Copiii tăi se ceartă? 18 moduri prin care îi poți învăța pe frați să fie cei mai buni prieteni

Elisabeth McKnight este o bloggeriță de lifestyle din Boston, care are doi copii mici și scrie pe blogul ei elisabethmcknight.com despre experiențele sale, inclusiv despre ce înseamnă să fii mamă și ce tehnici folosește pentru a avea relații frumoase cu băiețelul și fetița ei.

Uneori, însă, nu este suficient ca un părinte să facă eforturi pentru a avea relații frumoase cu copiii. Pentru ca întreagă familie să se bucure de liniște și armonie, mai e nevoie de ceva. Mai e nevoie de bună înțelegere între copiii familiei, pentru că, acolo unde este mai mult de un copil, se știe că o ceartă poate apărea din orice.

De altfel, numeroși părinți care au mai mulți copii își doresc ca cei mici să se înțeleagă, să nu se certe, să nu se lovească și să-și vorbească frumos. Părinții își doresc să crească niște copii care să se aibă, cum se spune, ca frații. Însă, majoritatea părinților care au mai mulți copii nu știu cum să facă acest lucru.

Sfaturile bloggeriței Elisabeth McKnight le vor fi de ajutor părinților care au doi copii sau mai mulți, mai ales cu vârste mici. În momentul redactării articolului, băiețelul său Lincoln abia împlinise 3 ani, iar fetița Adelaide avea 19 luni.

Citește și:

„De ce pe el îl duc la grădiniță și pe bebe nu?” 4 pași pentru a calma gelozia copilului mai mare

De ce să nu folosești telefonul pentru a liniști copilul mic. Riscurile sunt mai mari pentru băieți

18 sfaturi ca să-i încurajezi pe frați să devină cei mai buni prieteni:

1. Începe cu joacă separată

Încurajează momentele în care fiecare copil se joacă singur. De exemplu, Elisabeth îl pune pe Lincoln să se joace cu mașinuțele la măsuță, în timp ce lui Adelaide îi oferă un joc cu cuburi pe parchet. De regulă, după câteva minute de joacă individuală, unul dintre ei renunță la activitatea sa și merge la celălalt pentru a se juca împreună.

2. Timp

Cunoști vorba „Iubirea se pronunță T.I.M.P.”? La fel, și frații și surorile au nevoie să petreacă mult timp împreună pentru a-și construi relația făcând multe lucruri împreună.

3. Nu îi forța

În funcție de diferența de vârstă și de vârstele copiilor în momentul de față, copiii tăi s-ar putea să nu fie pregătiți să fie și colegi de joacă. Sau poate că sunt pregătiți, însă, astăzi, unul dintre copii nu are chef de asta. Acceptă faptul că se joacă separat și nu îi forța să se joace împreună.

Sunt momente în care copiii, mai ales cei mai mari, își doresc să se joace singuri fără a fi întrerupți de fratele/sora mai mică. Oferă-i copilului condițiile necesare pentru a avea acest timp de joacă individuală și, mai târziu, de regulă, va vrea să se joace și cu sora/fratele.

De asemenea, ține cont de temperamentul și individualitatea fiecăruia dintre copii. Unii copii sunt introvertiți, în timp ce alții sunt extrovertiți și au nevoi diferite în ceea ce privește timpul individual.

Citește și:

Ai nevoie de mai multă empatie în relația cu copilul? 4 sfaturi care te vor ajuta

„Nu ai căzut. Nu s-a întâmplat nimic!” sau cum începe reprimarea emoțiilor copiilor

4. Jucării comune

În familia bloggeriței citate, marea majoritate a jucăriilor (nu toate) sunt comune pentru ambii copii. Sunt „jucăriile familiei” și nu aparțin unui anumit copil. Totuși, fiecare dintre ei are păturica sa și un obiect care să-i dea sentimentul de siguranță. În rest, de exemplu, când Adelaide a primit cadou un set de gătit, la fel ca și atunci când Lincoln a primit un set de mașinuțe, mama lor a pus jucăriile pe raft și i-a invitat pe ambii copii să se joace cu ele.

5. Vorbește despre importanța familiei și a iubirii voastre

Discutați cât mai des despre familie și despre cât de mult vă iubiți unii pe alții. În timp, copiii se simt mândri că fac parte din această familie.

Concret, Elisabeth spune lucruri precum: „Lincoln, mă bucur atât de mult că faci parte din familia noastră. Mă bucur atât de mult că sunt mama ta. Și mă bucur atât de mult că Adelaide face parte din familia noastră” sau pune întrebări precum: „Cine îl iubește pe Lincoln?”, ajutându-l pe Lincoln să observe cum fiecare membru al familiei îl iubește.

În plus, ea creează o cultură a familiei legată de a fi fericit, a ajuta pe alții, a fi amabil, inclusiv prin afirmații de tipul: „În familia noastră, ne ajutăm unii pe alții – îți mulțumesc pentru că ai dat mașinuțele acelea la o parte, m-ai ajutat mult”.

