Acasă Blog Pagina 112

Ajută-l de mic să scrie corect. 10 activități distractive pentru învățarea gramaticii

0
Sursa foto: Pixabay
Scrabble este unul dintre jocurile care îi ajută pe copii să învețe să scrie corect

Persoanele care cunosc regulile gramaticale și, în special, ortografia, pot beneficia de numeroase avantaje pe parcursul vieții. Gramatica este importantă, deoarece, în condițiile în care numeroase persoane întâmpină dificultăți legate de a scrie corect cuvintele, cei care știu să scrie corect au un avantaj. Asta poate însemna o notă mai mare la școală sau chiar de un job mai bun sau mai bine plătit, la maturitate.

Știind că este important să-l învățăm pe copil sa scrie corect gramatical, putem desfășura cu el de mic diferite activități care să-l ajute să învețe ortografia. Abilitatea de a scrie corect cuvintele se învață și poate fi dezvoltată.

Dacă poți începe acest proces când copilul este mic, este cu atât mai bine. Copiii trec prin mai multe perioade sensibile pentru scris și citit și adoră să-și petreacă timpul cu jocuri cu litere și cuvinte.

Pentru a antrena regulile de scriere a cuvintelor, este necesar să fie activate 3 centre ale corpului copilului:

  1. Ochii: Să vadă cuvântul scris sau tipărit și sa-l memoreze vizual
  2. Urechile: Să audă cum sună cuvântul, să-l pronunțe și să audă cum sună pronunția sa
  3. Mâna: Să scrie cuvântul și să-l memoreze

Într-un mediu familial în care copilul vorbește permanent în limba maternă și își dezvoltă abilitățile ortografice, cel mic va învăța în mod natural să scrie corect. Descoperă mai jos câteva modalități eficiente care te vor ajuta în acest scop.

 

10 jocuri și activități plăcute care îi ajută pe copii să scrie corect:

 

1. Lectura

Nu este niciodată prea devreme să începi să-i citești copilului. Pe măsură ce ascultă poezii și povesti, micuțul aude și copiază sunetele limbii materne. Iar citind un abecedar cu imagini mari și colorate, copilașii încep să facă asocieri vizuale și pot numi sunetele de la începutul cuvintelor. Apoi, pe măsură ce copilul începe să citească singur, își mărește bagajul de cuvinte, vede cum se scriu corect cuvintele și rețin acest lucru în mod firesc. Astfel, un copil care citește suficient de mult, în viitor, pentru a se asigura dacă a scris corect din punct de vedere ortografic, va fi suficient să închidă ochii ca să-și imagineze cum arată acel cuvânt scris pe hârtie. Din acest motiv, are sens să-i oferi cărți copilului tău/copiilor tăi.

 

2. Cuvinte încrucișate

Pentru început, oferă-i cuvinte încrucișate din revistele pentru copii, unde, indicațiile sunt imagini cu numere. Nu este nicio problemă dacă cel mic face greșeli. Poți să-i oferi un creion cu radieră pentru a face modificări în caz de nevoie.

 

3. Jocuri de cuvinte

Atunci când sunteți pe drum, când așteptați la o coadă sau în orice alt context de așteptare, poți scoate din mânecă jocurile de cuvinte. Acestea nu sunt doar o modalitate plăcută de a scurta timpul de așteptare, ci și un antrenament pentru vorbire și scriere.

Iată câteva exemple de jocuri de cuvinte:

  • Rimele
  • Cuvinte (de exemplu, jocul „de-a orașele”)
  • Numește un cuvânt care începe cu silaba „pa”, „lo”, „ma” etc.
  • Compune o propoziție din cuvinte care încep cu una și aceeași literă, cum ar fi: „Alina atinge avionul albastru” sau „Vulpea vede veverița.”

 

4. Multă comunicare

Modul în care vorbesc părinții este principala sursă de informare a copiilor privind regulile gramaticale ale limbii materne. Astfel, depinde de adulți în ce măsură copilul va ști să pronunțe și să scrie corect cuvintele, precum și să pună corect accentele. Atunci când observi că cel mic face o anumită greșeală în mod repetat, corectează-l cu grijă folosind cuvântul respectiv într-o frază pe care i-o spui. Dacă în familia voastră se vorbește mult pe diverse teme, nu ai motive de îngrijorare, deoarece copilul nu va prelua greșelile de vorbire și scriere ale altor persoane.

 

5. Jocuri de cuvinte pe hârtie

Atunci când contextul este potrivit, îi poți propune copilului jocuri de cuvinte pe hârtie. Iată câteva exemple:

  • Șarpele. Scrie un lanț cât mai lung de cuvinte, în care cuvântul următor începe cu ultima literă a cuvântului precedent
  • Desenează un număr de căsuțe aferent numărului de litere din cuvânt și oferă-i copilului un indiciu despre cuvântul ascuns. Copilul trebuie să ghicească cuvântul ghicind fiecare literă
  • Alege fișe cu literele unui cuvânt apoi amestecă-le și roagă-l pe copil să compună cuvântul din acele litere
  • Găsește un cuvânt lung și roagă-l pe copil să compună mai multe cuvinte scurte din acel cuvânt

 

6. Activități distractive cu litere

Utilizează literele și cuvintele în jocurile cu copiii:

  • Desenează mici benzi desenate pe subiectul care îl interesează cel mai mult pe copil în acest moment (dinozauri, lego, prințese etc.). În acest fel, copilul va fi foarte stimulat să citească singur.
  • Propune-i copilului sa inventați și să scrieți o cărticică interesantă cu desene și o scurtă povestioară
  • Faceți colaje cu cuvinte tăiate din titluri din ziare și reviste
  • Creați împreună brățari din mărgele cu litere
  • Creați un obiect decorativ cu un cuvânt care descrie familia voastră. De exemplu, puteți scrie literele pe pietre de mare deosebite

 

7. Posterele și imaginile agățate pe perete

În multe familii, părinții pun pe perete un poster cu alfabetul pentru a-i ajuta pe copii să învețe literele. În același mod, îl poți ajuta pe copil să învețe și alte cuvinte. Poți găsi sau poți realiza mici postere pe diverse teme: flori, animale, dinozauri, mijloace de transport, sporturi, forme geometrice etc. Astfel, copilul are ocazia să asocieze cuvântul cu imaginea obiectului și va reține ușor cum se scrie corect.

 

8. Scrabble

Scrabble este un joc foarte cunoscut pe mapamond pentru dezvoltarea logicii lingvistice. Scrabble poate fi jucat cu cel puțin doi jucători.

 

9. Mnemotehnicile

Copiilor nu le place să învețe reguli. În schimb, sunt încântați de jocuri și glume. Mnemotehnica propune moduri mai ușoare de a învăța diverse reguli cu ajutorul rimelor, asocierilor și creând imagini vizuale și auditive. Tot la acest capitol intră și acronimele, ceea presupune a reține un cuvânt format din primele litere ale mai multor cuvinte.

