Sunt multe contexte în care copilul nu este puternic emoțional, deși pare să fie așa. Părinții au nevoie să știe să facă diferența.
Din ce în ce mai multe persoane au aflat, în ultimii ani, că abilitatea fără de care succesul în lumea de astăzi nu e posibil este inteligența emoțională (EQ). Astfel, tot mai mulți părinți își doresc să educe la copiii lor abilitatea de a-și gestiona eficient emoțiile. Din ce în ce mai mulți părinți își doresc pentru copiii lor să fie puternici emoțional.
Însă, în această dorință a părinților, noile cunoștințe despre inteligența emoțională se împletesc cu vechile credințe despre ce presupune a fi puternic emoțional.
Decenii la rând, emoțiile au fost considerate punctul slab al oamenilor. Manifestarea emoțiilor a fost considerată, – și încă este, în multe familii, – o slăbiciune.
La polul opus, reprimarea emoțiilor, urmarea deciziilor raționale în defavoarea celor emoționale au fost considerate o dovadă de putere interioară.
Și, dacă fetele și femeile nu erau judecate atât de aspru pentru manifestarea emoțiilor, pentru băieți și bărbați era, de multe ori, o rușine să-și exprime emoțiile. Însă chiar și fetele și femeile, considerate mai emotive prin natura lor, dacă doreau să fie considerate puternice, trebuiau să-și înfrângă emoțiile, să și le reprime.
Ceea ce nu știau oamenii era că reprimarea emoțiilor avea efecte negative puternice asupra psihicului, asupra comportamentului, în plan emoțional și, în consecință, chiar și în plan fizic, ducând la apariția a numeroase boli.
Un copil puternic emoțional NU este cel care:
nu plânge când s-a lovit
nu își exprimă furia
nu pare afectat când are conflicte cu prietenii
este mereu zâmbitor și fericit
face tot posibilul ca părintele lui să se simtă mai bine
Un copil puternic emoțional NU este cel care pune capac peste emoțiile dificile și învață să nu le mai simtă, ci cel care, cu ajutorul părinților, își acceptă propriile emoții și învață să și le gestioneze.
Un copil puternic emoțional NU este cel care învață să poarte o mască în fața părinților, a societății, ci cel care învață, sub ghidarea părinților, să fie autentic și să-și găsească locul potrivit în familie, în societate și în lume.
Un copil puternic emoțional NU este cel care își asumă responsabilitatea pentru disconfortul emoțional al părinților lui, ci cel care este învățat de către adulții de lângă el că fiecare persoană este responsabilă de propriile emoții, de propriile stări și de propriile acțiuni.
Atunci când copilul se simte abandonat de către adulții care îl îngrijesc în fața emoțiilor dificile pe care le simte și este pus în situația de a se descurca singur cu ele, deși nu are încă abilitățile potrivite, de cele mai multe ori, apare trauma.
Iar un copil traumatizat și rănit nu este un copil puternic emoțional, ci un copil care are mare nevoie de ajutor pentru a-și vindeca rănile emoționale și pentru a învăța să trăiască în pace cu propriile sale emoții. Abia apoi dobândește capacitatea, pregătirea și abilitatea de a susține alte persoane de lângă el.
Deoarece vara se apropie, părinții și copiii vor să știe exact când începe vacanța de vară 2022.
Așadar, preșcolarii și școlarii vor intra în vacanța de vară începând cu data de 11 iunie. Astfel, ziua de vineri, 10 iunie, este ultima zi de școală pentru elevi, potrivit ordinului ministrului Educației privind structura anului școlar 2021-2022.
Încheierea anului școlar pe 10 iunie este valabilă pentru:
copiii din grădinițele de stat
elevii din clasele primare
elevii claselor a V-a – a VII-a
liceenii claselor a IX-a – a XI-a
Excepție de la aceste prevederi fac clasele terminale din învățământul liceal și clasele a a VIII-a.
Astfel, pentru clasele a VIII-a, anul școlar se încheie pe data de 3 iunie 2022. Începând cu data de 14 iunie, absolvenții de gimnaziu vor da examenele de Evaluare Națională, care se vor încheia pe 17 iunie. Pe 30 iunie, vor fi afișate rezultatele finale după contestații, conform calendarului stabilit de Ministerul Educației.
În ceea ce privește absolvenții de liceu, pentru ei anul școlar se încheie la data de 27 mai 2022. Este vorba despre elevii din:
clasa a XII-a zi
clasa a XIII-a seral și frecvență redusă
Examenele de Bacalaureat 2022 se desfășoară între 6 și 23 iunie. Rezultatele finale vor fi afișate pe 1 iulie, conform calendarului examenului de Bacalaureat 2022.
Astăzi, încep înscrierile la Bacalaureat pentru elevii claselor a XII-a și a XIII-a care urmează să susțină examenele în sesiunea iunie-iulie. Perioada de înscriere se va încheia pe 27 mai.
Acte necesare pentru înscrierea la examenul de Bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2022:
Iată lista actelor necesare pentru înscrierea la examenul de Bacalaureat 2022, publicată de Inspectoratul Județean Ilfov:
Dosar
2 fotografii ¾
Copie Certificat de naștere și Carte de identitate
Foaie matricolă
Cerere-tip (se completează la secretariatul unității școlare absolvite)
Adeverință recunoaștere probe (pentru candidații din seriile anterioare)
Cerere către inspectorul școlar general (pentru candidații din alte județe)
Astăzi, încep înscrierile la Bacalaureat pentru elevii claselor a XII-a și a XIII-a care urmează să susțină examenele în sesiunea iunie-iulie. Perioada de înscriere se va încheia pe 27 mai.
Câteva abilități de bază îi scot pe părinți din orice încurcătură în relația cu copilul
Vineri, m-am trezit ca de obicei, i-am pregătit copilului micul dejun, l-a mâncat, apoi mi-a spus că îl doare capul. I-am măsurat temperatura: 37,1. Nu l-am mai dus la școală. Brusc, tot programul meu s-a dat peste cap și în fruntea listei de priorități a urcat sănătatea copilului.
Câteva ore mai târziu, după ce i-am făcut un ceai, i-am dat cu spray cu propolis în gât și îngrijorarea a mai scăzut, am conștientizat cât de repede m-am adaptat la schimbarea de program și că, înainte să fiu mamă, nu aveam această abilitate atât de dezvoltată.
Adaptabilitatea este doar una dintre abilitățile de bază ale unui părinte care ușurează procesul de îngrijire, creștere și educare a unui copil. Lista poate fi foarte lungă, însă am ales să-ți vorbesc, în acest articol, despre 7 abilități de bază care ușurează meseria de părinte și fără de care a fi părinte poare fi extrem de stresant și chinuitor.
Iată care sunt 7 abilități fără de care a fi părinte e un chin:
1. Adaptabilitatea
Viața cu unul sau mai mulți copii lângă tine presupune, de multe ori, schimbări bruște de planuri. În mod special, atunci când sunt mici. Doarme mai mult decât de obicei și nu mai reușești să ajungi la întâlnirea cu o prietenă. Sau v-ați dus cu toții la o petrecere (nuntă, botez, aniversare), de unde trebuie să pleci cu muult înainte de tort din cauză de: plânsete, somn, uitat/pierdut/stricat jucăria preferată, căzături, lovituri etc. Nemaivorbind de momentele când face brusc febră, tuse, muci, otită, amigdalită, vomită sau orice altceva care necesită atenția și prezența ta.
