Fiind obosiți după școală, copiilor le vine greu să se concentreze imediat pe rezolvarea temelor pentru acasă.
Ministerul Educației a lansat un nou set de reguli care vizează durata temelor pentru acasă. Noile limite sunt adaptate fiecărui ciclu de învățământ și urmăresc să reducă presiunea asupra elevilor. Inițiativa vine într-un moment în care mulți părinți și profesori reclamă că sarcinile zilnice sunt adesea prea numeroase.
Ce urmărește proiectul privind limitarea temelor
Documentul aflat în consultare publică propune ca elevii din clasele primare să petreacă cel mult o oră pe zi pentru realizarea temelor. Pentru gimnaziu și liceu, pragul maxim ar fi de două ore. Scopul acestor limite este reducerea încărcării și crearea unui ritm mai echilibrat între școală și timpul liber.
Ministerul susține că un volum mai mic de sarcini poate crește interesul pentru învățare. Totodată, oficialii vorbesc despre necesitatea eliminării frustrării care apare în cazul temelor excesive. În trecut, instituția a transmis că profesorii care depășesc limitele pot fi atenționați.
Ministrul Daniel David a reiterat această poziție, subliniind importanța unei abordări unitare. El a declarat că la nivelul fiecărei școli ar trebui să existe o practică clară legată de durata sarcinilor. „Temele ar trebui să fie în jur de 2 ore”, a spus David. Potrivit acestuia, un elev „și-ar face cu mai mult drag o temă” atunci când aceasta nu este prea lungă.
„Eu cred că ar trebui să fie o cultură la nivelul școlii. Adică ar trebui, la nivelul școlii, toată lumea să știe că temele ar trebui să fie în jur de 2 ore. (….) Eu cred că elevul și-ar face cu mai mult drag o temă mai scurtă decât să-i dai nu știu câte teme pe care nu și le face sau și le face cu supărare și cu nemulțumire, și cu frustrare”, a declarat ministrul Educației și Cercetării.
Cum se împart temele între cele obligatorii și cele suplimentare
Proiectul introduce și o diferențiere clară între cele două tipuri de sarcini. Tema obligatorie este gândită pentru toți elevii și are un nivel mediu de dificultate. Tema suplimentară devine opțională și poate fi adaptată fie pentru recuperare, fie pentru elevii care își doresc performanță.
În document este precizat:
„Art. 2 (1) Tema obligatorie, are un nivel mediu de dificultate, pentru toți elevii clasei.
(2) Tema suplimentară, care este facultativă, cu caracter general sau individual-diferențiată, pentru activități de recuperare sau de pregătire pentru performanță”.
Aceste prevederi arată că elevii nu vor putea fi obligați să rezolve o temă care este marcată ca fiind facultativă, relatează Capital.ro.
Cine va verifica dacă regulile sunt respectate
Monitorizarea va fi realizată de diriginți și de conducerea școlii. Evaluarea se va face anual, împreună cu părinții și elevii, pentru a analiza dacă temele sunt utile și eficiente. Potrivit informațiilor publicate de Edupedu, școlile vor avea responsabilitatea de a se asigura că limitele sunt aplicate corect.
Roblox va bloca posibilitatea ca minorii să discute cu adulți necunoscuți, odată cu introducerea verificării faciale obligatorii pentru accesul la funcțiile de chat. Măsura vine după criticile legate de siguranța copiilor pe platformă și marchează prima implementare de acest tip pe o platformă majoră de gaming.
Roblox a fost criticată pentru că le permite copiilor accesul la conținut nepotrivit și comunicarea cu adulți. În martie, directorul executiv al companiei, Dave Baszucki, a declarat pentru BBC că părinții care sunt îngrijorați de serviciu „nu ar trebui să își lase copiii pe Roblox”.
Cu toate acestea, unii părinți și activiști au avertizat că cei mici ar putea întâlni în continuare conținut nepotrivit sau ar putea vorbi cu adulți pe platformă, în ciuda măsurilor existente de siguranță.
Platforma a avut în medie peste 80 de milioane de jucători zilnic în 2024, aproximativ 40% dintre ei având sub 13 ani. În Statele Unite, Roblox se confruntă cu procese în Texas, Kentucky și Louisiana din cauza problemelor de siguranță a copiilor, scrie BBC.
Cum va funcționa verificarea facială pe Roblox
Roblox afirmă că va deveni prima platformă mare de gaming care va face verificarea facială a vârstei obligatorie pentru accesul la funcțiile de chat. Matt Kaufman, director pentru siguranță al Roblox, a declarat într-o conferință de presă că tehnologia de estimare a vârstei este „destul de precisă”. El a susținut că sistemul poate face estimări apropiate „într-o marjă de unu până la doi ani” pentru utilizatorii cu vârste între cinci și 25 de ani.
În prezent, verificarea poate fi folosită voluntar de oricine din lume. Verificările obligatorii vor începe în Australia, Noua Zeelandă și Țările de Jos la începutul lunii decembrie, urmând să fie extinse la nivel global în ianuarie.