 

10. Dicționarele

Este important ca fiecare școlar să aibă un dicționar ortografic. Însă, pe lângă acest dicționar, este foarte util ca cel mic să aibă și un mic dicționar personal cu cuvintele pe care le consideră dificile. Având 7-10 asemenea cuvinte adunate, copiii pot:

  • scrie mici dictări
  • să compună cuvinte încrucișate cu ele
  • să scrie cuvântul dificil în culorile curcubeului
  • să se joace de-a „găsește greșeala” sau „pune litera lipsă”

La școală, copiii vor face foarte multe exerciții pentru scrierea corectă, pentru învățarea morfologiei și foneticii. Acasă, părinții pot contribui eficient la acest proces de învățare a limbii corecte menținând o atmosferă relaxată și plăcută în care lectura, discuțiile despre cărți și jocurile de cuvinte fac parte din cotidian, în mod natural.

 

Care dintre aceste jocuri ți-a plăcut cel mai mult și le vei pune în practică?

 

Sursa foto: Pixabay

 

Abonează-te GRATUIT

la newsletterul nostru și primești articole exclusive, soluții la provocările părinților, invitații la evenimente gratuite și reduceri la cursurile noastre

    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

     

    Aproape 35.000 elevi încep astăzi sesiunea de toamnă a Bacalaureatului. Calendarul examenelor

    0
    Sursa foto: Pixabay
    Două treimi dintre elevii înscriși la sesiunea de toamnă a Bacalaureatului provin din promoția 2022

    Astăzi începe sesiunea de toamnă a Bacalaureatului, în cadrul căreia absolvenții de liceu au o a doua șansă să promoveze examenul de la finalul studiilor preuniversitare.

    „Sesiunea august – septembrie 2022 a examenului național de bacalaureat începe marți, 16 august, cu aproape 35.000 de candidați înscriși”, a anunțat ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, într-o postare pe contul său de Facebook.

    Datele transmise de inspectoratele școlare județene, citate de ministru, arată că, din totalul elevilor înscriși, aproape două treimi provin din promoția anului 2022 – 22.586 candidați. Restul de 12.237 de candidați provin din promoțiile anilor precedenți.

    În ceea ce privește candidații care susțin acum pentru prima oară examenul de Bacalaureat, circa 93% provin din promoția curentă. Este vorba despre 5.842 candidați, comparativ cu 446 de candidați din promoțiile anterioare.

    Care sunt regulile pentru elevii care susțin probele de Bacalaureat

    „Probele scrise se vor desfășura în 138 de centre de examen. Toate sălile de examen au în dotare camere de supraveghere video și audio”, precizează Sorin Cîmpeanu.

    Acesta le reamintește elevilor că:

    1. Este interzisă introducerea în sălile de examen a unor obiecte, precum ghiozdane, rucsacuri, sacoșe, poșete, manuale, dicționare, notițe, însemnări etc.
    2. Este interzisă intrarea în sălile de examen cu orice mijloc electronic de calcul, de stocare de informații sau de comunicare (stick-uri de memorie, telefoane, tablete etc.)
    3. Este interzis să comunicați între voi sau cu exteriorul, să transmiteți ori să schimbați între voi foi din lucrare, ciorne, notițe sau alte materiale care ar putea fi utilizate pentru rezolvarea subiectelor, pentru comunicare în interior sau cu exteriorul

    „Nu riscați eliminarea din examen și pierderea dreptului de a vă prezenta la următoarele două sesiuni”, îi sfătuiește ministrul Educației.

    Calendarul probelor de Bacalaureat, sesiunea august-septembrie 2022

    Iată care este calendarul probelor de Bacalaureat, sesiunea de toamnă:

    • 16 august – Proba scrisă la Limba și literatura română
    • 17 august – Proba obligatorie a profilului (scris)
    • 18 august – Proba scrisă la alegere a profilului și specializării
    • 19 august – Proba scrisă la Limba și literatura maternă
    • 22 – 29 august – Probele de evaluare a competențelor lingvistice și digitale

    Probele scrise încep la ora 9:00. Accesul elevilor în sălile de examene este permis până la ora 8:30.

    Primele rezultate vor fi afișate, în format anonimizat, pe 31 august.

    Contestațiile pot fi depuse în aceeași zi, în intervalul orar 12:00 – 18:00, atât în format clasic, cât și electronic.

    Rezultatele finale, după soluționarea contestațiilor care va avea loc între 1 – 2 septembrie, vor fi comunicate pe 3 septembrie.

    La final, Sorin Cîmpeanu le-a urat elevilor succes și le-a reamintit de linia telefonică TELVERDE.

    „Ministerul Educației pune la dispoziția celor interesați linia TELVERDE 0800801100 pentru sesizarea eventualelor disfuncționalități pe durata probelor scrise. Numărul va fi disponibil în perioada 16 – 18 august, între orele 8:00 – 16:00, respectiv 19 august, între orele 8:00 – 14:00”, a precizat ministrul Educației.

     

    Sursa foto: Pixabay

     

     

    Abonează-te GRATUIT

    la newsletterul nostru și primești articole exclusive, soluții la provocările părinților, invitații la evenimente gratuite și reduceri la cursurile noastre

     
     
     
     

    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

    Când le spunem Mariilor „La mulți ani”? De ce NU e greșit să spunem „La mulți ani” de Adormirea Maicii Domnului

    0
    Nu este deloc greșit să urăm "La mulți ani" de 15 august, de Adormirea Maicii Domnului

    În fiecare an, de 15 august, unele persoane afirmă că ar fi greșit să le spunem „La mulți ani” persoanelor care poarta numele Sfintei Fecioare Maria. Motivul: pe 15 august se marchează Adormirea, moartea Maicii Domnului, ceea ce nu reprezintă un motiv de bucurie.

    Totuși, iată de ce NU este deloc greșit să le urezi Mariilor „La mulți ani” pe data de 15 august, chiar dacă atunci este comemorată Adormirea Maicii Domnului.

    Sfinții Bisericii Ortodoxe se serbează în ziua în care au murit

    Începem cu precizarea că toți sfinții din Biserica Ortodoxă sunt sărbătoriți în ziua în care au decedat, nu în ziua în care s-au născut.

    Așadar, dacă am considera valid argumentul conform căruia nu trebuie să urăm „La mulți ani” de Adormirea Maicii Domnului, ar însemna că, de fapt, nu ar trebui să spunem „La mulți ani” de ziua niciunui sfânt, nici de Sfântul Nicolae, nici de Sfântul Dimitrie, nici de Sfinții Împărați Constantin și Elena, – deoarece toți sunt sărbătoriți în calendarul creștin-ortodox în ziua în care au trecut la Domnul.

