Cel mai important mod în care un copil este afectat de părinții imaturi emoțional este îndoiala că este o persoană bună, valoroasă, care merită să fie iubită, credință care are multiple consecințe la nivelul imaginii de sine și al comportamentului, afirmă Dr. Lindsay Gibson, psiholog clinician, cu o experiență de peste 35 de ani.
Dr. Lindsay Gibson este psihoterapeută din SUA, autoare de bestseller-e internaționale, specializată în lucrul cu adulții educați de părinți imaturi emoțional.
Ea a vorbit, în cadrul evenimentului Trauma Super Conference 2023, despre trăsăturile părintelui imatur emoțional și despre impactul acestuia asupra copiilor săi.
Cele 6 întrebări la care copiii așteaptă să le răspundem
Potrivit specialistului, unul dintre lucrurile pe care le face copilul în procesul de dezvoltare este să se uite la părinte întrebându-l în permanență:
- “Sunt bun/ă?”
- “Sunt o persoană valoroasă?”
- “Pot fi iubit/ă?”
- “Aparțin cuiva?”
- “Ești al meu/a mea?”
- “Cine sunt eu?”
Acestea sunt lucrurile pe care copiii le întreabă pe parcursul copilăriei lor. Ei își formează imaginea despre sine din răspunsurile pe care le primesc, implicit și explicit, de la părinții lor, fără să le mai analizeze sau să le pună la îndoială.
“Părintele care este imatur emoțional nu are sensibilitatea sau rezonanța cu copilul necesare pentru a înțelege cât de mare va fi impactul modului în care își tratează copilul asupra acestuia”, afirmă Lindsay Gibson, autoarea cărții “Copiii adulți ai părinților imaturi emoțional”, tradusă în limba română.
Astfel, continuă ea, acești părinți “au tendința să-și exprime sentimentele, judecățile și apoi să aibă așteptarea ca cel mic să se descurce cu ele. Și ar putea spune mai târziu “Oh, dragule, nu am intenționat să fac asta” sau “Am fost supărat/ă” sau “Nu-ți face griji în legătură cu asta”. Dar, la acel moment, suferința s-a produs deja.”
În aceste situații, unii părinți folosesc strategia de a face diferența dintre copil și comportamentul lui. De exemplu, îi pot spune copilului “Nu sunt furioasă pe tine, ci pe comportamentul tău.” Însă, “copiii nu fac distincția asta. Este doar unul dintre acele lucruri care îi ajută pe adulți să se simtă mai bine”, consideră psihoterapeuta americană.
Citește și:
Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile
Fără ele, a fi părinte e un chin. 7 abilități care te scot din orice încurcătură cu copilul
Când părintele nu oglindește corect copilul
Părintele imatur emoțional nu este conștient că, la vârsta lui, copilul nu are capacitatea să facă față respingerii părintelui, criticii, furiei îndreptate împotriva sa.
Iar “din reacțiile părinților, copilul învață să aibă o anumită atitudine față de propriile sale nevoi și sentimente, față lumea lor interioară, față de viața lor interioară. Acesta devine interiorul tău, baza sentimentului tău de sine, baza personalității tale”, explică psihologul citat.
Ce caută copilul este să se vadă oglindit în ochii părintelui. Însă, spune Lindsay Gibson, “se poate întâmpla ca părintele să nu fie capabil să oglindească în mod corect cine este copilul”.
În acest caz, copilul se uită la părintele nefericit sau furios și spune “Sunt rău”. Copiii mici văd lucrurile în alb și negru, la fel ca părinții imaturi emoțional. Și învață să le vadă în continuare în termeni de alb și negru.
Citește și:
Cum le dăm „disconnect” copiilor fără să vrem. Ajută-l pe copil să-și încarce bateriile [VIDEO]
Ajută-ți copilul să te asculte. 5 tehnici care funcționează, testate de părinți
Expertul citat ne ajută să înțelegem mai bine care este mecanismul prin care copilul învață despre sine de la părinții lui:
“Eu voi deduce din expresia feței tale cine sunt eu și ce fel de persoană sunt. Așadar, dacă mă privești cu iubire, cu acceptare și cu curiozitate, voi avea un sentiment pozitiv despre mine. Dar, dacă mă privești cu plictiseală și cu nerăbdare, cu iritare sau cu dispreț, eu îmi voi lua niște repere de la tine despre ce fel de persoană sunt.”
