De câțiva ani, de când în România au devenit disponibile din ce în ce mai multe informații despre educația modernă a copiilor, prin intermediul cărților publicate, al site-urilor și blogurilor și al cursurilor susținute de specialiști, a apărut și un curent care se opune vehement metodelor educație moderne, bazate pe parentingul conștient și necondiționat.
Personal, consider că nicio extremă nu este sănătoasă, deoarece atunci devenim prea atașați de niște opinii și riscăm să nu mai vedem celelalte păreri și să le contestăm din start, doar pentru că sunt diferite de ale noastre.
Am văzut, la un moment dat, un comentariu al unei doamne la o postare a unui psiholog pe rețelele de socializare. Îl redau integral:
„Observ că românii și părinții din România au înțeles complet greșit aceste concepte legate de educația proprie sau a copiilor lor. De această obsesivă dezvoltare personală prin datul de pământ cu conceptele trecute. Le-au tradus într-un „fac ce vreau” la limita toleranței sau vizavi de copii au dat o libertate neînlocuită cu nimic. Nimeni nu mai respectă pe nimeni și nimic. Românul a înțeles că este liber: liber la lipsa de respect, toleranță, infatuare, liber la educarea copiilor să nu cumva să aibă vreo traumă etc. Am copil, nu îl bat și nu-l educ prin teroare. Însă vad copii extrem de „obraznici” (da știu că „nu există”), aroganți, lipsiți de orice urmă de repere sănătoase. Iar adulții au dat o într-un delir de renegare a educației primite de la părinții lor. Spuneți-ne vă rugăm cu ce înlocuim ceea ce eliminăm? Doar cu blândețe și zâmbete?”
Știu că întrebarea „Cu ce înlocuim ceea ce eliminăm?” o au în minte foarte multe persoane care cred în educația condiționată, ce presupune, în esență, reguli și constrângeri mai presus de relație, conectare și iubire. Sunt persoane care nu cred că abordarea parentingului modern necondiționat ajută la creșterea unor copii echilibrați, puternici și fericiți, capabili să-și construiască singuri un viitor frumos. Până la urmă, asta ne dorim cu toții, însă nu am ajuns la un consens în privința metodelor potrivite care să ne ducă într-acolo.
Citește și:
Cum dorința părinților de a crește copii puternici și independenți îi duce, de fapt, în dependență [VIDEO]
“Copiii crescuți cu parenting modern vor fi victime ale societății”. Cum dorința de a crește copii puternici îi face, de fapt, slabi
Așadar, care sunt, din punctul meu de vedere, reperele parentingului modern? Cu ce înlocuim ceea ce eliminăm?
1. Cu iubire necondiționată
De departe, iubirea necondiționată este cel mai important element al oricărei relații profunde și sincere. Asta înseamnă că nici în limbaj, nici în atitudine și nici în mintea părintelui nu apare abordarea „Te iubesc (doar) atunci când / (doar) dacă…”. E acea stare interioară când îți iubești copilul indiferent ce face și ce spune și îi poți arăta asta oricând.
2. Cu respect
Respectăm copilul atunci când îl considerăm o persoană minunată de sine stătătoare din momentul nașterii sale și chiar dinainte de a se naște.
Desigur, copilașul are nevoie de mult ajutor și de multă ghidare în primii ani de viață. Totuși, faptul că un copil este mic și încă nu are capacitatea de a face singur multe lucruri nu înseamnă că este mai puțin valoros, mai puțin important sau inferior. Pur și simplu, este un proces firesc în care un om învață să se descurce singur. Și părinții îi oferă acest suport în calitate de ghizi, de îndrumători, nu în calitate de șefi sau de stăpâni.
Citește și:
9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]
Ce este și ce nu este parentingul permisiv. 11 lucruri pe care le fac părinții permisivi
3. Cu încredere
Pentru ca un copil să reușească ceva, orice, e important să creadă că poate face acel lucru, adică să aibă încredere în el și în calitățile, abilitățile și capacitățile sale. Un copil își construiește încrederea în sine pe baza încrederii pe care părinții lui o au în el. Evident, atunci când părinții nu au încredere în copil, când îl critică în permanență și îl desconsideră, el nu va avea încredere în sine.
În plus, pentru a vedea orice schimbare pe care îți dorești să o vezi la copilul tău, e esențial să ai încredere în el și în faptul că va avea acea reușită. În caz contrar, îi dai ca instrument certitudinea că va eșua.
În ciuda faptului că mulți părinți știu cât este de importantă încrederea în copil, ei au mari dificultăți să o simtă și să o manifeste. Asta se întâmplă din cauza faptului că părinții înșiși nu au încredere în sine, ceea ce îi face să nu poată avea încredere nici în alte persoane, inclusiv în copiii lor. Acest aspect se rezolvă prin lucrul cu sine (diferite metode de dezvoltare personală, lucru cu propriile convingeri, scrisul în jurnal, lucrul cu un psiholog, un coach, un terapeut sau cu un consilier de dezvoltare personală cu care etc.).
