Urmează divorțul? 7 mesaje pe care să i le spui copilului ca să-l protejezi de traumă

“Cel mai probabil, vom ajunge la divorț. Copiii simt că ceva e în neregulă și îi văd că sunt neliniștiți. Ce să le spun și cum să mă comport cu ei în această perioadă ca să nu fie traumatizați de ceea ce urmează?”

Am primit această întrebare, zilele trecute, de la tatăl a 3 copii, care, după 3 ani de neînțelegeri și conflicte cu soția, precum și de încercări eșuate de a repara relația, au ajuns la soluția divorțului.

Este un subiect foarte sensibil și pentru mine, personal, deoarece și eu am trecut prin divorț, pe când copilul avea 6 ani.

Dacă și tu ai ajuns să iei în calcul separarea de celălalt părinte sau chiar deja ați luat o decizie în acest sens și ai nevoie de ghidare în ceea ce privește comunicarea cu copilul/copiii în această perioadă dificilă, vei găsi în acest articol informații foarte utile.

20% dintre căsătorii se încheie cu un divorț

Nimeni nu se căsătorește pentru a divorța. Cu atât mai mult atunci când în familie au apărut și copii. Însă, din nefericire, atunci când cei doi parteneri ai cuplului nu se mai înțeleg sau chiar se află în conflict, când scopurile și valorile lor devin prea diferite, se ajunge la divorț.

Cifrele oficiale centralizate de Institutul Național de Statistică (INS) indică un divorț la fiecare 5,1 căsătorii efectuate în România, în anul 2022. Cu alte cuvinte, raportându-ne la datele de anul trecut, aproximativ 20% dintre căsătoriile încheiate în România se termină cu divorțul.

Totuși, rata divorțurilor este în scădere, după ce, în pandemie s-a înregistrat un divorț la 3,5 căsătorii.

Citește și:

Aware Parenting. Cele 10 principii ale parentingului conștient

„Atât intruziunea, cât și neglijarea pot fi abuzive”. Gáspár György, despre două surse de suferință ale copiilor

Subiectele pentru care e nevoie de consens

Cea mai grea perioadă pentru copil este intervalul de timp între momentul în care cuplul a luat decizia de separare și momentul când această separare se produce. În această perioadă, dinamica dintre părinți se schimbă, în funcție de cine este părintele rezident și cine este cel care va părăsi căminul conjugal, cu cine va locui preponderent copilul și cine îl va vedea mai rar etc.

Potrivit lui Jacques Biolley, autorul cărții “Copilul și divorțul. Cum ne protejăm copiii de efectele divorțului”, este benefic pentru copil ca părinții care divorțează să renunțe la resentimentele legate de relația dintre ei și să se preocupe de a construi o relație de tip nou, în noile condiții.

“Dacă ambianța este liniștită, dacă părinții îi vorbesc copilului la momentul potrivit și folosind cuvinte adecvate, acesta din urmă poate depăși schimbarea produsă de divorț sau despărțire, fără a suferi prea mult”, afirmă autorul.

Însă, o condiție pentru ca acest lucru să se întâmple este ca adulții să rezolve problemele ce țin de aspecte precum:

• Locuința părinților
• Custodia copilului
• Contribuțiile financiare

Citește și:

Parentingul anti-dopamină. 5 soluții care reduc nevoia copilului de ecrane și de dulciuri

Psihologul Gáspár György: Adultul nu trebuie să „repare” copilul, ci să se „vindece” pe sine

6 principii pentru reducerea suferinței copilului când părinții divorțează

Jacques Biolley prezintă câteva sugestii pentru părinți care fac ca despărțirea lor să fie mai ușor acceptată și integrată de copil, fără a-l afecta puternic.

1. Distincția dintre aspectul parental și cel conjugal

Este foarte important ca cei doi adulți să facă distincția dintre nivelul conjugal (care încă se manifestă în faza de despărțire) și cel parental  (în fază de transformare). Cu alte cuvinte, cei doi își pierd rolurile de parteneri de cuplu, în timp ce îl păstrează pe cel de părinți ai copilului/copiilor.