Utilizatorii care finalizează procesul vor fi repartizați în grupe de vârstă: sub 9 ani, 9 – 12, 13 – 15, 16 – 17, 18 – 20 și peste 21 de ani. Jucătorii vor putea vorbi doar cu alți utilizatori din grupe de vârstă similare, cu excepția cazului în care adaugă pe cineva ca „legătură de încredere”, o funcție destinată persoanelor pe care le cunosc. Cei sub 13 ani vor continua să fie blocați de la mesaje private și anumite chat-uri, cu excepția cazului în care un părinte oferă permisiune.
Cum sunt procesate imaginile și ce drepturi au părinții
Verificările de vârstă vor folosi tehnologie de estimare facială prin camera dispozitivului, în aplicația Roblox, pentru a calcula vârsta utilizatorului. Imaginile sunt procesate de un furnizor extern și șterse imediat după încheierea verificării, potrivit companiei.
Roblox spune că părinții vor putea în continuare să administreze contul copilului, inclusiv să actualizeze vârsta după ce verificarea este completă. Platforma interzice deja partajarea de imagini și videoclipuri în chat și restricționează puternic linkurile către site-uri externe.
Compania susține că noul sistem va oferi experiențe „potrivite vârstei” pe platformă și spune că se așteaptă ca și alte firme să adopte metode similare.
Abilitatea de comunicare este una dintre cele mai importante abilități ale unei persoane. Atunci când comunică eficient, persoana poate să-și exprime dorințele, nevoile, poate să pună limite și poate să ceară ajutor.
Însă, nu este ușor să comunici eficient. Poate că ai observat că și mulți dintre adulți se confruntă deseori cu probleme de comunicare, ce generează, la rândul lor, neînțelegeri, tensiuni și chiar certuri. Studiile realizate în SUA arată că dificultățile de comunicare ale adulților presupun dificultăți de exprimare, dificultăți legate de limbaj, dar și factori care susțin continuarea conversației precum ascultarea, păstrarea atenției asupra subiectului și modalități de începere și de încheiere a unei conversații.
De fapt, un copil cu abilități slabe de comunicare riscă să fie diagnosticat în mod greșit cu ADHD sau cu autism, avertizează autorii unui articol publicat de site-ul thinkaboutnow.com.
Problema este că abilitățile de comunicare nu apar în mod natural. Din acest motiv, părinții, educatorii și îngrijitorii copiilor trebuie să-i învețe pe micuți să comunice eficient.
Și, pentru că abilitățile de comunicare au nevoie de timp pentru a fi dezvoltate, este important ca cel mic să trăiască într-un mediu în care adulții comunică între ei într-un mod respectuos și eficient.
Iată 15 sugestii care să te ajute să-ți înveți copilul să vorbească și să comunice eficient de mic:
1.Nu stâlci cuvintele atunci când vorbești cu bebelușul, crezând că va înțelege mai bine. Pronunță corect cuvintele, deoarece copilul începe să învețe să comunice de la început observând interacțiunile pe care le are cu părinții săi, precum și interacțiunile pe care le au adulții între ei.
Pentru că să pui o baza sănătoasă învățării procesului de comunicare al copilului tău, pronunță corect cuvintele, privește bebelușul în ochi și folosește un ton al vocii plin de iubire.
2.Nu îi oferi copilului jucării electronice vorbitoare. De cele mai multe ori, pronunția nu se înțelege foarte clar. În plus, există muzică și sunete aleatorii care îl distrag pe copil. Atunci când jucăriile electronice folosesc cuvinte aleatorii, copilul nu are ocazia să învețe să asculte și să se concentreze pe un subiect.
3. Limitează expunerea la ecrane, inclusiv la televizor. La fel ca în cazul jucăriilor electronice, videoclipurile și emisiunile televizate pot fi însoțite de muzică și sunete care acoperă limbajul. În plus, acolo nu există contact vizual și interacțiuni personale relevante pentru viața și mediul copilului. Mai mult, conversațiile televizate sunt create pentru a distra, motiv pentru care sunt, de multe ori, exagerate, nerealiste și lipsite de inteligență emoțională.
4. Ia micuțul cu ține atunci când ai lucruri de rezolvat și discută cu alte persoane în prezența lui. Luând copilul cu tine în spațiile publice sau în vizitele la prieteni este o modalitate bună de a modela comunicarea. Poate că ai observat deja cum copiii sunt, de multe ori, complet absorbiți în timp ce ascultă o conversație dintre doi adulți. Ei observă permanent modul în care părinții lor interacționează cu alte persoane.
5. Nu-ți fie teamă să corectezi greșelile de vorbire. Copiii vor să învețe și vor fi mai mulțumiți atunci când se vor face înțeleși mai ușor. Pentru a nu descuraja copilul și a nu-i afecta încrederea în sine, fă observațiile cu iubire, eventual în formă de joc și nu te concentra doar asupra lucrurilor pe care copilul nu le face corect. Subliniază neapărat și reușitele!
6. Vorbește cât mai mult cu copilul încă de la început, chiar dacă asta înseamnă doar să povestești despre ceea ce faci. De exemplu, povestindu-i ce faci în timp ce îi schimbi scutecul îl va familiariza pe micuț cu acțiunile zilnice din familie. În plus, îl va ajuta pe bebeluș să devină conștient de corpul său și de mediul în care trăiește.