Citește și:
Cum să crești încrederea în sine a copilului. 8 pași de la psihologul Gabriela Maalouf
Încercarea de a forța copilul să fie autonom prea devreme poate duce la dependențe. 9 sfaturi de la Gáspár György
4. Oferind o bază de siguranță
Pornind de la Teoria Atașamentului, conturată de psihiatrul britanic John Bowlby, pentru a deveni adulți echilibrați, copiii au nevoie să crească într-un climat de atașament sigur, având nevoie să le oferim baza de siguranță emoțională de care au nevoie pentru a ști că lumea este un loc bun și sigur și că se pot întoarce oricând în familie, în brațele mamei pentru a-și reveni după experiențe dificile și pentru a-și găsi liniștea.
Asigurarea unei baze de siguranță nu are drept efect, așa cum se tem mulți părinți, creșterea unui copil dependent și nesigur. Dimpotrivă, atunci când mama forțează copilul să se desprindă de ea atunci când el încă nu este pregătit, îl face pe copil să-și formeze un tipar de atașament nesigur, ceea ce îi va aduce mari dificultăți de relaționare cu oamenii și cu lumea, în general, pe tot parcursul vieții.
5. Cu empatie
Acceptarea și înțelegerea sunt aspecte esențiale ale unei relații de la suflet la suflet. În lipsa lor, părinții ajung să-și judece copiii, să-i critice și chiar să le ceară lucruri pe care cei mici nu le pot face. Manifestarea empatiei este primul pas în comunicarea cu copilul în momentele dificile.
De multe ori, este suficient să reflecți verbal ce simte copilul și ce experiențe a avut pentru ca cel mic să se liniștească, să se relaxeze și să se detensioneze. În plus, în felul acesta, copilul învață, la rândul său, să fie empatic cu oamenii din jur, inclusiv cu tine.
Citește și:
Cum să crești un copil cu încredere în sine. 3 lucruri pe care să NU le faci
Control vs. autonomie. Cum să educăm un copil responsabil și de încredere
6. Cu blândețe
Nu suntem într-o luptă unii cu alții și mai ales cu copiii noștri. Scopul vieții nu este să ieșim învingători și să jubilăm lângă un copil care face ce vrem noi, pentru că așa vrem noi (și care, cel mai probabil, va continua să facă ce vor alții toată viața).
E important să ne dăm voie să fim blânde cu noi însene și cu copiii noștri. E și un proverb românesc care spune „Vorba dulce mult aduce”. Blândețea face o mare diferență în comunicare și creează o atmosferă în care copilul se poate deschide și poate spune ce are pe suflet.
7. Cu limite și reguli clare și ferme
Contrar opiniei persoanelor care contestă parentingul modern, noua abordare presupune stabilirea și respectarea unor reguli și limite clare și ferme în relația cu copilul. Cei mici au nevoie de reguli și limite ca repere în acțiunile lor și pentru dezvoltarea lor ulterioară.
Totuși, spre deosebire de abordarea părinților noștri, în abordarea modernă, regulile se stabilesc împreună cu copilul, pe măsură ce vârsta lui permite acest lucru. Și avem grijă apoi ca regulile să fie respectate, desigur fără a folosi argumente precum „Pentru că așa vreau eu” sau „Pentru că așa îți spun eu”. Copilul învățat doar să asculte de părinte, să execute ordinele date de părinte nu are șansa să-și dezvolte motivația intrinsecă. Și, atunci când părintele nu va mai fi prezent în viața lui, va căuta o altă figură cu autoritate (un coleg mai popular, liderul unei găști etc.) să-i spună ce să facă. Și nu asta ne dorim, ci să educăm la copilul nostru niște valori puternice și o motivație intrinsecă, astfel încât să poată face alegeri bune și sănătoase, indiferent dacă suntem lângă el sau nu.
Citește și:
Cercetătorii prezintă cele 5 lucruri pe care le fac părinții buni care cresc copii echilibrați
Ai nevoie de mai multă empatie în relația cu copilul? 4 sfaturi care te vor ajuta
În definitiv, fiecare părinte alege cum să-și educe copiii. Însă, dacă îți dorești să crești copii încrezători în sine, puternici și capabili să-și creeze o viață frumoasă în lumea necunoscută de mâine, este important să studiezi, să analizezi și să alegi cele mai bune moduri de a educa la copil acele calități care să-l ajute să se dezvolte frumos și echilibrat.
Pe site-ul nostru, găsești câteva sute de articole care te vor ajuta să-ți crești copilul cu respect și iubire necondiționată.
Citește și:
De ce copilul nu poate fi responsabil de respectarea limitelor
Ajută-ți copilul să respecte regulile și limitele. Soluția simplă care face diferența
Dacă dorești să intri în cercul mai apropiat de prieteni, te invit să te alături comunității de abonați Parenting 2.0:
Sursa foto: Kelly Sikkema, Unsplash