Un părinte care nu reușește să se adapteze la schimbările de planuri și program devine irascibil și nervos, deoarece este atașat de planurile pe care și le făcuse și nu acceptă că lucrurile se schimbă.
Astfel, atmosfera în familie devine și mai tensionată. În plus, atenția părintelui este îndreptată către a-și realiza planurile anterioare sau a păstra imaginea pe care a gândit-o înainte, în loc să fie folosită pentru a rezolva problema nou apărută.
Unul dintre secretele care mă ajută pe mine să mă adaptez la noul context și pe care l-am învățat mai greu este următorul: Cu cât mai repede accept schimbarea de planuri și noua realitate, cu atât mai bine gestionez provocările care au apărut.
Îți voi împărtăși, într-un articol viitor separat, mai multe soluții care ne ajută să devenim părinți care se adaptează ușor schimbărilor.
2. Răbdarea
Nu știu dacă există pe lume vreun părinte a cărui răbdare să nu fi fost pusă niciodată la grea încercare. Uneori, copilul îți cere să-i citești de zeci de ori la rând aceeași poezioară, sau să te joci același joc cu el ore la rând. Alteori, îi spui de 10 ori să (înceteze să) facă un lucru, însă fără niciun efect.
În asemenea momente, e esențial să ai răbdare. Deoarece doar atunci când îți păstrezi calmul și răbdarea, îți poți accesa cunoștințele de parenting pe care le-ai acumulat până acum. Doar atunci când ai răbdare, te bucuri de rezultatul investițiilor tale de timp, energie și bani în articole, cărți și cursuri de parenting.
Părinții care nu au răbdare ajung să țipe la copiii lor sau chiar să le dea câte o palmă, complicând astfel procesul de educație. Enervându-se și ridicând tonul, părinții perpetuează modelele de educație învățate în copilărie, cu efecte negative pe termen lung asupra copiilor lor: lipsa încrederii în sine, frică, sentimente de respingere, de abandon, de nedreptate etc.
Dacă ar fi să aleg o singură soluție pentru a avea mai multă răbdare cu copilul/copiii tăi, aceasta ar fi să ai grijă constant să-ți reumpli rezervorul cu energie. Cel mai simplu mod de a avea energie este să îți faci timp pentru tine și pentru activitățile care îți plac și care te încarcă.
3. Asumarea
Conform definiției din dicționar, asumarea presupune a lua ceva asupra sau pe seama sa, a se angaja să îndeplinească ceva. În realitate, deși au anumite roluri și fac anumite acțiuni, foarte multe persoane nu și le asumă cu adevărat. A face ceva neasumat înseamnă a face fără a da 100%, a face cu implicare parțială sau fără implicare. De aceea, în lipsa asumării, rolul de părinte poate fi un chin.
De exemplu, mulți părinți au un copil fie neașteptat, fie pentru că „așa trebuie”, „e deja timpul”, fie pentru că nu sunt conștienți ce presupune rolul de părinte, ei nefiind, de fapt, pregătiți și dornici cu adevărat să fie părinți.
Pentru asumare reală, este nevoie ca persoana să aibă o anumită maturitate emoțională, deoarece asumarea presupune responsabilități.
Responsabilitățile de mamăpresupun foarte mult timp, energie și lucru cu sine, mai ales în primii ani de viață ai copilului, când acesta este dependent de mamă și își formează atașamentul.
Responsabilitățile de tatăpresupun așezarea într-o masculinitate matură, capacitate de conținere și de suport a femeii sale și a copilului/copiilor.
O persoană neasumată încearcă fie să paseze responsabilitățile sale altora, fie le face cu o mare frustrare și suferință, cu un mare consum psiho-emoțional.
Astfel, un părinte neasumat încearcă să reducă timpul petrecut cu copilul său și așteaptă mereu să se implice altcineva (celălalt părinte, bunicii, bona, grădinița, școala etc.). Atenție, asta nu înseamnă că o mamă nu are nevoie de ajutor. Dimpotrivă, ca mame avem nevoie de ajutor. Diferența o face momentul când cerem ajutorul și spațiul din care o facem.
Un părinte asumat iubește să petreacă timp cu copilul său. El știe că, în acele momente, pune bazele încrederii copilului în el și în lume. Cere ajutor atunci când are într-adevăr nevoie și după ce i-a oferit copilului său timp, prezență, conținere, iubire, conectare.
Spre deosebire de un părinte neasumat pentru care timpul petrecut cu copilul, gestionarea provocărilor emoționale este o corvoadă și care caută cât mai des să implice alte persoane în procesul de educație.
Un alt aspect al lipsei de asumare a părinților se vede în relația cu copiii lor și scoate în evidență imaturitatea emoțională. Neasumându-și pe deplin rolul de părinte, unele mame sau tați se ceartă cu copiii și negociază cu ei de la egal la egal, fără a manifesta autoritate părintească și fermitate. Asta se întâmplă din cauza rănilor emoționale nevindecate ale părinților, pe care copiii le zgândără prin ceea ce spun sau fac.
Un părinte asumat lucrează cu el însuși pentru a-și vindeca rănile emoționale, pentru a încheia procesul de maturizare emoțională. El știe că este modelul de bază pentru copilul său/copiii săi.
Un părinte asumat nu se așteaptă ca cei mici să-i rezolve problemele. Nu se așteaptă să fie ascultat înainte de a oferi copilului ascultare.
Un părinte asumat știe că educația copilului este un proces succesul căruia este strâns legat de propria sa educație, asumare și maturizare.
4. Empatia
Cu toții am fost odată copii. Timpul a trecut și am devenit adulți cu griji, responsabilități, probleme de rezolvat. Mulți adulți au uitat ce gândeau și cum se simțeau în copilărie, nereușind să țină cont de punctul de vedere al copilului lor astăzi.
Empatia unui părinte este capacitatea de a se transpune în papucii copilului său, de a-l înțelege într-un mod profund, de a simți ce simte copilul.
În lipsa empatiei, părintele nu înțelege de ce copilul nu îl ascultă, de ce vrea să îmbrace o haină și nu alta sau de ce se încăpățânează să facă un anumit lucru. Nu înțelege de ce face crize aparent din nimic, de ce plânge când are ceea ce el, părintele, nici nu visa să aibă.
Atunci când părintele nu înțelege punctul de vedere al copilului, când nu vede cauzele reale ale comportamentelor lui, devine rigid și autoritar. Iar copilul se simte neînțeles, respins, neiubit, neacceptat. Simte frică și își creează strategii de a rezista care pot presupune reprimarea emoțiilor, negarea unor părți din sine, minciuna, exprimarea furiei în medii în care își permite să o facă, depresia etc.