7. Arată-i că îl asculți. Privește copilașul în ochi în timp ce îți vorbește și repetă ce ți-a spus, pentru a-l asigura că l-ai auzit. Poți începe să faci acest lucru încă de pe când e bebeluș și spune doar niște sunete. Arată-i că ești încântată de sunetele pe care le spune, căci așa începe micuțul să-și folosească vocea. Ulterior, când începe să spună cuvinte, repetarea nu numai că îi oferă certitudinea că îl asculți, dar poate fi și o formă blândă de corectare a discursului prin repetarea corectă a silabelor pronunțate greșit.
8. Numește cuvintele care desemnează obiectele din jur, astfel încât cel mic să învețe despre lumea din jurul lui, dar și cuvintele de care are nevoie pentru a vorbi. Mergând împreună cu micuțul și spunându-i ce sunt lucrurile este de ajutor, mai ales după ce începe să pună întrebări. De asemenea, cărțile cu imagini pe care le priviți împreună îl ajută pe copil să învețe cuvintele.
9. Citește-i copilului. Lectura îl ajută să audă cuvintele pronunțate calm și corect și îi oferă suficient timp pentru a face toate conexiunile. În același timp, copilașul va deveni de mic interesat de cărți.
10. Asigură-te că cel mic poate auzi ce spui. Pentru aceasta, s-ar putea să fie nevoie să limitezi zgomotele de fundal și să alegi doar acele cântecele pentru copii unde cuvintele sunt pronunțate clar, fără efecte sonore care să îngreuneze înțelegerea lor.
11. Încurajează copilul să vorbească în orice situație. De obicei, părinții își aduc aminte să încurajeze copilul să vorbească atunci când se simte furios sau supărat, însă uită să mai facă acest lucru atunci când este calm. Încurajează-ți copilul să participe la mediul din jurul lui. Lasă-l să întrebe și să afle lucruri despre locuri, sunete, oameni, animale etc. Pe măsură ce se simt mai confortabili în mediul lor, copiii se simt mai în largul lor să-și folosească vocea pentru a vorbi.
Copilul mic (toddler) începe să vorbească povestind despre ceea ce face sau repetând lucruri. Încurajează-l să vorbească indiferent ce spune. Pune-i întrebări care să-l facă să povestească mai mult.
Pe măsură ce copilașul crește, el poate să exprime mai multe gânduri și emoții. Pentru început, el are nevoie de ajutor pentru a putea să-și identifice emoțiile. Atunci când observi o emoție sau o stare (supărare, furie, durere, fericire, foame, somn etc.), numește-o și povestește despre ea. Spune-i că pentru tine este important să știi ce simte și ce stări are și că te bucuri atunci când îți spune despre ele.
12. Ai grijă ca, în mediul în care se află în lipsa ta, la grădiniță, creșă sau cu bona, copilul să primească suficientă atenție unu la unu. Cu cât mai multă comunicare de acest gen va avea, cu atât mai bine va învăța copilul să comunice.
13. Nu-ți forța copilul să vorbească cu persoanele străine. A-l încuraja pe copil să folosească cuvintele sau să-ți răspundă atunci când îl întrebi ceva este un lucru total diferit față de a-l forță să vorbească și să îmbrățișeze persoane străine de care nu se simte apropiat. Este în regulă ca un copil să simtă nevoia de a se obișnui cu o persoană înainte de a putea vorbi cu ea.
14. Folosește limbajul semnelor, dar doar atunci când este necesar. Dacă un copil poate comunica doar prin semne, nu este o problemă, căci comunicarea prin semne este mai bună decât lipsa totală de comunicare. Însă, dacă un copil știe să comunice prin semne, el deja poate învăța să vorbească. Însă, pentru că este mai ușor să arate decât să-și folosească vocea, el va prefera să folosească semnele. În această situație, încurajează-l să vorbească.
15. Nu-l subaprecia. Copiii înțeleg cu mult mai multe decât comunică. Ei sunt foarte capabili, însă au nevoie de încurajări permanente.
Este nevoie de ani de zile pentru ca o persoană să învețe să comunice eficient. Munca ta de a-l învață pe copil să comunice va fi recompensată de faptul că te vei putea conecta ușor cu el, deoarece comunicarea îți deschide poarta către sufletul copilului!
Notele date după preferinţele profesorilor ar putea deveni istorie în şcolile româneşti. De anul viitor, elevii vor fi evaluați după criterii unitare, iar notarea ar urma să fie standardizată. Cel puţin asta îşi doreşte ministrul Educaţiei.
Standardizarea presupune criterii concrete pe care elevii trebuie să le îndeplinească pentru o anumită notă. Acestea vor fi aceleaşi la nivelul tuturor unităţilor de învăţământ. Asta va reflecta mai bine nivelul de pregătire al elevilor din toată ţara.
Noul sistem va elimina şi subiectivismul din notări, pentru că de multe ori sunt discrepanţe mari între elevi tocmai pentru că unii profesori sunt mai indulgenţi, în timp ce alţii sunt mai exigenţi.
