Cele mai periculoase 12 cuvinte pe care le poate auzi un copil de la părinții lui

„Ești prost? Nu vezi că trebuie să faci așa?”

„De-ai ști câte sacrificii am făcut pentru tine…”

„Dacă nu apăreai tu, aș fi fost astăzi o mare actriță…”

„Te porți mereu ca un copil!”

„Să nu te văd în ochi!”

În timpul comunicării cu copilul, de multe ori, cuvintele ies din noi fără să ne mai dăm seama ce mesaje transmitem. Și, în aceste momente, puțini părinții reușesc să fie conștienți de influența pe care cuvintele lor o au asupra dezvoltării psiho-emoționale pe termen lung a celui mic. 

Poate că simți că ai făcut anumite sacrificii pentru a te ocupa de copil, poate că ai avut și încă mai ai de îndurat multe lipsuri, frustrări și supărări și poate că nu te-ai putut manifesta până acum la întregul tău potențial. Toate aceste frustrări se adună și se suprapun peste stresul resimțit, lipsa de odihnă, lipsa de timp și, astfel, apare probabilitatea să spui lucruri care îl pot afecta pe copil pe termen lung.

Cu siguranță, nu sunt lucruri pe care le crezi cu adevărat, la nivel conștient, dar pe care mintea copilului le preia că atare și apoi încearcă să le transpună în realitate în cele mai neprevăzute moduri.

Terapeuții americani Robert și Mary Goulding au denumit aceste lucruri injoncțiuni, definindu-le drept mesaje transmise de către părinți în comunicarea cu copilul, izvorâte din circumstanțele propriilor suferințe: nefericire, dezamăgire, furie, frustrare, dorințe secrete.

Practic, aceste injoncțiuni reprezintă afirmații periculoase deoarece sunt preluate ca atare de psihicul copilului, iar ulterior, ma devreme sau mai târziu, acestea pot fi reproduse în viața copilului prin intermediul unor tipare toxice, suferinței, abuzurilor etc.

Citește și:

Principiul celor 5 secunde de tăcere. Cum să spui cuvintele potrivite în situații delicate

Punct și de la capăt. Cum poți fi o persoană și un părinte mai bun în noul an

Cei doi terapeuți au prezentat în lucrările lor 12 tipuri de injoncțiuni:

 

1. „Nu (face)”

Această injoncțiune vine din partea părinților dominați de frică. Părinții nu îi permit copilului să facă lucruri obișnuite, precum: nu te apropia de scări, nu te urca în copac, nu merge cu rolele etc.

Și îi spun:

  • „Nu fă asta, e periculos!”
  • „Nu fă asta, așteaptă-mă pe mine”
  • „Nu te grăbi, nu fă asta. Gândește-te bine, dar dacă…”

Uneori, acești părinți devin excesiv de protectori și chiar anxioși după ce au pierdut un copil mai mare. Când copilul devine mare, părintele își face în mod excesiv griji în legătură cu orice propunere a acestuia. În schimb, copilul crede că nimic din ce face nu este bine. El nu șție ce să facă și caută mereu pe cineva care să-i spună ce e bine să facă. Devenit adult, acest copil va avea mari dificultăți în a lua decizii.

 

2. „Nu exista”

Potrivit autorilor, acest mesaj este cel mai distructiv dintre toate.

Acesta poate fi transmis în diferite moduri verbale, cum ar fi:

  • „Dacă nu erați voi, aș fi divorțat de tatăl vostru.”
  • „Aș fi vrut să nu te fi născut.”
  • „Nu am nevoie de un copil obraznic ca tine.”
  • „Ne-a fost foarte greu atunci când te-ai născut.”
  • „Atunci, nu ar fi trebuit să mă căsătoresc cu tatăl tău.”

De asemenea, acest mesaj este transmis deseori nonverbal, atunci când părintele își ține copilul în brațe fără a-i arăta afecțiune și privindu-l încruntat.

Această injoncțiune poate veni din partea părinților, dar și din partea bunicilor, bonelor sau a fraților mai mari. Aceste mesaje, repetate în prezența copilului, îi induc gândul că, dacă el nu ar fi existat, viața celorlalți ar fi fost mai bună. Și atunci, el preia comanda părintească și își dorește să dispară, să nu existe, să moară, să se autodistrugă prin căzături, lovituri, zgârieturi, mâini și picioare rupte, iar mai târziu prin alcoolism, droguri, suferințe sau, în caz extrem, suicid.

