Părinții vor să-și știe copiii în siguranță și marea lor majoritate fac tot ce le stă în putință pentru asta. Cu toate acestea, foarte mulți copii nu se simt în siguranță, ceea ce îi face să fie stresați, neîncrezători și mai puțin atenți la procesele de învățare.
În acest articol, vom vedea de ce mesajele de siguranță transmise atât prin acțiuni, cât și verbal de către majoritatea părinților nu ajung, de multe ori, la copiii lor.
Siguranța, o nevoie de bază
Nevoia de siguranță și securitate personală este a doua cea mai importantă nevoie a oamenilor, după nevoile fiziologice primare care asigură supraviețuirea (apă, hrană, adăpost). La această concluzie a ajuns celebrul psiholog american Abraham Maslow, creatorul conceptului Piramida lui Maslow, cunoscută și ca ierarhia nevoilor lui Maslow sau ca Teoria nevoilor umane.
Potrivit studiilor lui Abraham Maslow, oamenii sunt motivați să-și satisfacă anumite nevoi înaintea altora. Iar dacă nevoile de bază nu sunt satisfăcute, oamenii nu se pot preocupa de îndeplinirea unor nevoi superioare precum realizarea de sine, de exemplu, situată în vârful piramidei.
Aceste detalii ne ajută pe noi, părinții, să fim conștienți de faptul că, atunci când copilul nostru nu se simte în siguranță, el se va preocupa de acest aspect și nu va putea investi atenție și resurse în construirea relațiilor cu prietenii, în procesul de învățare sau în obținerea unor performanțe sportive sau artistice. Nevoia de siguranță va prima în fața acestora.
Citește și:
„E mic, încă nu vorbește, nu înțelege”. Mitul toxic care împiedică dezvoltarea copilului mic
Oana Moraru prezintă 6 tipuri de părinți, în funcție de implicarea în parcursul școlar al copilului. În care dintre ele te regăsești?
De ce efortul părinților de a oferi siguranță nu reduce nesiguranța copilului
În primul rând, marea majoritate a părinților își concentrează eforturile pe asigurarea siguranței fizice a copilului. Desigur, este un lucru nu doar necesar și important, ci chiar vital. Doar că nu este singurul aspect necesar și important al nevoii de siguranță a copilului.
Cei mici au mare nevoie și de siguranță emoțională, care este cel puțin la fel de importantă ca siguranța fizică.
Copiii au nevoie să simtă că, alături de mama și de tatăl lor, pot să fie ei înșiși, își pot exprima emoțiile și gândurile, sunt acceptați și iubiți așa cum sunt.
Copiii au nevoie să știe că, atunci când simt o emoție sau când exprimă anumite gânduri, vor găsi ochi să-i vadă și urechi care să-i audă, precum și un vas sufletesc dispus să le conțină trăirile dificile pe care le simt.
Copiii au nevoie să simtă că sunt protejați de părinții lor, că mama și tata sunt de partea lor orice s-ar întâmpla.
Mai ales atunci când se confruntă cu provocări în lumea exterioară, copiii au nevoie să simtă și să știe că, în brațele iubitoare ale mamei și în brațele puternice ale tatălui, vor găsi mereu înțelegere și susținere.
Atunci, copiii se simt în siguranță emoțională.
Citește și:
„Mulți copii își trăiesc toată copilăria fără să fie văzuți.” Gáspár György explică de ce copiii poartă măști psihologice în fața părinților
Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile
Cum anulează părinții eforturile de a-și face copiii să se simtă în siguranță
De multe ori, părinții le spun explicit copiilor lor “Ești în siguranță”, însă acest lucru nu pare să ajute. Asta se întâmplă din cauza unor acțiuni pe care părinții le fac fără să-și dea seama și care anulează eforturile lor de a-și face copiii să se simtă în siguranță.
