Toți oamenii sunt supuși greșelii. Cu toții se întâmplă să facem lucruri care, ulterior, se dovedesc a fi nepotrivite, generând reacții negative din partea altor persoane și vinovăție din partea noastră.
Însă, în momentele în care acționăm, fie nu suntem cu adevărat conștienți de implicațiile faptelor noastre, fie credem că este bine cum procedăm. Astfel, având în vedere că toți oamenii acționează cât de bine pot, în fiecare moment al vieții lor, cu resursele pe care le au, în esență, conceptul de „greșeală” nu este de natură să ajute nici în procesul de dezvoltare personală, nici în procesul de educație a unui copil.
Pentru că, fără nicio îndoială, copiii fac greșeli. Dr. Shefali Tsabary, psiholog de origine indiană, doctor în psihologie clinică la Universitatea Columbia din SUA, autoare și speaker internațional, ne propune o abordare constructivă a greșelilor copiilor:
„Greșelile trebuie privite nu ca un lucru pentru care trebuie să facem morală și să pedepsim, ci ca pe ferestre de învățare”.
De altfel, psihologii îi sfătuiesc pe adulți ca, atunci când fac o greșeală, să se ierte pe ei înșiși, să manifeste compasiune față de ei înșiși, apoi să treacă peste situația respectivă. Aceasta este modul în care părinții e necesar să învețe mai întâi să abordeze propriile greșeli, pentru ca, apoi, să o extindă și în relațiile cu copiii lor, afirmă Dr. Shefali Tsabary, în cartea sa „Părintele conștient”.
Potrivit acesteia, dacă îți dorești ca și copilul tău să învețe din propriile greșeli, e esențial să nu îl acuzi și să nu îl învinovățești. Asta deoarece copiii extrag lecțiile de care au nevoie doar atunci când nu se tem.
Citește și:
Dr. Shefali Tsabary: „Nu există comportament rău al copiilor”. Ce se întâmplă de fapt când copilul are comportamente neplăcute
Ajută-ți copilul să te asculte. 5 tehnici care funcționează, testate de părinți
Contrar acestui principiu, numeroși părinți fac lucruri care accentuează rușinea și neputința copiilor lor. Printre acestea se numără:
- Presupun ce motive au avut copiii să facă anumite lucruri și le judecă negativ
- Râd de copii
- Îi ridiculizează
- Îi compară cu prietenii sau cu frații lor
- Îi denigrează în fața altor persoane
- Se așteaptă de la copii mai mult decât vor să dea și decât pot să dea
De multe ori, părinții consideră că la baza comportamentului copiilor se află o intenție malefică. Și, treptat, pe măsură ce își judecă în mod constant copiii, cei mici se îndepărtează sufletește pentru a se proteja de suferință, ceea ce îi face pe părinți să interpreteze că lor nu le pasă, accentuându-se judecata.
În acest mod în relațiile părinte-copil se perpetuează cercul vicios care duce la lipsa comunicării reale și la erodarea relației.
Ce ar putea face în schimb părinții este să-și ajute copiii „să vadă că dezordinea vieții poate fi scormonită mereu în căutare de aur emoțional și spiritual”, spune autoarea Shefali Tsabary.
În acest context, modalitatea de a gestiona greșelile copiilor este să ni le gestionăm pe ale noastre. După ce știm să ne acordăm compasiune și înainte de a ne ajuta copiii să descopere ce a dus la greșeala respectivă, trebuie să-i lăsăm să se liniștească din punct de vedere emoțional. Abia apoi „să stăm cu copiii, plini de compasiune, să le procesăm greșeala întru totul, fără a judeca, și să le arătăm cum pot extrage de aici o lecție pentru viitor”, spune psihologul.
Citește și:
Copilul greșește și criticile nu ajută? Cu ce să înlocuiești critica pentru a-i schimba comportamentul
Copilul te sfidează și vorbește urât? Laura Markham prezintă 3 pași pentru o comunicare cu respect
Jocul greșelilor și curajul de a mărturisi o greșeală
Shefali Tsabary împletește în cartea sa concluziile teoretice din psihologie cu experiența din viața sa cotidiană ca mamă a doi copii.
Ea scrie că, o dată pe săptămână, în timpul cinei, fiecare membru al familiei sale povestește despre o greșeală mare pe care a făcut-o în timpul săptămânii. Fiecare spune câte o greșeală, după care rândul se reia de mai multe ori. Apoi, fiecare alege 1-2 greșeli și spune ce a învățat din ele despre sine însuși.
Atunci când copilul tău îți mărturisește o greșeală pe care a făcut-o, începe prin a-i spune cât este de curajos pentru că ți-a spus, recomandă autoarea. Totodată, spune-i că în casa voastră greșelile sunt permise și sunt tratate cu înțelegere și compasiune.