Citește și:

6 sugestii care te ajută să eviți traumele copilului

7 soluții pentru a ține copiii mici departe de ecrane

6. Oamenii sunt mai importanți decât obiectele

Când copiii se bat pentru o jucărie, părintele ia jucăria și o pune pe raft. „Uram această regulă când eram copil și acum o implementăm și noi. Dacă ai noștri copii nu reușesc să se înțeleagă în privința unei anumite jucării, jucăria li se ia și niciunul dintre ei nu o primește. Asta îi încurajează să găsească o modalitate să rezolve situația, să se joace pe rând sau împreună”, descrie Elisabeth McKnight logica acestei strategii.

7. Încurajează comunicarea

Deseori, problemele se rezolvă oferindu-le copiilor o modalitate de a-și exprima sentimentele și apoi validându-le. „Atunci când copiii mei încep să se simtă frustrați sau triști sau suferă, le numesc sentimentele. Lincoln e suficient de mare la trei ani ca să poată repeta ce îi spun sau să poată exprima singur”, spune mama celor doi copii.

Iată cum sună acest lucru aplicat în practică. Mama îl întreabă pe copil: „Lincoln, ce este în neregulă?”

De obicei, Lincoln răspunde referindu-se la acțiunea care l-a deranjat: „Adelaide a luat mașina și se joacă cu ea.”

Mama îi răspunde etichetând emoția: „Te simți trist din cauză că vroiai să te joci și tu cu mașina.” (Pune accentul pe cum se simte copilul, pe persoana lui, nu pe celălalt: „te simți trist, pentru că tu voiai să te joci cu mașina”, în loc de „te simți trist pentru că Adelaide ți-a luat mașina”).

Lincoln confirmă spunând „Da, mă simt trist.”

Uneori, recunoașterea emoțiilor sale este suficientă pentru el pentru a ieși din acea stare și a merge mai departe.

Citește și:

Când sunt ineficiente activitățile de recunoaștere a emoțiilor

Copilul este trist? 14 fraze pe care i le poți spune pentru a-l ajuta să depășească emoțiile dificile

8. Încurajează empatia

În continuarea conversației anterioare, odată ce a fost stabilit faptul că Lincoln se simte trist și că vrea să se joace cu mașina, mama se întoarce către Adelaide și îi spune: „Adelaide, uite cât de trist este Lincoln pentru că vrea să se joace cu mașina! Ce am putea face ca să se simtă mai bine?”

La 18 luni, Adelaide încă nu vine cu un răspuns. De cele mai multe ori, mama este cea care trebuie să vină cu o soluție.

„Ideea este să te concentrezi pe a-ți ajuta copiii să recunoască emoțiile fraților/surorilor înainte de a încerca să faci dreptate”, explică autoarea. Copiii au, astfel, ocazia de a înțelege ce simte celălalt, de a-i recunoaște emoțiile și au ocazia de a repara situația.

De cele mai multe ori, în familia lor, această situație are loc după ce Lincoln ia o jucărie de la Adelaide și ea plânge. După această discuție, de regulă, sugestia lui Lincoln este ca fetiță să ia o altă jucărie. Chiar dacă mama vrea că fiul ei să-i dea fetiței jucăria inițială, ea are răbdare și îl lasă să-și spună soluția și, dacă fetița o acceptă, este în regulă.

Citește și:

Nu-ți mai fie frică de tantrumuri! Abordarea contraintuitivă care face minuni. 5 motive de ce funcționează atât de bine

Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii

9. Confortul înaintea disciplinei

Înainte să te grăbești să disciplinezi copilul care a luat o jucărie, a stricat ce făcea celălalt sau l-a lovit, asigură-te că cel rănit primește primul atenția ta. Uneori, copiii fac lucruri care nu le plac părinților tocmai pentru a primi atenția lor. Și oferindu-le atenția ta (chiar dacă îl cerți, ești atentă la el) după ce au făcut un asemenea lucru înseamnă că îi încurajezi acel comportament.

Iată cum aplică Elisabeth McKnight această regulă. Când Lincoln îi ia Adelaidei jucăria, mama discuta mai întâi cu fetița: „Adelaide, te simți tristă din cauză că te jucai cu această jucărie și acum ea este la Lincoln.” Apoi, se întoarce către Lincoln și îl ajută să empatizeze: „Lincoln, Adelaide se simte tristă după ce i-ai luat jucăria. Ce putem face în privința asta?”

Mama aplică aceeași tehnică și când copiii ei trec prin situații similare cu alți copii.

10. Lasă-i să-și facă de cap

„Cel mai mult râdem în familia noastră atunci când Adelaide și Lincoln aleargă împreună, făcându-și de cap”, mărturisește bloggerița. Atâta timp cât copiii se distrează și nimeni nu este rănit, lasă-i să facă asta.