    Iată câteva exemple:

    • Sfântul Vasile a murit pe data de 1 ianuarie 378 și este sărbătorit, în fiecare an, pe data de 1 ianuarie
    • Sfântul Gheorghe a murit pe 23 aprilie 303 și este cinstit în calendarul ortodox pe data de 23 aprilie
    • Sfântul Dimitrie a decedat pe 26 octombrie 304 și este serbat anual, pe data de 26 octombrie
    • Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost omorât pe data de 15 august 1714 și se sărbătorește pe 16 august, doar din cauză că, pe data de 15 august, este deja Adormirea Maicii Domnului, care este o sărbătoare importantă care încheie Postul Adormirii Maicii Domnului
    • Sfântul Ștefan cel Mare a murit pe data de 2 iulie 1504 și este marcat pe data de 2 iulie

    Excepții de la regulă

    Singurii sfinți care sunt serbați nu doar la data morții, ci și la data nașterii sunt Sfânta Fecioară Maria, a cărei naștere este sărbătorită pe data de 8 septembrie, și Sfântul Ioan Botezătorul, a cărui naștere este serbată pe 24 iunie, iar moartea, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, este marcată pe 29 august.

    Astfel, din motivele menționate mai sus, nu este deloc greșit să le urăm „La mulți ani” persoanelor care poartă numele Sfintei Fecioare Maria și pe data de 15 august, și pe data de 8 septembrie.

     

     

    Abonează-te GRATUIT

    la newsletterul nostru și primești articole exclusive, soluții la provocările părinților, invitații la evenimente gratuite și reduceri la cursurile noastre

     
     
     
     

    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

    Sorin Cîmpeanu susține introducerea uniformelor în școli. Ești de acord cu uniformele în școli?

    1
    Sursa foto: Guvernul României
    Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, consideră oportună introducerea uniformelor în școli.

    În prezent, în România, nu există obligativitatea școlilor de a le solicita elevilor să poarte uniforme. Deciziile se iau de fiecare instituție de învățământ în parte. Totuși, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, susține introducerea uniformelor în școli.

    Atenție, ministrul nu a afirmat că uniformele vor redeveni obligatorii, ci doar a susținut prezența lor în instituțiile de învățământ preuniversitar.

    „Sunt peste 17.000 de școli în România, condițiile diferă foarte mult de la o școală la alta. M-aș bucura să existe acest sistem în care elevii să considere școala un mediu prietenos, școala să fie un loc în care ei merg cu plăcere, un loc în care ei sunt mândri.

    Dacă sunt mândri de școală vor fi mândri să poarte și însemnele acelei școli. Este un lucru care, însă,  trebuie abordat diferențiat de la o școală la alta”, a declarat ministrul Educației, la Antena 3.

    Pro și contra uniformelor în școli

    Atunci când în spațiul public apar discuții despre uniformele în școli, există atât persoane care le susțin, cât și persoane care nu le consideră oportune și benefice.

    Argumente care susțin introducerea uniformelor în școli

    1. Uniformele elimină diferențele care apar între copii din cauza hainelor pe care le poartă
    2. Scade riscul de bullying bazat pe diferențele sociale dintre elevi
    3. Elevii care provin din familii cu posibilități financiare reduse se simt mai încrezători și având șanse egale cu cele ale colegilor lor
    4. Se reduc motivele de conflicte, de agresivitate verbală sau fizică și de stres în rândul elevilor
    5. Eliminând preocuparea excesivă a elevilor pentru felul în care se îmbracă la școală, le rămâne mai multă atenție pentru studiul materiei școlare
    6. Elevii învață că adevărata valoare umană nu este definită de aparențe, de hainele pe care le poartă persoana, ci de felul în care persoana se comportă, gândește, simte, de ce talente și abilități are, de felul în care interacționează cu cei din jur și își construiește relațiile, de inteligența emoțională.
    7. Uniformele pot crește sentimentul de apartenență la o comunitate, mai ales atunci când sunt susținute de anumite valori și acțiuni ale cadrelor didactice în această direcție.
    8. Siguranța elevilor – atunci când toți elevii dintr-o școală poartă uniforme, orice intrus va fi descoperit rapid, evitându-se anumite evenimente negative. De asemenea, polițiștii locali sunt informați în legătură cu uniformele școlilor din aria lor de responsabilitate și pot interveni rapid în caz de necesitate.
    9. Elevii învață să respecte regulile, să fie disciplinați și să se îmbrace adecvat mediului în care se află.

     

    Argumente împotriva introducerii uniformelor în școli

    1. Uniforma duce la o uniformizare ce se poate extinde nu doar la hainele pe care le poartă elevii, ci și la ce simt, ce gândesc și cum trebuie să fie ca persoane.
    2. Mulți părinți asociază uniformele obligatoriu cu perioada comunistă, definită de restricții și limitarea libertății de gândire inclusiv prin uniforme identice pentru toți elevii.
    3. Costul uniformelor care devine obligatoriu pentru toți părinții și care este restrictiv, deoarece, de regulă, uniformele sunt produse de un singur furnizor care stabilește un anumit preț, fără alte opțiuni.
    4. O parte dintre părinții de fete critică obligația de a purta fustă în cadrul uniformei, indiferent de sezon, de vremea de afară și de preferințele elevei. Mai mult, uniforma care presupune fustă pentru eleve poate fi interpretată într-o conotație sexistă, deoarece obligă fetele să poarte fuste, ca în vremurile vechi. Asta în condițiile în care, la nivel de societate, ne dorim egalitate de șanse și drepturi pentru femei și bărbați.
    5. De multe ori, uniformele sunt incomode pentru copii, mai ales când trebuie purtate o mare parte din zi.
    6. Uniformele pot crește nivelul de stres în rândul elevilor atunci când profesorii sunt foarte stricți, când îi monitorizează constant și îi pedepsesc în cazul în care încalcă regulile uniformelor.
    7. Fiind lipsiți de modul de exprimare prin vestimentație, elevii simt nevoia să-și manifeste individualitatea prin alte moduri pentru a-și impresiona colegii și pentru a-și manifesta revolta și libertatea (machiaj, bijuterii, gadgeturi, diverse alte obiecte și accesorii).
    8. Uniformele ar putea întârzia maturizarea copiilor, trecerea la adolescența psihologică, prin faptul că interzic luarea deciziilor care privesc un aspect de bază pentru corpul lor și pentru exprimarea individualității lor.

     

    Iată înregistrarea video a știrii difuzate de Antena 3 în care ministrul Sorin Cîmpeanu vorbește despre uniformele în școli:

     

     

    Tu ce părere ai? Crezi că uniformele sunt necesare în școli sau nu? Care sunt argumentele tale?

     

    Sursa foto: Guvernul României

     

     

    Abonează-te GRATUIT

    la newsletterul nostru și primești articole exclusive, soluții la provocările părinților, invitații la evenimente gratuite și reduceri la cursurile noastre

     
     
     
     

    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

    Copilul nu citește? 10 idei simple pentru a educa dragostea de carte

    0
    Sursa foto: Pixabay
    Prin anumite acțiuni concrete, părinții își pot motiva copiii să citească

    “Dragostea de carte este unul dintre cele ai prețioase daruri pe care le poți oferi copiilor tăi”, consideră Erin Kurt, expert în educație și coach pentru mame din Marea Britanie. 

    Sunt convinsă că foarte mulți părinți sunt de acord cu afirmația specialistului. Problema este cum putem educa dragostea de carte într-o lume inundată de tehnologie?