„În prezent, diferențele dintre modul de notare al profesorilor pot fi foarte mari, iar asta creează sentimentul de inechitate între elevi„, spune Bogdan Gogan, vicepreședinte la Consiliul Național al Elevilor.
De asemenea se va elimina şi posibilitatea ca profesorii să ţină cont de comportamentul elevului în momentul în care îi dau notă, lucru care se întâmpla în multe unităţi de învăţământ, după cum spun chiar elevii.
„Noi avem această problemă, după atâția ani încă nu avem standarde de evaluare și de notare clare. Este o problemă, eu am început să caut soluții la ea. Pentru învățământul primar și gimnaziu vom încheia procesul care implică elaborarea standardelor de evaluare și notare, pregătirea profesorilor, probabil anul viitor, în luna iunie. Tot atunci îmi propun să terminăm și aceste standarde pentru învățământul liceal, astfel încât din anul viitor școlar 2026-2027, să începem nu doar cu programe noi, de exemplu la nivel de liceu, ci și cu standarde de evaluare și notare”, a spus ministrul Educaţiei, Daniel David.
Consultantul educațional Oana Moraru întâlnește, în experiența ei, familii cu copii inteligenți, dar impulsivi, deconectați, agitați, agresivi și neatenți.
Este un exercițiu de meditație minunat care mi-a plăcut foarte mult și pe care cred că fiecare mamă trebuie să-l știe. Iată-l:
„Un exercițiu de meditație pentru mami: când nu e în preajmă copilul tău „agitat”, stai nemișcată, respiră adânc, centrează-te pe spațiul care există între celulele tale, între cuvintele tale, între respirațiile tale, între faptele tale, între planurile tale. O să vezi, dacă îți muți atenția într-acolo, că există un gol, un nimic, un spațiu mare, liber și liniștit în care te invit să te duci cu totul, până când formele și mirosurile și obiectele din jur devin ceea ce sunt: particule de energie cu mult, mult spațiu între ele. Secundare. Până când spațiul devine mai mare și mai important decât ce numești tu realitate.
După ce ai ajuns în spațiul ăsta, cheamă-ți copilul în el, imaginează-te cu el acolo, amândoi din lumină și energie. Ia-l cu tot sufletul în brațe, dansează cu el acolo, în lumină, cu bucurie, din tot sufletul. Ia-l în brațe din tot sufletul și ține-l așa, cu toată inima.
O să vezi că îți este greu. Că nu îl găsești, că îți scapă printre degete, că nu se uită în ochii tăi, că tu nu te poți uita în ai lui.
Fă asta zilnic, 5-10 minute, până îți vine totul ușor. Până dansezi cu el în spațiu, dincolo de fapte, cuvinte și ordinea zilei.
Du-te apoi la el în cameră și vezi ce se întâmplă 🙂
O să simți minuni și miracole.
Fă asta constant. Meditează și practică această necondiționată îmbrățișare ca pe un exercițiu fizic.
Nu e voodoo, nici mambo-jumbo ce zic. E un exercițiu de modificare a stării de conștiință prin care te raportezi la el.”
La final, Oana Moraru ne îndeamnă să încercăm să facem acest exercițiu zilnic.
Mulți părinți români sunt interesați de sistemele alternative de educație Montessori și Waldorf. Totuși, privite separat, fiecare dintre aceste sisteme pare că vine cu multe avantaje, motiv pentru care părinților le este greu să facă diferența dintre cele două și să-l aleagă pe cel potrivit.
În acest articol, vei descoperi un articol scris de Lisa Nolan, educatoare Montessori pentru vârstă de 3-6 și 6-9 ani, cu o experiență în domeniu de peste 20 de ani, inițiatoarea site-ului cu informații interesante pe tema educației Montessori montessorionabudgetinc.com.
Lisa Nolan punctează anumite diferențe dintre cele două sisteme de educație și spune căror copii le este mai potrivit sistemul Waldorf decât Montessori.
Redăm mai jos informațiile prezentate de Lisa Nolan:
„În calitate de educatoare Montessori pentru vârstă de 3-6 ani și 6-9 ani, am mult respect pentru educația Waldorf, în ciuda faptului că m-am îndrăgostit de Montessori la o vârstă fragedă (23 de ani). Și ca educator Montessori, l-am recomandat unor copii (de regulă, doi copii pe an), care au absolvit grupa noastră de 3-6 ani, pentru că am considerat că era o alegere mai bună pentru acei copii. Interesele lor sau, mai bine zis, pasiunile lor nu erau materialele Montessori și, cu siguranță, nu materiile academice precum fonetică și matematică simplă, dar în schimb lor le plăcea arta, artizanatul, activitățile de viață practică, cele în aer liber și botanică.
Unul dintre lucrurile care îmi plac la Waldorf este sensibilitatea pentru dezvoltarea copilului ca un tot întreg: minte, trup și spirit. De asemenea, există un foarte mare accent pe motricitatea fină (activități precum țesutul, tricotatul, brodatul), natura, gătitul, jocul, artele și artizanatul, jocurile pentru motricitatea grosieră, poveștile, poeziile, cântecele, gândirea critică și literatura.