Părintele imatur emoțional are o toleranță redusă la stres
Capacitatea persoanei de a se defini ca fiind capabilă să aibă propriile nevoi, propriile preferințe, propriile sale dorințe este afectată foarte profund de părinții imaturi emoțional, deoarece ei au o toleranță foarte scăzută la stres, afirmă psihoterapeutul.
Acești adulți se pot descurca extraordinar de bine la birou, însă își epuizează acolo resursele privind gestionarea stresului. Iar când vin acasă, au tendința să reacționeze emoțional la impuls.
Ce învață copilul din această reacție? “Copilul învață că, atunci când sunt supărat, este mai bine să nu mă duc la mama, sau dacă am o zi proastă și vreau să discut cu cineva, e mai bine să nu mă duc la tata când îl văd că își citește ziarul, deoarece am prea multe nevoi, sau îi încurc, sau sunt o pacoste, sunt o problemă pentru ei. Ne formăm aceste părți din imaginea de sine care sunt atât de inexacte. Dar nu avem de unde ști acest lucru atunci când suntem copii mici. Noi doar luăm ceea ce vedem în fiecare zi drept o evidență absolută”, explică Dr. Lindsay Gibson.
Citește și:
Pericolele nevăzute ale prieteniei dintre părinți și copii. 8 soluții ca să-ți păstrezi autoritatea și copilul să aibă încredere în tine
Relația cu copilul este o luptă? 10 moduri prin care să-ți manifești autoritatea de părinte
Părintele imatur emoțional ia totul personal, deoarece este egocentric
Potrivit acesteia, “părintele imatur emoțional ia lucrurile personal, deoarece este în mod inerent egocentric, foarte preocupat de sine, totul este despre el. Toate drumurile duc la Roma. Astfel, orice face copilul, dacă îi este somn sau foame, dacă este agitat sau a avut o zi proastă la școală și are o reacție față de părinte care pare lipsită de respect sau considerație, acest părinte mai întâi va reacționa și abia apoi va pune întrebări”.
Acest părinte își manifestă răspunsul emoțional fără să se uite mai profund pentru a descoperi de ce copilul se comportă într-un mod care nu îl caracterizează.
“Acești părinți nu pot ieși din credința că totul este direcționat către ei / totul îi vizează și totul este despre ei”, spune specialistul.
Iată un exemplu pe care îl dă. Dacă tu, copilul, faci ceva pentru tine, cum ar fi să scrii pe pereți, părintele tău imatur emoțional cel mai probabil va percepe acțiunea ta ca pe o manifestare a lipsei de respect față de el: “Nu îți pasă de mine. Nu știi cât de mult muncesc. Îmi faci viața grea”. El ia totul personal, ceea ce este foarte greu pentru un copil.
Citește și:
„De ce pe el îl duc la grădiniță și pe bebe nu?” 4 pași pentru a calma gelozia copilului mai mare
Oana Moraru: „Copiii își schimbă comportamentele când adulții sparg tiparul”
Părintele imatur emoțional nu se autoevaluează și acuză copilul
Potrivit psihologului citat, persoanele imature emoțional nu se autoevaluează. Ele nu își pun întrebări precum:
- “Cum am contribuit eu la asta?”
- “Am făcut eu ceva ce a înrăutățit lucrurile?”
- “E nevoie să îmi cer scuze sau să fac clarificări?”
Părinții imaturi emoțional nu își pun asemenea întrebări, “deoarece ei nu analizează situațiile, ci doar reacționează și intră în defensivă.” Cel mult, pot face asta în momentele lor mai bune.
Astfel, când copilul face ceva și părintele reacționează într-un mod care rănește copilul, persoana imatură emoțional va continua să acuze copilul pentru acel incident.
Copilul poate să plângă, iar părintele îi poate spune: “Asta îți va fi o lecție că nu trebuie să faci asta și asta” sau “Nu mai plânge cu lacrimile astea de crocodil. Știai că nu ai voie să faci asta” sau “Du-te în camera ta” sau altceva cu scopul de a reprima reacția emoțională a copilului.
Acești părinți “pur și simplu nu au empatia pentru a se pune în papucii copilului și pentru a-și imagina suferința și rușinea pe care le simte copilul”, menționează psihoterapeutul.
Citește și:
„Dacă mă iubești, de ce te comporți așa urât?” Cum părinții își manipulează copiii prin iubire
Oana Moraru: „Trauma nu este stresul emoțional negativ”. Traumatic poate fi un părinte care fuge de disconfort
Soluții pentru părinții care vor să fie maturi emoțional
Dr. Lindsay Gibson oferă câteva direcții utile pentru părinții care doresc să fie maturi emoțional în relație cu copiii lor.
