Acasă Blog Pagina 8

30 de activități Montessori pentru copii

0
Sursa foto: Freepik.com

Pedagogia fondată de Maria Montessori, apreciată în România, fiind o alternativă de educație în care copilul crește fără pedepse și recompense și având posibilitatea să-și găsească și să-și dezvolte propriile talente și pasiuni.

Înainte de a prezenta cele 30 de activități, subliniem faptul că unul dintre principiile de baza ale Mariei Montessori este să nu sari în ajutorul copilului decât atunci când el ți-l cere!

Așa că, nu contează dacă activitatea nu-i iese perfect din prima încercare. Sunt cu mult mai prețioase momentele în care cel mic reușește să facă ceva singur, în mod independent.

Desigur, este absolut necesar să-i asiguri copilului un mediu sigur pentru desfășurarea activităților și să fii mereu lângă el, deoarece, în special la vârste mici, copiii pot introduce obiecte mici în gură, în nas sau în urechi.

Acestea fiind spuse, iată cele 30 de activități cu specific Montessori cu ajutorul cărora vei putea ține ocupat cu succes atât un copil mic (toddler), cât și pe cei mai măricei:

1. Ia mai multe borcănele și sticluțe de diferite forme și dimensiuni, scoate-le capacul, amestecă-le și roagă-l pe micuț să găsească pentru fiecare borcan capacul corespondent și să-l pună la loc.

2. Buretele, detergentul de vase și vasele. Când ești cu copilul la bucătărie și cel mic manifestă interes pentru spălatul vaselor, arată-i lent cum se spală o oală, apoi lasă-l pe el să spele o farfurie, o cană sau altceva.

3. Orice tip de grăunțe, boabe pot fi lăsate să curgă pe jos, iar apoi pot fi măturate cu matura în făraș.

4. Oferă-i copilului posibilitatea să toarne apă într-o tavă și s-o adune apoi cu un burete.

5. Încheie și descheie nasturi, închide și deschide capse (eventual, o mămică talentată în lucrul de mână poate face un iepuraș din fetru și un morcov, care se pot uni printr-un nasture sau cu ajutorul unei capse), leagă și dezleagă șireturi etc.

6. Micuților le place să simtă diferite texturi, așa că oferă-le bucăți de material de diferite texturi: mătase, bumbac, lână și, în timp ce le explorează, povestește-le despre fiecare că este țepos, moale sau alunecos. Sau poți pregăti câte două perechi din fiecare material, iar copilul să aleagă perechea potrivită.

7. Aruncă tu sau copilul obiecte mici (nasturi, biluțe, mărgele, pietricele etc.) într-un borcan cu apă, după care micuțul trebuie să le scoată de acolo cu ajutorul unei linguri.

8. Pune într-o punguță 8-10 obiecte familiare copilului (o panglică, un creion, pieptene, o castană, o piatră, o jucărie etc.). Cel mic trebuie să caute în pungă cu ochii închiși, să scoată un obiect și să-l denumească. Această activitate poate fi mai complexă pentru un copil mai mare: îi poți cere să găsească toate obiectele care încep cu litera „p” sau „c” etc. În acest fel, copilul își dezvoltă simțul tactil, învață literele alfabetului și își dezvoltă abilitatea de a face distincția între sunetele unui cuvânt.

9. E nevoie de două farfurii, un burete și o pâlnie. Turnăm apă într-o farfurie și, cu ajutorul buretelui, mutăm apa în cealaltă farfurie.

10. Dacă ai mărgele și câteva cutii, poți amesteca mărgele de diferite culori și dimensiuni și îl poți ruga pe copil să le separe în funcție de culori sau de dimensiuni în două cutii. Un copil mai mare poate pune mărgelele în mai multe cutii, în funcție de dimensiuni și culoare.

11. Un furtun mic secționat în două pe lungime poate deveni un „tobogan” pentru mărgele. Copilul pune o mărgea și urmărește cum și cât de repede ajunge într-un vas. Lasă-l să observe cum se mișcă mărgelele în funcție de unghiul „toboganului” în raport cu masa.

12. Lucrul cu foile de hârtie, Origami, presupune dezvoltarea motricității fine. De asemenea, Origami stimulează imaginația și gândirea spațială, dezvoltă creativitatea.

13. Pungi cu greutăți de 1, 2 sau 3 kg, în funcție de vârsta și greutatea copilului, legate cu o funie. Ridicându-le și mișcându-se cu ele, copilul își va dezvolta forța și rezistența mâinilor, precum și motricitatea grosieră.

14. Orice mărgele sau figurine, jucării mici cu gaură pot fi folosite pentru a fi înșirate pe o ață.

15. Cuiele din lemn pot fi bătute cu un ciocănel în plastilină sau în lut moale.

16. Un borcan cu un mic orificiu în capac, prin care pot fi introduse dopuri, mărgele, biluțe, nasturi, monede etc.

17. Punguțe cu boabe de fasole, năut, grăunțe etc. Pot fi mutate cu o lingură dintr-un vas în altul sau pot fi sortate. De asemenea, poți ascunde jucării mici în fiecare punguță, pe care copilul trebuie să le găsească.

18. Copiii mai mari pot fi implicați într-o activitate cu ace pentru birou cu gămălie mare colorată care să fie înfipte în polistiren.

19. Pune într-o formă pentru gheață mărgele sau chiar fructe mici (cireșe, vișine, zmeură, mure etc.), pe care copilul trebuie să le ia cu penseta. Micuții de până la un an le vor lua cu degetele.

20. Când copilul stă în scaunul de masă, toarnă-i pe măsuță făină pe care să „deseneze” cu degetele, cu un băț sau cu o pensulă.

21. Toarnă pe o tavă griș și amestecă printre el boabe de fasole. Oferă-i copilului o sită cu care să cearnă grișul pentru a găsi boabele de fasole pe care să le pună într-un borcan.

22. Copilul trebuie să pună pe marginile unei cutii fără capac cârlige de rufe. Copiii mai mici nu vor putea să le pună singuri. Ei pot scoate cârligele puse de adult.

23. Oferă-i copilului un magnet mai mare și diferite obiecte metalice și nemetalice. Lasă-i micuțului plăcerea de a vedea care dintre obiecte sunt atrase de magnet și care nu.

24. Pune într-o cană de plastic apă, puțin săpun lichid și oferă-i copilului un tel cu care să „bată” spumă.

25. O altă activitate poate fi organizată cu ajutorul a trei oale de dimensiuni diferite. Scoate-le capacele și copilul trebuie să aleagă capacul potrivit fiecărei oale. O altă activitate este să pună oalele unele în altele.

26. Implică-l pe copil să te ajute atunci când scoți vasele din mașina de spălat vase. El poate scoate lingurile și furculițele. Însă, atenție la obiectele ascuțite!

27. Ia un pahar înalt sau chiar o vază cu apă și diferite obiecte mici: ghinde, castane, piulițe, jucării din plastic, dopuri, biluțe, mărgele etc. Micuțul trebuie să arunce obiectele în apă și să observe care dintre ele se duc la fund și care rămân la suprafață. Această activitate îl ajută să învețe conceptul de ușor-greu.

28. Copilul poate rupe o revistă sau un ziar vechi în fâșii sau în bucăți, dezvoltându-și mișcările mâinilor. La final, copilul te va ajuta să strângi bucățile de hârtie.

29. Activități cu plastilină. Mai întâi ne jucăm cu plastilina în mână, dezvoltând mușchii mâinilor. Apoi, facem găuri cu degetele, pe rând sau cu toate în același timp. Apoi, pe o bucată de plastilină lasă-l să lipească diferite obiecte mici.