    Ce putem face pentru a ne motiva copiii să aleagă o carte în loc să stea pe telefon?

    Cum îi putem convinge să lase jocurile sau filmulețele și să răsfoiască o carte?

     

    Erin Kurt vine în întâmpinarea părinților cu 10 idei simple și eficiente în a motiva copiilor să citească:

     

    1. Citește-i copilului în mod constant. Atunci când îi citești dintr-o carte, fă-o cu intonație, imitând vocile diferitelor personaje. 

    2. Oferă un exemplu pozitiv: citește cât mai des, în prezența copiilor. E important să fie o lectură pe suport fizic: dintr-o carte de bucate, dintr-un roman, dintr-o carte de dezvoltare personală, dintr-o revistă, dintr-un ziar etc. Important este să citești pe suport fizic.

    3. Discută cu copiii despre lecturile voastre în timpul meselor. Împărtășiți-vă gândurile și trăirile legate de conținutul citit.

    Citește și:

    31 de citate adevărate și frumoase despre părinți și parenting

    Psihologul Lenke Iuhoș: 3 expresii care îi fac rău copilului

    4. Organizează un program de lectură. Pot fi 30 de minute pe zi, după cină, sau poate fi 1-2 ore în fiecare joi seara, sau orice altă zi și interval de timp potrivit pentru familia voastră.

    5. Club de lectură acasă. În cazul în care copiii deja învață la școală despre operele literare, clubul de lectură de acasă va fi cu atât mai util! Poți discuta cu copiii despre cărțile pe care le-au citit în cadrul programei școlare. Vă puteți gândi împreună și la alte activități interesante în acest club, precum să alegeți în fiecare lună o carte a lunii.

    6. Cumpără-i copilului cărți cu personaje care poartă același nume ca și copilul. Potrivit specialistului, această tehnică este eficientă chiar și în cazurile grave de îndepărtare de cărți. “În copilărie, citeam doar primul și ultimul capitol al cărții, pentru a putea să scriu ceva despre respectiva carte. Însă, totul s-a schimbat după ce mama mi-a cumpărat o carte în care pe eroina principală o chema Erin”, argumentează Erin Kurt. Iată, deci, o idee simplă, însă foarte eficientă!

    7. Cărțile cu CD-uri reprezintă o invenție excelentă. Copilul poate asculta înregistrarea audio în timp ce urmărește textul. Această metodă îi poate inspira pe copiii care nu vor să citească singuri. De asemenea, metoda îi poate ajuta să citească pe copiii care nu au învățat încă.

    8. Oferă-i cadou o carte cu ocazia sărbătorilor și aniversărilor. Nu trebuie să fie singurul cadou, ci cel puțin o parte a cadoului.

    Citește și:

    Ajută-l de mic să scrie corect. 10 activități distractive pentru învățarea gramaticii

    9 diferențe dintre laude și încurajări. Ce îi spunem copilului pentru a-i crește încrederea în sine

    9. Mergi împreună cu copilul la bibliotecă. Chiar dacă este încă mic, în timp ce tu cauți cărțile pe care vrei să le citești, copilul se va familiariza și el cu mediul de lectură, va putea observa cărțile și activitățile pentru copii sau chiar va putea participa la ateliere pentru copii, atunci când se organizează. În cazul copiilor mai mari, mersul la bibliotecă poate deveni un obicei, care poate fi însoțit, de ce nu, de o înghețată sau o ciocolată caldă după.

    10. Citiți împreună cărți care au fost ecranizate, apoi vizionați filmele și comparați cartea cu filmul.

    Care dintre aceste idei ți-a plăcut cel mai mult și te gândești să o aplici pentru a-ți încuraja copilul/copiii să citească mai multe cărți?

     

    Sursa foto: Pixabay

     

    Vrei să afli ce fel de părinte ești?

    Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

      Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

      Un copil controlat nu poate fi un copil responsabil. 5 moduri de a educa responsabilitatea

      0
      Sursa foto: Pexels
      Fiecare părinte poate crește copii responsabili, dacă știe ce e important să facă în acest scop

      Meseria de părinte nu este deloc ușoară, mai ales în ziua de astăzi. Știi că e important să educi un copil responsabil, încurajându-i autonomia și independența. Însă, mai știi că acest lucru presupune ca, la un moment dat, să nu mai poți controla anumite aspecte din viața copilului. Într-un final, înseamnă să nu mai poți controla nimic.

      Nu e deloc ușor pentru un părinte să păstreze limita între nevoia de control și încurajarea autonomiei și responsabilității copilului. De ce e nevoie să încurajezi autonomia copilului? Deoarece pentru copilul mic este mai important să-ți facă ție, părintele lui, pe plac, decât lui însuși. De aceea, pentru a-și dezvolta autonomia și pentru a învăța să fie responsabil, copilul are nevoie să simtă că îl susții în această direcție

       

      Numeroși părinți simt nevoia să-și controleze copiii din motive precum:

      • Le este frică de apariția unor afecțiuni sau evenimente negative ce li s-ar putea întâmpla copiilor
      • Nu au încredere în copiii lor că sunt capabili să ia decizii bune pentru ei
      • Au nevoie să știe ce se întâmplă pentru a putea interveni rapid când apare o problemă pentru a o rezolva

      Intențiile părinților sunt bune la bază. Nu punem la îndoială acest lucru. Însă, există anumite consecințe negative ale acestui control: 

      Un copil care este în permanență controlat de părinți nu are ocazia să ia decizii. Odată ce nu ia decizii, nu își poate asuma responsabilitatea pentru ele. Pentru deciziile luate de părinți în numele copiilor sunt responsabili părinții, nu copiii.

      Copilul învață să-și asume responsabilitatea pe măsură ce ia singur decizii, acționează și gestionează consecințele. Iar acest lucru nu este posibil în prezența unor părinți care exercită un grad mare de control.

       

      Ce se întâmplă când copiii sunt controlați de părinți chiar și după ce învață să facă singuri ce au de făcut?

       

      În funcție de caracterul copilului, de temperamentul lui, de cât de energic și creativ sau, dimpotrivă, temător și neîncrezător este, copilul fie va rămâne ascultător în aria de control a părinților, fără să-și dezvolte abilitatea de a lua decizii și de a-și asuma responsabilitatea pentru ele, fie va alege să meargă pe drumul său, revoltându-se împotriva autorității părinților explicit prin conflicte, sau mințind și ascunzându-și adevăratele activități și interese.

      În acest ultim caz, copilul se poate ambiționa de a le demonstra părinților că poate reuși. Iar asta poluează procesul de luare a propriilor deciziilor și îl poate face pe copil să facă alegeri necugetate sau care nu îi sunt benefice.

      În ambele cazuri, acești copii devin adulți care au mari dificultăți (sau chiar nu sunt capabili) să ia decizii echilibrate benefice pentru ei și să-și asume responsabilitatea pentru ele.

       

      Ce putem face ca părinți, pentru a reduce controlul și a ne ajuta copiii să devină autonomi, independenți și responsabili?