O altă reacție a copilului la această injoncțiune este când acesta se simte atât de vinovat în fața părinților săi încât nu poate face nimic fără aprobarea lor, crezând că „fără mama sunt nimeni”.

Citește și:

Parentingul inconștient vs. parentingul conștient. 25 de deosebiri făcute de psihologul Gáspár György

Când copilul pierde conexiunea cu părintele, simte că îi este amenințată supraviețuirea. 10 sfaturi pentru părinți de la Gáspár György

3. „Nu fi apropiat”

Dacă un părinte descurajează copilul să se apropie de el, inclusiv prin lipsa atingerilor și a mângâierilor fizice, copilul va interpreta mesajul ca „Nu fi apropiat”. Copilul poate ajunge singur la această concluzie, în cazul divorțului părinților sau al decesului părintelui de care se simțea mai apropiat, spunându-și: „Ce rost are să fii apropiat de cineva, oricum va pleca din viața ta”. Și decide să nu mai fie apropiat niciodată de nimeni.

 

4. „Nu fi important”

Atunci când copilul este desconsiderat în mod frecvent, când i se spune să tacă, el poate percepe mesajul ca „Nu fi important”.

Acest mesaj poate fi preluat și de la școală, în special în comunitățile unde există discriminare pe diferite criterii.

 

5. „Nu fi copil”

Acest mesaj este transmis unui copil atunci când părinții lui îi cer să aibă grijă de sora/fratele mai mic sau atunci când părinții încearcă să-i învețe pe copii prea devreme să renunțe la scutec, sau spunându-le, când încă sunt copii, că doar copiii plâng.

Această injoncțiune mai poate fi dedusă și din mesaje precum:

  • „Te comporți ca un copil mic!”
  • „Ești mare, cum poți să te comporți așa?”
  • „Tu ești unicul meu sprijin.”

Copilul care preia această directivă încearcă mereu să crească. Iar odată devenit adult, nu reușește deloc să se relaxeze cu adevărat, din cauză că se simte vinovat, considerându-și dorințele și nevoile că fiind „copilărești„. Aceste persoane au dificultăți în a comunica cu copiii.

Citește și:

“Mamă, nu mă grăbi să devin adult.” 14 lucruri pe copiii ni le-ar cere dacă ar fi conștienți de nevoile lor

Copilul nu vrea să împartă jucăriile? De ce să nu îi ceri să împartă cu alții

6. „Nu crește”

Această injoncțiune se poate manifesta prin fraze de tipul:

  • „Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viață, nu te grăbi să crești mare.”
  • „Joacă-te acum, cât ești mic, căci atunci când vei crește…”

De asemenea, poate apărea atunci când tatăl încearcă să-și împiedice fiica ajunsă la pubertate să se manifeste că femeie (să se machieze, să iasă la întâlniri cu băieții etc.), și nu o mai atinge, nu o mai îmbrățișează. Astfel, copilul deduce că, dacă va crește, nu va mai fi iubit de părinți. Și poate lua decizia inconștientă de a rămâne mic și neajutorat, pentru că, din punctul lui de vedere, doar așa va fi iubit de mama sau tata.

La maturitate, persoanei îi va fi frică să-și urmeze visele, să facă ce-i place, să-și întemeieze propria familie, că să fie plăcut de părinți.

 

7. „Nu reuși”

Atunci când tatăl l-a bătut pe fiu la ping-pong și apoi, când acesta începe să-l bată, tatăl nu se mai joacă cu el, fiul poate interpreta gestul tatălui drept „Nu câștiga sau n-o să te mai plac”, care devine „Nu reuși”.

Același mesaj este transmis și de criticile constante venite din partea unui părinte perfecționist: „Nu poți să faci nimic bine” este interpretat drept „Nu reuși”.

Alte situații:

  • „Noi nu am putut face facultate, dar facem sacrificii pentru ca tu să ai studii superioare.”
  • „Nu fă asta, nu vei reuși și îți va fi rău!”

Acest copil, de regulă, învață bine, își face temele conștiincios, însă, în momentul critic al examenului, fie se îmbolnăvește în mod inexplicabil, fie se blochează și nu poate îndeplini tema.