30. Copiilor le place să închidă și să deschidă fermoare, să lipească și să dezlipească ariciul etc. Chiar dacă nu ai jucării gândite special pentru aceste activități, oferă-i posibilitatea să se „antreneze” cu obiectele din jur: haine, poșete, șapca etc.

Introdu aceste idei de activități cu specific Montessori în programul vostru zilnic și copilașul se va bucura de activități interesante, în timp ce își dezvoltă motricitatea fină a mâinilor și alte abilități importante.

Sursa foto:

Micul artist plin de imaginație. Metoda Montessori de a-l împrieteni pe copil cu arta

Cum să aplici metoda Montessori la tine acasă. Sfaturi de la o mamă care face homeschooling

20 de sfaturi de la Maria Montessori pentru educarea unui copil încrezător și independent

 

 

Sursa foto: Freepik.com

 

 

Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

Canalul Whatsapp Parenting 2.0

 

    Orbi la nevoile copilului: „Nu-i place nimic și nu vrea să facă nimic!”

    0
    Sursa foto: Freepik.com

    Uneori, părinții cred că, implicându-l pe copil în cât mai multe activități, îl ajută să se dezvolte. Uneori, acest lucru poate fi adevărat. Însă, este adevărat doar atunci când activitățile respective se pliază pe nevoile copilului.

    Această problema este explicată foarte bine într-un dialog extras din cartea psihoterapeutului pentru copii Irina Mlodik din Rusia „Carte pentru părinți imperfecți sau Viața pe orice temă”.

    „Observ o problemă comună: copilul este leneș, se îmbolnăvește des, este total lipsit de independență la cei 10 ani ai săi și nu vrea nimic. Mama lui este îngrijită, se vede că are studii, este frumoasă, tensionată. Fiul ei este slab, palid, apatic, cu umerii căzuți și cu privirea stinsă.

    Ce vreți să spuneți când afirmați că el e „leneș”?, întreb, privindu-l cu compasiune.

    Păi, vine de la ora de muzică și îi spun: „Apucă-te de teme!”, iar el tot umblă prin apartament. Și se poate plimba așa câte o jumătate de oră prin casă, nu poți deloc să-l pui să-și facă temele!

    – Sunt curioasă ce program are? În ce constă o zi obișnuită de-a lui?

    – Păi, la fel ca la toți copiii. Dimineața merge la școală, apoi are școala muzicală, apoi își face temele. Și mai avem înot de două ori pe săptămână și de două ori pe săptămână limba engleză.

    – Dar, copilul are timp liber? Și ce face atunci?

    – Ce face… se tot joacă cu jucăriile, ca un copil mic!

    – Cât de des poți face doar ceea ce vrei?, îl întreb, în timp ce el dă nerăbdător din picioare, stând pe scaun.

    – Uneori, dar în general nu e timp deloc pentru asta.

    – Ce lucruri îți plac dintre cele pe care le faci? Școala muzicală? Înotul? Engleza?

    – Muzica nu-mi place deloc. Engleza, așa și-așa, iar înotul nu-mi place.

    – Vedeți?!, mama lui mă privește triumfătoare, ca și cum cuvintele băiatului i-au confirmat propria versiune. Nu vrea nimic, nu-i place nimic!

    Faptul că el nu face decât „să se joace cu jucăriile” în niciun caz nu era luat în considerare, dimpotrivă, părea să fie considerat ceva condamnabil. Întreaga zi a copilului era programată aproape la minut. Și nu mai rămânea absolut niciun loc pentru manifestarea dorințelor lui, pe care el și le-a amintit acum, cu greu. Mi-a luat mult timp să-i explic importanța dorințelor copilului, valoarea timpului său personal. Privirea mamei arăta nedumerire și scepticism.

    – Imaginați-vă, i-am spus, că ați petrecut toată ziua la serviciu, care, printre altele, nu vă place foarte mult. Ajungeți acasă, vă așezați pe canapea, cu o dorință nevinovată de a vă uita la serialul preferat, când o persoană foarte importantă vă spune: „Trebuie să pregătești cina”. Pregătiți cina și, în sfârșit, mergeți spre canapeaua mult așteptată… „Și încă nu ai dat cu aspiratorul în apartament”. Peste o oră, ajungeți din nou pe canapea și … „Mai trebuie să faci un lucru important: să te concentrezi!” Serialul s-a terminat între timp, vreți să vedeți măcar ceva … „Acum e timpul să mergi la culcare, du-te la culcare imediat, altfel mâine o să întârzii la serviciu!” Și așa în fiecare zi. Ce ați simți?

    – Da, da, da…, murmură ea gânditoare. Cred că înțeleg ce vreți să spuneți. Păi și acum, ce să facă? Să renunțe la muzică?

    În ierarhia valorilor acestei familii, muzica, o facultate bună, un job bine plătit nu se află tocmai pe ultimul loc. Și din acest motiv, nu pare posibil să le pot inversa valorile. Dar oare e nevoie să fac asta?

    – Sincer, nu știu. Trebuie să hotărâți dumneavoastră împreună cu el. Dar vă rog să înțelegeți un lucru important: dacă o persoană este forțată pentru un anumit motiv să facă ceva ce nu-i place, dar pe care trebuie să-l facă, atunci asigurați-vă că în ziua sa, în săptămâna sa și într-o lună, are programate perioade când poate face ce vrea, chiar dacă, în opinia unor persoane, sunt „lucruri stupide”. În aceste perioade, el se va relaxa și se va umple de energie. Dacă are prea puține asemenea posibilități în viața de zi cu zi, persoana va începe să obosească, să se îmbolnăvească, să fie apatică și depresivă.

    – Dar, știți, noi de fapt vrem să-l implicăm în și mai multe activități. El nu este deloc în stare să comunice, așa că am vrut să-l ținem ocupat, pentru ca să nu piardă timpul pe stradă și să nu se lege cu cine nu trebuie. Mama a coborât tonul, pentru ca fiul ei să nu afle despre acest plan important menit să-l „salveze de pe străzile crude și periculoase”.

    – Poate că ar fi mai bine să-l ajutați să învețe să comunice? Există multe posibilități: o tabără de psihologie și grupurile de copii… În caz contrar, cred că riscurile sunt foarte mari Va trebui să-l controlați toată viața. Și, dacă nu veți fi suficient de atentă? Înțelegeți că, dacă nu va învăța acum să comunice, nu îi va fi deloc ușor să trăiască, chiar dacă va ști bine engleza și va avea abilități muzicale.

    Am discutat cu ea de mai multe ori. Spre deosebire de unii părinți, ea măcar încerca să-mi înțeleagă viziunea despre copilul ei.

    – Dar, înțelegeți, îmi este atât de greu să mă schimb, pentru că am fost crescută foarte diferit. Îl educ și eu cât de bine pot.

    O înțelegeam, chiar foarte bine. În copilăria ei, părinții decideau totul. Alegerea pe care trebuia să o facă era să meargă la facultatea „tatălui” sau a „mamei”. A ales varianta „mamei”. Lucrează. Are succes? Aparent, da. E fericită? Nu pare să fie. Știu că îi este greu. Și, de fapt, îi sunt recunoscătoare chiar și pentru încercarea de a privi lucrurile obișnuite dintr-o perspectivă diferită.