       

      1. E important să educăm la copii calități și abilități care îl vor ajuta în viață

      Printre calitățile și abilitățile utile în viață sunt: iubirea de sine, încrederea în sine, gestionarea emoțiilor, luarea deciziilor, comunicarea. Sunt calități și abilități care îi vor ajuta să ia decizii bune, spre binele lor, ținând cont și de binele celorlalți. În fiecare zi, plantezi în copilul tău semințele pe fructele cărora te vei baza în viitor. De aceea, ai grijă ce plantezi și ce plante hrănești cu atenția ta.

       

      2. Cultivă o relație de conectare reală și profundă cu copilul 

      Indiferent dacă al tău copil are 6 sau 16 ani, are sens să aveți discuții sincere, relaxate și să simtă că îi ești alături orice s-ar întâmpla. Astfel, nu vei avea nevoie să-ți controlezi copilul pentru a ști ce se întâmplă în viața lui.

       

      3. Oferă-i ocazia să facă alegeri și să ia decizii potrivite cu vârsta lui

      Fii alături de copilul tău, ghidează-l, vorbește-i despre valorile tale, pune-i întrebări pentru a-i înțelege punctul de vedere. De fiecare dată când este posibil și în siguranță, oferă-i ocazia să-și asume consecințele alegerilor sale, chiar dacă sunt neplăcute.

      Atenție, asta nu înseamnă să-i creezi consecințe neplăcute artificiale! E suficient și necesar să te limitezi la consecințele reale ale acțiunilor sale (cum ar fi să meargă la școală cu tema nefăcută, sau fără penar, dacă a uitat să-și pregătească ghiozdanul). De multe ori, părinții intervin și rezolvă problemele reale ale copiilor, iar pentru a-i învăța să fie responsabili îi pedepsesc prin consecințe artificiale, cum ar fi privarea de timpul la ecrane sau de desert. Pedepsele nu ajută deloc la educarea responsabilității. În schimb, confruntarea cu consecințele reale ale propriilor acțiuni, da.

       

      4. Abordează greșelile într-un mod pozitiv

      Copiii care aud de la părinți lor că a greși face parte din procesul de învățare și că este ceva normal sunt dispuși să încerce relaxați până când reușesc. De asemenea, acestor copii nu le este teamă să încerce lucruri noi, deoarece nu le este teamă de greșeală. Dimpotrivă, ei descoperă că greșelile reprezintă încercări, pași care, mai devreme sau mai târziu, ne duc către realizarea scopului nostru.

      Transmite-i copilului că vei fi de partea lui și îl vei susține de fiecare dată când va avea nevoie de tine.

      Fiecare persoană face tot ce poate mai bine în fiecare moment al vieții sale, cu resursele pe care le are. Acest lucru este valabil și pentru tine, și pentru copilul tău. Așadar, oricât de neplăcut este comportamentul copilului, oricât de rău a greșit, nu uita că este cel mai bun lucru pe care l-a putut face în momentul respectiv. Dacă ar fi știut cum să facă mai bine, fii convinsă că ar fi făcut. Poți discuta cu copilul pentru a descoperi ce anume l-a determinat să acționeze într-un anumit fel. Apoi, ajută-l să găsească soluții pentru a evita asemenea situații neplăcute pe viitor. Copiii care nu se tem de greșeală sunt mai dispuși să-și asume responsabilitatea.

       

      5. Fii o persoană responsabilă în propria ta viață

      Poate cel mai important lucru pe care un părinte îl poate face pentru a crește un copil responsabil este să-și asume responsabilitatea în propria sa viață. Așa că, dacă îți dorești să ai copii responsabili, e important ca și tu să fii o persoană care ia decizii bune pentru sine și își asumă alegerile pe care le face.

      Atunci când copilul își vede părintele acuzând pe alții (șeful, Guvernul, țara, soțul/soția, vecina etc.) de starea sa neplăcută sau de rezultatele sale, va face și el la fel, va căuta să pună responsabilitatea pe umerii altor persoane. Asta chiar dacă aude zilnic îndemnurile părintelui de a fi mai responsabil. Copilul face ceea ce vede că face părintele, nu ceea ce îi spune părintele. În lipsa propriului exemplu de manifestare a responsabilității în viața de zi cu zi, discuțiile nu vor ajuta la educarea responsabilității la copil. 

       

      Acum, după ce ai citit acest articol, ce ai putea schimba în comportamentul tău în relația cu copilul astfel încât să reduci controlul și să educi responsabilitatea?

       

      Sursa foto: Gustavo Fring, Pexels

       

      Abonează-te GRATUIT

      la newsletterul nostru și primești articole exclusive, soluții la provocările părinților, invitații la evenimente gratuite și reduceri la cursurile noastre

        Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

        Tații, obligați prin lege să-și ia 2 luni de concediu pentru creșterea copilului

        0
        Sursa foto: Pexels
        Un concediu de creștere a copilului de 2 luni devine obligatoriu pentru tații din România

        Tații din România, precum și toți tații din Uniunea Europeană, sunt obligați prin lege să-și ia 2 luni de concediu pentru creșterea copilului.

        Această schimbare este în curs de aprobare legislativă în țara noastră, ca urmare a unei directive europene din 2019, care solicită transpunerea în legislația națională până pe 2 august 2022.

        În document, care vizează echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor, se arată că majoritatea taților din UE nu își folosesc dreptul la concediu pentru creșterea copilului sau îl transferă mamelor. Prin această Directivă, autoritățile europene intenționează să încurajeze tații să-și ia acest concediu, în paralel cu încurajarea reintegrării mamelor pe piața muncii.

        „Ținând cont de faptul că majoritatea taților nu fac uz de dreptul lor la concediu pentru creșterea copilului sau transferă o parte considerabilă a acestuia mamelor, prezenta directivă prelungește de la una la două luni perioada minimă de concediu pentru creșterea copilului care nu poate fi transferată de la un părinte la celălalt, pentru a încuraja tații să efectueze un concediu pentru creșterea copilului, menținând în același timp dreptul fiecărui părinte la cel puțin patru luni de concediu pentru creșterea copilului, astfel cum se prevede în Directiva 2010/18/UE.

        Faptul de a garanta că cel puțin două luni de concediu pentru creșterea copilului sunt disponibile exclusiv pentru fiecare părinte în parte și că acestea nu pot fi transferate celuilalt părinte are drept scop să încurajeze tații să facă uz de dreptul lor la acest concediu. De asemenea, se promovează și facilitează astfel reintegrarea mamelor pe piața forței de muncă după o perioadă de concediu de maternitate și de concediu pentru creșterea copilului”, se arată în Directiva Europeană.

        Potrivit documentului, aceste schimbări sunt necesare „pentru a încuraja o repartizare mai echitabilă a responsabilităților de îngrijire între femei și bărbați și pentru a permite crearea timpurie a unei legături între tați și copii”.