“Renunțarea rapidă la orice litigiu reprezintă o condiție esențială pentru instituirea unei dinamici lipsite de resentimente, regrete, victimizări, amărăciune, acuzații sau de dorința de răzbunare”, scrie autorul citat.

2. Maturitatea afectivă

Lucrurile nu pot evolua într-o direcție pozitivă dacă unul dintre parteneri sau, mai rău, amândoi, este narcisist sau într-atât de imatur încât să se teamă că “va pierde copilul” după destrămarea căsniciei.

“Dacă acest pericol este trăit intens, el poate genera o tentativă de acaparare a copilului”, avertizează Jacques Biolley.

3. Recunoașterea mutuală a valorii și gratitudinea

Se cuvine ca fiecare părinte să facă efortul de a valoriza locul său și al celuilalt în viața copilului, sugerează autorul.

Potrivit acestuia, “se poate instala astfel o formă de recunoștință reciprocă ce sporește progresiv. Fiecare se bucură sincer că fiul sau fiica lui are acces la ambii părinți”.

Citește și:

Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile

Psihologul Otilia Mantelers: 3 tactici prin care îi manipulăm pe copii, fără să ne dăm seama

4. Stabilitate și viziune asupra viitorului

Potrivit autorului cărții “Copilul și divorțul”, este greșit să credem că, “în mod obligatoriu, copiii vor suferi foarte mult din cauza ruperii legăturii de dragoste dintre părinții lor”.

În schimb, ceea ce contează pentru copii mai presus de orice “este o formă de stabilitate și armonie în diada parentală. Despărțirea nu are neapărat drept consecință lipsa de armonie între tatăl și mama copilului”.

Binele copilului ar trebui să-i stimuleze pe părinți să renunțe la dorința de răzbunare.

5. Refuzul de a se victimiza

“Despărțirea este suportată mai ușor de copil dacă acesta observă că părinții pot depăși dificultățile fără a se acuza unul pe altul și fără a se victimiza”, subliniază autorul citat.

Conform acestuia, atunci când cel mic vede că atât mama, cât și tatăl își înfruntă propria suferință și o depășește, el “poate privi această perturbare ca fiind o etapă și nu o intensificare a ostilităților și o năruire a unui ideal.”

6. Copilul ferit de conflicte

Copilul nu cere și nu are nevoie să fie implicat în conflictele conjugale. “Scutit de conflictele pe tema loialității, atât de neplăcute pentru el, copilul are posibilitatea de a-și manifesta atașamentul față de mama și de tatăl lui, ceea ce îi bucură pe ambii părinți”, arată Jacques Biolley.

Citește și:

Lista scurtă de 5 cărți de parenting pe care merită să le citești

7 moduri în care trauma afectează copiii și adulții. Gáspár György: Trauma scade abilitățile de autoreglare

Mesaje pe care să i le transmiți copilului pentru a-i transmite siguranță și protecție și pentru a-l feri de traumă

Acum, că ai citit principiile de mai sus și ai o perspectivă sănătoasă asupra ce ai de făcut în perioada divorțului, ai nevoie să știi ce anume să-i spui copilului/copiilor pentru a-i proteja de suferință în contextul separării dintre părinți.

Personal, în perioada divorțului, m-am mobilizat pe de o parte să am grijă de mine pentru a putea avea grijă de copil, care urma să înceapă clasa pregătitoare, iar pe de altă parte, să-i transmit mesaje constructive, puternice, clare, care să-l ajute să se adapteze schimbării și să fie cât mai bine în noul context de viață.

Copiii de orice vârstă au nevoie să audă mesajele enumerate mai jos pentru a se simți în siguranță și pentru a simți sprijinul adulților. Este adevărat că, în funcție de vârsta copilului, e nevoie să adaptezi formularea mesajelor.

1. “Orice s-ar întâmpla, oricum ar evolua lucrurile, ești în siguranță și sunt alături de tine.”