Iată 5 exemple de acțiuni prin care părinții le transmit copiilor lor chiar mesajul contrar, că nu sunt în siguranță emoțională:
1. Neagă sau ignoră trăirile copilului
Fie că este vorba de anumite emoții sau gânduri, fie de anumite dorințe imposibil de realizat, negarea și ignorarea lor nu este o soluție. E adevărat, copilul te poate lua prin surprindere și te poate provoca puternic cu accese de furie, cu frică incontrolabilă, cau gânduri violente la adresa cuiva sau cu dorința de a-i cumpăra câte o jucărie în fiecare zi.
Însă, negarea acestor manifestări nu le va face să dispară, deoarece ele deja există în mintea copilului.
Alternativa: Ce poți face în schimb atunci când copilul manifestă emoții, gânduri sau dorințe provocatoare pentru tine este să i le accepți și să discuți cu copilul despre ele.
Citește și:
Dr. Lindsay Gibson: Trăsăturile părinților imaturi emoțional. Cum sunt afectați copiii acestor părinți
Cele 9 emoții care îi îmbolnăvesc pe copii. Cum îți ajuți copilul să le facă față
2. Se preocupă mai mult de asigurarea confortului fizic decât a celui emoțional
E firesc ca, în calitate de părinți responsabili, să ne preocupăm de toate cele necesare confortului fizic al copilului: o locuință confortabilă, îmbrăcăminte, încălțăminte, o alimentație sănătoasă și hrănitoare, activități potrivite etc. Pentru a putea asigura toate acestea e nevoie de bani care sunt câștigați printr-o muncă ce necesită timp și energie.
Cu toate acestea, ce contează pentru copiii noștri mult mai mult decât ce mănâncă, ce haine poartă și ce cursuri frecventează este relația și conectarea cu noi, părinții lor.
Peste ani de zile, e puțin probabil copilul să-și mai aducă aminte ce haine purta la grădiniță sau la școală. Însă, cu siguranță, își va aminti ce activități făcea cu mama sau cu tata, sau cum părinții nu aveau niciodată timp de el, fiind preocupați să facă mâncare, curat, cumpărături sau să răspundă la mailuri și să dea telefoane pentru job.
În ciuda eforturilor pe care părintele le face spre binele copilului, cel mic se poate simți neimportant și pus mereu pe locul 2 după serviciu și treburile casnice.
Alternativa: Atunci când conștientizezi că pentru copii este mai important să petreacă timp cu noi, să se conecteze cu noi decât să fie curat în casă sau mâncare pregătită, îți organizezi programul în funcție de alte priorități. Chiar și aceleași treburi casnice și cumpărături pot fi transformate într-un timp de calitate cu copilul. Iar timpul pentru joacă și conectare nu ar trebuie să lipsească din lista zilnică de priorități.
Citește și:
Pericolele nevăzute ale prieteniei dintre părinți și copii. 8 soluții ca să-ți păstrezi autoritatea și copilul să aibă încredere în tine
Fără ele, a fi părinte e un chin. 7 abilități care te scot din orice încurcătură cu copilul
3. Își mint copiii
“Nu îți iau jucăria asta acum, că nu am bani, dar ți-o cumpăr peste o săptămână, când iau salariul”. Pe moment, copilul se liniștește, iar în ziua de salariu, apar alte priorități, printre care nu se află și cumpărarea jucăriei promise.
“Mă duc până afară să dau un telefon și revin”, îi spune mama copilului în primele zile de grădiniță, însă nu cu intenția de a reveni, ci de a pleca fără să-și ia rămas bun de la copil, evitând plânsul de despărțire.
Unii părinți își mint copiii în diferite situații pentru a evita un disconfort emoțional de moment, fără să ia în calcul ce consecințe nefaste are acest lucru pe termen lung asupra copilului. Copiii nu uită promisiunile părinților. Și, când descoperă că au fost mințiți, ei își pierd încrederea în părinți și, prin ei, își pierd încrederea în lume.
Pe măsură ce copilul învață că nu se poate baza pe un părinte care minte, el este cuprins de nesiguranță, fiind încă prea mic pentru a se descurca singur în lume. Pe de o parte, știe că nu se poate descurca singur în lume, iar pe de altă parte, știe că nu se poate baza pe părinte.