        Iată noile reguli referitoare la concediul de creștere a copilului prevăzute în Directiva Europeană, ce este în proces de transpunere în statele membre:

        1. Fiecare angajat are un drept individual la un concediu pentru creșterea copilului de minim 4 luni
        2. Acest concediu trebuie efectuat înaintea împlinirii de către copil a vârstei de 8 ani
        3. Fiecare părinte va avea cel puțin două luni de concediu pentru creșterea copilului. Aceste două luni nu pot fi transferate celuilalt părinte
        4. Fiecare lucrător are dreptul la un concediu de îngrijitor de cinci zile lucrătoare pe an
        5. Fiecare lucrător are dreptul de a absenta de la locul de muncă din motive de forță majoră în situații de urgență familială, în caz de boală sau de accident
        6. Indemnizația pentru concediul de paternitate reprezintă un venit cel puțin echivalent cu cel pe care angajatul l-ar primi în cazul întreruperii activităților sale pe motive legate de starea sa de sănătate
        7. Angajații care au copii de până la cel puțin opt ani, precum și îngrijitorii acestora, au dreptul de a solicita angajatorilor formule flexibile de lucru în scopuri de îngrijire
        8. Se interzice tratamentul mai puțin favorabil al angajaților care au solicitat sau au efectuat un concediu pentru creșterea copilului, al angajaților care au lipsit de la locul de muncă din cauză de boală sau accident în familie, precum și al angajaților care au solicitat un program de muncă flexibil pentru a avea grijă de copii.

        Fiecare stat membru transpune aceste directive în legislația proprie.

        În Senatul României a fost depus, pe 15 iunie, un proiect de lege pentru transpunerea directivei europene în legislația românească. Proiectul a primit avizele de la comisiile de specialitate din Senat și urmează să fie dezbătut în Camera Deputaților.

        Mai multe informații:

         

        Sursa foto: MART PRODUCTION, Pexels

         

         

         

        Abonează-te GRATUIT

        la newsletterul nostru și primești articole exclusive, soluții la provocările părinților, invitații la evenimente gratuite și reduceri la cursurile noastre

         
         
         
         

        Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

        De ce părinții cedează și nu reușesc să impună limite? Soluția simplă care te va ajuta | VIDEO

        0
        Sursa foto: Pexels
        Poți stabili limite pe care copilului îi este ușor să le respecte, iar ție îți e ușor să fii consecventă

        Regulile și limitele fac parte din setul de bază de tehnici și strategii pentru a educa un copil încrezător și echilibrat. 

        Iar parentingul necondiționat nu înseamnă nici pe departe absența limitelor, așa cum consideră numeroși părinți care rămân fideli vechilor metode de educație, inclusiv prin refuzul de a afla ce presupune de fapt parentingul modern, necondiționat.

        De fapt, acești părinți resping parentingul permisiv, caracterizat prin absența regulilor și a limitelor. Și, din păcate, confundă parentingul necondiționat, care implică stabilirea unor limite și reguli, cu parentingul permisiv.

        În abordarea noastră, considerăm că, pentru o educație echilibrată a copilului, este important să stabilim și să respectăm anumite limite sau reguli. Tu, ca părinte asumat în rolul de adult, ai o viziune mai largă asupra lumii și a vieții, știi care sunt implicațiile și consecințele anumitor acțiuni și comportamente. De aceea, este important să le comunici și copilului pentru a avea anumite repere comune în anumite contexte.

        Totuși, în funcție de atitudinea părintelui, copilul poate sau nu să respecte aceste limite. Și, când părintele impune o limită pe care copilul nu o respectă, apar supărări și frustrări de ambele părți.

        În acest articol, discutăm despre unul dintre motivele pentru care numeroși părinți nu reușesc să stabilească anumite limite sau reguli, fie nu reușesc să le aplice cu consecvență.

         

        Iată două exemple de contexte în care părinți simt nevoia de a stabili reguli:

         

        1. La magazin

        Sunt acele situații în care copilul, odată ce s-a văzut printre rafturile cu produse, începe să încarce coșul de cumpărături tot felul de lucruri (dulciuri, jucării etc.) pe care nu consideri că este cazul să le cumperi, iar tu nu știi cum să reacționezi. Și poate că, într-o zi, îi cumperi acele produse, iar în ziua următoare te cerți cu el deoarece nu vrei să cedezi și refuzi să-i cumperi ce cere, preferând să pleci cu copilul plângând din magazin.

        În aceste condiții, copilului nu îi este clar care este regula și ce așteptări ai de la el.

         

        2. Ecranele 

        Majoritatea copiilor pot sta ore în șir în fața televizorului sau a tabletei la desene animate sau filmulețe. Știm că acest lucru dăunează dezvoltării sănătoase pe termen lung.

        Totuși, chiar dacă ai stabilit, de exemplu, ca cel mic să se uite o oră la desene, după ce expiră timpul, el mai cere 5 minute, apoi încă 10 minute până se termină episodul, ceea ce consideri rezonabil, și renunți la respectarea limitei o dată, de două ori, până când nici copilul nu mai știe cum stau lucrurile.

         

        Cauza lipsei de consecvență în aplicarea limitelor

         

        Avem nevoie de anumite limite în educația copilului, atunci când vine vorba de situațiile delicate, și pentru a avea o predictibilitate. Copilul care știe ce așteptări ai de la el va fac eforturi să le respecte și nu va investi de fiecare dată energie pentru a depăși acea limită.

         

        Însă, în ciuda faptului că părinții sunt conștienți că anumite comportamente ale copiilor lor nu sunt potrivite, ei nu pot menține anumite reguli sau limite.

        Principala cauză ține, de multe ori, de contexte precum:

        • În sinea lor, părinții resping limita respectivă
        • Părinții nu sunt de acord cu un anumit detaliu al limitei respective
        • Părintele face ceea ce îi interzice copilului să facă
        • Părintele impune o limită doar pentru că trebuie, pentru că așa știe că e bine pentru copil
        • Regula nu se potrivește stilului de viață al familiei

        Părintele poate să considere că nu este chiar corect să-i ceară copilului să nu facă un anumit lucru pe care el, de fapt, îl face, pe ascuns sau nu.

        De exemplu, dacă eu îmi cumpăr ce doresc de la magazin, chiar dacă nu era trecut pe lista de cumpărături, nu mi se pare corect să oblig copilul să respecte 100% de fiecare dată lista de cumpărături.

        Sau, știu că nici mie nu mi-ar plăcea să nu văd finalul episodului din serialul meu preferat doar pentru că au trecut fix 45 de minute de când am început să mă uit la film. Astfel, motivul copilului mi se pare rezonabil și sunt de acord să încălcăm limita, să nu respectăm o dată regula.

        Ce se întâmplă în acest caz?

        Copilul, când vede că tu nu ești consecventă, va încerca de fiecare dată să obțină mai mult. Și e firesc să facă asta, deoarece copilul este orientat spre joacă, spre plăcerea și bucuria de moment, fără a avea o viziune a lucrurilor pe termen lung.