Citește și:

Află ce gândește, dar nu-ți spune. Cum să interpretezi corect desenul copilului

15 jocuri care îi ajută pe copii să depășească stresul și traumele

11. Stai deoparte

Abține-te cât poți tu de mult de la a interveni în special atunci când copiii au un conflict. Oferă-le șansa să rezolve singuri neînțelegerea înainte de a te implica. Vei fi surprinsă ce soluții vor găsi. Este mult mai important pentru ei să găsească o soluție bună decât să aplici tu soluția care ți se pare corectă.

Însă, dacă cearta nu încetează și se prelungește mai mult de un minut sau mai mult, mama de regulă intervine, având speranța că, pe măsură ce cresc, vor putea să rezolve singuri din ce în ce mai multe conflicte.

12. Apreciază și subliniază gesturile frumoase

De fiecare dată când copilul tău servește, împarte sau îl ajută pe celălalt, arată-i apreciere sau evidențiază-i gestul. Pe lângă doar a numi acțiunea, apreciaz-o drept drăguță sau de ajutor.

De exemplu, când Lincoln ridică de jos o jucărie scăpată de Adelaide și i-o dă înapoi: „Adelaide, este atât de drăguț faptul că fratele tău ți-a dat înapoi jucăria. Este un frate mai mare dornic să ajute”. Acest lucru îi stimulează pe frați să vrea să se ajute între ei.

13. Jocuri de rol cu răspunsuri pozitive la conflicte

Oferă-le copiilor de la vârste cât mai fragede instrumente pentru a-și exprima emoțiile și pentru a gestiona conflictele într-un mod sănătos. O modalitate ușoară prin care poți face asta este jocul de rol cu răspunsurile care vrei să fie folosite în acele situații.

De exemplu: când Adelaide ia jucăria lui Lincoln și el țipă, mama spune: „Lincoln, te simți frustrat pentru că te jucai cu acea jucărie. Poți spune: Adelaide, eu mă jucăm cu ea. Mi-o poți da înapoi, te rog?” Sau: „Este încă rândul meu. Vrei să fie rândul tău după ce termin eu?”

Citește și:

Regula celor 3 minute pentru părinții care vor o comunicare eficientă cu copiii

Copilul te sfidează și vorbește urât? Laura Markham prezintă 3 pași pentru o comunicare cu respect

14. Stabilește câteva reguli de bază

Ajută-ți copiii să înțeleagă limitele jocului împreună. Una dintre ele este „Nu luăm lucruri din mâna celuilalt”. Stabilește un set de reguli și a grijă să fie respectate.

15. Arată cât este de plăcut jocul

Arată-le copiilor cât de plăcut este pentru fratele/sora jocul. De exemplu, uneori Lincoln nu vrea să construiască turnulețe din cuburi împreună cu Adelaide. Însă, dacă mama ei stă cu ea jos și se simt bine, râd și se joacă frumos împreună, de cele mai multe ori vine și băiețelul și copiii încep să se joace împreună.

16. Încurajează lucrul în echipă

Găsește activități pe care copiii să le poată face împreună pentru a simți ce înseamnă camaraderia și lucrul în echipă. O modalitate extraordinară este să le atribui activități casnice simple pe care să le facă împreună. La final, apreciază faptul că au terminat să facă acel lucru împreună.

17. Nu fă comparații între copii

Nu îți compara copiii nici în discuțiile cu ei și nici când ei nu sunt de față, dar te-ar putea auzi. Poate fi într-adevăr foarte greu pentru părinți, având în vedere diferențele mari între copii care sunt interesante și uneori chiar surprinzătoare.

18. Oferă-le suficient timp și atenție unu la unu

Chiar dacă autoarea nu are foarte mult timp pe care îl poate petrece separat cu fiecare dintre copii, cel puțin face următorul lucru: când Adelaide se joacă frumos singură, se duce la Lincoln și se joacă împreună cu el, oferindu-i atenția sa 100%. Sau, când Lincoln face curse de mașini singur, poate sta cu Adelaide pe canapea spunându-i o poveste. După asemenea momente, copiii se comportă mai frumos, se simt iubiți și nu simt nevoia să ceară atenție în alte moduri.

Citește și:

Nevoia „negativă” vs. nevoia „pozitivă”. Cum să formulăm cerințele astfel încât copiii să ne asculte

Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor

Cum înveți copilul mic să nu facă crize atunci când se înfurie?

Dacă ți-a plăcut articolul și dorești să te alături misiunii noastre de a promova creșterea sănătoasă a copiilor, astfel încât să nu transmitem mai departe copiilor noștri rănile emoționale cu care a crescut generația noastră, ne poți susține aici. Cu ajutorul tău, misiunea Parenting 2.0 merge mai departe și tot mai mulți copii au șansa să primească o educație echilibrată, cu limite cu blândețe:

SUSȚINE PARENTINGUL CONȘTIENT

Sursa foto: White77, Pixabay.com

Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

Canalul Whatsapp Parenting 2.0