Potrivit acesteia, “dacă vrei să fii un părinte matur emoțional, este foarte important să ai această empatie, să fii capabil să vezi copilul ca pe o persoană care nu s-a dezvoltat încă pe deplin, care este plin de impulsuri, care nu are la modul propriu controlul creierului care să inhibe un impuls, care va face mereu greșeli, va vărsa laptele și va face o grămadă de lucru”.
În plus, părintele matur emoțional va fi mișcat de suferința copilului și va conștientiza că propria reacție la ce a făcut copilul a fost nu a fost corespunzătoare intenției copilului. Și își va ajusta răspunsul.
Va reveni și va clarifica lucrurile cu copilul:
- “Dragule, îmi pare rău, nu am vrut să te fac să plângi.”
- “Iartă-mă, mi-am pierdut cumpătul de data asta, îmi pare rău. Nu meriți să țip la tine așa. Ești un băiat bun. Doar sunt obosit/ă.”
Părintele îi va aduce explicații copilului în legătură cu propria problemă care l-a făcut să reacționeze așa.
Practic, “ne întoarcem și reparăm relația. Și vrem ca persoana cealaltă să știe care a fost partea noastră, deoarece ne autoevaluăm dacă suntem maturi în mod adecvat”, spune Lindsay Gibson.
Aceasta este cea mai mare diferență între părintele matur emoțional și cel imatur: această empatie și această abilitate de a reveni și de a repara ruptura din relație.
Copilul învață că, atunci când cineva are o reacție exagerată, își cere scuze și repară relația, conchide psihoterapeutul american Lindsay Gibson.
Citește și:
Psihologul Gáspár György: Cum este părintele de care copilul are nevoie pentru a reuși în viață
Când copilul te lovește. Soluția pas cu pas, de la Laura Markham
Dr. Shefali Tsabary: „Nu există comportament rău al copiilor”. Ce se întâmplă de fapt când copilul are comportamente neplăcute
Dacă rezonezi cu abordarea psihologului Lindsay Gibson, iată cărțile scrise de ea care au fost traduse în limba română:
1. „Copiii adulți ai părinților imaturi emoțional”
Dacă ai fost crescut/ă de un părinte imatur emoțional, indiferent și egocentric, ai experimentat sentimente ca: furie, singurătate, trădare sau abandon. Îți amintești copilăria ca pe o perioadă în care nevoile tale emoționale nu au fost satisfăcute, sentimentele tale au fost ignorate și a trebuit să-ți asumi responsabilități de adult pentru a compensa comportamentul nociv al părinților. Aceste răni pot fi vindecate, iar tu poti să începi o nouă viață. În această carte, psihologul clinician Lindsay Gibson descrie natura distructivă a părinților imaturi emoțional. Vei afla modul în care aceștia te fac să te simți neglijat/ă și vei descoperi cum te poți vindeca și cum poți înlătura confuzia și durerea provenite din copilărie. Eliberându-te de povara unor părinți imaturi emoțional, vei putea să-ți descoperi adevăratul sine și vei evita viitoarele dezamăgiri. Vei învăța cum poți să-ți creezi relații noi, pozitive, satisfăcătoare, pentru a putea avea o viață fericită. Cartea este scrisă cu înțelepciunea terapeutului experimentat, dar și cu mintea unui om de știință care a petrecut decenii făcând cercetare și teorie psihologică. Lindsay Gibson împletește perfect vastele sale cunoștințe cu experiențele desprinse din viața de zi cu zi a clienților ei.
2. „Vindecarea traumelor provocate de părintii imaturi emoțional”
Dacă ai fost crescut/ă de părinți imaturi emoțional, probabil că te simți însingurat/ă, confuz/ă și neglijat/ă. La vârsta adultă, e posibil să ai dificultăți în ceea ce privește punerea limitelor, exprimarea sentimentelor și construirea de relații sănătoase cu ceilalți. Și poate că părintele tău, deși acum sunteți amândoi adulți, continuă să te trateze cu batjocură și dispreț ori încearcă să-ți reducă simțul autonomiei personale. Este timpul să îți vindeci rănile sufletești provocate de comportamentul egocentric, nociv al părintelui și să-ți revendici propria viață.
Acest ghid ofeăa instrumente puternice care te ajută să te eliberezi de controlul constrângător al părinților imaturi emoțional și al altor persoane imature emoțional. Vei învăța modalități practice de a trasa granițe, de a-ți valida sentimentele și de a dobândi autonomie emoțională în toate relațiile tale.
Sursa foto: Mikhail Nilov, Pexels
