Vrem sau nu, ne place sau nu, suntem oameni și, zilnic, simțim emoții. Unele dintre ele mai puternice decât altele, unele mai greu de calmat decât altele și unele pe care poate că ne-am dori să nu le simțim deloc.
Emoțiile sunt stări psihologice complexe ale creierului, resimțite ca niște schimbări fizice și psihice. Sunt niște reacții prezente în creier și in corp la gândurile noastre și la realitatea pe care o percepem. Pentru că le resimțim atât de puternic, unele emoții ne ajută să acționăm, să facem lucruri pentru a obține ceea ce ne dorim, în timp ce altele ne blochează, ne împiedică să avansăm către obiectivele noastre.
În calitate de părinți, ne dorim ca odraslele noastre să aibă rezultate bune la școală, în sport, cu hobby-urile lor și, in general, să aibă succes în tot ceea ce fac. Totuși, puțini părinți reușesc să vadă legătura dintre emoțiile pe care le simt copiii lor și rezultatele pe care le au.
Dacă ne dorim pentru copiii noștri să aibă succes în viață, atunci e important să-i ajutăm să interacționeze într-un mod sănătos cu emoțiile dificile. Mai mult decât atât, e important ca noi, părinții, să nu fim cei care ne împingem copiii în emoții distructive, adică în acele emoții care îi blochează și le afectează voința și capacitatea de a acționa.
Citește și:
Psihologul Otilia Mantelers: 3 tactici prin care îi manipulăm pe copii, fără să ne dăm seama
Psihologul Diana Stănculeanu prezintă simptomele tulburărilor emoționale la copii și adolescenți
Vorbim aici de câteva emoții resimțite de organismul copiilor ca fiind foarte stresante. Din cauza acestui stres, organismul lor se concentrează pe supraviețuire, în acest caz nemaifiind posibilă deschiderea către învățare, creativitatea, bucuria și nici plăcerea.
În regimul de supraviețuire al organismului, nu putem vorbi despre performanță. Un copil stresat nu are acces la toate resursele sale interioare și nici la creativitatea lui. Astfel, atunci când simte frecvent emoții stresante, un copil nu va putea acționa, nu va putea lupta pentru visele lui, nu va performa și va rămâne blocat în mediocritate.
Pentru a performa, copilul are nevoie de o stare de bine, nu de emoțiile stresante pe care foarte mulți copii le resimt zi de zi, deoarece, de foarte multe ori, sunt generate chiar de părinți, prin cuvintele pe care le spun și prin acțiunile pe care le fac.
Iată care sunt cele 5 emoții care blochează capacitatea copiilor de a învăța și de a acționa:
1. Frica
Frica este o emoție care apare atunci când copilul se simte în pericol, indiferent dacă pericolul este real sau doar în imaginația lui. Odată simțită frica, în organismul copilului se secretă hormonul stresului, cortizolul, ceea ce îl pune pe copil în una dintre stările de „luptă”, „fugi” sau „îngheață”, stări în care este urmărită exclusiv supraviețuirea. Este evident că, în această stare, organismul se mobilizează să supraviețuiască, în niciun caz să facă performanță, drept pentru care nu putem vorbi de creativitate, de învățare, de gândire critică și analitică pe fondul unei stări de frică. În această stare, copilul nu mai are acces la resursele sale interioare.
Alternativa: Opusul fricii este sentimentul de siguranță. Cultivă în mod prioritar siguranța în relația cu copilul tău. Știi că ai o relație de siguranță pentru copil și că se simte în siguranță în relație cu tine atunci când îți spune ce simte, când nu îi este frică să-ți spună ce a făcut, când nu îi e teamă că l-ai putea certa sau pedepsi, când se simte acceptat și iubit necondiționat.
Citește și:
Copilul simte frică și nesiguranță? De ce mesajul “Ești în siguranță” nu ajunge la copil
8 fraze pe care le spun copiii și care ascund frica și anxietatea
5 jocuri care îi ajută pe copii să scape de frica de întuneric
2. Furia
Atunci când un copil simte furie, fie ca o stare de iritare, fie ajunsă la mânie extremă, în organism se secretă adrenalină, noradrenalină, crește tensiunea arterială și bătăile inimii se accelerează. Deseori, furia, dacă nu este gestionată corespunzător, ajunge să fie exprimată prin agresivitate. Mai mult, când copiilor li se cere în mod constant să-și reprime furia, ei nu fac decât să o acumuleze pentru a exploda mai târziu, fie când nu ești de față, fie când te aștepți mai puțin, fiind depășită capacitatea copilului de a o reprima.
