În pubertate și adolescență, scopul părinților nu mai este să interzică ecranul, ci să se conecteze cu copiii lor, să le ofere valori reale și să le asigure activități interesante care le stimulează creierul să rămână deschis către diferite domenii, a recomandat psihologul Diana Stănculeanu.
Ea a vorbit despre impactul ecranelor asupra copiilor aflați în diferite etape de dezvoltare, în cadrul prezentării susținute la Conferința „Sănătatea copiilor în fața ecranelor”, organizată de Asociația „Din grijă pentru copii”, pe 18 martie, la Hotel Sheraton din București.
Diana Stănculeanu este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, colaborând cu mai multe ONG-uri naționale pe strategii de promovare și intervenție în psihologia și psihoterapia familiei, formator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Interferențele negative ale ecranului în pubertate și adolescență:
1. Pruning neuronal: “Use it or lose it”
2. Afectarea circuitelor dopaminergice și a sistemului natural de recompensă
3. Imagine corporală și influența social media
4. Presiunea grupului și identitatea de sine
Părțile nefolosite din creier se pierd în pubertate
În pubertate, după vârsta de 10-11 ani, în creierul copilului are loc o revoluție. “Avem o altă etapă de reorganizare a creierului pe principiul folosește sau vei pierde, este etapa de pruning, în care toate structurile noastre neuronale de învățare se vor reorganiza pe principiul utilizării frecvente. Creierul nostru care este atât de deștept și de atent și cumva disponibil în arhitectura lui la tot ceea ce fac eu zi de zi, îmi face această mapare de activități. Se uită un pic la lucrurile și activitățile către care eu duc resurse” și duce în activitatea preferată pe care o facem atât de mult toate resursele de învățare, a explicat Diana Stănculeanu. Astfel, creierul copilului se organizează pe principiul utilizării frecvente.
Însă, pentru că la 10-12 ani copilul încă nu știe ce va face preponderent în viața adultă, este foarte important să-și păstreze creierul deschis și antrenat pentru activități cât mai variate.
“Poate n-am decis la 10-12 ani că voi fi medic. Da? Sau educator. Sau sudor. Sau fotbalist. Eu nu știu unde voi folosi resursele mele de învățare preponderent. Și atunci am nevoie de șanse egale. Am nevoie de un creier care să rămână suficient de disponibil pentru diferite categorii de învățare, astfel încât (…) să creăm aceste șanse egale, păstrând varietate și diversitate în viața copiilor”, a precizat psihologul citat.
Potrivit acesteia, e nevoie să ne preocupăm nu doar de stimularea cognitivă a copiilor noștri, ci și de aspectele legate de relațiile lor, de corpul lor, de emoțiile lor. “Toate acestea e important să se regăsească în rutina lor de zi cu zi.”
Nu mai este despre cum interzic ecranul
Conform specialistei în sănătatea mintală, “întrebarea corectă din preadolescență încolo nu este despre cum interzic ecranul”.
Aceasta spune în ce direcție e nevoie să privească părinții de adolescenți care petrec mult timp în fața ecranelor: “Dacă am un preadolescent sau un adolescent care stă 6-7 ore la ecrane zilnic, trebuie să mă întreb ce lipsește din viața acestui copil?”, care presupunem că doarme 8-10 ore pe noapte, că merge la școală, unde petrece 6 ore fără ecran, se mișcă zilnic măcar o jumătate de oră – o oră, are rutinele de masă, toaletă, culcare, care nu includ telefon.
De asemenea, e important să observăm dacă fiul sau fiica noastră (pre)adolescent/ă are cel puțin un prieten. “Dacă nu are niciun prieten, big, big, big red flag. Este un semnal de alarmă foarte, foarte puternic în preadolescență și adolescență”, a avertizat Diana Stănculeanu.
Iată sfatul ei pentru părinți: “Preferați oricând prieteniile complicate decât lipsa completă a acestora. În prieteniile complicate încă mai avem de lucru, avem de negociat, de vorbit, de modelat, de exemplificat, decât să am un copil perfect izolat social, fără prieteni, în condițiile în care socializarea rămâne o nevoie de dezvoltare extraordinar de importantă” la această etapă de vârstă.
Atunci când adolescentul meu este în Chicago, mă duc și eu acolo
Potrivit psihologului, părinții de adolescenți e nevoie să aibă “și zone de utilizare comună” a ecranelor.
“Regula adolescenței ne spune că, atunci când adolescentul meu este în Chicago, singurul loc unde pot să-l întâlnesc este dacă mă duc în Chicago. Mergeți în digitalul lor, mergeți în online-ul lor, vedeți ce îi interesează, ce se joacă, ce consumă și faceți-o dintr-un loc al curiozității, nu dintr-un loc al criticii. Ne văităm de ei când își dau genele peste cap. Suntem primii care ne dăm genele peste cap când aflăm ce muzică ascultă, la ce filme se uită, ce influenceri consumă, ce youtuberi, ce vloggeri”, a clarificat specialista în sănătatea mintală.