        În plus, faptul că vrea mai mult nu este deloc rău, ci, dimpotrivă, este un lucru bun. În viitor, ne vom bucura că nu l-am descurajat să vrea mai mult, să tindă spre mai mult, să provoace limitele propriilor realizări.

        Atunci când încerci să impui o limită sau o regulă cu care nu ești în totalitate de acord în sinea ta, nu vei fi un părinte autentic.

        În consecință, nici tu nu te vei simți bine, și nici copilul, care va simți emoțiile tale și nu va respecta regula.

        Ce e de făcut?

        Astfel, dacă ai în relația cu copilul tău reguli și limite cu care nu ești 100% de acord și în privința cărora ai anumite rețineri, poți renunța chiar acum la ele, fără să simți niciun pic de vinovăție că afectezi viitorul copilului pe termen lung.

        Continuă să citești articolul pentru a învăța să stabilești reguli și limite sănătoase, în care să crezi și pe care să le poți aplica de fiecare dată.

         

        Excepții de la reguli

        Aceste lucruri nu înseamnă, însă, că trebuie să fim niște părinți extrem de stricți, rigizi, care nu permit niciodată niciun fel de excepție. Dimpotrivă, o persoană adecvată și adaptabilă este o persoană flexibilă. Ce trebuie să știm este că excepțiile există atunci când există reguli. Nu putem vorbi despre excepții în lipsa regulilor.

        Așadar, atunci când considerăm că este cazul să acceptăm o excepție, e important să-i spunem copilului că este o excepție care are loc cu o ocazie specială și că regula stabilită anterior rămâne valabilă în restul timpului.

        Soluția: Cum stabilești limite care să fie aplicate cu consecvență

        După cum am văzut mai sus, pentru a reuși să fii consecventă în aplicarea limitelor și a regulilor, este nevoie ca limitele, regulile să ți se potrivească ție, familiei tale, stilului vostru de viață. E esențial să ai încredere în ele și să crezi că îi fac bine copilului tău, fără nicio reținere în această privință și fără să ai discuții în sinea ta despre utilitatea regulii sau despre faptul că nu este o regulă corectă pentru copilul tău.

        Iar acum, te poți gândi la situațiile tensionate dintre tine și copilul tău și la cum ar putea fi formulată acea regulă sau limită cu care să fii de acord fără nicio reținere.

         

        Reluăm exemplele de mai sus:

         

        1. La magazin

        Poți stabili împreună cu copilul ca, atunci când mergeți la magazin, să cumpărați produsele de pe lista de cumpărături plus un lucru (sau 2-3, cât consideri că este în regulă) pentru copil. Sau ce este pe listă plus un suc/ o înghețată/ o bomboană pentru copil – rămâne la latitudinea voastră, atâta timp cât este în regula pentru tine.

         

        2. Ecranele

        De exemplu, în cazul desenelor animate, puteți stabili limita nu în minute sau ore, ci în episoade ale desenului animat sau în orice alt mod care este în regulă pentru tine și copil.

         

         

        Cum introduci noua limita sau regulă pe care copilul să o respecte

         

        Pentru ca o limită sau o regulă să funcționeze, este nevoie ca și tu, și copilul să fiți de acord cu ea. Nu este suficient ca tu să te gândești la o regulă cu care ești de acord, ci este important ca și copilul să fie de acord cu ea. Odată ce copilul a fost de acord cu regula/limita, își va asuma acest lucru și va fi cu mult mai ușor să o aplici.

        Astfel, înainte de a „bate în cuie” noua limită, discută cu copilul, ascultă ce are de spus, apoi stabiliți împreună formularea noii limite.

         

        Cum aplici noua limită sau regulă

         

        După ce ați stabilit noua limită/regulă, urmează aplicarea. Chiar dacă cel mic a fost de acord, în timpul discuției, cu noua limită, este posibil să mai încerce să o încalce, fie din obișnuință, fie find supus tentațiilor.

        În acest moment, e foarte important să te menții fermă pe poziție și să nu cedezi. Poți face acest lucru cu empatie, spunându-i copilului că îl înțelegi că își dorește acel lucru sau acea acțiune. Apoi, reamintește-i ce ați stabilit împreună. De asemenea, spune-i că nu te vei răzgândi în această privință. În acest context, nu evita cuvântul „nu”, ci folosește-l cu hotărâre. 

        În mod normal, când copilul vede că părintele este ferm și hotărât și nu cedează de 1-2-3 ori, își asumă limita/regula și nu mai investește atâta efort pentru a obține mai mult de fiecare dată.

         

        Te invit să vizionezi și explicația prezentată în acest video de pe YouTube:

        (Dacă rezonezi cu abordarea noastră, te invit să te abonezi la canalul nostru de YouTube pentru a afla mai multe informații și tehnici utile care să te ajute în comunicarea cu copilul):

         

         

        Sursa foto: Gustavo Fring, Pexels

         

         

         

        Abonează-te GRATUIT

        la newsletterul nostru și primești articole exclusive, soluții la provocările părinților, invitații la evenimente gratuite și reduceri la cursurile noastre

         
         
         
         

        Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

        Săptămâna Mondială a Alăptării: România, printre cele mai mici rate de alăptare din Europa

        0
        Sursa foto: Royal Hospital
        Dr. George Diaconu, Royal Hospital

        România are una dintre cele mai mici rate de alăptare exclusivă din Europa și cifrele continuă să scadă.

        Acest subiect important pentru mame și bebeluși este adus în atenția publică în fiecare an, în prima săptămână a lunii august, când este marcată Săptămâna Mondială a Alăptării.

        Despre nenumăratele beneficii ale alăptării pentru copii se discută destul de des. În același timp, medicii subliniază și avantajele pentru mamă. Studiile efectuate în ultimele decenii au demonstrat că lactația și alăptarea reduc riscul de cancer la sân, cancer ovarian, diabet de tip 2 și afecțiuni vasculare.

        „Studiile susțin ipoteza că alăptarea are rol de protecție pentru mamă. Astfel, alăptarea până la cel puțin 12 luni a fost asociată cu un risc redus de carcinom mamar și ovarian cu 26% și, respectiv, 37%. Totodată, hrănitul la sân al copilului a fost asociat cu un risc de diabet zaharat de tip 2 de 32% mai scăzut, cu o durată mai lungă de amenoree. De partea cealaltă, durata mai scurtă a alăptării a fost asociată cu un risc mai mare de depresie postpartum”, a explicat Dr. George Diaconu, medic specialist obstetrică-ginecologie în cadrul Royal Hospital, într-un comunicat de presă.

        Creșterea ratei de alăptare au putea reduce rata cancerului la sân

        Mai mult, conform estimărilor făcute de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), o creștere a ratei de alăptare ar putea evita anual 20.000 de decese provocate de cancerul de sân.

        De altfel, în România, cancerul de sân reprezintă principala cauză de mortalitate la femei, această afecțiune reprezentând 16% din totalul deceselor cauzate de cancer.

        Cu toate acestea, potrivit celor mai recente statistici ale Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), în România, rata alăptării exclusive este de 12,6%, printre cele mai mici din Europa. Mai mult, datele indică o scădere a ratei alăptării exclusive în ultimii ani.