    Într-un caz ideal, desigur, copilul ar trebui să renunțe și la muzică, și la engleză, și la înot. Și să se joace până se satură. Până când va înțelege ce anume își dorește. Știu că el poate face asta.

    În definitiv, ar fi putut să aleagă fotbalul în loc de înot. Și cu ce este mai rău fotbalul? Și la muzică ar fi revenit pe la 20 de ani când băieții din gașcă ar fi cântat la chitară. Nu ar fi fost la conservator, e adevărat. Dar oricum nu ar fi ajuns la conservator. Muzica este pentru suflet, dacă nu ești un geniu al muzicii. Limba engleză ar fi putut s-o învețe la niște cursuri, dacă și-ar fi dorit să lucreze într-o companie internațională. Exact, dacă și-ar fi dorit!”

    Citește și:

    De ce este bine să lași copilul să se plictisească

    Pune baza succesului copilului în viață. 3 pași pentru a-i descoperi talentele de mic

    Cum să crești un copil rezistent emoțional. 20 de tehnici simple și de efect

    Părinții copiilor de succes au în comun aceste 7 lucruri

     

     

    Sursa foto: Freepik.com

     

    Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

    Canalul Whatsapp Parenting 2.0

     

    Cum să crești un copil rezistent emoțional. 20 de tehnici simple și de efect

    0
    Sursa foto: Freepik.com

    Un studiu realizat, în 2014, pe 1.600 de adolescenți a arătat două trăsături pe care le aveau în comun cei mai rezistenți dintre ei din punct de vedere emoțional. Acești copii au răspuns afirmativ la aceste două enunțuri:

    1. Am părinți care țin la mine

    2. Am părinți care mă ascultă

    Studiul, realizat în Australia de Andrew Fuller, un renumit psiholog pentru copii și adolescenți, a dezvăluit, astfel, de unde pornește rezistența emoțională a copilului și ce trebuie să-i oferi tu, ca părinte.

    Oricât de mult ai încerca să-l protejezi, la un moment dat, copilul tău va fi rănit emoțional: poate va fi necăjit la școală de alți copii, ori prietenii îl vor lua peste picior pentru că nu are cel mai nou model de telefon. Copiii pot fi destul de agresivi uneori, iar al tău poate ajunge să sufere din motive care ție ți se par banale.

    Tocmai de aceea, este nevoie să-l înveți cum să fie puternic pentru a face față mai ușor provocărilor.

    Iată 20 tehnici simple prin care tu îți poți ajuta copilul să fie puternic:

    1. Nu-i mai spune „Sunt ocupat/ă! Am treabă! Nu pot acum”. Pentru un copil, dragostea nu se traduce prin cadouri, ci prin timp și atenție.

    2. Închide telefonul mobil, tableta, laptopul, televizorul și oferă-i copilului tău timp de calitate, șansa unei comunicări adevărate.

    3. Atunci când îi vorbești, privește-l în ochi.

    4. Ascultă-l cu adevărat! Nu-l întrerupe, fii interesat/ă de ceea ce spune.

    5. Nu renunța la ora de povești, înainte de somn.

    6. Fii calm/ă. Sau propune-ți să fii mai calm/ă decât ești acum.

    7. Petrece timp doar tu cu copilul, mai ales dacă în casă mai sunt și alți frați. Momentul de 1 la 1 este foarte important. Pentru că, atunci când vine vorba despre subiecte delicate, este foarte puțin probabil să vorbească în prezența altor persoane.

    8. Oferă-i multe îmbrățișări și mângâieri.

    9. Zâmbește-i de fiecare dată când te cheamă, când te întreabă ceva.

    10. Fă-ți timp să nu faci nimic. Stați cu toții relaxați, fără a fi presați de un program.

    11. Când lucrurile sunt complicate, nu le complica și tu mai mult. Dacă ai un copil care plânge nervos, păstrează-ți calmul. Dacă te enervezi, nu vei rezolva nimic. La fel și în situațiile în care ești pus/ă în față unui comportament mai dificil al copilului. Tu ești adultul și e nevoie să dai dovadă de maturitate, măiestrie și finețe în astfel de situații.

    12. Oferă libertate! Dacă mergeți la restaurant, lasă-l să-și comande singur. Încurajează-i independența și fii mai mult un ghid și un observator atent, nu un conducător.

    13. Scrie de mână mici bilețele vesele, ori cu mesaje de afecțiune sau încurajare.

    14. Jucați-vă pe covor, stați pe iarbă. Prima și cea mai importantă punte de legătură cu copilul este prin joc.

    15. Păstrează toate cadourile pe care le primești: de la castane, felicitări stângace, flori de câmp. Păstrează ceea ce îți dăruiește și ține cadoul la vedere. Va simți că îl apreciezi mult.

    16. Spune-i „Te iubesc!”. Nu-ți fie teamă de aceste cuvinte și, în niciun caz, jenă să îți arăți sentimentele. Până la urmă, este copilul tău și el merită cel mai mult aceste cuvinte.

    17. Arată-i că îl iubești.

    18. Arată-i că îl respecți.

    19. Fii mereu acolo pentru copilul tău, la orice oră.

    20. Nu țipa la el, nu-l pedepsi, nu-l brusca, nu-l jigni atunci când îți spune că a făcut ceva.

     

    Făcând lucrurile enumerate mai sus, te asiguri că cele mai bune intenții pe care le ai pentru viitorul copilului ajung și la el sub forma manifestării iubirii și a atenției oferite.

    În felul acesta, copilul tău va simți cu adevărat că are părinți care țin la el și își manifestă iubirea și care îl ascultă atunci când are nevoie să fie ascultat.

    Citește și:

    Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii

    Parenting necondiționat? Ce faci când nu reușești să schimbi metodele de educație moștenite

    Cum arată „cușca emoțională”, blocajul emoțional care îi ține pe copii pe loc

     

    Sursa foto: Freepik.com

     

    Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

    Canalul Whatsapp Parenting 2.0

     

    Petronela Rotar: Nu e vina noastră că am fost răniți, însă e responsabilitatea noastră să nu mai sângerăm pe copiii noștri

    0
    Sursa foto: Facebook Mandala Retreat

    „Nu e vina noastră că am fost răniți, însă e responsabilitatea noastră să nu mai sîngerăm pe ceilalți”, afirmă psihologul și autoarea Petronela Rotar.

    Ea a oferit o perspectivă asupra traumei, într-o postare publicată pe contul de Facebook,  pe 17 octombrie, cu prilejul Zilei Mondiale a Traumei.

    Petronela Rotar este psiholog, psihoterapeut, autoare de cărți și facilitatoare de tabere de dezvoltare personală.

    Iată ce a scris ea de Ziua Mondială a Traumei: „(…) părerea mea că ziua ei e în fiecare zi. E peste tot, lăbărțată, ne vorbește de la televizor, de pe social media, de pe fronturile de război, din spitale, de la Casa Albă, Kremlin, Beijing sau Caracas.”

    5 lucruri despre traumă, explicate de Petronela Rotar

    1. Toți suntem răniți

    „Întîlnesc adesea oameni care cred că ei nu sînt traumatizați fiindcă nu au pățit niciodată nimic foarte mare și îngrozitor. Cuvîntul trauma provine din greaca veche care înseamnă „rănire”, „lovitură” sau „perforare”. Iar răniți sîntem toți. Unii sîntem răniți de lovituri și perforări puternice, vizibile, sîntem răniți de lucrurile rele care ni s-au întîmplat, alții sîntem răniți de lipsa lucrurilor bune de care am fi avut nevoie să ni se întîmple ca să putem crește sănătoși”, explică psihologul citat.