Vorbind despre motricitatea grosieră, copiii beneficiază de fapt de pe urma accentului care se pune pe activitățile de mișcare, care ajută la dezvoltarea emisferelor stângă și dreaptă ale creierului, îmbunătățind astfel abilitățile de citire și scriere în perioada vârstei de 5-9 ani.
Ce pot să spun despre dezvoltarea copilului în perioada copilăriei este că nu toți specialiștii sunt de acord că micuții în vârstă de 4, 5 și 6 ani ar trebui să aibă activități academice, și că dezvoltarea emisferelor dreaptă și stângă ale creierului nu s-a încheiat, de fapt, la unii copii, în special la băieți, acest proces se încheie mai târziu comparativ cu fetițele. Și Waldorf ia acest lucru în serios: lectura academică începe la vârsta de 8 ani.
În sistemul Montessori, există o perioadă sensibilă pentru citire la vârsta de 5 ani (și o perioadă sensibilă pentru scris la vârsta de 4 ani și jumătate). Dar mai există și o altă perioadă sensibilă pentru citire la vârsta de 8 ani. Și Waldorf așteaptă până la a doua perioadă sensibilă de la 8 ani pentru a începe să le predea copiilor cum să citească. Până la această vârstă, accentul în domeniul limbajului în sistemul Waldorf este pus pe cuvântul rostit prin povestiri, poezii, cântece și versuri.
Dacă sunteți de părere că micuțului dumneavoastră i-ar fi mai bine (și ar fi mai fericit) într-un mediu în stil Waldorf, cu accent pe arte, meșteșuguri, gătit, activități pentru motricitatea fină și grosieră, cântece, povești și cu un accent mult mai redus pe activitățile academice până mai târziu, atunci sistemul Waldorf ar putea fi cea mai bună alegere.”
În rândul părinților există anumite mituri despre depresia la adolescenți. Acestea se observă cel mai ușor în cabinetul psihologilor.
Psiholog Dr. Corina Lupău a făcut un rezumat al acestor mituri, pe care le aude deseori în cabinet și le-a prezentat într-o postare pe contul său de Facebook.
Corina Lupău este psiholog clinician, psihoterapeut, Doctor în Medicină care lucrează cu copii, adolescenți și adulți în Oradea, la Spitalul Județean și la cabinetul său de psihologie.
Iată cele 10 mituri despre depresia la adolescenți, observate de Dr. Corina Lupău:
1. E doar o fază, o să-i treacă
„Unele faze trec, dar depresia netratată se poate agrava și lăsa urme adânci”, avertizează specialista în sănătatea mintală.
2. Dacă nu plânge, n-are depresie
Potrivit acesteia, „mulți adolescenți deprimați par calmi sau funcționali, dar se simt goi pe dinăuntru, nefolositori. Alteori, depresia e mascată de tulburări de comportament, iritabilitate, opozanță, negativism.”
3. Depresia e doar o nevoie de atenție, un moft sau alint
„Depresia e o tulburare complexă, nu o problemă de voință. Adolescenții pot dramatiza uneori dar emoțiile lor sunt reale și intense. A minimaliza suferința nu o face să dispară”, subliniază Corina Lupău.
4. Trebuie doar să gândească pozitiv și îi trece
Conform acesteia, „să-i ceri la modul direct să gândească pozitiv unui adolescent deprimat este ca și cum ai cere cuiva cu o fractură de femur să alerge”.
5. Cum să fie depresiv, doar are tot ce îi trebuie?!
„Depresia nu ține cont de hanoracul pe care îl poartă, de faptul că merge la o școală privată sau că are mobilier de lux în camera lui”, subliniază psihologul citat.
6. Depresia trece dacă se ține ocupat
Potrivit acesteia, „activitatea ajută, dar nu vindecă, uneori doar maschează suferința și amână accesul la specialist”.
7. Depresia înseamnă doar tristețe
Conform Corinei Lupău, depresia „poate fi și apatie, retragere socială, iritabilitate, gol interior, oboseală, insomnie, comportamente de risc, scăderea randamentului școlar”.
8. Dacă ar avea o viață mai disciplinată, n-ar fi deprimat
„Depresia nu e lipsă de disciplină, ci o tulburare care afectează energia, motivația și gândirea”, punctează psihologul din Oradea
9. Dacă râde, înseamnă că nu este deprimat
Conform acesteia, „mulți adolescenți deprimați poartă un zâmbet social sau utilizează umorul ca mecanism de apărare”.
10. Trece de la sine, trebuie doar timp
„Uneori timpul agravează simptomele, dacă persoana nu primește ajutor”.
„Depresia este o tulburare complexă care afectează funcționalitatea bilogică, socială, cognitivă și emoțională a puiului tău. Fii atent la el!”, ne îndeamnă Dr. Corina Lupău, la finalul postării sale.
Danemarca interzice utilizarea rețelelor sociale pentru copiii sub 15 ani, a anunțat vineri guvernul de la Copenhaga.
Cu toate acestea, părinților li se va permite să le acorde dispensă tinerilor de peste 13 ani pentru a accesa anumite platforme, scrie Agerpres.
Această măsură vine în urma apelului făcut de prim-ministrul Mette Frederiksen, în discursul său de deschidere în fața parlamentului de luna trecută, pentru restricții privind utilizarea rețelelor de socializare pentru copii, din cauza îngrijorărilor legate de sănătatea mintală a tinerilor.