        În același timp, în Europa, rata medie a alăptării exclusive este de 25%, iar la nivel mondial crește până la 41%.

        Cea mai mare rată a alăptării din România, în regiunea Moldova – Dobrogea

        Conform aceleiași surse, variațiile sunt importante în diferite zone ale țării. Astfel, cea mai mare prevalență a alăptării exclusive (16,1%), se întâlnește în macroregiunea 2 Moldova – Dobrogea. La polul opus, în jurul a 10%, se întâlnesc în macroregiunile 3 și 4 Muntenia – București, și Banat – Oltenia.

        Totodată, analiza arată că prevalența alăptării exclusive în mediul urban este aproape de două ori mai mare decât în mediul rural: 15,4 față de 9,8%.

        „Din practica medicală, putem identifica unii factori drept responsabili pentru rata scăzută de alăptare, cum ar fi lipsa de informare asupra beneficiilor laptelui matern asupra copilului, dar și asupra mamei și numărul insuficient de consilieri zonali în alăptare. De cele mai multe ori, pacientele se tem de „furia laptelui”, care reprezintă o frecventă complicație asupra sânului matern în primele săptămâni din cauza înfundării canalelor de lactație sau a lipsei de golire suficientă a sânului post alăptare a copilului. Un consilier în alăptare cât mai aproape de domiciliul pacientei o poate ajuta și sprijini în această problemă crescând astfel rata de alăptare și sprijinind tânără mamă în procesul de îngrijire a sânului și prevenirea complicațiilor”, consideră Dr. George Diaconu.

        Un alt motiv de reticență a fost observat în rândul femeilor care au implanturi mamare și se tem că sânii se pot lăsa din cauza alăptării.

        „Este adevărat că acest fenomen poate apărea, mai ales în cazul în care alăptarea durează mai mult de doi ani. În același timp, însă, nu putem să nu remarcăm faptul că, de cele mai multe ori, sânul se lasă după sarcină chiar și în lipsa hrănirii la sân a bebelușului. Acest lucru este cauzat de modificările hormonale din sarcină sau de fluctuațiile de greutate, alăptarea este doar unul dintre posibilii factori, care, însă, aduce cu el beneficii majore!”, a încheiat medicul specialist obstetrică-ginecologie.

        Sursa foto: Royal Hospital

        Copilul NU este un adult în miniatură. Când sunt pregătiți copiii să ofere necondiționat

        0
        Sursa foto: Pixabay
        Copilul nu este un adult în miniatură și are nevoie de suportul mamei pentru a învăța să se comporte așa cum își dorește ea.

        Pentru ca un copil să fie altruist, să învețe să ofere necondiționat, are nevoie mai întâi să i se ofere, să fie cel care primește necondiționat.

        Astfel, pe de o parte, beneficiază de toate condițiile pentru a se dezvolta echilibrat în primii ani de viață. Pe de altă parte, vede modelul de a oferi necondiționat.

        Doar că nu toți părinții sunt capabili să ofere necondiționat. 

        Nu toți părinții înțeleg faptul că, în primii ani de viață, copilul își formează baza de siguranță, care își are rădăcina în convingerea că mama (sau persoana de atașament) îi este alături orice s-ar întâmpla, că îl protejează, îi înțelege nevoile și i le satisface fără a-i cere nimic în schimb. Teama că cel mic va deveni egoist și egocentric primează la multe mame.

        Nu toți părinții înțeleg faptul că, atunci când copilașul nu se simte în siguranță, el simte frică și își formează tiparele emoționale și de comportament pe baza fricilor: de singurătate, de abandon, de respingere, de trădare, de umilire, de nedreptate, de intimitate, de pericole etc.

        Nu toți părinții au foarte clar în minte faptul că un copil nu este un adult în miniatură. 

        Și că un copil nu are aceleași drepturi și obligații ca un adult.

        Să ne uităm puțin la ce se întâmplă în natură. Pentru ca o plantă să ajungă să ofere fructele și semințele sale pământului, are nevoie mai întâi să fie susținută cu apă, lumină și nutrienți să încolțească, să crească, să înflorească și să-și dezvolte fructele. 

        Ce s-ar întâmpla dacă, după primele frunzulițe răsărite din pământ, pământul i-ar spune plantei: “Gata, acum ai răsărit, ești mare, eu îți dau apă și nutrienți, iar tu trebuie să-mi dai fructe, pentru că nu poți să stai așa doar să te folosești de mine și să nu-mi dai nimic în schimb. Dacă nu-mi dai fructe acum, nu-ți mai dau apă și nutrienți”?

        Însă, mama pământ nu face așa. Mama pământ are încredere totală în fiecare plantă, în fiecare copac, în tot ce se formează în ea și iese din ea.  

        Spre deosebire de multe mame oameni, care nu au încredere că puii lor sunt în esență ființe bune și bine intenționate.

        Și care nu au încredere în copiii lor că, după ce își construiesc în primii ani de viață baza de siguranță primind necondiționat de la ele grijă, afecțiune, iubire, acceptare, atenție, conectare, vor fi capabili și ei, la rândul lor, să ofere necondiționat copiilor lor, când vor apărea, lumii, și părinților, când vor avea nevoie.

        Neavând încredere, vor să se asigure că vor primi ceva în schimbul grijii și afecțiunii pe care le oferă. Asfel, le cer copiilor să ofere în schimb: ajutor, iubire, afecțiune, ascultare, altruism, liniște, rezultate etc.

        Nu pot oferi necondiționat copiilor lor mamele educate și ele în condiționare

        Nu pot oferi necondiționat copiilor lor mamele educate de părinți care le-au cerut să ofere înainte de a le oferi tot de ce aveau nevoie pentru a se dezvolta echilibrat. Neavând timpul necesar pentru a-și parcurge procesul firesc de dezvoltare emoțională și dorind să fie acceptate de părinții lor, ele au învățat să ofere fără să primească. Au învățat să ofere înainte să aibă ce oferi. Au învățat să se sacrifice pentru cei care au nevoie de ele.

        Și, pentru că asta este normalitatea lor, acestea sunt tiparele pe care le dau mai departe: le cer copiilor lor să ofere înainte ca ei să primească tot de ce au nevoie și înainte să aibă pregătirea emoțională necesară pentru a oferi din propria dorință, asumat, din preaplinul lor.

        Atunci când mama îi cere copilului să ofere, copilul va oferi, chiar și din simplul motiv că vrea să fie iubit și acceptat de mama.

        Întrebarea este cum va oferi?

        Va oferi din obligație, din minus, reprimându-și propriile nevoi nesatisfăcute și așteptând, apoi, ceva la schimb?

        Sau va oferi din preaplinul său, deoarece nevoile sale sunt satisfăcute, se simte în siguranță și protejat și știe că oricând poate avea acces la noi resurse, asumat, necondiționat, fără să aștepte nimic în schimb?

        Alegerea ne aparține.

        Sursa foto: Pixabay