Multe dintre sfaturile privind îngrijirea, educarea și disciplinarea copiilor din cultura occidentală transmise de psihologi și specialiști sunt, de fapt, îndreptate împotriva copilului, afectându-i dezvoltarea psiho-emoțională sănătoasă, consideră cunoscutul medic și autor Gabor Maté.
Prin tehnicile de parenting recomandate în cultura occidentală, copiii sunt învățați că relația cu părintele este condiționată, iar emoțiile nu contează. “Psihologia de parenting în această cultură a devenit anti-copil”, spune medicul canadian de origine maghiară.
Gabor Maté este autor de renume mondial cu expertiză în domeniile dezvoltării copilului, traumei, adicțiilor și relației dintre stres și boli.
Canalul de YouTube Way Of Thinking a extras într-un material video câteva sfaturi utile pentru părinți de la cunoscutul autor canadian.
Citește și:
“Folosim rușinea ca pe o tehnică de parenting”. Gabor Maté, despre Time-out și rușinea care traumatizează copiii
Psihologul Gáspár György: Rușinea pe care un adult o aruncă asupra copilului îl lovește în centrul ființei sale
Potrivit acestuia, în educația unui copil, “primii 7 ani sunt cruciali. Aș spune că primii 3 ani sunt esența”.
Mesajul pe care specialistul îl transmite părinților este că, dacă reușesc să aibă primii 3 ani buni, se pot relaxa, “iar dacă nu ai primii 3 ani buni, vei practica soluții de parenting timp de decenii”.
Relația adevărată depinde de capacitatea de a fi împreună. Ce are nevoie copilul să simtă din partea părintelui
Întrebat cum arată să o dai în bară în relația cu copilul, Gabor Maté spune că știi că te confrunți cu această problemă când „nu îți găsești odihna” în relația cu copilul.
“Vei ști, deoarece aici sunt cu fiul meu și nu îmi găsesc odihna în asta. Nu știu cum să fiu aici cu el. Nu știu cum să fiu aici pentru el. Și eu am fost așa. Întotdeauna am așteptat copiii mei să crească mai mari ca să mă pot conecta cu ei din punct de vedere intelectual. Și acum avem ceva în comun. Dar simplul act de a fi, simpla stare de a fi nu le-am putut atinge niciodată cu ei”, împărtășește cunoscutul medic, care este tată a trei copii.
El îi dă drept exemplu pozitiv pe frații lui, care se comportă minunat cu copiii lor, fiind alături de ei în mod spontan.
“Eu nu am știut niciodată cum să fac asta, deoarece relația adevărată nu depinde de cuvinte. Ea depinde de capacitatea de a fi împreună. Și să întâlnesc cu bucurie prezența ta. Și te invit să exiști în prezența mea. Și sunt extrem de bucuros să te am în prezența mea” – Asta are nevoie să simtă copilul de la un părinte, subliniază autorul.
Citește și:
Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile
Creierul plin cu rușine nu poate învăța. Gabor Maté: „Școlile îi rușinează pe copii, apoi se așteaptă ca ei să învețe”
Și tații pot construi relații puternice cu copiii lor, atunci când sunt prezenți, nu doar când își vizitează copiii
Potrivit lui Gabor Maté, în general, mamele au legături mai profunde și mai frumoase cu copiii datorită faptului că sunt prezente într-o măsură mai mare alături de ei.
“Mamele formează o legătură diferită cu copiii, dar doar pentru că mamele sunt prezente cu copiii lor, în timp ce tații au tendința să-și viziteze copiii. Am în vedere că, de regulă, tatăl merge la lucru și își vizitează casa timp de câteva ore, după care o ia de la capăt în dimineața următoare”, explică specialistul.
Potrivit acestuia, “acei tați care stau acasă cu copiii lor învață cum să-și “mămicească” copiii. Așadar, nu este o chestiune de gen, ci o chestiune de relație”.
O altă diferență între mame și tați este că mamele se adaptează, lăsându-și copiii să le învețe ce au nevoie.
“Mamele își dau voie să fie învățate de copii, în timp ce tații au tendința să le impună copiilor propriile lor așteptări. Acei tați care au un trai decent, ca în țările civilizate, care au concediu de paternitate, învață să relaționeze cu copiii lor într-un mod diferit decât media celorlalți tați. Și noi putem fi învățați, însă trebuie să fim prezenți pentru training”, afirmă autorul canadian.
Citește și:
Petronela Rotar: Dacă mamele nu tratează depresia, copiii lor vor avea nevoie de psiholog
Tehnica din 3 pași care te ajută să schimbi emoțiile copilului
Fii adultul de atașament pentru copilul tău prin prezență și conectare. În caz contrar, se va atașa de prieteni și îți vei pierde autoritatea de părinte
Următorul sfat al lui Gabor Maté vizează nevoia de atașament a copiilor. Dacă aceasta nu este satisfăcută în familie, de către părinți, copilul se atașează de colegi și prieteni, iar părintele își pierde autoritatea.
“În cultura noastră, copiii au nevoie de atașament. Ei au nevoie să se conecteze cu cineva, deoarece, în lipsa acestei conectări, ei nu supraviețuiesc. În triburile din care am evoluat, exista atașament nu doar cu unul sau doi adulți, ci cu un întreg grup de adulți îngrijitori”, explică autorul.
Și continuă: “Dar în cultura noastră, îi privăm pe copii de prezența parentală în cea mai mare parte. Și creierul copilului nu poate face față golului de atașament, unde nu este nicio figură de atașament. Și în absența părintelui sau a unui adult îngrijitor, copilul va umple acel gol cu grupul de prieteni. În această perioadă, copiii devin cum mult mai atașați de cercul de prieteni decât e sănătos pentru ei. Și prietenii lor le devin modele, mentori și șabloane pentru cum să fie, cum să meargă și cum să vorbească. Și, pe măsură ce se întâmplă acest lucru, copiii se îndepărtează de părinți, deoarece ei sunt mai orientați să aparțină grupului de prieteni, care au valori diferite de cele ale părinților. Creierul copilului nu poate face față acestei concurențe. Astfel, creierul copilului va alege de fapt grupul de prieteni în loc de grupul parental.”
Citește și:
Cum înveți copilul mic să nu facă crize atunci când se înfurie?
6 moduri de a-i ajuta pe copii să fie responsabili fără să se simtă vinovați
Puterea părintelui vine din dorința copilului să-i aparțină. Nu o pierde!
Consecințele acestui fenomen “le putem vedea pe Facebook, le putem vedea în găștile de adolescenți și le putem vedea în frustrarea tot mai mare a părinților care și-au pierdut poziția de părinți”.
Conform autorului, “părinții cred că poziția lor de părinți vine din faptul că au responsabilitatea, puterea și înțelepciunea. Însă, nu vine de aici. Puterea părintelui vine din dorința copilului să-i aparțină. Atunci când copilul este motivat să aparțină grupului de prieteni, din cauză că l-am scos din contextul natural, ne pierdem puterea părintească.”
Dacă vrem să disciplinăm copiii, trebuie să-i facem discipolii noștri
Ce fac, de regulă, părinții care se confruntă cu atașamentul copiilor de prieteni?
“Creștem presiunea, pierdem autoritatea și, astfel, devenim autoritari. Cu cât mai autoritari devenim, cu atât punem mai multă presiune și cu atât mai mult ei opun rezistență. Și atunci îi etichetăm cu tulburare de opoziționism provocator (sfidător), îi numim neascultători, nedisciplinați, copii răi și obraznici. Tot ceea ce ei fac este să acționeze din dinamica de atașament”, răspunde specialistul.
Așadar, spune el, “dacă vrem să disciplinăm copiii, trebuie să-i facem discipolii noștri. Și discipolul nu este cineva căruia îi este frică de tine. Discipolul este cel care te iubește și vrea să-ți aparțină și să te urmeze”.
Disciplina este al capătul opus față de pedeapsă, subliniază Gabor Maté.
Citește și:
Oana Moraru: „Nu e niciodată vina copilului dacă este foarte neascultător”
“Mamă, nu mă grăbi să devin adult.” 14 lucruri pe copiii ni le-ar cere dacă ar fi conștienți de nevoile lor
Modelul esențial pentru educarea unui copil sănătos și echilibrat este o relație benefică cu adulți receptivi
Un lucru pe care este important să-l conștientizeze părinții este că “modelul esențial pentru dezvoltarea emoțională a copilului, precum și pentru dezvoltarea fiziologică sănătoasă a creierului este o relație benefică cu adulți receptivi. Acesta este modelul pentru dezvoltarea fiziologică a creierului și pentru dezvoltarea psihologică sănătoasă”.
În mod concret, acest lucru “înseamnă că orice faci ce subminează relația cu copilul va submina, de fapt, dezvoltarea copilului, deoarece face copilul să se simtă lipsit de siguranță. Și copiii într-o stare de nesiguranță sunt într-o stare defensivă luptă sau fugi, stare în care ei nu învață nimic. Ei doar se apără.”
Copilul care nu este luat în brațe când plânge învață că emoțiile nu contează
În continuare, Gabor Maté vorbește despre consecințele negative ale folosirii relației cu părintele împotriva copilului:
“Dacă am un copil de 2 ani, care este furios, majoritatea psihologilor și experților în parenting îți vor spune: Time out. Cu alte cuvinte, ce îți spun ei este să retragi relația de la copil ca o modalitate de a-l amenința. Și această amenințare îl va face pe copil să ți se supună”.
Potrivit acestuia, copilul ți se poate supune temporar, dar ce l-ai învățat?
“L-ai învățat că relația este condiționată, că îl accepți doar când te mulțumește. Mai mult, îl înveți că relațiile sunt instabile și nu te poți baza pe ele. Învață și că nu ești disponibil/ă pentru el atunci când se simte cel mai tulburat. De ce se comportă urât? De ce face un tantrum? Din cauză că este frustrat de ceva anume, din cauză că este furios dintr-o anumită cauză, din cauză că este nefericit. Și tu îi spui “Atunci când tu ești cel mai nefericit eu sunt cel mai puțin disponibil/ă pentru tine. Așa sunt părinții învățați să se comporte cu copiii lor. Mai mult, părinții sunt învățați să nu-și ia copiii în brațe atunci când plâng. Ce învață copilul care nu este luat în brațe când plânge? Că emoțiile nu contează. Exact opusul a ceea ce vrea să transmită un părinte iubitor”, avertizează autorul.
“Astfel, psihologia de parenting în această cultură a devenit anti-copil”, conchide Gabor Maté.
Citește și:
Țipete și tantrumuri la restaurant? 6+5 soluții pentru părinți
Nu-ți mai fie frică de tantrumuri! Abordarea contraintuitivă care face minuni. 5 motive de ce funcționează atât de bine
Dr. Shefali Tsabary: „Nu există comportament rău al copiilor”. Ce se întâmplă de fapt când copilul are comportamente neplăcute
Simți că rezonezi cu perspectivele lui Gabor Maté? Atunci, poate că ai vrea să afli mai multe despre cărțile pe care le-a scris și care se găsesc traduse în limba română:
1. „Pe tărâmul fantomelor înfometate. Prizonieri în lumea dependenței”
În bestsellerul său, Dr. Gabor Mate ne introduce în lumea promiscuă, greu accesibilă a dependenței, în suburbiile lumii, printre dependenții de droguri. Prezentându-ne această lume, el ne arată că nu este vorba o condiție medicală ce poate fi tratată în clinici și spitale. De la formele sale mai benigne, dependențele comportamentale, la cele mai maligne, care cauzează ravagii în viața intimă și socială și în corp, dependența este mai degrabă un continuum, fiecare dintre noi căzându-i pradă sub diverse forme. Este rezultatul unei istorii de viață în care mediul a influențat genetica mai mult decât vrem să acceptăm ca societate. Împletind detalii din povestea personală cu poveștile pacienților săi și cu concluziile studiilor științifice din domeniul neurobiologiei adicției, Mate invită la compasiune, flexibilitate și acceptare. El ne vorbește despre durere, despre traumă, dar și despre puterea autenticității și a relației umane.
O lucrare de o luciditate extremă, în care atât specialiștii din domeniul sănătății mintale, cât și cei implicați la nivel social în politicile de sănătate vor descoperi multă inspirație. Familiile celor afectați de dependențe severe vor găsi multe răspunsuri edificatoare.
2. „Minți împrăștiate. Originile și vindecarea tulburării de deficit de atenție”
În stilul său original, Gabor Mate ne apropie din nou de natura umană, ne face să ne simțim acasă în mintea și în corpul nostru și ne ajută să-i cunoaștem și să-i înțelegem pe cei afectați de tulburarea de deficit de atenție, cunoscută ca ADD și ADHD. Această carte este un ghid pentru părinți și pentru toți cei afectați, care a schimbat milioane de vieți. Cartea oferă informații despre originea și substratul neurofiziologic al tulburării, despre cum să creăm un mediu propice ameliorării și vindecării, despre tratamentul medicamentos și psihologic, despre adulții cu AD(H)D. Și ne dă speranță: tulburarea nu este o sentință pe viață. Este un deficit de dezvoltare. Și stă în puterea noastră să creștem și să ne ajutăm și copiii să o facă.
3. „Când corpul spune nu. Costul stresului ascuns”
Această carte reprezintă un studiu aprofundat, revelator, plin de informații utile despre stres și influența lui asupra sănătății noastre psihice și fizice.
Nu există oameni care să nu fi trecut prin episoade de stres acut, fie el provocat de fenomene exterioare, fie produs din cauze interioare. Boala secolului al XXI-lea ne-a făcut pe toți să simțim măcar de câteva ori în viață că am ajuns la capătul puterilor, determinându-ne să luăm măsuri urgente pentru a restabili echilibrul. După câteva decenii de carieră medicală, în care a urmărit legătura dintre stres și boală, Gabor Mate a adunat laolaltă poveștile pacienților săi, le-a confruntat cu studiile clinice recente și a dezvăluit consecințele imediate, deseori ignorate, ale stresului de zi cu zi. Cartea este un semnal de alarmă și o pledoarie pentru medicina biopsihosocială, una dintre cele mai bune căi prin care ne putem elibera de această cumplită afecțiune a epocii noastre.
4. „Mitul normalității. Trauma, boala și vindecarea într-o cultură toxică”
Acest volum semnat de Gabor Mate în colaborare cu fiul său, Daniel Mate, este o investigație revoluționară a surselor bolilor, o critică încurajatoare a modului în care societatea poate favoriza dezvoltarea afecțiunilor cronice, dar și o cale către sănătate și vindecare. Cartea tratează: tensiunea dintre atașament și autenticitate exprimată prin deconectarea de sine; amprenta traumei și a stresului cronic în societate; modurile în care ideea de normalitate a culturii occidentale moderne subminează bunăstarea și dezvoltarea; conexiunile dintre emoții și sistemul nervos si imunitar; aspectele profunde ale compasiunii și calea spre reconectare.
Sursa foto: Captură video YouTube