     

    2. Ce este, de fapt, trauma

    Potrivit acesteia, „trauma nu e evenimentul care ni s-a întîmplat, ci rana care a rămas în psihicul nostru.”

     

    3. Trauma apare când psihicul nostru nu poate procesa evenimentele

    „Trauma are loc atunci cînd ceea ce ni se întîmplă (sau nu ni se întîmplă deși ar trebui) este copleșitor și nu poate fi procesat de psihicul nostru, în lipsa cuiva care să ne ajute și să ne susțină”, afirmă autoarea, în postarea sa.

     

    4. Cum ne schimbă trauma

    Conform acesteia, „trauma ne lasă schimbați; mai rigizi, mai speriați, mai vigilenți, mai incapabili să ne simțim în siguranță, mai fragili, mai anxioși, mai triști fără să ne putem reveni.

    Trauma ne lasă fără capacitatea de a ne mai simți în siguranță, fără capacitatea de a mai simți bucurie, fără capacitatea de a iubi și a fi vulnerabili pînă la capăt cu ceilalți, ne face să ne ascundem, să (ne) mințim, să (ne) falsificăm, să muncim pînă la epuizare pentru a demonstra că sîntem valoroși, Ne fură viețile și orele – cu dependențe, cu disociere, cu incapacitatea de a mai fi prezenți.”

     

    5. Trauma apare în lipsa unei persoane care să ne ajute

    „Dacă ceea ce ni se întîmplă depășește resursele noastre de a ne reveni și regla și nici nu are cine să ne împrumute un sistem nervos sănătos pentru a face asta – numim asta traumă”, explică Petronela Rotar.

    „Nu e vina noastră că am fost răniți, însă e responsabilitatea noastră să nu mai sîngerăm pe ceilalți”

    „Cu rănile descusute apoi lăsăm sînge invizibil peste tot și îi murdărim pe cei cu care intrăm în contact. Dacă sîngele rănilor noastre ar fi vizibil, lumea asta ar fi roșie toată”, spune specialista în sănătatea mintală.

    Apoi continuă: „Ba da, toți avem răni. E aproape imposibil să ieși nerănit din lumea asta.”

    Potrivit acesteia, nu este vina noastră că am fost răniți, însă este important să ne asumăm responsabilitatea pentru recunoașterea rănilor și pentru a nu le provoca suferință și oamenilor din viața noastră:

    „Nu e vina noastră că am fost răniți, însă e responsabilitatea noastră să nu mai sîngerăm pe ceilalți: pe copiii noștri, pe partenerii noștri, prietenii noștri, colegii și subalternii noștri. E responsabilitatea noastră să nu mai negăm că avem răni deschise, să le recunoaștem și să le pansăm”, conchide psihologul Petronela Rotar.

    Citește și:

    Petronela Rotar: Înțelepciunea și maturitatea copiilor nu reprezintă o calitate, „ci un mecanism de apărare și de supraviețuire”

    7 moduri în care trauma afectează copiii și adulții. Gáspár György: Trauma scade abilitățile de autoreglare

    Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile

     

    Dacă dorești să afli mai multe despre traume, iată câteva cărți utile:

     

    „Traumă și memorie” de Peter A. Levine

    Putem avea încredere în amintirile noastre? Bazându-se pe 45 de ani de tratare reușită a traumei și utilizând studii de caz, Dr. Peter Levine afirmă că singurele amintiri cu adevărat utile sunt cele care par inițial cel mai puțin fiabile: amintirile stocate în corp, nu neapărat cele accesabile de către mintea conștientă.
    De obicei, oamenii de știință studiază amintirile traumatice „explicite” din creier (gândurile intruzive sau flashbackurile), acordând prea puțină atenție modului în care corpul stochează memoria „implicită”. Învățând cum să înțelegem mai bine interacțiunea complexă a trecutului cu prezentul și a minții cu corpul, putem să ne ajustăm relația cu trauma și să căpătăm o stare mai echilibrată și mai relaxată.

    Scrisă pentru persoanele care suferă de traume, precum și pentru practicienii din îngrijirea sănătății, „Traumă și memorie” reprezintă o perspectivă revoluționară asupra modului în care e construită memoria și în care ea este influențată de starea noastră actuală de a fi.

     

     

    „Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor” de Peter A. Levine și Maggie Kline

    Numărul copiilor anxioși, deprimați, hiperactivi sau retrași este în continuă creștere. Milioane de copii trec prin agresiuni, violențe, abuzuri sau molestări sexuale. Multi alții sunt traumatizați de situații „obișnuite”: proceduri medicale îngrozitoare, accidente, pierderi și divorțuri. Cartea „Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor” le arunca un colac de salvare părinților care se întreabă cum să-și ajute copiii tulburați de situații problematice. Dr. Peter A. Levine și Maggie Kline oferă unelte simple, dar puternice, pentru a-i păstra pe copii în siguranță și pentru a-i ajuta să-și revină după o sperietură sau după un eveniment copleșitor. Autorii au conceput pași ușor de urmat pentru detașarea de traumă, precum și activități de contracarare a efectelor ei asupra corpului, minții și spiritului copilului.

    Această carte revoluționară simplifică un subiect complex și adeseori mistificat, dându-le idei și putere părinților pentru a crește tineri cu adevărat încrezători, rezistenți și senini, în ciuda vremurilor stresante și turbulente.

     

    4. „Mitul normalității. Trauma, boala și vindecarea într-o cultură toxică”, de Gabor Maté

    Acest volum semnat de Gabor Mate în colaborare cu fiul său, Daniel Mate, este o investigație revoluționară a surselor bolilor, o critică încurajatoare a modului în care societatea poate favoriza dezvoltarea afecțiunilor cronice, dar și o cale către sănătate și vindecare. Cartea tratează: tensiunea dintre atașament și autenticitate exprimată prin deconectarea de sine; amprenta traumei și a stresului cronic în societate; modurile în care ideea de normalitate a culturii occidentale moderne subminează bunăstarea și dezvoltarea; conexiunile dintre emoții și sistemul nervos si imunitar; aspectele profunde ale compasiunii și calea spre reconectare.

     

     

    Sursa foto: Facebook Mandala Retreat

     

    Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

    Canalul Whatsapp Parenting 2.0

     

    Copilul te întrerupe când vorbești? Iată o soluție simplă și eficientă pentru rezolvarea problemei

    0
    Sursa foto: Freepik.com

    Copiilor li se întâmplă multe lucruri și, pentru ei, unul este mai important decât celălalt. Evident, cei mici au nevoie să le împărtășească, sau au nevoie să ceară ceva sau să întrebe ceva. Deseori, însă, părinții ajung la exasperare din cauză că nevoia aceasta a copilului de a le spune ceva apare în mod special în timp ce ei vorbesc.

    Cum procedează părinții într-o asemenea situație? De regulă, le spun copiilor: „Așteaptă puțin să termin ce am de spus” sau chiar „Atunci când adulții vorbesc, cei mici tac din gură”. Evident, niciuna dintre aceste afirmații nu salvează situația. Copilul insistă, iar părintele simte că nu vrea să cedeze nici el și se ajunge la tensiuni, supărări și poate chiar la ridicarea tonului.

    Iată o soluție folosită cu succes în unele familii. Este o soluție care poate fi aplicată chiar de astăzi și care permite rezolvarea situației cu calm, înțelegere și bunăvoință.

