne reamintim, în aceste momente, că emoțiile copiilor nu sunt emoții copilărești, ci sunt doar emoții.
Citește și:
Psihologul Diana Stănculeanu prezintă simptomele tulburărilor emoționale la copii și adolescenți
Psihologul Gáspár György: Cum este părintele de care copilul are nevoie pentru a reuși în viață
O soluție simplă care rezolvă pentru totdeauna unele comportamente dificile ale copiilor
Iată și varianta video a articolului pe care o poți salva pe YouTube pentru a o asculta mai târziu:
Dacă dorești să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:
La final, te invit să descoperi câteva idei de activități pentru copii cu rolul de a-i ajuta să recunoască și să gestioneze emoțiile:
„Emoții în povești. Cum să-i ajutăm pe copii să accepte și să gestioneze propria lor sferă emotivă” de Veronica Arlati
Să-i însoțim pe copii în descoperirea lumii emoțiilor, să-i învățăm să le recunoască, să le accepte și să le gestioneze sunt obiectivele principale ale acestei cărți.
Din acest punct de vedere, povestea reprezintă un aspect privilegiat pentru a avea acces la sfera emotivă a celor mici, deoarece limbajul pe care îl folosește, construit din simboluri și imagini, li se adresează în mod direct.
„Prima carte Montessori despre emoții”, Editura Litera
Bun-venit în universul emoțiilor!
Descoperirea emoțiilor de către cei mici este de neevitat… dar deloc simplă! Să le recunoști, să le numești, să le exprimi, să le canalizezi… toate acestea se învață.
În compania lui Luca și Orion, copilul tău va descoperi furia, frica, bucuria, tristețea, rușinea și iubirea și, alături de tine, va afla cum pot fi exprimate sau stăpânite.
La finalul aventurii celor doi eroi, copilul va reuși să numească fiecare emoție și, împreună, veți putea desfășura activități care să-i redea liniștea… ajutându-l să se dezvolte în armonie cu sine și cu ceilalți.
Cutia mea cu emoții, Stephanie Couturier, Editura DPH
O cutie distractivă pentru copiii de 0-5 ani, care conține o carte și două jocuri atractive pentru a descoperi emoțiile!
Cutia conține o carte cu 16 pagini cartonate, 12 jetoane de memorare pentru a identifica emoțiile și 6 puzzle-uri duble pentru a asocia emoția cu situația corespunzătoare.
Sursa foto: Pixabay
Dacă dorești să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:
GHID DE CALMARE A EMOȚIILOR COPIILOR