Iată un exercițiu simplu pentru a-ți dezvolta empatia și pe care îl poți aplica atunci când simți că nu înțelegi comportamentului copilului:
Imaginează-ți că ești copilul tău – că ai vârsta lui, că porți hăinuțele copilului și că faci exact ceea ce face el. Din papucii copilului, privește-ți părintele (adică, pe tine) și observă cum te simți când părintele tău îți spune ce ai auzit sau când face ceea ce tocmai a făcut. Și, din papucii copilului tău, întreabă-te ce simți? Ce nevoi neîndeplinite ai? De ce anume ai nevoie ACUM pentru a te simți mai bine? Când primești răspunsuri la aceste întrebări, poți reveni în momentul prezent pentru a reevalua situația și a-ți schimba strategia cu copilul.
Multe mame simt că, de când au copii, au devenit mai organizate și mai eficiente decât erau înainte. Realitatea este că, atunci când ai copii, fiecare minut e prețios. Abilitatea de organizare este de mare ajutor atât pentru mamă, cât și pentru copil/copii.
Pentru mamă, organizarea activităților zilnice, săptămânale și lunare îi dă un confort, deoarece scoate planurile și dorințele din cap, le pune pe hârtie și ia decizii referitoare la ele: când le-ar putea realiza, ce mai are nevoie pentru asta, cum le-ar putea combina între ele etc. Atunci, multe dintre activitățile de care simțea că nu are timp devin posibile.
Pentru copii, organizarea și rutina sunt esențiale. După ce reușești să-i creezi copilului un program, o rutină zilnică, o rutină de somn, lucrurile devin cu mult mai ușoare. Atunci când copilul știe ce urmează, el este mai relaxat și se simte în siguranță.
În schimb, un program haotic și impredictibil poate genera la mamă stări de grabă, presiune, anxietate, sentimentul de nereușită. Iar la copil poate conduce la anxietate, nesiguranță, sentimentul de nedreptate sau de trădare, când i-ai promis că veți face ceva împreună și nu ai mai reușit.
6. Comunicarea
Abilitatea de comunicare este foarte importantă în toate relațiile noastre, cu atât mai mult în relația cu copiii noștri. Pe lângă faptul că suntem modele pentru ei, ne dorim să construim cu ei relații frumoase, bazate pe iubire, încredere și respect reciproc, lucru pe care nu îl putem realiza printr-o comunicare defectuoasă.
Cei 3 piloni de bază ai unei comunicări eficiente sunt, așa cum am învățat în școala de coaching:
Prezența – a fi prezent cu corpul, cu mintea și cu sufletul atunci când comunici cu copilul
Ascultarea – să lași deoparte propriile tale gânduri și griji, eliberând în tine spațiul în care copilul tău se poate exprima și simți ascultat cu adevărat
Non-judecata – orice ar spune copilul, nu te grăbi să-l critici sau să-i dai un sfat. Înainte de toate, copilul are nevoie să se simtă înțeles și acceptat. Abia apoi se poate deschide să asculte ce ai de spus.
Acești 3 piloni te vor ajuta să folosești eficient nenumăratele tehnici de comunicare pe care le știi deja sau pe care le poți găsi în cărți, în cursuri și pe internet.
7. Încrederea
Nu știu cum ai putea crește un copil echilibrat dacă nu ai încredere în el. E la fel de greu precum este să ai o viață împlinită atunci când nu ai încredere în tine. De fapt, părinții care nu au încredere în copiii lor sunt cei care nu au încredere nici în ei înșiși. Rezultatul este că nici copiii lor nu au încredere în ei.
Un aspect al încrederii este și credința în Divinitate, într-o forță superioară care organizează Universul, astfel încât fiecare dintre noi trăim, în fiecare moment, cea mai bună realitate posibilă. Poți admite că, deși sunt lucruri care te nemulțumesc în viața ta, se poate și mai rău, nu-i așa? Desigur, se poate și mai bine – aceasta e o direcție bună de gândire. Și ne putem îmbunătăți viața începând cu a fi recunoscători și a aprecia ceea ce avem deja în viața noastră.
Ce sabotează foarte mult părinții și relațiile lor cu copiii este frica, pe care cineva a definit-o drept credința în rău.
Părinții nu au încredere în copiii lor deoarece le este teamă că ceva rău li se va întâmpla.
Fără a te minți pe tine, recunoscându-ți gândurile și trăirile reale, atunci când observi la tine frică și neîncredere în copilul tău sau în tine, le poți privi ca pe oportunități de lucru cu tine, ca pe oportunități de evoluție.
O tehnică pe care o poți încerca este să-ți spui, când simți că este potrivit pentru tine: „Aleg să am încredere”. Și să observi apoi ce simți în corp, ce credințe se trezesc, ce din tine se opune. Sau poate că nu se va opune nimic și vei reuși să ai încredere cu adevărat în contextul respectiv.
Încrederea este o alegere și poți ajunge la ea pornind pe acest drum, prin lucru cu tine.
Nu ne naștem părinți și nu ne învață nimeni să fim părinți. Și, chiar dacă ne-ar învăța cineva, noi suntem diferiți, copiii noștri sunt diferiți, astfel încât cele mai eficiente strategii și tehnici de parenting e firesc să fie diferite de la o familie la alta.
Tocmai de aceea, putem alege să ne preocupăm de dezvoltarea abilităților care ne ajută să fim cei mai buni părinți pentru copiii noștri. Având abilități precum adaptabilitatea, răbdarea, asumarea, empatia, organizarea, comunicarea și încrederea, ne putem conecta la un nivel profund cu copiii noștri. La acest nivel profund, tehnicile sunt secundare. Primează iubirea și relația.
Care dintre aceste 7 abilități despre care am vorbit în articol reprezintă o prioritate pentru tine în acest moment?
Nu îți face prea multe griji dacă bebe nu vrea să facă baie: sunt diverse soluții care te pot ajuta
Cei mai mulți bebeluși se simt foarte bine în apă. Însă, nu este cazul tuturor. Ce faci atunci când bebe nu vrea să facă baie?
Te invit să descoperi, în acest articol, mai multe soluții aplicate de părinții care s-au confruntat cu aceeași situație și care au găsit o rezolvare. Unele dintre ideile pe care le vei citi mai jos pot funcționa și pentru micuțul tău.
Pentru a lua maximum din acest articol, mai întâi citește-l până la final, după care alege câteva idei pe care să le pui în aplicare începând de astăzi, până când reușești să-ți ajuți bebelușul să adore băița!
De fapt, scopul băiței bebelușului nu este doar spălarea pentru a păstra corpul curat. Un alt scop important este să creăm un ritual de seară plăcut și liniștitor.
Sunt, însă, unii bebeluși care încep să țipe atunci când aud, văd sau simt apa de baie. Așadar, dacă și micuțul tău are asemenea reacții la vederea băiței, nu ești singurul părinte aflat în această situație.
Îți vin în ajutor alte mame și tați care s-au confruntat cu această provocare și care au împărtășit experiența lor reușită, într-un articol pe Babycenter.com.
Bebe nu vrea să facă baie. 10 soluții care au funcționat pentru alți părinți:
1. Fă-i baie micuțului doar atunci când este hrănit și odihnit
“Ceea ce a funcționat pentru noi a fost să ne asigurăm că bebelușul nostru nu este obosit sau flămând la ora de baie”.