    Metoda pentru a elimina întreruperile cu calm

    Iată un exemplu de situație. Două mămici prietene discuta în parc, pe bancă. Fiul uneia dintre ele, în vârstă de 3 ani, se apropie de mama lui și își pune mâna pe încheietura mâinii ei. La rândul ei, mama pune cealaltă mână peste mânuța copilului, arătându-i că i-a recepționat semnalul. După ce a terminat să-și exprime ideea, s-a întors cu fața la el și atunci el a început să-i vorbească.

    Este o modalitate de rezolvare a acestui conflict părinte-copil care implică respect atât pentru adult, cât și pentru copil.

    Dacă vrei să implementezi această soluție cu copiii tăi, discută cu ei și propune-le să stabiliți un cod special pentru situațiile în care au ceva să-ți spună în timp ce vorbești. În acest caz, să vină să-ți pună mâna pe încheietura mâinii. Iar tu îi vei da imediat de înțeles că ai recepționat mesajul lui punându-ți cealaltă mână pe mâna lui. Și, fără să mai amâni, imediat ce îți termini fraza, întoarce-te cu fața la el și fii prezent/ă acolo pentru el și pentru ce vrea să-ți spună.

    După câteva zile de practicare a acestei metode, copiii vor învăța să nu te mai întrerupă în timp ce vorbești și în casă va fi mai multă liniște și înțelegere!

    Citește și:

    Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii

    De ce nu mai au respect copiii din ziua de azi? Un psiholog a spus ce trebuie să știm, de fapt: „Ar trebui să ne vindecăm de asta”

    Copilul te sfidează și vorbește urât? Laura Markham prezintă 3 pași pentru o comunicare cu respect

     

    Sursa foto: Freepik.com

     

    Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

    Canalul Whatsapp Parenting 2.0

     

    10 sfaturi pentru o viață mai frumoasă de la Robin Sharma

    0
    Sursa foto: Facebook Robin Sharma

    În timp ce pe unele lucruri din viața noastră nu le putem controla, există altele asupra cărora putem avea o influență pozitivă sau negativă doar prin modul în care ne raportăm la ele.

    Cu siguranță, ai văzut situații similare, dar în care oamenii reacționează diferit: fie văd partea plină a paharului, fie pe cea goală.

    Unul dintre cei mai importanți speakeri din lume în domeniul leadershipului, dezvoltării personale și managementului, autorul mai multor cărți de dezvoltare personală, Robin Sharma, ne explică în zece pași cum să gândim că să avem o viață mai frumoasă, se arată într-un comunicat de presă.

    Sunt perspective profunde asupra vieții pe care merită să le transmitem ca valori și copiilor noștri.

    10 sfaturi pentru o viață mai frumoasă de la Robin Sharma

    1. Principala lucrare a fiecărei ființe umane este cea lăuntrică

    Zilnic, fă ceva semnificativ, care să te ajute să devii mai profund. Dacă vrei să ai parte de viața pe care ți-o dorești cu adevărat, trebuie mai întâi să devii în fiecare zi mai mult din persoana care ești în realitate.

     

    2. Privește-ți viața ca pe o școală fantastică, în care poți crește

    Tot ceea ce experimentezi, atât lucrurile bune cât și cele care îți aduc provocări, a ajuns la tine pentru a te învăța lecția pe care ai nevoie să o înveți în acea etapă a evoluției tale ca persoană. Înțelege acest adevăr și nu înceta să te întrebi: „Ce oportunitate reprezintă pentru mine această situație sau această persoană?”. Oferă-ți răspunsul care ți se potrivește. Aceasta este o sursă imensă pentru pacea interioară.

     

    3. Fii cinstit cu tine însuți

    Cea mai bună viață pe care o poți avea este o viață onestă. Nu te trăda niciodată. Dă-ți jos masca socială și ai curajul de a te prezenta lumii așa cum ești. Lumea va fi mai bogată datorită gestului tău.

     

    4. Amintește-ți că adunăm ceea ce am semănat

    Viețile noastre exterioare nu sunt altceva decât oglinzi ale vieților noastre interioare. Revarsă lumină asupra părții întunecate din tine. Conștientizează presupunerile false, credințele care te limitează și temerile care te împiedică să crești și vei vedea că lumea din exteriorul tău se va schimba.

     

    5. Vedem lumea așa cum suntem noi, nu așa cum este ea

    Conștientizează că adevărul, indiferent de circumstanțe, este filtrat prin fereastra cu vitraliu din tine – contextul tău personal. Curăță fereastra și îți vei curăța viața. Apoi, vei zări adevărul.

     

    6. Trăiește în miezul propriei inimi

    Înțelepciunea inimii nu te înșeală niciodată. Urmează îndemnurile tăcute ale inimii tale și vei fi călăuzit în direcția adevăratului tău destin.

     

    7. Trăiește-ți viața cu un intens sentiment de curiozitate

    Dacă renunți la control, vei crea spațiu pentru ca oportunitățile să ajungă la tine.

     

    8. Ai grijă de tine

    În fiecare zi, fă ceva care să-ți bucure mintea, trupul și spiritul. Acestea sunt acte esențiale de autorespect și iubire față de sine.

     

    9. Construiește relații cu oamenii din jur

    Dedică-te misiunii de a aprofunda legăturile cu oamenii din jurul tău. Concentrează-te să-i ajuți pe alții să-și îndeplinească visurile și fii mai preocupat să oferi un ajutor necondiționat decât să te mulțumești pe tine însuți. Te afli aici ca să aduci un plus de valoare lumii, iar dacă uiți acest adevăr, te trădezi singur.

     

    10. Lasă în urmă o moștenire

    Cea mai mare dorință a unei ființe umane este nevoia de a trăi pentru o cauză mai mare decât ea însăși.

     

    Este important să ținem cont de aceste perspective și să-i învățăm și pe copiii noștri să pună preț nu numai pe valorile materiale, ci și pe valorile umane și morale.

    Citește și:

    „11 lucruri pe care aș vrea ca toți părinții să le știe”. Sfaturi de viață de la un pediatru celebru

    O generație de băieți lăsați să eșueze. Problema despre care nu vorbește nimeni

    Cum le putem asigura copiilor noștri o alimentație sănătoasă în lumea de astăzi. 59 de sfaturi de la părinți

    5 lucruri pe care să le faci astăzi în relația cu copilul ca să nu regreți mai târziu

     

    Sursa foto: Facebook Robin Sharma

     

    Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

    Canalul Whatsapp Parenting 2.0

     

    5 beneficii pe care nu ți le spune nimeni despre limitarea ecranelor la copii

    0
    Sursa foto: Freepik.com

    Atunci când vorbim despre limite la ecrane, aproape toată lumea se teme de scandaluri, de plânsete, de lupte de putere. Dar foarte puțini îți spun ce câștigă, de fapt, copilul tău și întreaga ta familie după ce treceți de primele zile de rezistență.

    Adevărul este că nu e vorba doar despre a limita ecranele. Este vorba despre a reda copilului copilăria și familiei liniștea. Pentru că ecranele nu fură doar timpul copilului. Fură amintirile pe care le-ați fi putut trăi împreună.

    Iată câteva dintre beneficiile despre care aproape nimeni nu vorbește și care apar odată cu aplicarea unor limite în privința ecranelor:

    1. Copilul își ia înapoi copilăria

    Toate videourile și jocurile online sunt amuzante, interesante, captivante, dar, după ce se închide ecranul, rămâne golul interior, deoarece copilul a fost deconectat de lume și chiar și de el însuși. Acel gol este lipsa conectării, lipsa imaginației, a creației. Lipsa bucuriei jocului real. Și știm că joaca liberă, creativă, cu obiecte pe care pune mâna și le folosește, cu oameni reali, este esențială pentru dezvoltarea intelectuală, psiho-emoțională și relațională a copilului.