În continuare, ea a împărtășit din experiența sa personală:
“Nepotul meu are 11 ani. Mă uit la vloggerii pe care îi urmărește. Mă doare pe dinăuntru. Mă scurg de plictis. Este crâncen. Dar stau acolo și încerc să fiu și un pic autentică, habar n-am ce să zic oamenii ăștia aici, dar te rog, explică-mi. Rămân în acest loc al curiozității și el înflorește și îmi explică. Și încetișor, încetișor văd că-și mută ochișorii din ecranul ăla mare și se uită către mine și îmi spune “Ngl ești chiar cool”. Și eu îi zic: “Ce înseamnă ngl?” “Not gonna lie”. În fiecare zi învăț niște cuvinte de la ei și rămânem conectați.”
Lumea din online construiește identitatea adolescenților
Potrivit Dianei Stănculeanu, serialul britanic “Adolescence” “ne arată că copiii noștri trăiesc și într-o altă lume decât aceia care credem noi că trăiesc, iar acea altă lume este accesată din camera lor proprie, în care noi uneori nu intrăm cu orele, dar din care ei ne dau afară, tocmai pentru că, apropo de a merge la ei în Chicago, dacă mă duc cu critică, – ce faci tu aici? Consumi toate prostiile, iar te uiți la ăștia, iar pierzi vremea, – acolo este o altă lume, care pentru ei poate să devină o sursă de construct identitar.”
Adolescenții învață despre cine sunt ei, raportându-se nu doar la modelele din viața reală, de zi cu zi, ci și din modelele pe care le descoperă în online, pe care le consideră relevante.
Psihologul ne sugerează să observăm motivele pentru care adolescenți consideră relevante anumite modele din online:
“Am stat de vorbă cu adolescenți care se declarau fani Andrew Tate și care îmi spuneau: Nu îmi place ce face, dar îmi place că e șmecher, îmi place că are mușchi, îmi place că are bani mulți, îmi place că e puternic, îmi place că obține lucruri ușor. Dincolo de aspectele absolut reprobabile pe care le fac unii dintre influencerii din online pe care copiii noștri îi urmăresc, acolo ei își văd împlinite niște nevoi absolut normale”.
Dacă nu le împlinim nevoile în viața reală, ei vor căuta să și le împlinească în lumea digitală
Este vorba de nevoi normale umane, universale, pe care le avem cu toții, precum nevoia “de atenție, de a se simți puternici, de a se simți competenți, de a fi acceptați, doriți, căutați”.
Ce au nevoie să știe părinții de preadolescenți și adolescenți este că, “dacă nu ne străduim să le împlinim un pic aceste nevoi în viața reală, și le vor găsi în această dinamică digitală complicată și vom vedea dezastrele pe care le-am văzut în serialul “Adolescence” căpătând viață, îngrozindu-ne și lăsându-ne cu această întrebare: ce aș fi putut să fac mai mult?”
În aceste condiții, a continuat Diana Stănculeanu, primul lucru pe care îl avem de făcut este să ne ducem acolo unde acum nu ne vine să ne ducem, deoarece ne plictisește și ne vine să-l catalogăm ca fiind superficial, needucativ, neconstructiv. Însă, “poate deveni foarte constructiv și extrem de relevant pentru ei. Și, dacă îi lăsăm fără ghidajul nostru în această lume, atunci consecințele vor fi destul de complicate.”
Și, de obicei, copiii au acces în online în mod autonom, fără ghidajul părinților, din școlaritatea mică, de la 7-8 ani.
Discuții necesare cu copiii despre pericolele din online
Studiile arată că întâlnirea majoră cu conținuturile pornografice are loc sub vârsta de 8 ani.
“Am avut o discuție cu copilul meu despre asta, înainte să-i dau un telefon cu wifi pe mână? De cyberbullying este plin digitalul, sunt pline rețelele sociale de aspecte și comportamente de bullying. Am discutat despre asta? Știe copilul meu să pună limită unui mesaj nepotrivit? Am discutat cu copilul meu despre furtul de date și de identitate personală? Știe copilul meu să deosebească un fake news, să-și caute alte surse de informație, să se îndoiască de lucrurile pe care le vede acolo, adică să aibă niște abilități minimale de gândire critică?”, a atras atenția specialista în sănătatea mintală.
Susținem respectarea unor limite ferme privind consumul de tehnologie de către copii
Parenting 2.0 susține cu tărie necesitatea limitării consumului de ecrane în rândul copiilor, pentru a evita problemele de dezvoltare și pentru a crește copii echilibrați și sănătoși fizic și psiho-emoțional.
Dacă dorești să afli mai multe informații de la specialiști despre efectele ecranelor asupra copiilor și despre cum să punem limite sănătoase, te invit să te alături grupului nostru de Facebook dedicat, unde poți accesa gratuit materialele (articole și webinarii cu psihologi, logoped, directoarea Agenției Naționale Antidrog) din cadrul campaniei de conștientizare “Copiii și ecranele. Cum să creștem copiii sănătoși și echilibrați în era tehnologiei”:
Grupul de Facebook “Copiii și ecranele”
Citește și:
Sondaj: Pericolele cu care se confruntă copiii în mediul online: revenge porn, grooming, cyberbullying
“Dacă nu faci ce îți cer, îți iau telefonul!” 6 motive pentru care să NU folosești ecranele pentru a pedepsi copilul
Cât timp pot sta copiii la ecrane? Regulile specialiștilor care arată când începe supraexpunerea la tehnologie
De ce adolescenții își sfidează părinții și vor să facă doar ce au chef? 8 soluții de la psihologul Diana Stănculeanu pentru părinții de adolescenți
Sursa foto: Freepik.com
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