2. Încearcă o pernă de baie
“Fiul meu are 8 luni și ura să facă baie până când i-am dat o pernă de baie grozavă. Este o perniță care se menține la fel de caldă ca apa din cadă. Cea pe care o avem este din material textil în loc de cauciuc, așa că este foarte confortabilă. Picioarele îi atârnă și poate stropi apa cu ele. Stă acolo cât poate sau până când îi spăl părul. Apoi, distracția se termină.”
”Îl puneam pe fiul nostru în cada pentru bebeluși fără apă în ea și umpleam o altă cădiță cu apă caldă. Începeam prin a-i turna apă cu o cană pe degetele de la picioare și apoi mergeam în sus. Asta oprea cea mai mare parte a plânsului, deoarece nu era prea multă apă. Dacă auzeam niște scâncete, îi cântam. Întotdeauna aveam un încălzitor aprins în baie pentru a o face plăcută și confortabilă. Fiul meu ura și sunetul apei curgătoare, așa că pregăteam totul înainte de a intra în baie. Acum are 8 luni și stă în picioare pe podeaua cabinei de duș în timp ce facem duș.”
***
“Și fiica mea ura băița. Apoi, mi-am dat seama că ceea ce ura de fapt era scufundarea în apă. Acum, o punem în cădița ei și apoi o umplem cu apă. Asta pare să o ajute să îi fie mai ușor. Am scăpat complet de țipete și de lacrimi.”
***
“Fiica mea a urât ora de baie până aproape de 8 luni. Totuși, ea a fost întotdeauna fascinată de apa curgătoare, așa că, în cele din urmă, am așezat-o în poală în timp ce lăsam apa să curgă în cadă, după care am lăsat-o să se joace cu mâinile în apă și să stropească. Ne-am jucat așa câteva minute, apoi am așezat-o în apă. În continuare se agăța de mine, dar am reușit să trecem de ora de baie fără țipete.”
4. Uită de cadă pentru moment
“Până când fiul meu a împlinit 2 luni și jumătate, el făcea o “contra baie”. Întindeam un prosop. Aveam pregătite o găleată plină cu apă caldă în chiuvetă, un săpun pentru copii și un prosop. Îl spălam foarte bine cu prosopul stropit cu săpun pe care îl rulam peste trupul lui mic. Foloseam doar puțin săpun, așa că nu era nevoie să-l scufund în apă. Aveam pregătit un prosop uscat pentru a-l înveli, astfel încât să-i fie cald și confortabil după aceea. Când, în sfârșit, l-am băgat în cadă, nu avea nicio problemă cu ea atâta timp cât apa era caldă.”
***
“I-am făcut baie cu laveta textilă de baie până când s-a simțit confortabil într-o cadă. Stropeam puțin produs pentru spălarea bebelușului pe lavetă și îl spălam. Era rapid, nu țipa și mirosea mereu bine. Unele lupte nu merită să fie avute. În cele din urmă, i-au plăcut băile.”
5. Cântă-i și discută cu el
“Încă de la prima baie a fiului meu, am vorbit cu el și i-am spus ce fac (“Mai întâi, îți spălăm ochiul stâng, apoi îți spălăm ochiul drept…”), iar între acțiuni îi cânt cântece. Nu s-a agitat niciodată în timpul băii datorită divertismentului constant.”
***
„După primele țipete, am lăsat-o pe bebe în scutec, în timp ce o spălam cu buretele cântându-i încetișor, iar ea a încetat să țipe. Acum, mă pregătesc pentru băița ei în timp ce o țin în brațe, îi explic lucrurile în timp ce le pregătesc, apoi ea se uită cum umplu cada. Pe măsură ce am dezvoltat o rutină, adăugând jucării de baie și cântând în timp ce o spălam, ea s-a relaxat treptat, iar acum îi place baia.”
***
“La început, copilului meu nu îi plăcea baia. Așa că am început să cânt muzică, să vorbesc cu el în timpul băii și să stropesc cu apă în jurul lui, iar acum, la 3 luni și jumătate, îi place.”
6. Atenție la temperatura aerului și a apei
“Pregătesc o baie caldă și plăcută. Îl țin în brațe pe fiul meu și îl șterg cu un prosop udat cu apa din cadă, astfel încât să simtă temperatura apei. Apoi, încep prin a-i introduce piciorușele în cadă. Odată intrat în cadă, e bine, dând din picioare în apă. Dar, dacă apa îi stropește fața, trebuie să mă grăbesc să-l scot din apă, deoarece nu mai poate sta liniștit după aceea.”
***
“Bebelușul meu țipa când îl băgam în apă, până când, în sfârșit, mi-am dat seama că era neplăcut surprins de temperatura apei. Am început să o fac abia călduță și, uneori, adăugam apă mai caldă mai târziu, după ce intra în cadă și se oprea din plâns.”
***
“Încearcă să modifici temperatura în cameră. Am încercat totul, până când m-am gândit să aduc acolo un mini-încălzitor și să-l aștept până se fac aproape 80 de grade (n.r. – este vorba de grade Fahrenheit, echivalente cu 26,6 grade Celsius). A funcționat!”
***
„Asigură-te că baia și zona de uscare sunt plăcute și calde. Folosesc un mic încălzitor cu ușa închisă câteva minute înainte de a pune bebelușul în cadă. Am și unul care încălzește în dormitorul lui unde îl usuc și îl îmbrac.”
7. Încearcă dușul
“Fac duș cu fiul meu de 2 luni într-un sling pentru copii făcut special pentru a intra cu el în apă. Îi place foarte mult să facă duș.”
***
“Tocmai am trecut de la baie la duș cu bebelușul nostru de 10 luni. Avem un covoraș antiderapant în cadă și folosim para de duș care pulverizează apa. Acum, ora de baie este întru totul distractivă, în loc de plânsul pe care obișnuiam să îl auzim.”
8. Întreține o rutină
“Am păstrat o rutină strictă de a-i face baie fiului meu la aceeași oră sau aproximativ la aceeași oră în fiecare seară. Avem jucării în cadă pentru a-i distrage atenția, iar când termină cu baia, își “ia zborul”. Îl înfășor bine într-un prosop și îl conduc în zbor prin baie și dormitor, oprindu-mă la oglindă pentru a se privi și la jucării cărora să le dea pupici. Acum, este obișnuit cu rutina și chiar devine puțin frustrat dacă băița nu începe la timp.”
9. Învelit pentru căldură
“Înmuiam prosopul de baie cu glugă al bebelușului meu în apa caldă de baie, îl așezam pe scaunul lui de baie și îl înveleam. Descoperind și acoperind fiecare părticică din corpul lui mic, din cap până în picioare, până era curat. Rămânea cald și fericit fără a fi scufundat în apă până la vârsta de aproximativ 4 luni, când a fost gata pentru prima baie într-o cadă pentru bebeluși.”
***
“Când copilul meu era foarte mic, plângea mult la baie. Îl înfășuram într-o păturică după ce îi scoteam hainele și scutecul. Apoi, îmi strecuram mâna pe ici, pe colo să-l dau cu săpun și apoi îl puneam în apa caldă, înfășurat în păturica lui.”