„Așa-numitele rețele de socializare prosperă furând timpul, copilăria și bunăstarea copiilor noștri, iar noi punem capăt acestui lucru acum”, a declarat ministrul digitalizării, Caroline Stage Olsen.
Majoritatea partidelor din parlament au declarat că vor susține planul înainte de un vot formal.
Guvernul a anunțat că printre platformele utilizate cel mai des de copiii din Danemarca se numără Snapchat, YouTube, Instagram și TikTok.
Conform unei analize a autorității daneze pentru concurență și protecția consumatorilor din februarie anul acesta, tinerii din această țară nordică petrec în medie 2 ore și 40 de minute în fiecare zi pe rețelele de socializare.
Danemarca urmează exemplul Australiei, care anul trecut a impus interdicția privind utilizarea rețelelor de socializare pentru copiii sub 16 ani.
Emoțiile nu sunt dușmanul, sunt busola. Și a nega sau a „învinge” o emoție consumă foarte mută energie mentală, lăsând persoana epuizată și, astfel, mai vulnerabilă, afirmă psihologul George Bozgă, psihoterapeut, fondator Psihoevolution.
Pornind de la mesaje postate recent de Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, care spun că, „sub pași hotărâți și comenzi ferme… studenții își transformă emoțiile în forță și determinare” și că „emoțiile sunt învinse”, psihologul trage un semnal de alarmă, într-o postare pe contul său de Facebook.
Potrivit acestuia, dincolo de aspectul lor motivațional, mesajele de acest gen promovează o idee „periculoasă”:
„Deși aceste fraze sună motivațional și se potrivesc cu imaginea stoică pe care ne-am creat-o despre uniforma militară, ele promovează o idee nu doar învechită, ci de-a dreptul periculoasă. Ca psiholog militar care a lucrat și lucrează constant cu aceasta categorie profesională, precum și cu familiile de militari, simt datoria să aduc o perspectivă aliniată la ceea ce știm în secolul 21 despre cum funcționează emoțiile”.
Emoțiile nu sunt un dușman care trebuie învins
Psihologul George Bozgă subliniază că emoțiile nu sunt un adversar care trebuie învins, explicând ce se întâmplă atunci când încercăm să ne luptăm cu emoțiile dificile:
„În primul rând este bine să înțelegem ca emoțiile nu sunt un dușman de învins. A le trata ca pe un adversar intern, sau a fi în competiție cu ele, este o rețetă sigură pentru eșec. Gândiți-vă când încercați cu disperare să nu vă fie frică sau să nu fiți furios, ce se întâmplă? Emoția devine și mai prezentă, și mai zgomotoasă. Este ca și cum ai încerca să stingi un foc cu benzină”, explică specialistul în sănătate mintală.
Conform acestuia, ideea de a „transforma emoțiile în forță” nu este decât o metaforă periculoasă pentru suprimarea emoțiilor:
„A nega, a suprima sau a „învinge” o emoție consumă o cantitate enormă de energie mentală, lăsându-te epuizat și, paradoxal, mai vulnerabil. Conceptul de a „transforma emoțiile în forță” este o metaforă periculoasă pentru suprimare emoțională. Când un student învață că trebuie să-și suprime frica sau anxietatea pentru a părea „puternic”, el nu le transformă, ci le împinge într-un „subsol” psihologic”, afirmă specialistul citat.
El precizează că emoțiile nu sunt nici bune, nici rele, fiind doar niște procese neuro-biologice:
„Emoțiile sunt procese neuro-biologice complexe, care funcționează ca un sistem de informare intern. Ele nu au o valoare morală intrinsecă (bune/rele). Valoarea lor este pur informațională. Ceea ce devine „bun” sau „rău” este, ulterior, comportamentul pe care îl alegem ca răspuns la informația primită”, scrie George Bozgă, în postarea sa.
Urmările pe termen lung ale educației cu suprimarea emoțiilor
Consecințele pe termen mediu și lung ale acestei paradigme sunt devastatoare, în special într-un mediu supus stresului constant, afirmă specialistul citat.
Iată care sunt aceste consecințe:
1. Efectul de „oală sub presiune”, când emoțiile suprimate se acumulează și pot exploda în momente de stres maxim sub formă de atacuri de panică, izbucniri de furie necontrolată sau decizii catastrofale.
2. Costuri cognitive enorme, deoarece suprimarea emoțiilor consumă resurse mentale enorme. Un creier ocupat să țină emoțiile „sub control” este un creier mai puțin disponibil pentru analiză tactică, luarea deciziilor și atenție distributivă.
3. Emoțiile neprocesate se manifestă în corp sub formă de dureri de cap cronice, probleme digestive, hipertensiune arterială și alte afecțiuni.
4. Un om „deconectat” de propriile emoții este incapabil să rezoneze cu emoțiile celorlalți (subordonați, familie), devenind un lider distant, rece și ineficient în construirea coeziunii de grup.
Alternativa sănătoasă: reglarea emoțională
În continuare, specialistul în sănătatea mintală vorbește despre alternativa sănătoasă pentru educația emoțională: „Alternativa sănătoasă și eficientă este reglarea emoțională. Aceasta este o competență care se învață”.