Alternativa: Pentru a avea o stare prielnică învățării, e important ca cei mici să fie învățați să-și recunoască furia, să o accepte ca emoție firească și permisă și să o exteriorizeze în moduri constructive, fără să rănească alte persoane sau pe sine (de exemplu, lovind o pernă, sărind prin cameră sau desenând-o pe o foaie). Pentru a-ți putea ghida copilul să-și regleze furia, este foarte important ca tu, părintele lui, să cunoști și să aplici o strategie eficientă de a interacționa cu furia ta și de a o transforma.
3. Vinovăția
Vinovăția apare atunci când persoana regretă că a avut un anumit comportament. De multe ori, atunci când părinții consideră că un copil a greșit, vor ca el să se simtă vinovat. Așteptarea părinților este că, dacă se vor simți vinovați, copiii își vor corecta greșeala. În realitate, însă, când o persoană se simte frecvent vinovată, se află într-un blocaj emoțional care o împiedică să acționeze. Vinovăția face ca persoana să se concentreze pe teama de eșec și să ajungă să repete din nou și din nou comportamentul care îi provoacă vinovăție.
Alternativa: Dacă încă ai convingerea că, făcându-ți copilul să se simtă vinovat, vei obține schimbarea în bine a comportamentului lui, primul lucru pe care e nevoie să-l faci este să-ți schimbi această convingere. O convingere constructivă cu care o poți înlocui pe cea veche este următoarea: „Vinovăția este o emoție blocantă. Copilul poate fi ajutat să-și corecteze greșelile prin metode pozitive.”
Iată câteva articole care te mai pot ajuta:
6 moduri de a-i ajuta pe copii să fie responsabili fără să se simtă vinovați
Cum să corectăm corect copilul. 8 greșeli pe care le fac părinții când copiii greșesc
Adolescență fără dependență. Petronela Rotar: Rușinea și vinovăția, emoțiile ce constituie eșafodajul pe care cresc dependențele
4. Rușinea
Spre deosebire de vinovăție care se referă la un comportament nedorit, rușinea se referă la însăși identitatea persoanei. Atunci când un copil simte rușine, el se simte automat mic, lipsit de valoare, lipsit de importanță și de putere. Copilul poate ajunge să se simtă neadecvat, să creadă că este „defect” și să accepte diferite compromisuri în viață. De aceea, starea de rușine este una total nepotrivită pentru dezvoltarea și exprimarea creativității sau pentru învățare.
Alternativa: E nevoie să conștientizezi că rușinarea copilului nu are ca efect motivarea lui să obțină mai mult, ci blocarea lui în mediocritate. Alege metode pozitive de interacțiune și de comunicare pentru a susține motivația copilului.
Descoperă mai multe idei utile în aceste articole:
Creierul plin cu rușine nu poate învăța. Gabor Maté: „Școlile îi rușinează pe copii, apoi se așteaptă ca ei să învețe”
Psihologul Gáspár György: Rușinea pe care un adult o aruncă asupra copilului îl lovește în centrul ființei sale
“Folosim rușinea ca pe o tehnică de parenting”. Gabor Maté, despre Time-out și rușinea care traumatizează copiii
Cum se construiește motivația școlară, pe vârste. Sfaturi de la Oana Moraru
5. Tristețea
Atunci când copilul simte o pierdere, când trece prin divorțul părinților sau când se confruntă cu decesul cuiva drag, atunci începe să simtă tristețe, sentiment care, dacă se prelungește pe o durată mai mare de timp, riscă să se transforme în depresie. Când copilul se simte trist, el stă mai retras, scad rezultatele școlare, își pierde interesul față de lucrurile care îi plăceau înainte și poate chiar să-și piardă pofta de mâncare. În asemenea momente, copilul are nevoie de ajutorul persoanelor dragi sau, dacă este necesar, chiar de ajutor specializat.
Alternativa: Urmărește constant starea copilului mai ales dacă a trecut printr-o pierdere importantă pentru el, de exemplu, animalul de companie. În cazul în care observi semnale de tristețe prelungită sau chiar de depresie, cere ajutorul unui specialist psiholog pentru copii.
Citește și:
11 semnale de alarmă pentru părinți care ar putea indica depresia la copii
Creștere dramatică! Mihaela Dinu, psiholog Salvați Copiii: Semnele depresiei și anxietății la copii și adolescenți
Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii
În calitate de părinte, e important să observi constant stările și emoțiile copilului, pentru a-i putea oferi la timp ajutorul de care are nevoie. E rolul tău să-l înveți despre emoții și să-l ajuți să iasă din blocajele emoționale care îi închid accesul la resursele sale, la creativitate și la învățare. Pe măsură ce va parcurge împreună cu tine procesele de lucru cu emoțiile, va învăța să le parcurgă și singur.
În cazul în care ai nevoie de soluții clare, te invit să descarci un scurt ghid pdf cu o strategie din 5 pași care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte emoții dificile:
La final, te invit să descoperi câteva cărți care te-ar putea ajuta în dezvoltarea abilităților tale și ale copilului tău de interacțiune sănătoasă cu emoțiile:
„Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor” de Linda Lantieri
Linda Lantieri și Daniel Goleman le oferă părinților și pedagogilor strategii eficiente de dezvoltare a inteligenței emoționale a copiilor. Astfel, un QR-code te va ajuta să accesezi exerciții de meditație și de relaxare, special concepute pentru copii, pe care cei doi autori le-au reunit într-un ghid care contribuie la formarea abilităților de concentrare a atenției, de empatie, de socializare și de control al impulsurilor.
Valorificând cele mai recente descoperiri din domeniul cercetărilor asupra funcționării creierului și din psihopedagogie, Linda Lantieri a creat un program educațional vizând învățarea socio-emoțională, care, aplicat în numeroase școli, s-a dovedit foarte eficient în a-i ajuta pe copii să se relaxeze, să își exprime adecvat emoțiile, să-și descopere interesele și să depășească anumite dificultăți, în unele cazuri, chiar traume. Autoarea demonstrează că pe lista disciplinelor școlare esențiale trebuie adăugată una care să aibă ca scop dezvoltarea rezilienței interioare a copiilor – învățarea socio-emoțională. Această carte poate structura o asemenea disciplină, deoarece prezintă strategii care țin cont de specificul dezvoltării neurologice, fizice și psihologice a copiilor. Alte beneficii ale aplicării exercițiilor din acest ghid sunt: creșterea stimei de sine, îmbunătățirea conștiinței de sine și a abilităților de comunicare interpersonală și creșterea performanței școlare.
„Creierul copilului tău” de Dr. Daniel J.Siegel și Dr. Tina Payne Bryson
„Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson au creat un ghid reușit și simplu pentru a-i ajuta pe copii să-și dezvolte inteligența emoțională. Această metodă extraordinară transformă interacțiunile zilnice în momente prețioase de modelare a creierului”, spune, despre această carte, Daniel Goleman, autorul conceptului de „inteligență emoțională”.
„Inteligența emoțională în educația copiilor” de Maurice J. Elias, Steven E. Tobias și Brian S. Friedlander
Pornind de la principiile expuse de Daniel Goleman în bestsellerul său „Inteligența emoțională”, autorii îți propun metode inedite de educație, precum și exerciții practice care te pot ajuta într-un mod concret la creșterea și dezvoltarea psiho-emoțională a copilului tău.
În lucrarea de față, părinții sunt sfătuiți să-și învețe copiii să fie flexibili, creativi, empatici și să-și exprime sentimentele, precum și să-i responsabilizeze și să le insufle valori esențiale.
Scopul autorilor este de a-i ajuta pe părinți să folosească principiile inteligenței emoționale cu răbdare și perseverență, să faca uz de intuiție, dar mai ales să întrețină legătura afectuoasă cu copiii lor. Dacă dorești să-ți crești copilul în așa fel încât, mai târziu, să devină o persoană echilibrată, să pășească prin viață cu încredere și optimism, să fie împlinită emoțional și adaptată societății în care trăiește, vei vedea, citind această carte, că obiectivul tău este atât plăcut, cât și ușor de atins!
Sursa foto: RDNE Stock project, Pexels