Prima condiție pentru evitarea traumei este sentimentul de siguranță. Copilul care nu se simte în siguranță își va folosi resursele psiho-emoționale pentru a căuta această siguranță. Asta înseamnă că ar putea neglija activitățile din colectivitate, școala, progresele academice.

De aceea, nu aștepta ca frica și nesiguranța să se instaleze în sufletul copilului, ci previno acest lucru printr-o discuție sinceră și deschisă. Oricum siguranța și liniștea copilului sunt importante pentru tine și vei face ce depinde de tine pentru a le asigura.

Citește și:

Control vs. autonomie. Cum să educăm un copil responsabil și de încredere

Stilul de parenting care crește riscul problemelor de sănătate mintală la copii (Studiu)

2. “Nu e vina ta pentru că noi am ajuns la divorț.”

Atenție, foarte mulți copii se simt vinovați de eșecul căsniciei părinților lor. Cei mici cred că, dacă ei nu ar fi venit pe lume, sau dacă s-ar fi comportat mai frumos, dacă ar fi fost mai cuminți, dacă ar fi avut performanțe mai bune, dacă nu i-ar fi supărat/enervat pe părinți etc.

În mod cert, copilul nu are nicio vină pentru direcția în care s-a îndreptat relația de cuplu. Și tu știi acest lucru. Asigură-te că și cel mic îl știe spunându-i explicit că nu este vina lui pentru ceea ce se întâmplă. Ci că este o chestiune care ține strict de relația dintre tine și celălalt părinte.

3. “Eu și mama/tata suntem adulți și avem grijă de noi. Chiar dacă acum e mai greu, această perioadă va trece și vom fi cu toții bine, chiar mai bine decât până acum.”

Nu de puține ori, în contextul divorțului, copiii, mai ales cei mai mari, de pe la 6-7 ani în sus, au tendința să-și protejeze părintele mai afectat, dacă simt că acesta nu face față singur sau a intrat în poziția de victimă. O asemenea reacție nu este sănătoasă, deoarece îl face pe copil să-și asume un rol de adult, de părinte a părintelui său, de psiholog, de coach, de ghid inspirațional și motivațional – un rol mult prea complex și mult prea nepotrivit pentru un copil. Deși copilul va juca acest rol, la nevoie, va duce după el trauma parentificării, adică a asumării rolului de părinte al părintelui său, punându-și pe pauză copilăria și blocându-se emoțional în rolul de copil sub masca unui matur precoce.

Iată de ce, de fiecare dată când observi copilul intrând în rolul de salvator, este necesar să-i spui că ești adult și că poți avea grijă de tine. Iar dacă simți că situația te depășește, apelează la un psiholog, la un coach, la specialiștii de la Divorce Journey sau la o persoană apropiată cu care știi că poți discuta problemele tale fără să te judece.

Citește și:

Psihologul Diana Stănculeanu prezintă simptomele tulburărilor emoționale la copii și adolescenți

8 fraze pe care le spun copiii și care ascund frica și anxietatea 

4. “Te poți liniști/relaxa. Am/avem grijă de tine.”

Acest mesaj are rolul de a-i întări copilului ierarhia în familie și îndatoririle. Copilul înțelege, astfel, că este copilul, că treaba lui este să se joace, să meargă la grădiniță/școală, să se joace cu prietenii, să-și trăiască copilăria, în timp ce părinții sunt capabili să aibă grijă de ei înșiși, astfel încât să aibă grijă și de el.

5. “Mami și tati te iubesc la fel ca și până acum. Nu trebuie să alegi de partea cui ești.”

Din nefericire, prea mulți copii sunt puși la mijloc în luptele de putere între foștii parteneri de cuplu. Și, chiar dacă nu i se cere în mod explicit acest lucru, cei mici se simt forțați să aleagă de partea cărui părinte sunt. Ceea ce este foarte dureros pentru un copil, care, de regulă, își iubește părinții la fel (cu excepția situațiilor în care unul dintre părinți i-a provocat în mod special suferință prin abuz, abandon, respingere etc.).

