Părintele care nu reușește să fie prezent în mod conștient în relația cu copilul se duce, de regulă, către una dintre extreme.
Astfel, două dintre sursele de suferință ale copilăriei sunt: „realitatea lui prea mult” și „realitatea lui prea puțin”, afirmă cunoscutul psiholog Gáspár György.
Gáspár György este psiholog clinician, psihoterapeut relațional, autor de bestseller-uri, președinte al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și președintele Academiei Imago România.
Iată cum detaliază specialistul „realitatea lui prea mult” și „realitatea lui prea puțin” într-o postare pe contul său de Facebook:
1. „Realitatea lui prea mult”
„Părintele sau îngrijitorul lipsit de prezență conștientă poate fi perceput de către copil ca fiind supra-implicat: intruziv, insensibil, invaziv, invalidant, controlator”, explică psihologul.
El spune că această realitate a lui „prea mult” îl face pe copil să trăiască contactul cu părintele ca fiind dureros. „Iar pentru a se apăra împotriva durerii, își va comprima energia – dezvoltând un stil de relaționare de tip minimizare”. Adică, se detașează, se retrage sau se deconectează).
2. „Realitatea lui prea puțin”
Potrivit lui Gáspár György, „părintele sau îngrijitorul lipsit de prezență conștientă poate fi perceput de către copil ca fiind sub-implicat: neglijent, indisponibil, dezinteresat, distant.”
Această realitate a lui „prea puțin” îl face pe copil să trăiască durerea pierderii contactului cu părintele. „Iar pentru a se apăra împotriva durerii, își va amplifica energia – dezvoltând un stil de relaționare de tip maximizare (se agață, se sacrifică, se jertfește)”, precizează specialistul citat.
Citește și:
7 moduri în care trauma afectează copiii și adulții. Gáspár György: Trauma scade abilitățile de autoreglare
Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile
„Atât intruziunea, cât și neglijarea pot fi abuzive”
Cunoscutul psiholog afirmă că „atât intruziunea, cât și neglijarea pot fi abuzive”.
În continuare, el face referire la teoria relațională Imago, care susține că, „dacă aceste erori se întâmplă doar din când în când și/sau dacă părintele face pași ca să le repare, prejudiciul este minim”.
Așadar, dacă momentele în care manifești un exces de intruziune în viața copilului tău/copiilor tăi, sau dacă, dimpotrivă, te manifești cu distanțare sau neimplicare sunt puține și, în majoritatea timpului ești un părinte conștient, conectat la nevoile copilului, cel mic nu va fi afectat. Asta deoarece oricând poți să te ocupi conștient de repararea și de construirea unei relații sănătoase cu copilul tău.
Însă, dacă aceste erori „sunt frecvente sau imprevizibil de violente și nu sunt reparate, atunci prejudiciul este extins”, avertizează psihoterapeutul relațional Gáspár György.
Citește și:
„Mulți copii își trăiesc toată copilăria fără să fie văzuți.” Gáspár György explică de ce copiii poartă măști psihologice în fața părinților
“Folosim rușinea ca pe o tehnică de parenting”. Gabor Maté, despre Time-out și rușinea care traumatizează copiii
Cum ne exprimăm iubirea față de copil, în funcție de vârstă. 6 sugestii de la psihologul Gáspár György
Dacă rezonezi cu abordarea psihologului Gáspár György și vrei să afli mai multe despre cărțile sale, iată mai multe informații:
„Copilul invizibil”
Nu putem jeli ceea ce nu ne permitem să simțim. Cu alte cuvinte, pentru a ne încheia copilăria dureroasă, ne mai rămâne să simțim trăirile înghețate ale copilului abandonat din noi. Și să ne reamintim că toate acele lucruri care nu s-au întâmplat – grija, atenția, prețuirea și protecția – pot fi, pentru sufletul copilului, la fel de dureroase precum cele care s-au întâmplat – abuzul, respingerea, indiferența și violența.
„Cartea îmbină perspicacitatea clinică și inteligența analitică, fiind o neprețuită sursă de informații pentru cei care lucrează în domeniul sănătății mintale, dar mai ales pentru părinți. O recomand cu căldură”, spune Dr. Frank M. Dattilio, profesor asociat în Departamentul de Psihiatrie al Școlii de Medicină de la Harvard, specialist în terapie cognitiv-comportamentală.
„Suflete de sticlă. Traumele celor rătăciți în trecut”
În această carte, „psihologia științifică și narațiunea se iau de mână, pentru a descoperi o parte din sensul vieții. Am pornit la drum cu intenția să dezvălui lumii povestea a doi oameni: simțirile, gândurile, atitudinile, dialogurile, comportamentele, obiceiurile și destinul lor. Un „el“ și o „ea“, la fel ca noi toți – cu îndoieli și frici, cu amintiri dureroase și regrete care nu mai mor odată, cu pete pe suflet și măști care ascund traume. Apoi am realizat că, în narațiunea acestei cărți, am cuprins nenumărate povești auzite în cabinet, am dat voce durerii sfâșietoare și am aprins flacăra curajului și a asumării. Vei găsi în paginile cărții, o sumă de învățăminte. (…) O altă parte reprezintă concluzii ale cercetărilor făcute în ultima jumătate de secol, de oamenii de știință din zona psihologiei relaționale și a psihogenealogiei”, spune autorul despre această carte.
„Mindfulness urban. Exerciții de curaj, compasiune și conectare”
Suntem oameni și avem nevoie de un spațiu interior în care să ne simțim în siguranță, în care să ne refugiem pentru scurt timp, ca mai apoi, ghidați de curaj, compasiune și conectare, să revenim în lumea exterioară pentru a ne trăi viețile din plin. Această carte te poate ajuta să descoperi că dincolo de emoții, gânduri și provocările vieții nu se află sfârșitul lumii, ci chiar începutul ei.
Starea de prezență conștientă ne ajută să vedem ceea ce este invizibil – durerea noastră. Iar când îți vezi durerea, este greu să mai fugi de tine. Atunci începe vindecarea și pornești pe calea care te duce spre adevărata pace interioară.
Cartea este un ghid – personal și practic în același timp – pentru a ne îmbrățișa temerile, îngrijorările și durerea. Astfel, purtați de starea de prezență conștientă, ajungem la Sinele nostru real.
„Revoluția iubirii. O altfel de poveste despre atașament și relații”
Sursa foto: Captură video YouTube Pagina de Psihologie