    Când limitezi timpul online, începe să apară joaca autentică: lego, cărți, povești inventate, construcții, desen, sport, hobby-uri, glume cu tine. Copilul își reconstruiește lumea interioară, nu doar consumă lumea altora. Dacă nu știi ce să faci cu copilul, ți-am pregătit în Ghidul “Copilărie fără dependență de ecrane” sute de idei de activități de la 0 la 18 ani. E imposibil să nu găsești ceva care să vă placă.

     

    2. Rezultate școlare vizibil mai bune

    După primele săptămâni cu limite la ecrane, observi schimbări clare la copilul tău:

    • Își poate menține atenția pentru mai mult timp
    • Se concentrează mai ușor și mai bine
    • Are o voință mai puternică
    • Tolerează frustrarea mai ușor
    • Face mai ușor lucrurile care trebuie făcute, nu doar cele care îi plac

    În loc de “Nu am chef”, spune “Hai să termin, ca să fiu liber”. Temele nu mai sunt câmp de luptă, ci devin o sarcină firească.

     

    3. Redescoperă familia și prietenii

    Atunci când nu mai depășește intervalul sănătos de timp petrecut în fața ecranelor, copilul reînvață să caute compania oamenilor, nu doar a pixelilor. Pune întrebări, caută conversații, propune activități, râde, glumește. Se apropie mai ușor de alți copii și vor să facă lucruri împreună. Copilul nu mai fuge spre ecran la primul minut liber.

     

    4. Dispar certurile. Serile devin liniștite

    Odată limitate ecranele, copilul devine treptat mai calm, mai empatic, mai comunicativ. Vezi mai puține crize și mai multă conectare. Nu pentru că tu cedezi sau copilul își reprimă emoțiile, ci pentru că îl ajuți să se regleze emoțional. Și comunicați eficient.

    Chiar dacă mai încearcă să încalce limitele, sunt soluții clare cu ajutorul cărora poți menține limitele fără scandal. Acest momente nu vă mai îndepărtează, ci, dimpotrivă, vă apropie. Exact despre asta este Pasul 7 din strategia prezentată în Ghidul “Copilărie fără dependență de ecrane”.

    Se schimbă stilul de viață nu doar al copilului, ci al întregii familii. Îți va plăcea atât de mult, încât te vei gândi de ce nu ai început schimbarea mai devreme.

     

    5. Tu devii părintele pe care copilul îl ascultă de bunăvoie

    Înainte să schimbi comportamentul copilului, te ajuți pe tine. Primele capitole din Ghid sunt despre transformarea ta pentru a reuși transformarea în familie: despre convingerile tale, despre frici și despre regăsirea puterii tale reale.

    Ai nevoie să simți: “Pot. Și îmi pot ghida copilul cu fermitate și blândețe, nu cu frică.” Și copilul simte asta. Și te urmează.

     

    Desigur, aceste lucruri nu vin peste noapte, dar vin cu siguranță în familiile unde timpul petrecut în fața ecranelor este limitat, iar restul timpului este dedicat activităților împreună, comunicării, bucuriei, fericirii. Vieții însăși.

    Transformările au venit deja în familiile care au început să aplice limitele clare și ferme. Vin și în familia ta, dacă alegi să faci primul pas.

    Ghidul “Copilărie fără dependență de ecrane” este acest prim pas clar, structurat, realist.

    Dacă nu acum… atunci când? Copilul tău are nevoie de tine azi. Accesează-l acum:

    Ghidul Complet “Copilărie fără dependență de ecrane”

     

    Copilul tău nu îți va spune niciodată: “Mulțumesc că mi-ai limitat ecranele.” Dar ți-o va spune altfel: prin liniștea din privire, prin râsul în timp ce se joacă, prin “Hai să facem ceva împreună!”.

    Și, într-o seară, fără să-ți dai seama, îl vei privi și vei spune: “A meritat. Iată-l, e aici, lângă mine, conectat cu mine, nu cu un ecran.”

    Ia Ghidul acum și vei participa, marți, la un Live în care voi răspunde la întrebările tale. Este bonusul la care au acces părinții care descarcă Ghidul până duminică.

     

    Sursa foto: Freepik.com

     

     

    O generație de băieți lăsați să eșueze. Problema despre care nu vorbește nimeni

    0
    Sursa foto: Tima Miroshnichenko, Pexels.com

    Trăim o perioadă în care mulți părinți își văd fiii dispărând, – nu în sens fizic, desigur, ci în sens psihologic. Tot mai mulți băieți și tineri bărbați își petrec ore și zile întregi în camere, cu căștile pe urechi, conectați la lumi paralele și tot mai deconectați de lumea reală. Până când se izolează complet de ea.

    Fenomenul hikikomori, apărut inițial în Japonia, și-a făcut loc tot mai mult în ultimii ani și în societatea occidentală, acolo unde băieții se retrag într-o existență digitală, refuzând școala, prietenii, jobul, responsabilitățile.

    Ce este hikikomori

    Hikikomori descrie o retragere socială extremă, în care adolescenții sau tinerii adulți își întrerup aproape complet contactul cu lumea exterioară. Nu mai merg la școală sau la facultate, nu mai ies cu prietenii, nu lucrează, nu își asumă niciun rol social. Rămân închiși în camerele lor zile în șir, luni sau, în cazuri extreme, chiar ani. Ceea ce la început pare doar o preferință pentru singurătate, în timp, devine o renunțare la viață.

    Contextul digital modern, – care oferă acces nelimitat la internet din camera copilului, gaming online, rețele sociale – amplifică posibilitatea de a trăi într-o realitate alternativă chiar din dormitor, fără alte condiții speciale.

    Rolul ecranelor în retragerea socială

    Din 2010 încoace, de când smartphone-urile au devenit accesibile și accesate de către copii, copilăria așa cum o știam noi și cum au trăit-o toate generațiile de până acum a dispărut.

    Necunoașterea efectelor supraexpunerii la ecrane asupra creierului copiilor, dorința de succes pentru copil în viitor, dar și oboseala și stresul părinților fac ca mulți copii să petreacă în fața ecranelor mult pese limita sănătoasă pentru vârsta lor.

    Astfel, copiii își formează de mici obiceiul de a găsi tot ce au nevoie în lumea virtuală: bucuria, distracția, socializarea, validarea.

    În preadolescență și adolescență, ecranele oferă o lume care pare mai simplă și mai ușor de controlat, fără să fie nevoie de gestionarea emoțiilor și provocărilor firești din viața reală. Jocurile video oferă recompense rapide. Platformele de streaming oferă divertisment infinit. Social media permit interacțiuni cu alți tineri fără expunere sau asumare. Treptat, tânărul începe să prefere aceste spații pentru că acolo nu există riscul să fie judecat sau respins, nu se simte incompetent.

    Băieții care eșuează la lansare

    Însă, atunci când timpul la ecrane depășește o limită sănătoasă, digitalul nu mai este doar o evadare temporară, ci devine refugiul principal. Școala devine inutilă, familia devine deranjantă, iar viața reală pare un obstacol.

    Despre acest pericol se vorbește prea puțin public și mulți părinți se trezesc când este deja prea târziu, căci fiii lor au alunecat deja pe panta izolării.