Conform acestuia, „comunitatea militară internațională a recunoscut de decenii importanța crucială a sănătății și rezilienței emoționale. Nu mai este un subiect „soft”, ci o componentă a pregătirii lor”.
De exemplu, Programul POWER (Peace Officer Wellness, Empathy & Resilience) pentru forțe de ordine, este un program intensiv de 12 săptămâni, destinat polițiștilor care include mindfulness, comunicare compasională, gestionarea stresului, construirea rezilienței emoționale.
Programe de reglare emoțională pentru militari
În continuare, psihologul militar George Bozgă prezintă mai multe programe dezvoltate și aplicate în diferite țări:
Armata SUA a investit în programe precum Comprehensive Soldier and Family Fitness (CSF2), care au o componentă majoră de antrenament mental și emoțional, învățând soldații tehnici de reglare emoțională, optimism realist și reframing cognitiv.
Numeroase studii din jurnale de psihologie militară (ex: Military Psychology) corelează direct nivelul de inteligență emoțională (EI) al comandanților cu moralul trupei, coeziunea unității și performanța în misiune. Liderii cu EI ridicat sunt percepuți ca fiind mai transformaționali și mai eficienți.
Trauma Risk Management este poate cel mai faimos export britanic în domeniul psihologiei militare, fiind un sistem de evaluare a riscului și suport peer-to-peer (de la camarad la camarad). Militarii sunt antrenați să recunoască la colegii lor semnele unui stres post-traumatic și să faciliteze accesul rapid la ajutor specializat.
Mindfulness-based Mind Fitness Training dezvoltat de olandezi reprezintă un alt produs de suport psihologic dedicat militarilor și celor din comunitatea intelligence.
Cercetările asupra veteranilor arată o corelație puternică între tendința de a suprima emoțiile (numită și „evitare experiențială”) și severitatea simptomelor de stres post-traumatic (PTSD). Practic, a învăța viitorii ofițeri să-și „învingă” emoțiile este a-i antrena pentru a dezvolta PTSD.
„Limbajul folosit de instituțiile de formare modelează cultura organizațională pentru decenii. A promova ideea luptei cu emoțiile înseamnă a pregăti viitori ofițeri fragili, predispuși la burnout, la probleme de sănătate mentală și la un leadership ineficient. Un ofițer puternic nu este cel care nu simte nimic, ci cel care simte tot ce este necesar, înțelege ce simte și rămâne stăpân pe deciziile și acțiunile sale”, mai scrie psihoterapeutul George Bozgă.
Dorești să îți ajuți într-un mod eficient și empatic copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile? Te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:
Iată câteva tehnici rapide de leadership pentru copii. Îi poți oferi copilului tău șansa de a deprinde de timpuriu calități care îl vor ajuta, la maturitate, să fie un lider. 90% dintre abilitățile de lider se învață și se cultivă. Foarte puține sunt native.
Îți cunoști bine copilul și ai observat calitățile sale, chiar dacă încă nu a împlinit trei ani. Îl observi cum interacționează la locul de joacă, îi observi și pe ceilalți copii.
Chiar dacă unii copii au mai multă încredere în ei decât alții, asta nu îi face lideri și nici nu reprezintă garanția că, la maturitate, vor ajunge lideri. Iar dacă observi cum unul dintre copiii din parc se impune (cu forța) în fața celorlalți, pentru a le spune ce să facă, în ce loc să se joace și în care nu, nu înseamnă că avem în față un viitor lider.
Leadership-ul se învață, iar tu, că părinte, ai un rol foarte mare pentru că poți influența substanțial viitorul copilului tău.
Iată câteva sfaturi importante de leadership pentru copii:
1. Leadership pentru copii și puterea unei atitudini pozitive. Liderul spune mereu: “Da, pot!”
Una dintre cele mai mari provocări ca părinte este să-ți lași copilul să încerce singur. Odată cu descoperirea mediului, știi că vor veni și primele lovituri, primele lacrimi. Și ce părinte își dorește asta? Însă, este important pentru copil să învețe să aibă încredere în el, să găsească singur soluții, să trăiască sentimentul satisfacției că a reușit. Încrederea pe care i-o cultivi în primii ani de viață va fi ca un scut protector pe viitor.
Pentru că vor fi mulți cei care îi vor spune că nu poate să facă un lucru, că nu are șanse să devină ceea ce își dorește. Un lider adevărat este cel care are încredere să-și urmeze pasiunea, ambiția, visele. Și va lucra mult în această direcție.
Un adult resimte zilnic presiune – din partea colegilor, a șefilor etc. Un lider va avea mereu o atitudine pozitivă și va fi concentrat să-și atingă scopul, indiferent ce spun ori fac cei din jurul său.
Învață-l pe copil să-și repete mereu “Da, pot să o fac”, chiar și atunci când nu se simte sigur pe el sau dacă simte frică. Frica nu trebuie să-l împiedice să acționeze. Diferența dintre cei care reușesc să facă lucruri și ce care nu reușesc este că primii au făcut lucrurile cu frica de mână, fără a aștepta ca această emoție să dispară. Atitudinea pozitivă îl va ajută de fiecare dată.