Transmițându-i mesajul verbal că nu e nevoie să aleagă între părinți, copilul se simte eliberat de această constrângere pe care o simte.

Desigur, înainte de a-i spune acest mesaj, este foarte important să verifici dacă simți cu adevărat acest lucru. Pentru că, dacă ai orgoliul de a fi părintele pe care copilul îl iubește mai mult (pentru că tu, mama, l-ai purtat în pântec, l-ai născut, l-ai alăptat, n-ai dormit nopțile; sau pentru că tu, tatăl, l-ai plimbat cu căruciorul în fiecare zi prin parc, ai muncit peste program ca să-i asiguri cea mai bună grădiniță, cea mai bună educație și cele mai frumoase vacanțe etc.), mesajul tău nu va fi autentic și copilul nu te va crede.

Ce e foarte important să conștientizezi este faptul că cel mic are nevoie atât de tine, cât și de celălalt părinte în egală măsură. Că tatăl nu va putea niciodată să fie și mamă, iar mama nu va putea niciodată să fie și tată. Copilul are nevoie de contribuția fiecăruia, atât a mamei, cât și a tatălui în felul său propriu. Deci, nu te ajută să câștigi rolul de părinte mai important, deoarece nu îl vei putea îndeplini, nu ai cum să-l îndeplinești, căci va lipsi contribuția celuilalt părinte pe care tu nu ai fizic cum să o acoperi.

Citește și:

Oana Moraru: „Nu vrem să fim iubiți pentru că suntem fetițe și băieței cuminți”

Dr. Lindsay Gibson: Trăsăturile părinților imaturi emoțional. Cum sunt afectați copiii acestor părinți

6. “Nevoile și dorințele tale contează mult pentru mine/noi. Voi ține cont întotdeauna de ele.”

Un divorț poate însemna pentru un copil distrugerea imaginii despre lume așa cum o știa el până atunci. Sau poate însemna o schimbare dificilă, dar, într-un final, benefică. Felul în care copilul percepe separarea depinde foarte mult de cum o percep părinții și de mesajele pe care le transmit celui mic.

Oricum ar fi, o modalitate puternică de a-i transmite copilului mai multă siguranță și încredere este să-l asiguri că dorințele și nevoile lui sunt importante pentru tine. Astfel, copilul se va simți văzut, auzit, înțeles. Și, chiar dacă nu vei putea face întotdeauna cum dorește el, vei încerca să-i oferi cel puțin parțial din ce are nevoie.

7. “Cum te simți în legătură cu asta? Ce gânduri ai? Pune-mi orice întrebare despre ce urmează și te rog să-mi spui fără rețineri orice gând îți vine.”

După cum e și firesc, subiectul divorțului este unul foarte dificil și sensibil pentru copil. Celui mic s-ar putea să-i fie frică să pună întrebări, chiar dacă îl frământă. De aceea, este de datoria ta, în calitate de părinte, să-l întrebi pe copil ce simte, ce gânduri are în legătură cu schimbările din viața voastră, calibrând, astfel, care este starea psiho-emoțională a copilului. Astfel, copilul va avea prilejul să vorbească despre temerile lui și despre necunoscutele care îi provoacă stres și neliniște. Încurajează copilul să discute cu tine ori de câte ori are întrebări, frici sau neclarități. Iar atunci când o face, răspunde-i sincer, cât mai obiectiv, într-un limbaj cât mai simplu și mai ușor de înțeles de către copil, la vârsta lui.

Ce pot să confirm este că, atunci când ambii foști soți doresc, spre binele copilului, comunicarea și co-parentingul pot fi foarte bune. Însă, pentru a ajunge aici este esențial ca fiecare dintre parteneri (sau cel puțin unul dintre ei) să lucreze intens pentru a depăși resentimentele din relația de cuplu, punând binele copilului/copiilor pe primul loc în relația dintre ei.

Dacă dorești să-mi împărtășești provocările sau întrebările tale legate de gestionarea divorțului cu copil sau de parentingul după divorț, te invit să-mi scrii un email pe adresa redactia@parenting20.ro.

Citește și:

Psihologul Gáspár György: Cum este părintele de care copilul are nevoie pentru a reuși în viață

Cum le dăm „disconnect” copiilor fără să vrem. Ajută-l pe copil să-și încarce bateriile [VIDEO]

Dr. Shefali Tsabary: „Nu există comportament rău al copiilor”. Ce se întâmplă de fapt când copilul are comportamente neplăcute

Ce alte mesaje consideri că mai au nevoie copiii să audă pentru a reduce stresul divorțului părinților lor?

La final, îți las câteva recomandări de cărți care să te ajute să gestionezi situația divorțului:

„Copilul și divorțul” de Jacques Biolley

Această carte prezintă una dintre cele mai frecvente urmări ale divorțului – alienarea parentală. Autorul descrie o situație des întâlnită: crearea unei alianțe între copil și unul dintre părinți, în paralel cu îndepărtarea de celălalt părinte, care poate merge până la întreruperea oricăror relații. Copilul ajunge astfel prizonierul unuia dintre adulți și crește traumatizat, în absența unui reper esențial: mama sau tatăl său.

Autorul propune soluții concrete pentru evitarea acestei situații, de la atitudini până la fraze cheie ce pot fi adresate copilului, astfel încât acesta să se dezvolte armonios, păstrându-și ambii părinți, chiar și după divorț.

„Acasă la mama, acasă la tata” de Isolina Ricci

„Acasă la mama, acasă la tata – Ghidul complet pentru părinții despărțiți, divorțați sau recăsătoriți care își doresc să construiască două case primitoare pentru copilul lor” oferă instrumentele necesare în procesul de dezvoltare personală. Cartea prezintă experiențele autoarei în urma colaborărilor sale cu studenți, clienți și specialiști cu experiență în domenii precum divorț, custodie, monoparentaj și mediere.

Autoarea avansează principiul celor două cămine pentru copii după despărțire sau divorț, indiferent de modul în care este împărțit timpul copiilor între părinți. Două cămine reprezintă acum o viziune acceptată la alternativa un singur cămin și o singură autoritate. Aceasta îi include și pe părinții necăsătoriți, despărțiți, pe cei recăsătoriți, precum și pe părinții singuri, care sunt încurajați să întemeieze două cămine pentru copiii lor, cu rude sau prieteni. De asemenea, autoarea propune înlocuirea termenilor negativi precum cămin destrămat, custodie, vizitare cu un vocabular uzual mai pozitiv. Acest punct de vedere a stârnit rapid interesul și și-a găsit drum în utilizarea comună, precum și în unele legi din dreptul familiei.

„Părinții mei se despart. Și eu?” de Armando Cecatiello și Carlo Alfredo Clerici

A trăi echilibrat despărțirea este, probabil, dorința oricărei persoane nevoite să înfrunte aceasta situație dificilă. Mulțumită experienței autorilor, un jurist și un specialist în psihologie clinică, cartea propune o rețetă de încredere, bazată pe cele mai recente cercetări legislative și psihologice, oferind informații, sfaturi și instrumente practice, părinților care doresc să-și protejeze copiii de posibilele efecte ale despărțirii, ale divorțului sau ale încetării traiului în comun.

Volumul, ușor de citit, complet și actual totodată, tratează problemele relevante ale minorilor care se află în această situație. Scopul este de a oferi cititorilor instrumentele necesare pentru a înțelege și a înfrunta ceea ce se întamplă, dintr-o perspectivă a normalității, având în vedere faptul că despărțirea a devenit un eveniment foarte comun în societatea contemporană.

Cartea poate fi, de asemenea, un instrument util psihologilor, asistenților sociali sau educatorilor, atunci când se confruntă cu tema separării, divorțului sau despărțirii cuplurilor necăsătorite.

Sursa foto: RDNE Stock project, Pexels