Devenit adult, observă că este urmărit de ghinion. Totul în ce își investește energia se strică din cauza unor factori independenți de el. Și nu reușește nicidecum să termine ce a început.

Citește și:

Cei 4 Călăreți ai Apocalipsei care distrug relația dintre părinți și copii

Copilul greșește și criticile nu ajută? Cu ce să înlocuiești critica pentru a-i schimba comportamentul

8. „Nu fi tu însuți”

Această injoncțiune este transmisă de părinți atunci când spun lucruri precum:

  • „De ce nu poți fi și tu ca…?”
  • „De ce X a luat notă bună și tu nu?”
  • „Trebuie să tinzi către ideal.” etc.

Copilul va avea un sentiment permanent de îndoială în forțele proprii și îi va invidia pe alți oameni mai puternici și care au mai mult succes, adică pe oamenii ideali. Consecința este lipsa stimei de sine. Persoana va fi mereu nemulțumită de sine, va dori să semene cu altcineva, se va autocritica în mod exagerat. Va trăi cu un sentiment chinuitor de conflict interior.

Această directivă poate fi dată de părinți și copilului care are sexul „greșit”, atunci când unul dintre părinți își dorește foarte mult o fată, însă se naște un băiat sau invers.

 

9. „Nu aparține”

De exemplu, atunci când părinții se comportă ca și cum ar trebui să fie altundeva, în altă țară sau regiune, copilului îi este dificil să știe de cine sau de ce aparține și poate să simtă că nici el nu aparține acelei comunități.

De asemenea, această injoncțiune este transmisă și atunci când părinții îi spun lucruri care îl fac pe copil să se simtă foarte diferit de ceilalți:

  • „Ești atât de timid, atât de dificil!”
  • „Nu ești ca ceilalți copii.”

Copiii pot descifra acest mesaj astfel: „Nu aparține nimănui în afară de mine, deoarece ești diferit”.

Persoana care se supune acestei injoncțiuni părintești se simte mereu străină între oameni și alții pot consideră despre ea că este introvertită și timidă. Însă, ea va fi atrasă mereu de familia sa, deoarece se simte singură și inconfortabil printre ceilalți oameni.

Citește și:

Psiholog Petronela Rotar: Dacă mama nu se conectează la copil și nu-i îndeplinește nevoile, cel mic învață că lumea e un loc înspăimîntător, în care nevoile sale nu contează

Sunt copii care se gândesc la moarte. 8 indicii pentru a descoperi gândurile suicidare

10. Nu gândi

Sunt momente când părinții le spun copiilor: „N-o mai fă pe deșteptul!”, „Fă ce-ți spun, nu te mai gândi atâta”, „Nu te mai gândi la asta”, transmițându-le mesajul „Nu gândi”.

Părinții pot transmite și mesajul „Nu gândi ce gândești tu, gândește ce gândesc eu”, spunând lucruri precum:

  • „De ce să-ți mai bați capul cu toate fleacurile? Mai bine gândește-te la ce-ți spun eu.”
  • „Nu te contrazice cu mine.”

Copilul decide atunci:

  • „Greșesc mereu.”
  • „Sunt prost.”
  • „Nu pot gândi de unul singur.”
  • „Niciodată nu mă pot concentra.”
  • „Nu sunt bun la matematică.”
  • „Nu voi mai deschide gura înainte de a afla ce gândesc ceilalți oameni.”

Persoanele care au primit această directiva în copilărie își simt deseori capul gol de gânduri, iar atunci când trebuie să rezolve o problemă, au dureri de cap, ceea ce îngreunează sau face imposibil procesul gândirii. Ele au un sentiment de neîncredere față de rezultatele efortului lor intelectual și săvârșesc deseori acțiuni necugetate, după care nu înțeleg „Cum am putut face acest lucru?”.

Citește și:

“Dacă nu faci ce îți cer, îți iau telefonul!” 6 motive pentru care să NU folosești ecranele pentru a pedepsi copilul

9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]

11. „Nu simți”

Această injoncțiune este transmisă de numeroși părinți fără să vrea și fără să-și dea seama:

  • „Nu mai plânge.”
  • „Băieții mari nu plâng.”
  • „Cum îți poate fi frică de câine? Să știi că nu mușcă.”
  • „Nu mai tremura de frig, doar ești bărbat.”
  • „Suportă. Învață să nu-ți arăți suferința.”