***
“O idee care ar putea ajuta este ceea ce a făcut asistenta pentru fiul meu în timpul primei băi la spital. L-a înfășurat într-o pătură și l-a scufundat ușor în apa caldă din cadă. Apoi, a dat la o parte pătura ușor, cu grijă, pe măsură ce îi spăla fiecare parte a corpului. El era bine și nu plângea. Am făcut același lucru și acasă, în primele două săptămâni, până când a început să îi placă baia, apoi am încetat să mai folosim pătura.”
10. Faceți baie împreună
“Fiica mea nu are probleme acum cu baia deoarece fac baie cu ea. Ea are confortul și siguranța pielii mele și căldura corpului meu. Iar atunci când apa se răcește, simt și eu, așa că pot regla temperatura.”
***
“Ceea ce a funcționat, în cele din urmă, pentru noi a fost să-mi întind fiul pe o pernă de baie cu soțul meu în cadă vorbind cu el, în timp ce eu stăteam în afara căzii și îl spălam. De asemenea, trebuia să avem apa destul de caldă.”
***
“Baia l-a speriat pe unul dintre băieții mei, așa că am făcut baie cu el. Începeam să-l alăptez pe măsură ce intram, apoi îl țineam aproape tot timpul cât stăteam acolo. Am făcut poate patru sau cinci băi cu el. După aceea, s-a simțit bine cu baia.”
Pe care dintre aceste idei ai vrea să le încerci cu bebelușul tău? 🙂
La final, îți las câteva recomandări de cărticele de baie pentru bebeluși cu coperți moi care pot ajuta nu doar la liniștirea copilului, ci și la transformarea băiței într-un moment educativ:
Atunci când copilul mic simte emoții foarte puternice pe care nu le poate gestiona, apare un tantrum
Ari, în vârstă de 18 luni, se dă fericit pe tobogan când mama îl anunță că a venit timpul să plece acasă pentru a lua cina. În timp ce mama încearcă să-l ajute pe Ari să coboare de pe tobogan, el protestează bătând din mâini și din picioare.
În acest moment, în loc să devină mai dură, să țipe sau să-și facă griji din cauza acestui comportament, mama va avea mai mult succes în încercarea de a-l duce pe Ari acasă dacă recunoaște faptul că înțelege cauza supărării lui Ari: copilul nu este pregătit să plece din parc, deoarece adoră să se dea pe tobogan și vrea să-și continue joaca!
Această abordare a reacțiilor copiilor la supărare se numește recunoașterea emoțiilor și este cu adevărat transformatoare, susține Kristín Maríella, educator parental la nivel internațional pe baza abordării transformatoare Respectful Parenting (trad. Parenting cu Respect), mamă a trei copii și autoare pe site-ul RespectfulMom.com.
Potrivit acesteia, pe măsură ce integrezi nol mod de a comunica cu micuțul tău, relația cu el se va schimba în bine.
Parenting cu respect
“Una dintre cele mai ironice și contraintuitive abordări în parenting este aceasta: cu cât acceptăm mai mult nemulțumirea copiilor noștri, cu atât toți ai casei vor fi mai fericiți, nu există un cadou mai mare pentru copiii noștri și pentru noi înșine decât acceptarea completă a emoțiilor lor negative. (Observați că nu am spus “comportamente”.)”, scrie Janet Lansbury, expertă în parenting cu respect, citată pe blogul RespectfulMom.com.
“Janet nu doar că exprimă atât de frumos ce cadou incredibil este primirea, acceptarea și validarea emoțiilor negative pentru copiii noștri și pentru noi înșine, ci și surprinde cât de contraintuitiv poate fi pentru noi, părinții, să începem să acceptăm reacțiile de supărare ale copiilor noștri!”, comentează, la rândul ei, Kristín Maríella, într-un articol publicat pe blogul său.
Potrivit acesteia, majoritatea părinților sunt îngrijorați din teama că recunoașterea emoțiilor negative ar genera de fapt și mai multe emoții negative.
Un alt motiv de îngrijorare este teama că, atunci când reflectăm emoțiile copiilor noștri cu empatie, de exemplu, spunând ceva de genul “Văd că ești foarte supărat pentru că ți-ai dorit foarte mult acea înghețată cu căpșune de la magazin”, de fapt le-am prezenta conceptul și le-am încuraja “dorința de înghețată”.
Dar secretul aici este că, în realitate, această abordare are exact efectul opus. Atunci când le reflectăm emoțiile cu empatie și înțelegere, când pășim în fantezia lor și le recunoaștem dorința, de fapt, îi ajutăm pe copiii noștri să elibereze acele emoții, să le depășească și să devină mult mai capabili să accepte limitele pe care le considerăm noi importante.
Recunoașterea emoțiilor este un instrument de comunicare care transformă relația părinte-copil. Pentru aplicarea acestui instrument, este necesară schimbarea credinței despre emoțiile negative în sensul de a considera exprimarea emoțiilor negative ca fiind bună, sănătoasă și chiar necesară pentru sănătatea emoțională a copiilor noștri și pentru liniștea lor interioară, afirmă Kristín Maríella, fondatoarea RespectfulMom.com.
Iată 5 motive pentru care recunoașterea emoțiilor are un efect atât de profund transformator:
1. Are un efect calmant și întărește relația
Acceptarea verbală a emoțiilor copiilor noștri este cheia pentru a-i ajuta să se simtă iubiți și înțeleși. Atunci când le recunoaștem cu voce tare dezamăgirea, copiii se simt auziți și respectați, iar relația cu ei este întărită într-un mod profund. De regulă, copiii noștri se calmează atunci când înțeleg că și-au transmis mesajul și atunci când știu că emoțiile lor contează cu adevărat pentru noi.
2. Deschide ușa către cooperare
Ține minte: Recunoașterea și acceptarea emoțiilor nu înseamnă că acceptăm comportamentul deplasat al copiilor noștri.
Realitatea este că putem să stabilim și să păstrăm toate limitele de care au nevoie copiii noștri și, în același timp, să empatizăm pe deplin cu dezamăgirea, cu frustrarea sau cu furia lor. De fapt, acest lucru reprezintă cheia, deoarece conectarea în timp ce stabilim limita reduce nevoia copiilor de a riposta și, în cele din urmă, îi ajută să accepte mai ușor limitele pe care ne dorim să le respecte.
Atunci când le recunoaștem emoțiile, este mult mai probabil ca cei mici să vadă sensul și corectitudinea regulilor și limitelor noastre și să aleagă să coopereze și să fie de partea noastră.
3. Inteligența emoțională
Un alt rezultat frumos al acestei abordări este că îi ajută pe copii să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși, dezvoltându-și inteligența emoțională. Reflectându-le cu înțelegere ceea ce ar putea simți, în esență, îi învățăm pe copii limbajul emoțiilor.
Cei mici simt adesea un vârtej de emoții în interiorul lor fără a înțelege ce se întâmplă de fapt. Însă, atunci când exprimi în cuvinte emoțiile pe care le simte copilul în diferite situații, spre exemplu: “Văd că pari foarte dezamăgit că am spus că nu vei putea să mergi la petrecere”, copilul se va simți mai calm. Pe măsură ce copiii cresc, vor începe să interiorizeze acest mod de a lucra cu emoțiile lor.