    Autorul american Jonathan Haidt vorbește, în cartea sa O generație în pericol” despre “băieții care eșuează la lansare”, explicând că, la baza acestui eșec se află limitarea experiențelor din viața reală în anii anteriori adolescenței și tinereții.

    De ce băieții sunt mai vulnerabili decât fetele

    Datele din teren arată că băieții sunt mai predispuși la hikikomori decât fetele. De ce? Deoarece băieții caută adesea statut, competiție, afirmare și în lumea reală aceste lupte pot fi dificile. În schimb, în jocuri ei pot fi eroi cu mult mai ușor. Se pot simți puternici în online, în timp ce, în realitate, se simt neînțeleși, presați și criticați.

    Mulți dintre acești băieți nu sunt leneși, ci sunt, de fapt, răniți și retrași. Evitarea este modul lor de supraviețuire, după ce supraexpunerea la ecrane din perioada pubertății le-a exclus din preferințe viața socială offline.

    Iată care sunt semnele timpurii ale unui posibil hikikomori:

    • Refuzul de a merge la școală, facultate sau job
    • Scăderea abruptă a rezultatelor
    • Inversarea ritmului zi/noapte: băiatul este activ doar noaptea, iar ziua doarme
    • Renunțarea la prieteni, hobby-uri sau activități în afara camerei
    • Neglijarea igienei personale și a felului în care arată
    • Comunicarea exclusiv prin mesaje/jocuri, nu față în față
    • Iritabilitate extremă când i se cere să iasă din cameră
    • Dificultăți emoționale: stări de rușine, anxietate sau depresie

    Ce pot face părinții pentru a-și ajuta băieții

    Într-o asemenea situație, nu este suficient ca părinții să “taie internetul”. Hikikomori nu este despre ecrane, ci despre suferință și izolare. Despre frică de respingere, despre lipsa unui loc în lume.

    Intervenția nu începe cu interdicția, ci cu reconectarea:

    • Să fii prezent/ă, chiar și atunci când copilul refuză dialogul
    • Să pui limite cu sens, nu ca pedeapsă, ci pentru protejarea lui
    • Să caute sprijin profesional în cazul în care izolarea devine extremă
    • Să organizeze experiențe de reconectare în lumea reală: activități comune, obiective mici, rutine simple

    Pentru a salva copilul din această izolare în lumea virtuală, nu îi retragem refugiul fără să-i oferim o punte înapoi spre viață. Pentru aceasta, îi suntem alături pentru a se reconecta cu noi.

    Hikikomori nu este despre slăbiciune, ci despre o generație care nu mai găsește loc în realitate. O generație de băieți lăsați să eșueze singuri, în tăcere, în spatele unui ecran. Dar nimeni nu ar trebui să își trăiască adolescența între pat și monitor.

    Cum să oprești supraexpunerea la ecran la orice vârstă

    Dacă ți-e teamă că îți poți pierde fiul în lumea virtuală, nu ești singur/ă. Și vinovăția nu ne ajută. În schimb, ne ajută cunoașterea și intervenția concretă.

    Pentru a veni în sprijinul părinților care au nevoie să limiteze consumul de tehnologie în viața copiilor lor, am creat Ghidul complet “Copilărie fără dependență de ecrane”.

    Iată ce conține acest Ghid:

    • eBook-ul (pdf, 55 pagini) “Copilărie fără dependență de ecrane. Ghidul din 7 pași pentru părintele conștient” – te învață cum să pui limite sănătoase fără ceartă și fără lupte de putere
    • Caiet de lucru – ca să aplici, nu doar să citești
    • Liste cu zeci de idei activități offline, pe vârste (0–18 ani), pentru reconectarea cu copilul și timp de calitate în familie
    • Listă cu aplicații de control parental, pentru siguranță digitală, fără control agresiv
    • Bibliografie cu resurse ca să fii un părinte informat și pregătit pentru provocările actuale
    • O meditație pentru relaxare
    • O meditație cu afirmații pentru a-ți dezvolta rolul de părinte care ghidează cu fermitate și blândețe
    • Video despre blocajele emoționale ale părinților care îi afundă pe copii în ecrane
    • Suport prin email până la finalul anului


    Prețul ghidului, cu toate resursele de mai sus este doar 97 lei (19 euro), pentru ca toți părinții care au nevoie de el să și-l poată permite. Este mult mai puțin decât o ieșire la restaurant și schimbă complet relația ta cu copilul. Și relația lui cu ecranele în prezent și în viitor. Ia ghidul chiar acum DE AICI.

    VREAU GHIDUL

     

    Sursa foto: Tima Miroshnichenko, Pexels.com

     

    Un simplu obicei al copilului sau dependență de ecrane? Iată cum îți dai seama

    0
    Sursa foto: Helena Lopes, Pexels.com

    Există un detaliu important pe care rețelele de socializare, producătorii de gadgeturi și de aplicații nu ar vrea să-l afli vreodată, și anume:

    Nimeni nu știe când lucrurile scapă de sub control. Nu există un moment clar în care un obicei care pare util și inofensiv devine o dependență din care e foarte greu să-ți scoți copilul, odată ce s-a instalat.

    Când îi pui copilului aplicații educative, nimeni nu te avertizează că acestea pot induce dependență. Nici pe YouTube nu îți apar avertismente înainte să dau play la cântecelele pentru copii. Și nici aplicațiile și jocurile Roblox, Minecraft, Brawl Stars, Clash Royale, Fortnite nu te previn în niciun fel înainte de a le instala pe telefonul sau pe laptopul copilului.

    Nu există un moment clar în care devine prea mult. Nu sună nicio alarmă. Dimpotrivă, pare că activitățile online îl liniștesc, că îi plac.

    Și totuși, într-o bună zi, observi că ceva s-a schimbat: privirea copilului nu mai stă cu tine, ci caută ecranul.

    Ca să putem interveni la timp, este esențial să recunoaștem semnalele.

    Simptomele dependenței de ecrane la copii. Le recunoști?

    Semnale de alarmă la copilul mic (2–4 ani)

    • Nu răspunde la nume, evită contactul vizual
    • Preferă ecranele în locul jocurilor senzoriale
    • Plânge sau intră în crize când îi oprești ecranul, chiar și după 10–15 minute
    • Nu se poate juca singur fără un device
    • Folosește cuvinte din desene și aplicații, dar nu vorbește funcțional

    Semnale de alarmă la copilul școlar sau adolescent

    • Petrece ore întregi pe telefon, tabletă sau laptop
    • Neglijează școala, temele, responsabilitățile
    • Nu mai găsește bucurie în activități offline
    • Devine irascibil, nervos sau chiar agresiv când nu are acces la ecrane
    • Evită întâlnirile reale cu prietenii, preferând mediul online
    • Simte nevoia compulsivă de a verifica aplicațiile și rețelele
    • Minte pentru a petrece timp online
    • Are probleme cu somnul, adoarme târziu, se trezește obosit
    • Spune că se plictisește fără tehnologie
    • Renunță la mișcare sau sport

    Ce faci dacă ai regăsit la copilul tău unele dintre manifestările de mai sus?

    Nu e vina ta. Nu ești singur/ă. Suntem prima generație de părinți care navighează printr-o lume digitală fără hartă. Și avem nevoie de informare, de ghidare și de soluții care funcționează.

    Tocmai de aceea am creat Ghidul din 7 pași pentru o copilărie fără dependență de tehnologie.