Oare copilul va mai lua în serios greșelile pe care le face?
Unii părinți s-ar putea întreba dacă aceasta abordare nu presupune cumva să-i dai frâu liber copilului să greșească și să nu ia în serios greșelile pe care le face?
Iata ce răspunde autoarea cărții „Părintele conștient”:
„Premisa care stă la baza parentajului conștient e că avem copii intrinsec binevoitori și care vor să facă lucrul corect”.
Atunci când copilul se teme de pedeapsă, va încerca să ascundă greșeala.
Abordarea lui Shefali Tsabary învață copilul să nu se teamă de greșeli. Îi mai transmite că din greșeli putem învăța multe lecții prețioase pe care nu le-am învăța dacă nu am face respectivele greșeli.
„Exersând curajul de a-și asuma greșelile lor, copiii învață să respecte faptul că greșesc și că au limite, demonstrând în același timp încredere în abilitatea lor de a merge mai departe”, conchide autoarea, psihologul Shefali Tsabary.
Citește și:
Părintele-alchimist: Cum transformăm tensiunea în iubire atunci când copilul nu ascultă
Psihologul Gáspár György: Cum este părintele de care copilul are nevoie pentru a reuși în viață
Dacă simți că rezonezi cu perspectiva asupra educației copiilor lui Dr. Shefali Tsabary și dorești să citești cartea „Părintele conștient”, o poți comanda aici:
„Părintele conștient”
Copiii nu te ascultă? Ai ajuns să recurgi la șantaj și la pedepse pentru a-i face să lase ecranele și să se apuce de teme? Intri astfel într-un cerc vicios, trecând de la resemnare la o luptă cu morile de vânt.
În urma unei vaste experiențe în lucrul cu familiile, Dr. Shefali Tsabary propune în cartea sa o soluție ce s-a dovedit utilă pentru crearea și menținerea unor relații armonioase părinte–copil: transformarea stilului de parenting din unul inconștient, transmis ca atare de la o generație la alta, într-unul conștient, centrat pe nevoile reale ale copilului. Astfel, ea ne arată că menirea părintelui nu este de a modela caracterul copilului și de a-i indica drumul, ci este de a-l însoți pe calea sa, cu acceptare și iubire, cu o continuă uimire în fața sufletului ce înflorește sub ochii săi. Atunci când părintele acționează conștient, nu automat, comportamentul copilului se va îmbunătăți de la sine.
Alte cărți scrise de Shefali Tsabary pentru părinți:
„Dincolo de pedepse și răsfăț”
Gata cu pedepsele, privațiunile și interdicțiile ineficiente! Precum și cu abordarea dictatorială, care merge de la violența lui „Eu te-am făcut, eu te omor!” până la impunerea dorințelor arbitrare ale părintelui care „știe mai bine” ce are nevoie copilul.
Demonstrând prin exemple că educația bazată pe control și forță conduce la generații întregi de adulți disfuncționali, Shefali Tsabary oferă o perspectivă nouă care favorizează apropierea, încrederea și susținerea din partea părinților.
Specialista americană în mindfulness și psihologia copilului îi ghidează pe părinți să creeze o relație profundă și durabilă cu copiii lor, să le înțeleagă motivațiile din spatele comportamentelor și să îi ajute să-și dezvăluie cele mai bune părți din personalitatea lor.
Fără să fie adepta unei abordări de tipul laissez-faire, autoarea indică o serie de căi (bazate pe empatie, observare calmă și limitări adecvate contextului) menite să responsabilizeze copilul – doar astfel el va putea prelua controlul asupra propriei vieți, dobândind, ca viitor adult, un caracter ferm și în același timp flexibil.
Dr. Shefali Tsabary este doctor în psihologie clinică la Universitatea Columbia din New York. A devenit celebră în urma aplicării tehnicii mindfulness în parenting.
„Cartea familiei care merită mai mult”
Această carte este o adevărată școală a transformării de sine. Este o carte care te invită să renunți la iluzia că există „părinte perfect”, „copil perfect” și „familie perfectă”. Tot ce avem cu adevărat, spune Dr. Shefali, este o călătorie de evoluție împreună din care noi și copiii noștri putem învăța să fim din ce în ce mai autentici.
Punctul cheie este să ne asumăm această viziune evolutivă spre o stare de prezență conștientă, să îmbrățișăm faptul că a evolua împreună presupune lucrul cu sine, a asculta și îngriji inimile care adesea ni se frâng în relație cu ceilalți, copii sau părinți, pentru a sădi mai multă Conștiință și Conștiență în locul Inconștienței și al Ignoranței.
„Harta parentingului modern”
Sursa foto: Facebook Dr. Shefali