4. Faptul că știu că e firesc și e în regulă să simți emoții negative îi pregătește pentru viață
În opinia educatorului parental Kristín Maríella, unul dintre cele mai valoroase daruri pe care le putem oferi copiilor noștri este să le transmitem că emoțiile negative sunt la fel de naturale și de normale ca cele pozitive. Că este absolut în regulă ca, uneori, să se simtă rău! Frustrarea, furia, supărările, tristețea și dezamăgirea fac parte din a fi om. Cel mai bun mod de a face față tuturor emoțiilor este să le exprimăm cât mai bine și să le lăsăm să treacă.
Cel mai bun mod de a-i învăța pe copiii noștri reglarea emoțională este prin a rămâne noi înșine liniștiți atunci când vine furtuna și prin a fi gata să așteptăm, cu iubire și împreună cu ei, să treacă.
5. Construirea încrederii și comunicarea iubirii noastre necondiționate
Părintele care este capabil să abordeze cu calm și încredere chiar și cele mai rele manifestări ale copiilor săi construiește o încredere incredibil de profundă. Astfel, le dovedim copiilor noștri că îi iubim și că suntem gata să-i susținem orice ar fi: “Poți să-mi arăți cele mai urâte părți ale tale și te voi iubi în continuare”.
“Nu știu în ceea ce te privește, dar acesta este unul dintre cele mai importante mesaje pe care vreau să le transmit în mod constant copiilor mei”, încheie Kristín Maríella.
La final, te invit să descarci un scurt ghid în format pdf pe care l-am pregătit pentru părinți. Este o strategie din 5 pași care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte emoții dificile:
Atunci când părinții manifestă empatie cu copilul, cel mic devine mai înțelegător și mai cooperant
În articolul precedent (link mai jos), am văzut cum ajunge să escaladeze conflictul atunci când copilul cere ceva ce părintele nu poate, nu vrea sau nu este dispus să-i ofere în momentul respectiv.
Dacă nu ai văzut articolul și vrei să-l citești, dă click pe linkul acesta:
În ciuda atâtor încercări ale părintelui de a rezolva problema, din ce cauză, totuși, copilul pare să nu înțeleagă că dorința lui nu este oportună și că nu poate fi satisfăcută pe moment?
Înainte de a răspunde la această întrebare, vom scoate din start din ecuație variantele de răspuns precum „e neînțelegător”, „e nesimțit, nu-i pasă decât de el”, „e o egoistă, vrea doar să primească și să nu ofere nimic în schimb” și altele asemenea.
În răspunsul nostru, îți propun să plecăm de la următoarele premise:
1. Toți copiii sunt în esență buni și au intenții bune
2. Pe copiii noștri îi formăm noi, părinții lor, plus bunicii, bonele, educatoarele și alte persoane care le sunt alături în mod constant
3. Orice comportament poate fi schimbat în bine, cu abordarea potrivită
4. Pentru a se dezvolta sănătos, copilul are nevoie să primească iubire și acceptare necondiționate. Mai are nevoie să se simtă înțeles și în siguranță.
5. Copiii devin așa cum sunt părinții lor. Cei mici preiau comportamentele părinților lor, nu ceea ce le spun părinții lor să facă
Acestea fiind spuse, revin la întrebarea de mai sus:
Din ce cauză copilul pare să nu înțeleagă că dorința lui nu este oportună și nu poate fi satisfăcută pe moment?
Din punctul meu de vedere, cauza principală este aceasta:
Copilului i se cere să manifeste înțelegere și empatie, fără, însă, ca el să vadă un model de înțelegere și empatie și fără să aibă prilejul de a învăța empatia trăind-o personal ca beneficiar al empatiei.
Din rolul de părinți, de multe ori, ne grăbim să-i învățăm pe copiii noștri să fie înțelegători înainte de a le oferi cu adevărat înțelegere.
Ne grăbim să-i forțăm să-i accepte pe cei din jurul lor așa cum sunt înainte de a-i accepta cu adevărat așa cum sunt ei, pe ei, pe copiii noștri.
Ne grăbim să le cerem să manifeste empatie înainte de a fi empatici cu ei ori de câte ori avem ocazia.
Cum îmi manifest empatia în mod concret atunci când copilul dorește ceva ce nu pot/nu vreau/ nu sunt dispus/ă să-i ofer?
Urmând acești pași:
1.Recunosc în sinea mea că dorința copilului este justificată în sine, că nu este nimic rău în ea. Chiar dacă are 20 de cutii de lego acasă, chiar dacă mai are 50 de mașinuțe sau a stat deja 5 ore la ecran astăzi, e normal ca un copil să vrea mai mult. E normal ca un om să vrea mai mult decât are. E uman. Dorința de mai mult a dat naștere căutărilor, creației, progresului. Deci, dorința de mai mult nu este rea în sine.
2.Clarific pentru mine că a-i spune copilului că îi înțeleg dorința nu este același lucru cu a-mi asuma obligația de a-i îndeplini dorința acum sau în forma în care o cere. Mulți părinți fac această confuzie și preferă să respingă dorința din start, alimentând conflictul.
3. Îmi manifest empatia spunându-i copilului că îl înțeleg că are această dorință („Înțeleg că îți place acest set Lego și ți-ai dori foarte mult să-l faci…”, „Observ că îți plac atât de mult prietenii cățeluși încât abia aștepți să mai vezi un episod. Ți-ar plăcea să vezi multe multe episoade într-o zi”).
4. Apoi, tac, nu spun nimic timp de1-2 minute, lăsându-i copilului timp pentru a primi mesajul meu de empatie, de înțelegere, de „sunt de partea ta”.
5.Dacă avem deja o regulă stabilită pe această temă, i-o reamintesc copilului:
„Știi că am stabilit împreună că e potrivit să te uiți la 2 episoade de desene animate pe zi. Câte episoade ai văzut deja astăzi?”
„Știi ca am convenit împreună că îți vom cumpăra următorul set Lego de Paște.”
Dacă este o situație nouă care necesită stabilirea unei reguli, îi spun copilului că este pentru prima dată când ne confruntăm cu o asemenea cerere și că vom lua decizia împreună după ce stabilim împreună cum e mai bine să procedăm.
6. Conectez copilul cu dorința îndeplinită. Iată câteva modalități prin care pot face asta, din care aleg, în funcție de context:
Îi ofer ce pot, cum pot, în felul în care pot acum: „Acum, închidem televizorul cu desenele animate, în schimb ne jucăm cu plușurile cu prietenii cățeluși”.
Astfel, copilul obține satisfacția de a rămâne conectat la personajele lui preferate și gestionează mai ușor frustrarea pe care o simte.
Îi spun când va obține ceea ce dorește: „De Paște vei avea acest minunat set Lego și vei construi acest super castel! Până de Paște mai sunt 5 săptămâni”.
Astfel, copilul știe că, deși nu primește acum ce dorește, există un moment clar în timp când va primi, lucru care îl ajută să-și gestioneze frustrarea de moment.
Îl rog să-și imagineze ce ar face în mod concret dacă dorința lui s-ar îndeplini chiar acum, dacă ar obține acum ceea ce își dorește: „Dacă astăzi nu te-ai duce la grădiniță/școală și am sta cu toții acasă, ca într-o zi de weekend, ce ai face mai exact?”
Astfel, copilul trăiește la nivel mental experiența pe care și-o dorește, ceea ce reduce nevoia de a obține ceea ce vrea pe moment.
Și acum, te invit să aplici acești pași data viitoare când copilul vrea ceva ce nu-i poți oferi și nu înțelege că nu se poate oricâte argumente i-ai adus.
Cum ți se pare această soluție? M-aș bucura să împărtășești părerea ta într-un comentariu.
Ți s-a întâmplat și ție copilul să vrea să-i cumperi o jucărie și să nu accepte refuzul tău?
Așa apar multe dintre conflictele repetate între părinți și copii.
În ciuda multor informații la care au acces părinții și pe care le cunosc despre modalități de educație cu iubire și cu blândețe, în numeroase familii conflictele sunt prezente zi de zi.
De exemplu, atunci când copilul cere ceva ce părintele nu poate, nu vrea sau pur și simplu nu este dispus să-i ofere în momentul respectiv, cei mai mulți dintre părinți îi spun copilului:
1. Interdicții
Exemplu: „Nu ai voie să mănânci dulciuri înainte de masă.”
2. Explicații logice
Exemplu: „Nu poți sta astăzi acasă, pentru că toți copiii trebuie să meargă la grădiniță/școală și nici nu are cine să stea cu tine, noi mergem la serviciu.”
3. Dovezi ale faptului că a primit deja ce are nevoie
Exemplu: „M-am jucat numai cu tine timp de 2 ore și, fix acum când a ajuns sora ta acasă și are și ea nevoie de atenție, tu ții neapărat să stau cu tine!”
4. Critici
Exemplu: „Până la ora asta ai pierdut timpul, și acum, când e ora de culcare, vii la mine să te ajut cu temele?”
5. Etichetări
Exemplu: „Facem atâtea eforturi pentru tine ca tu să ai tot de ce ai nevoie și tu te superi pentru că nu ți-am luat o prostie de jucărie? Ești un egoist și un nerecunoscător!”
6. Sarcasm
Exemplu: „Până acum câteva minute mârâia că vrea acasă, iar acum, când trebuie să plecăm din parc, a apucat-o dorința să se dea în leagăn. Cine să te mai înțeleagă?..”
7. Previziuni sumbre despre viitor
Exemplu: „Încetează cu asta. Dacă o să te comporți așa și cu colegii tăi sau cu doamnele educatoare/învățătoare, nimeni nu o sa vrea să mai vorbească cu tine.”
8. Amenințări
Exemplu: „Gata! Ți-am spus ce am avut de spus și trebuie să înțelegi. Dacă mai scoți o vorbă acum, îți promit că nu-ți mai cumpăr nicio jucărie până de Crăciun!”
Ce se întâmplă în continuare?
Contrar dorinței și așteptării părintelui, copilul nu doar că nu înțelege și nu încetează să ceară ce vrea, ci o cere cu și mai multă insistență:
Insistă ”Dar te rog, te rog, te rog mult!”
Țipă
Se agață de hainele tale
Începe să plângă din ce în ce mai tare
Face un tantrum…
…părintele se enervează, ceea ce duce la escaladarea conflictului:
”Nu te mai suport! Ești un copil obraznic și complet neînțelegător!”
”De ce plângi? Vrei să-ți dau un motiv serios, ca să nu plângi degeaba?”
”Uite că ai reușit să mă enervezi și azi! Nu te simți bine până nu mă scoți din sărite!”
De cele mai multe ori, se termină cu lacrimi, furie, supărare, suferință. De ambele părți.
Îți sună cunoscut? Dacă te regăsești în cele scrise mai sus, te invit să împărtășești experiența ta într-un comentariu la acest articol.
De asemenea, te invit să citești și următorul articol din care vei afla răspunsul la întrebarea ”Din ce cauză copilul pare să nu înțeleagă că dorința lui nu este oportună și nu poate fi satisfăcută pe moment?” și vei descoperi soluția care te va ajuta să elimini conflictele în aceste situații încă dinainte ca acesta să înceapă. Sună bine? Atunci dă click pe articol chiar acum:
Știi că îți iubești copilul și copilul tău știe că este iubit. Atunci când majoritatea nevoilor care vor fi enumerate mai jos sunt satisfăcute în cea mai mare parte a timpului, cel mai probabil, copilul tău se va simți iubit și în siguranță, afirmă reprezentanții The Peaceful Parent Institute (trad. Institutul Părintelui Pașnic) din Noua Zeelandă.
The Peaceful Parent Institute a fost fondat în anul 2004, de către Genevieve Simperingham și de către soțul acesteia, Dan. Genevieve este facilitator de grup, consilier calificat în psihosinteză, scriitoare și speaker internațional, instructor și educator în parenting certificat în metoda Aware Parenting elaborată de Aletha Solter, în metoda Heart to Heart Parenting dezvoltată de australianul Robin Grille, și în metoda Beyond Consequences a psihologului Heather Forbes.
Parentingul pașnic este, în accepțiunea The Peaceful Parent Institute, un model de parenting care nu este nici autoritar, nici permisiv, propunându-și să sprijine părinții să-și ghideze copiii cu considerație față de sentimentele lor și față de nevoile nesatisfăcute care le determină comportamentul. Identificarea nevoilor și satisfacerea lor îi ajută pe copii să se simtă mai stabili, mai puțin stresați, permițându-le să revină la o stare mai calmă și mai echilibrată.
Listă pe care o propun specialiștii The Peaceful Parent Institute pentru verificarea nevoilor emoționale îi poate ajuta pe părinți să afle ce le lipsește copiilor lor și ce ar avea nevoie aceștia atunci când au comportamente dezechilibrate.
“Toți copiii sunt copii buni care fac tot posibilul reflectând mediul din familia lor și reflectând imaginea pe care o primesc despre ei înșiși. S-ar putea să existe mici pași pe care îi poți face astăzi pentru a satisface aceste nevoi.
Toți copiii au suișuri și coborâșuri în fiecare zi, momente fericite și triste. “Fericit, încrezător și cooperant” se referă la felul în care un copil se simte într-un anumit moment, mai degrabă decât întotdeauna. Cu toate acestea, atunci când multe dintre nevoile copilului sunt îndeplinite, el va fi, în general, mai puțin stresat și mai fericit, mai încrezător și, prin urmare, mai cooperant în cea mai mare parte a timpului”, explică specialiștii The Peaceful Parent Institute din Noua Zeelandă, într-un articol publicat pe site-ul institutului Peacefulparent.com.
Așadar, copiii fericiți, încrezători și cooperanți în general…
1. Se simt protejați și în siguranță
2. Se simt iubiți și plăcuți
3. Se simt conectați cu căldură cu alte persoane
4. Se simt ascultați, înțeleși și recunoscuți. Ei gândesc în felul următor: “Gândurile și sentimentele mele sunt importante în familia noastră”.