    Ce primești în Ghidul “Copilărie fără dependență de ecrane”:

    • “Copilărie fără dependență de ecrane. Ghidul din 7 pași pentru părintele conștient” cu metoda care te ajută să pui limite fără ceartă
    • Caiet de lucru: pentru aplicare practică. Nu vreau să te limitezi doar la teorie
    • Liste cu sute de idei de activități offline pentru reconectarea cu copiii de orice vârstă (0–18 ani)
    • Lista cu cele mai bune aplicații de control parental
    • Listă cu bibliografie, astfel încât să fii un părinte informat și pregătit
    • Video despre blocajele emoționale ale părinților care îi fac pe copii și mai dependenți de ecrane, ca să nu cazi în capcanele minții tale
    • 2 meditații audio: una pentru relaxare și alta pentru a te poziționa în rolul părintelui ferm, pe care copilul îl ascultă de drag
    • Suport prin email până la finalul anului

    Poți readuce echilibrul. Poți să-ți scoți copilul din dependența de ecrane. Poți recupera conexiunea. E nevoie doar să faci un pas conștient cât nu e prea târziu.

    Ia ghidul de aici:

    VREAU GHIDUL

     

    Fiecare zi în care nu intervii întărește dependența copilului de ecrane. Fiecare zi în care pui o limită sănătoasă întărește relația. Tu alegi ce crește în familia ta.

    Acum, ai instrumentele și pașii pentru a pune stop dependenței, făcând timp și loc pentru relație, pentru conectare:

    Ghidul complet cu resurse “Copilărie fără dependență de ecrane”

     

    Sursa foto: Helena Lopes, Pexels.com

     

    Oana Moraru prezintă cei 4 indicatori care pot prezice succesul copilului la școală

    0
    Sursa foto: Facebook Oana Moraru

    Un număr de 4 indicatori pot estima potențialul de succes pe care copiii îl pot avea la școală, afirmă consultantul educațional Oana Moraru.

    „Dacă vrei să știi cât succes școlar poate avea copilul tău proaspăt înscris la școală sau elev de mult timp deja, trebuie să estimezi potențialul lui după 4 mari indicatori. Când aceștia funcționează bine împreună, și viața școlară e plină de succes”, spune ea.

    Oana Moraru este pedagog cu o experiență de predare de peste 30 de ani și autoare de carte. De asemenea, ea este fondatoarea sistemului privat de educație Helikon, fiind implicată constant în procesul educațional atât la clasă, cât și în tabere școlare.

    „Când funcționează doar unul din patru – copilul este în categorie mare de risc și trebuie ajutat individual, după un program remedial unu la unu. Când funcționează bine 2 din 4, copilul trebuie mereu susținut și împins de la spate. Când 3 din 4 sunt ok, copilul merge bine, în ritmul clasei, dar trebuie verificat sistematic și de acasă. 4 din 4 înseamnă autonom, eficient și chiar capabil de performanță”, scrie Oana Moraru, într-o postare pe contul său de Facebook.

    Iată care sunt cei 4 indicatori la care se referă Oana Moraru:

    1. Inteligența generală

    Iată cum evaluezi acest indicator:

    • Copilul procesează rapid informația?
    • Face conexiuni între noțiuni?
    • Pune întrebări?
    • Este curios?
    • Are vocabularul suficient de dezvoltat?

     

    2. Nivelul de angajare față de învățare

    Îți poți da seama de nivelul acestui indicator după următoarele criterii:

    • Atitudinal vorbind, este copilul tău activ în oră?
    • Ridică mâna?
    • Pune întrebări lămuritoare?
    • Își urmărește cu ochii strălucitori profesorul?
    • Își organizează materialele?
    • Are toleranță la frustrare?
    • Parcurge și el jumătate de drum sau profesorul trebuie să tragă mereu de el?

     

    3. Atenția și capacitatea de concentrare

    Evaluează acest indicator răspunzând la următoarele întrebări:

    • Poate copilul tău să stea în flux pentru cel puțin un interval mediu de timp, specific vârstei?
    • Se poate concentra voluntar pe sarcini repetitive sau nu neapărat distractive?

     

    4. Echilibrul emoțional și tonusul fizic

    Îți dai seama de nivelul acestui indicator urmărind aceste aspecte:

    • Are copilul tău un prag optim de satisfacere a nevoilor de bază?
    • Se simte văzut, iubit, apreciat, sociabil?
    • Se odihnește bine?
    • Mănâncă potrivit?
    • Are limite la ecrane?

    Potrivit specialistei în educație, „un copil poate fi foarte inteligent, dar cu foarte mică toleranță la frustrare (nu poate urma pași de lucru eficient). Un altul poate fi și isteț, și dornic să reușească (angajat), dar cu deficit de atenție. Alții pot fi și inteligenți, și angajați, și atenți, dar foarte fluctuanți din cauza unor dificultăți emoționale.”

    De altfel, „o mare parte dintre copiii supradotați au dificultăți mari în învățare pentru că partea socio-emoțională este dezorganizată sau nematurizată”, precizează Oana Moraru.

    Cum pot fi stimulați cei 4 indicatori

    Conform specialistei citate, „un profesor excepțional nu poate stimula simultan toate nivelurile de dezvoltare”.

    Însă, pentru fiecare dintre cei 4 indicatori există un interval optim de vârstă la care se pot dezvolta fiecare. „De obicei, este vorba de intervalul 0-6 ani (anii formativi)”, explică aceasta.

    Oana Moraru subliniază că, pentru ca un copil să aibă succes la școală, nu este suficient să fie isteț și să primească iubire de la părinții lui: „Nu, nu e suficient să avem un copil isteț și iubit. Diferența o fac nivelul lui de hărnicie, reziliență și de concentrare voluntară (nu atenția dată de dopamină, de un lucru plăcut, ci de atenția cerută de o sarcină impusă).”

    Specialista în educație susține că și copiii din școli bune au nevoie de meditații private, când au deficiențe la 2 sau chiar 3 dintre cei 4 indicatori:

    „Am auzit recent un leader în educație care spunea că școlile bune nu au copii la meditații private. Nu e adevărat. Copiii cu risc 1 și 2 (cei care au doar două din cele 4 laturi dezvoltate) au mare nevoie de lucru unu la unu. Unii chiar zilnic. Judecăm un profesor care nu transmite suficient pentru copiii care au 3/4 și 4/4 capacitate. Nu îi judecăm pe aceia care se confruntă în clase cu tulburări emoționale, cu nevoi speciale de atenție sau învățare. Pentru toate aceste mari dezechilibre nu există o pedagogie magică. Ci echipe – de la părinți, la psihologi, consilieri și meditatori remediali.”

    Despre cum lucrăm și remediem aceste 4 mari ”felii” ale intelectului, Oana Moraru va vorbi  pe 18 octombrie la Brașov (detalii AICI).

    Ulterior, Oana Moraru va susține conferințe pe această temă la Cluj (8 noiembrie), la Sibiu (22 noiembrie), la Timișoara (31 ianuarie), din nou la Cluj (21 februarie), la București (21 martie), Oradea (28 martie).

    Citește și:

    7 greșeli ale părinților care adâncesc dependența copiilor de ecrane

    Sfaturi pentru cei care au copii care se fâțâie mult în bancă. Oana Moraru: Fereastra lor de oportunitate a trecut

    Ce poți face azi pentru ca, în viitor, copilul tău să aibă succes? 10 moduri în care să-i antrenezi abilitatea simplă care îl ajută

     

     

    Sursa foto: Facebook Oana Moraru

     

    Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

    Canalul Whatsapp Parenting 2.0