2. Leadership pentru copii și rolul spiritului de echipă
A fi lider nu înseamnă să fii individualist, să acționezi doar pentru tine, să fii egoist. Pentru a-l învăța pe copil mai multe despre a fi lider, prezintă-i cât mai multe activități de echipă. Va învăța multe despre spiritul de echipă, despre rezultatele pe care le poate avea atunci când lucrează împreună, uniți etc. Copilul va trăi alături de echipă atât victoria, cât și înfrângerea și poți lucra cu el la reacțiile sale în față celor două situații.
3. Nu se poate leadership pentru copii fără negociere
Arta găsirii compromisului este o calitate pe care o au în comun toți liderii. Tocmai de aceea, învață-ți copilul să negocieze. Poate vei ajunge, la un moment dat, să te întrebi de ce l-ai învățat să nu renunțe la ceva fără să ceară altceva în schimb. Dar aici nu vorbim despre creșterea unor copii docili și obedienți.
Copilul va învăța tot de la tine. Astfel, în loc să spui un simplu “Nu” sau “Da”, încearcă să-i oferi altfel de răspunsuri. De exemplu, oferă-i alternative, fă-i sugestii și încurajează-l să folosească argumentele pentru a te convinge ori pentru a face o alegere.
4. Leadership pentru copii: Învață-l cum să ia decizia cea mai bună
Un copil ia decizii încă din primele ani de viață și, pe măsură ce crește, opțiunile vor fi tot mai numeroase. Este normal și face parte din procesul de dezvoltare. Însă, poate fi și copleșitor pentru un copil de 3-4 ani. Tocmai de aceea, îl poți ajuta să ia decizia bună prin limitarea numărului de opțiuni.
Dacă sunteți într-o librărie, nu-l pune să facă alegerea unei cărți noi dintr-un raft întreg. Redu opțiunile la cel mult două-trei titluri.
Pasul următor este să-l înveți să-și cântărească decizia și, în limita vârstei sale, să cântărească avantajele pro și contra. De exemplu: mai stăm în plus 30 de minute în parc, dar nu vei mai avea timp să urmărești programul TV preferat sau mergem acum și ne uităm împreună, în timp ce mâncăm floricele pe canapea.
5. Leadership pentru copii: Încurajează-l să comunice cu încredere
Când mergeți la un restaurant, obișnuiești să alegi pentru copilul tău și să comanzi pentru el? Poate că, data viitoare, ar trebui să-l lași pe copil să aleagă (în situația fericită în care restaurantul are și un meniu pentru copii. Altfel, îi poți oferi două alternative, urmând ca el să aleagă).
În plus, știai că simpla comunicare cu ospătarul îl ajută să-și întărească încrederea în sine? Pentru că vorbim aici despre un dialog direct cu o persoană străină, mai mare decât el și căreia trebuie să îi comunice ceea ce dorește, asemenea unui adult. Este un exercițiu foarte bun, la care probabil că nu te-ai gândit până acum.
6. Leadership pentru copii: primii bani câștigați
Pentru un adult, banii reprezintă independența financiară. Oferă-i copilului educație financiară adaptată vârstei, oferă-i oportunitatea de a câștiga primii bani, de a decide pe ce îi cheltuiește, de a economisi pentru dorințe mai costisitoare.
Odată ce a învățat valoarea banilor, își va dezvolta, treptat, mici abilități antreprenoriale și va fi motivat în această direcție.
7. Leadership pentru copii și importanța de a fi perseverent. Liderul spune: “Nu renunț!”
Atunci când copilul se confruntă cu o problemă, prima lui reacție poate fi să renunțe sau să-ți ceară ajutorul. Învață să fii alături de copilul tău, dar fără să fii tu cel/cea care-i rezolvă micile probleme. Nu trebuie să-i porți bătăliile și să găsești soluții în locul lui.
Pentru că o altă lecție pe care trebuie să o prezinți copilului este perseverența. Să încerce, chiar dacă nu îi reușește din prima. Să nu renunțe și să nu se dea bătut. Pentru că, dacă va alege această opțiune acum, așa va proceda și la școală și, mai târziu, când va fi adult.
Învață-l despre responsabilități, despre faptul că lucrurile cu adevărat importante se câștigă prin efort și că, tocmai de aceea, și satisfacția va fi mai mare. Un lider știe că drumul cel drept nu este și cel mai ușor sau cel mai bun pentru el.
8. Leadership pentru copii: Încurajează cititul
Copiii care citesc au rezultate mai bune la școală. Prezintă-i copilului cărți încă din primele luni de viață. Citește-i în fiecare seară, încurajează-l să-și aleagă singur poveștile pe care dorește să i le citești, mergeți împreună la biblioteci, în librării, la târguri de cărți, trezește-i pasiunea pentru citit. Copiii care citesc descoperă mai multe despre lumea din jur, lecturile îi răspund la întrebări, lăsând loc altora noi, ceea ce se traduce prin acumulare constantă de informație.
Și, nu uita, cel mai bun exemplu rămâi tot tu, chiar și atunci când vine vorba despre leadership pentru copii!
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