5. Se simt respectați și apreciați. Li se vorbește cu respect, sunt priviți și atinși cu respect
6. Se simt încurajați și sprijiniți. Primesc multă reflecție pozitivă
7. Își pot exprima nevoile de ajutor, atenție și sprijin fără frică
8. Li se permite să-și exprime sentimentele puternice și sunt sprijiniți în această direcție. Dacă nu le exteriorizează, vor avea comportamente nepotrivite
9. Nu le este frică să greșească
10. Se simt protejați și în siguranță, având încredere că vor fi învățați și ghidați cu răbdare și toleranță, fără a fi pedepsiți
11. Nu se tem că părinții sau îngrijitorii lor îi vor răni prin furie, respingere sau pedepse
12. Merg la culcare în fiecare seară simțindu-se iubiți și prețuiți. Toate conflictele sunt reparate
13. Mănâncă suficiente alimente proaspete și sănătoase și beau suficientă apă
14. Trăiesc într-un mediu fără fum, fără droguri și nu sunt expuși la intoxicarea îngrijitorilor lor
15. Nu sunt prea stresați sau presați să facă ceva (este o mare diferență între a fi încurajat și a fi forțat)
16. Sunt liberi să învețe în mare parte în ritmul lor
17. Se distrează mult, se joacă și râd mult cu familia și cu prietenii lor
18. Petrec timp de calitate și au multă joacă liberă în natură
19. Sunt protejați de supraexpunere la televizor, computer, ecrane și în special de subiectele pentru adulți
20. Sunt protejați de abuzul sexual. Părinții trebuie să-și învețe copiii care sunt limitele sănătoase, precum și să se autoeduce pentru a identifica mai ușor riscurile
21. Fac parte dintr-o familie responsabilă din punct de vedere emoțional, sănătoasă și matură, unde integritatea este apreciată și unde sunt practicate abilitățile de comunicare sănătoasă
22. Au modele sănătoase și mature la care să aspire. Copiii au nevoie de eroi din viața reală!
23. Dorm suficient, se odihnesc suficient și au suficient timp liber (pentru lectură, artă, joc liber etc.)
24. Au adulți care petrec timp vorbind cu ei
25. Se simt mândri și conectați la identitatea lor, la familia și cultura lor
26. În timpul rezolvării problemelor, se simt sprijiniți, nu depășiți
27. Participă la mese în familie și petrec timp de calitate cu familia
28. Petrec în mod regulat timp de calitate unu la unu cu părintele/părinții lor
29. Se simt încrezători că toate conflictele pot fi rezolvate și putem învăța împreună din ele
În cazul în care comportamentul copilului tău este, în mod frecvent, agresiv, haotic, hiperactiv, retras sau este problematic în orice alt mod, acesta reprezintă simptomul că unele nevoi ale sale nu sunt satisfăcute.
Un comportament extrem de dezechilibrat poate indica probleme de sănătate sau afecțiuni neurologice, caz în care copilul trebuie evaluat de un specialist. Pot exista numeroase și foarte variate influențe asupra copilului care îi pot afecta sănătatea, echilibrul, starea de bine și capacitatea de a face față provocărilor sale, avertizează specialiștii de la The Peaceful Parent Institute.
Lista de mai sus nu este menită să acopere toate posibilitățile, dar cel puțin poate oferi o temă de gândire pentru părinții care caută sursa unor stări de stres ale copilului sănătos din punct de vedere neurologic. Știind care este sursa stresului, părintele poate acționa pentru a schimba ceva.
În același timp, atunci când un copil are o problemă neurologică sau o problemă de sănătate mintală sau fizică, este cu atât mai important ca stresul să fie redus prin satisfacerea cât mai multor nevoi enumerate în lista mai sus.
Ce sfaturi de viață i-ai da copilului tău adolescent dacă ai avea doar un singur minut la dispoziție?
Imaginează-ți că e nevoie să scrii un bilet care să cuprindă, în cel mult 250 de cuvinte, cele mai bune sfaturi de viață pentru copilul tău. Ce ai scrie?
Dr. Marty Nemko, coach personal și de carieră din San Francisco, SUA, cu 6.000 de clienți și autor al unui număr de 13 cărți, autor pe blogul Psychology Today, a făcut acest exercițiu și a publicat rezultatul într-un articol.
Iată care sunt sfaturile esențiale pe care Dr. Marty Nemko le-ar transmite într-un singur minut copilului său cu o vârstă cuprinsă între 10 și 16 ani:
“Dragul meu copil,
Dacă faci lucrurile de mai jos, vei fi mai fericit și vei avea mai mult succes:
În afara situațiilor când ești foarte sigur/ă că mama ta sau eu greșim, fă ceea ce îți spunem. Dacă nu știi de ce îți spunem asta, întreabă-ne. Îți vom explica. Dacă ne convingi că greșim, vom recunoaște.
Fii amabil/ă. În special, fă-i pe alți oameni să se simtă bine în legătură cu ei înșiși. Asta ne include și pe noi înșine! Dar ține-te departe de oamenii egoiști sau răi. Este foarte greu să-i schimbi.
Majoritatea activităților de la școală, a lecțiilor și a temelor pentru acasă pot fi interesante dacă încerci cu adevărat să te implici în ele. Dar, dacă activitatea este de obicei prea grea sau prea ușoară, întreabă profesorul dacă ar putea fi schimbată.
Alege-ți prietenii dintre copiii buni. Asta e foarte important.
Mănâncă multe legume, câteva fructe și mici cantități din restul alimentelor. Asta e tot ce trebuie să știi despre alimentație pentru a fi sănătos și a avea greutatea optimă pentru corpul tău. Dietele nu funcționează.
Chiar dacă alți copii vor face asta, te rog, nu folosi droguri, inclusiv alcool sau marijuana. Acestea sunt mai periculoase decât bănuiești.
(În cazul în care copilul este băiat) Astăzi, școala, televiziunea și filmele deseori te pot face să crezi că femeile sunt mai bune decât bărbații. Nu este adevărat. Ele sunt doar diferite. Important este că mediile nu contează prea mult. Poți fi minunat: inteligent, muncitor, corect și amabil.
Urmărește videoclipuri pe YouTube despre diferite cariere profesionale, până când găsești una care te entuziasmează. După școală sau în vacanță, fă voluntariat sau lucrează cu cineva din această profesie.
Chiar dacă ceilalți oameni nu sunt cinstiți, fiți cât de cinstit/ă poți. De exemplu, eu și mama preferăm să iei o notă mai mică în mod cinstit decât o notă bună trișând. Dacă ai făcut ceva rău, spune-ne și promitem să te respectăm pentru asta.
Te iubesc, Tata”
Cum ți se pare? Ai schimba ceva, ai adăuga sau ai șterge ceva din biletul de mai sus?
Dacă îți place acest bilet sau cum arată după ce l-ai adaptat, te poți gândi să-l scrii de mână pe o hârtie frumoasă, să-l înrămezi și să-l pui pe biroul copilului tău sau pe perete, unde el/ea îl va vedea des.
De asemenea, ai putea să-l arăți și altor părinți pe care îi cunoști sau să-l distribui pe rețelele de socializare.
La final, Dr. Marty Nemko ne lasă cu o întrebare provocatoare:
Ar fi diferit biletul pe care ți l-ai scrie ție însuți?
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