Mesajul transmis poate fi și „Nu simți ceea ce simți, simte ce simt eu”:

  • „Mi-e frig, pune-ți un pulover.”
  • „Nu îl urăști pe frățiorul tău mai mic, ești doar obosit.”

Copilului i se transmite faptul că este greșit să-și manifeste emoțiile și că nu are voie să le simtă. Și, prin urmare, el își pune o barieră în fața emoțiilor și încetează să le mai simtă.

Persoanele care își interzic să trăiască senzațiile fizice suferă frecvent de boli psihosomatice. Iar cele care își reprima emoțiile se confruntă cu numeroase probleme emoționale care se manifestă în mod special în relațiile cu oamenii.

Citește și:

„Nu plânge! Nu mai urla!” Cum să-ți ajuți cu adevărat copilul să-și regleze emoțiile

Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii

12. „Să nu ai încredere”

Această injoncțiune este transmisă copilului atunci când părintele spune lucruri de tipul:

  • „Să nu ai încredere în nimeni, lumea e rea.”
  • „Toți vor să te păcălească.”
  • „Ai încredere doar în mine/noi (părintele/părinții).”

Auzind asemenea afirmații, copilul trage concluzia că lumea care îl înconjoară este un loc periculos și că nu e voie să aibă încredere în nimeni.

În viața de adult, această injoncțiune se manifestă prin suspiciunea permanentă a persoanei că oamenii vor să o trădeze. Această persoană are dificultăți în relațiile emoționale și sexuale. Uneori, își asumă rolul de victimă, care este permanent înșelată și părăsită de reprezentanții sexului opus. Încercând să compenseze neîncrederea în lume, persoana va depune eforturi să dețină cât mai mult control.

Citește și:

Pericolele nevăzute ale prieteniei dintre părinți și copii. 8 soluții ca să-ți păstrezi autoritatea și copilul să aibă încredere în tine

Când NU este bine să-i spunem copilului „Am încredere în tine”

Ce este cel mai dificil în cazul injoncțiunilor este faptul că ele sunt transmise inconștient de către părinți. Evident, dacă i-ai spune unei mame că îi transmite copilului sau mesajul „Nu exista”, care îl face pe copil să-și dorească să dispară, te-ar contrazice cu toată ființa să. Și va avea dreptate, deoarece pentru niciun moment nu i-a trecut prin minte așa ceva.

În plus, odată transmisă o injoncțiune și preluată de către copil, aceasta îi determină acțiunile și reacțiile în mod inconștient. De la acest nivel, ele pot fi descoperite de către psihoterapeuți și pot fi schimbate ulterior, în orice moment al vieții de adult, în cadrul unui proces de terapie.

Însă, ce depinde de noi ca părinți este să facem tot posibilul pentru a nu transmite asemenea mesaje care îi pot programa pe copii la lucruri necugetate, la accidente și chiar la boli și reacții psihosomatice.

Și, pentru ca aceste informații să te ajute într-adevăr, poți face următorul lucru. Recitește lista celor 12 tipuri de injoncțiuni și observă 2 lucruri:

  • Injoncțiunile care ți-au fost transmise ție de către părinți (vei recunoaște rapid tiparul).
  • Injoncțiunile și mesajele ascunse pe care ai tendința să le transmiți copilului/copiilor tăi.

Știind acum cât sunt de periculoase aceste mesaje, îți poți propune să observi când apare tendința de a le transmite și să le elimini din comunicarea ta cu copilul/copiii.

Și, la final, te invit să scrii, într-un comentariu, ce ai observat.

Citește și:

Cum să crești încrederea în sine a copilului. 8 pași de la psihologul Gabriela Maalouf

Oana Moraru: Copilul trebuie să trăiască emoțiile negative

Suferința care se transmite din generație în generație. Cum ieșim din tiparele transgeneraționale

 

Vrei să îți ajuți copilul atunci când simte emoții dificile? Abonează-te la newsletterul nostru și vei primi pe email un scurt ghid pdf cu o strategie din 5 pași care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte emoții dificile:

GHID DE CALMARE A EMOȚIILOR COPIILOR

 

Sursa foto: Kampus Production, Pexels

 

Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:

Canalul Whatsapp Parenting 2.0

 

 

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

121,281FaniÎmi place
295CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole