În societate, apar tot mai multe conflicte. Mulți tineri înjură, ridică tonul, amenință, își atacă părinții și profesorii sau amenință cu sinuciderea. Pare o imagine apocaliptică în care părinții acuză școală, societatea, iar școala dă vina pe părinți.
În opinia psihoterapeutului Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life, părinții uită, de multe ori, că sunt adulți și că această generație este adusă pe lume de noi, părinții, că noi suntem modelele lor și că ei, copiii noștri, sunt oglindă noastră.
„Ce am sădit în ei asta a rodit. Este mai ușor să-i acuzăm decât să vedem ce se petrece cu ei, cum se simt, care sunt adevăratele lor nevoi. Consider că pentru sănătatea copiilor noștri este vital să ne asumăm rolul de părinți conștienți. Să înțelegem că, până nu ne rezolvăm noi ca adulți problemele, nu putem să le cerem să fie exemplari. Părinții au rolul de a oferi siguranță, protecție, susținere, apreciere, acceptare, hrănire, înțelegere, iubire necondiționată. 90% din educația emoțională eficientă se face cu încurajări, nu folosind critica, amenințarea, bătaia. Unde creștem cu bătaie sau critici creștem copilul-durere sau copilul-problemă. Dacă la început se teme de părinte, mai târziu învață să devină agresiv, să îl înfrunte. Apoi să devină agresiv în orice conjunctură”, a explicat psihoterapeutul Maria Verdi, într-un comunicat de presă.
Citește și:
Cele 5 emoții care îi blochează pe copii în mediocritate
„Nu plânge! Nu mai urla!” Cum să-ți ajuți cu adevărat copilul să-și regleze emoțiile
Copiii și adolescenții, modelați prin atenție
Specialista în sănătatea mintală afirmă că, din practica terapeutică, a sesizat că, atunci când lucrează cu cei mici sau cu adolescenții, ei pot fi modelați foarte ușor, învață bunele maniere și le aplică, le crește încrederea, devin sociabili și buni.
Totuși, dacă se lucrează doar cu copilul, iar acasă nu se schimbă comportamentul parental toxic, copilul riscă să recadă în scenariul de viață dăunător sănătății lui emoționale.
„Reiese de aici că putem avea o generație tânără sănătoasă psihic, emoțional doar când și dacă adulții conștientizează că ei au nevoie de vindecare. Nu este suficient să ne controlăm emoțiile, stresul, dacă nu învățăm să le gestionăm. Iar singuri nu o putem face. Nu poți repara ceva cu energia cu care ai stricat acel ceva. Pentru vindecarea copiilor noștri, este necesar să ne vindecăm noi copilăria, iar aceasta se face doar în cabinete de specialitate. Cu siguranță, sunt benefice sportul, respirația, cărțile și filmele motivaționale, conferințele, dar toate acestea nu pot vindeca traumele care sunt adânc înrădăcinate și ținute sub control de teama ridicolului sau vulnerabilității”, a mai precizat psihologul Maria Verdi.
Citește și:
Cum să fii o mamă calmă. 2 tehnici care îi ajută pe copiii mici să-și regleze emoțiile
Care sunt nevoile copilului. Gáspár György prezintă 10 dimensiuni holistice ale dezvoltării copilului
15 reguli de bază pentru a deveni un părinte conștient
Psihologul citat consideră că aceste vulnerabilități pot fi anticipate și gestionate dacă părintele conștientizează 15 factori indispensabili pentru a crește copii sănătoși din punct de vedere al inteligenței emoționale, care mai apoi să devină părinți sănătoși emoțional capabili să perpetueze specia.
1. Înainte de a deveni părinți, trebuie să privim adânc în noi dacă suntem cu adevărat pregătiți nu doar fizic, material, medical, ci și din punct de vedere psihic, emoțional.
„Relația de cuplu este primul copil al celor doi. Cum îngrijesc relația, la fel vor face și cu viitorul copil. Un copil presupune timp, nopți nedormite, atenție, dragoste necondiționată. La început, totul se învârte în jurul lui. Dacă părinții nu se conectează, nu au timpul necesar pentru copil și apelează multă vreme la bunici, bone sau alte persoane, copilul va trăi starea de abandon, de respingere sau orice altă rană. Va avea mai multe modele parentale, dar nu va avea baza rădăcină în mama și tata. Ulterior, în viață, atunci când va avea nevoie de siguranță, comunicare, înțelegere, o va căuta în alte relații decât în relația cu părinții”, a explicat directoarea Centrului ReCreation Life.
2. Toate stările emoționale ale mamei și cuplului sunt preluate de copil.
„Orice ton ridicat, țipăt, ceartă, nemaivorbind de bătăi și alte abuzuri în cuplu, sunt trăite inclusiv de copil. Apare în mintea copilului o mare confuzie: părintele care ar trebui să îl protejeze, să îl apere, tocmai el îl supune agresivității. Frica, vina, furia și toate emoțiile negative îi induc copilului stilul de atașament dezorganizat. Când va crește, ca adult, va deveni agresiv sau va genera momente în care să fie agresat”, consideră psihologul.
Citește și:
Parentingul inconștient vs. parentingul conștient. 25 de deosebiri făcute de psihologul Gáspár György
Aware Parenting. Cele 10 principii ale parentingului conștient
3. Copilul nu vine pe lume să dea un sens vieții, nu este salvatorul nostru, nu vine pe lume să vindece cuplurile ajunse în pragul despărțirii, nu vine să împlinească neîmplinirile părinților.
„Dacă facem din el un salvator al unei vieți neîmplinite, cu siguranță va deveni o victimă, i se va reproșa mai târziu că pentru el s-au făcut sacrificiile și uite cum își răsplătește părinții. Iar el va trăi vină, rușine, furie”, a afirmat specialista citată.
4. Atenție la ce doriți să aduceți pe lume.
Dacă ați dorit o fetiță, iar universul v-a dăruit băiat și trăiți regrete, amprentați din prima zi copilul cu rana respingerii, va trăi cu drama că este un eșec, că nu corespunde. Potrivit psihologului, unii părinți merg mai departe și îi spun băiatului „fata mamei”, îl îmbracă cu rochii, cu accesorii de fetițe și nu este de mirare, pentru a corespunde la nivel inconștient părinților, băiatul mamei poate deveni homosexual.
5. Dormitorul și patul matrimonial sunt pentru părinți.
„Relația intimă se desfășoară în intimitate. Nu-i faceți martorii plăcerii voastre chiar dacă sunt foarte mici. Creierul memorează, nu procesează până la 3 ani. Dar copilul înțelege din asta că tata îi face rău mamei. Mai târziu, dacă este băiat, are toate șansele să nu facă rău femeii și va evita relația sexuală. La fete apar complexe, stări de abuz când își reamintesc relația intimă a părinților. Dragi mame, nu dormiți în pat cu băieții voștri, dragi tați, nu dormiți cu fetele voastre, nu-i sărutați pe gură și în alte zone erogene. Din punct de vedere psihologic, fără să realizați, îi transformați în partenerii voștri. Acestea sunt cauze ale complexului Oedip sau Electra”, a precizat Maria Verdi.
Citește și:
Cele 3 moduri în care oamenii își gestionează greșit emoțiile. Mecanismul renunțării la sentimente, de la David R. Hawkins
Educația emoțională a copiilor: Principalele 3 blocaje ale părinților
6. Dacă ai mai mulți copii, dăruiește-le aceeași atenție, astfel încât toți să se simtă la fel de iubiți și doriți.
Începând de la iubire sau atenție și până la lucruri materiale, oferă cu aceeași măsură tuturor.
„Educați-i să fie uniți, faceți împreună activități care să mențină familia unită. Nu există durere mai mare decât să vezi o familie mare destrămată. Sunt multe cazuri când, la vârsta adultă, copiii se judecă ani de zile prin tribunale pentru moștenire sau când copiii se judecă cu părinții pentru drepturile succesorale. Frustrările din copilărie devin răzbunările adultului. În realitate, ei își doresc să simtă că aparțin familiei care i-a exclus”, a afirmat directoarea ReCreation Life.
7. Nu-i oferi hiperprotecție.
Copilul hiperprotejat devine adolescentul, apoi adultul lipsit de încredere, frustrat, neputincios, agresiv pasiv sau activ. „Fiți prezenți în realitatea lor, educându-i, protejându-i și, în același timp, lăsați-i să exploreze. Să cadă, să se ridice, să încerce, să eșueze, să o ia de la capăt până învață din propriile lor experiențe. Lăsați-i să descopere ce le place, să devină creativi. Mai târziu să-și aleagă profesia în care se regăsesc și o fac cu drag. Să experimenteze relațiile și să își aleagă singuri partenerul de viață”, recomandă Maria Verdi.
8. Să fim atenți la cum ne comportăm noi cu părinții noștri ajunși la vârsta a treia.
Îi respectăm și îi iubim sau îi uităm și îi abandonăm? Vom primi același tratament când vom ajunge la bătrânețe. Primești ceea ce dăruiești.
Citește și:
Cum cultivăm inteligența emoțională a copilului. 3 pași de la psihologul Lenke Iuhoș
Cei 4 Călăreți ai Apocalipsei care distrug relația dintre părinți și copii
9. Copilul nu este terapeutul sau părintele nostru pe care să ne descărcăm.
„Nu facem din el minge de ping-pong când relația de cuplu este tensionată, nu îi vorbim despre cât de rău și neatent este tata sau cât de iresponsabilă este mama. Indiferent ce i se va spune, el își iubește ambii părinți și va trăi o mare dezrădăcinare dacă este pus în fața unei despărțiri, a unui divorț. Trauma abandonului va fi dusă mai departe în viitoarele lui relații de cuplu. Va abandona din frica de a nu fi abandonat sau va fi abandonat până își va rezolva această traumă”, a explicat psihologul Maria Verdi.
10. Să fim atenți la toate discuțiile din casă.
Vorbind repetitiv sau certându-ne din cauza banilor, datoriilor, cheltuielilor, îi inducem copilului nesiguranța zilei de mâine, îl programăm din start cu lipsa prosperității. Apoi, va alerga prin viață după câștiguri, posesiuni și, chiar și când le va dobândi, va fi tot nefericit, consideră psihologul citat.
11. Educați-va băieții astfel încât să respecte și să protejeze fetele.
„În ultimii ani, a crescut îngrijorător abuzul domestic, femeile sunt tratate că un bun de consum. Relațiile de scurtă durată au luat amploare în locul relațiilor longevive prin neimplicarea totală a partenerilor. Majoritatea relațiilor se termină după consumarea relației erotice. Educați-vă fetele să se prețuiască. Prin exprimarea inconștientă a nonvalorii, multe femei se oferă ca un bun de consum doar pentru un strop de atenție, de iubire. De cele mai multe ori, rămân în relații toxice în care sunt umilite, chiar abuzate”, a avertizat Maria Verdi.
Citește și:
Cele mai periculoase 12 cuvinte pe care le poate auzi un copil de la părinții lui
Oana Moraru: Copilul trebuie să trăiască emoțiile negative
12. Copilul se crește de mic cu împlinirea nevoilor aferente vârstei.
Un copil nu are nevoie de multe să fie fericit. „Părinții care compensează lipsa fizică în relația cu copilul cu cadourile și banii, cu stilul de creștere prinț-prințesă, îi induce acestuia credința că totul i se cuvine. Va căuta în toate relațiile ca ceilalți să îi ofere. Acest tip de copil este egoist, posesiv, nu dorește să împartă lucruri, afecțiune. Păstrează doar pentru el, crezând că i se cuvine totul”, a spus psihoterapeutul citat.
13. Copilul nu are nicio vină că părintele muncește foarte mult și vine acasă obosit, stresat.
„De obicei, în urma stresului profesional, cei de acasă suportă țipete, injurii, pedepse, neatenție. Înainte de a intra în casă, lasă toate ale muncii acolo, iar acasă activează-ți calitatea de părinte. Păstrând aceste comportamente negative, copilul crește cu credința că a munci este greu, este ceva rău. Nu este de mirare că o parte din tânăra generație dorește salariu mare și muncă redusă”, a explicat psihoterapeutul Maria Verdi.
14. Nu îl învăța jocuri violente, nu îi spune să bată, să înjure.
Învață-ți copilul să comunice, să găsească soluțiile pe cale amiabilă.
„Omul puternic nu este acela care rezolvă cu pumnii, cu amenințările. Comunică permanent cu el și interesează-te ce fel de relații are la școală, ce fel de prieteni are. Nu îl controla, fii doar prezent în viața lui mai ales atunci când merge în colectivitate. Dacă acasă nu găsește înțelegere, comunicare, începe să se ascundă, să mintă și poate fi prins ușor, din cauza vulnerabilității lui în grupuri unde se consumă droguri, alcool, jocuri, sexualitate, prostituție”, avertizează specialista citată.
15. Orice copil care devine dependent sau care dobândește o tulburare de comportament o poate moșteni genetic sau o poate învăța de la cei cu care petrece mult timp.
„Dacă absența voastră este înlocuită de tabletă sau jocurile pe telefon, dacă părintele folosește foarte des internetul, jocurile, alcoolul, copilul are toate șansele să devină dependent. Și cum adicția este ca o caracatiță, de la o anume dependență se poate extinde la toate formele de adicție. Insuflați-le spiritul de familie. Deveniți părinții de care ați avut nevoie în copilărie. Familiile unite, fericite devin puternice și nimic din exterior nu perturbă copilul. Acel copil crește armonios, inteligent intelectual, emoțional, lipsit de conflicte interioare, relaționează asertiv, este sociabil, bun, tolerant, înțelegător, are încredere în el, în ceilalți, în viață. Are toate șansele să trăiască autentic împlinirea și succesul”, conchide psihoterapeutul Maria Verdi, directoarea Centrului ReCreation Life.
Citește și:
Gáspár György: Emoțiile nu se „controlează” și nu se „corectează”. Emoțiile se simt! Regula din 4 pași
Cea mai sigură metodă pentru a-ți proteja copilul de traumele emoționale
Psihologul Diana Stănculeanu prezintă simptomele tulburărilor emoționale la copii și adolescenți
Dacă dorești să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:
Sursa foto: Vlada Karpovich, Pexels
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