Alternativa: Oricât de mare ar fi disconfortul tău emoțional de moment, spune-i copilului adevărul, manifestând înțelegere și empatie pentru trăirile lui. Cu blândețe și fermitate din partea ta, copilul își va exprima trăirile, apoi se va adapta noii situații și va face ce are de făcut.
Citește și:
Gáspár György: În lipsa unui parentaj conștient, copilul primește moștenirea psihologică a traumelor părintelui
Părintele-alchimist: Cum transformăm tensiunea în iubire atunci când copilul nu ascultă
4. Își pedepsesc copiii
Părinții care își pedepsesc copiii pot avea rezultate bune o perioadă de timp, cât copilul este mic și dependent de ei. Însă, pe măsură ce copilul crește, va începe să mintă, să se ascundă pentru a evita suferința emoțională pe care o implică pedeapsa.
Un copil pedepsit simte emoții dificile precum dezamăgire, nedreptate, respingere, abandon, trădare, furie, neputință, rușine, umilire, se simte defect ca persoană. Drept răspuns, copilul nu se va mai putea simți în siguranță emoțională în preajma acestui părinte, din cauza riscului de a fi pedepsit din nou.
Desigur, copilul nu se poate simți în siguranță acasă, atunci când își percepe părinții ca pe niște dușmani care vor să-i facă rău.
Alternativa: Sunt numeroase moduri de a ne ajuta și ghida copiii către comportamente adecvate și respectuoase fără a apela la pedepse. Am descris mai multe asemenea strategii în acest articol:
9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]
5. Își forțează copiii
Evoluția sănătoasă are loc atunci când persoana iese din zona de confort pentru a da curs unor provocări cărora le poate face față. Când provocările sunt prea mari și depășesc capacitatea persoanei de a le gestiona, apare un risc mare de traumatizare.
În educația copiilor, este important să-i provocăm să iasă din zona de confort, însă, în egală măsură, e important să nu îi forțăm să facă lucruri de care se simt depășiți.
Unii părinți, din dorința de a crește copii curajoși și încrezători, le spun lucruri precum:
- “Nu mai plânge!”
- “Nu te doare!”
- “Hai, că nu ți-e frică!”
Asta în ciuda faptului că cel mic simte frică, simte durere. În aceste cazuri, părintele îi spune copilului ce ar trebui să simtă în contextul respectiv. Astfel, în interiorul copilului, apare un conflict între ce simte și ce ar trebui să simtă pentru a fi acceptat de părinte și de societate.
Pentru că relația cu părintele este esențială, copilul va alege să își asculte părintele, nu pe sine, chiar dacă emoția reală pe care o simte nu dispare. Astfel, copilul va încerca să-și mascheze frica, să-și ascundă durerea și trăirile emoționale puternice, pentru a fi pe placul părinților.
Doar că, în sinea lui, el nu se va mai simți în siguranță alături de părinți, din cauză că nu se simte acceptat așa cum este, nu simte că poate fi el însuși alături de ei.
Alternativa: Nu îi cere niciodată copilului să fie altfel decât este, să simtă altceva decât simte. Indiferent care sunt scopurile unde vrei să ajungi în educația copilului tău, punctul de plecare este realitatea de astăzi a copilului. Pornești de la ce simte acum, de la cine este el astăzi. De aici încolo poți să lucrezi la formarea unor obiceiuri, la schimbarea unor credințe limitative, la dobândirea unor abilități. Totodată, pentru a ne ajuta copiii să iasă din zona de confort și să se dezvolte, în loc de provocare și forțare, este mai de ajutor să folosim încurajările și validările.
Citește și:
Relația cu copilul este o luptă? 10 moduri prin care să-ți manifești autoritatea de părinte
Oana Moraru: „Copiii își schimbă comportamentele când adulții sparg tiparul”
Acestea sunt câteva dintre modurile prin care părinții îi fac pe copiii lor să nu se simt în siguranță emoțională alături de ei și în familie.
De aceea, este foarte important ca noi, părinții, să fim în permanență atenți la nevoile copiilor noștri, să le fim alături și să ne adaptăm programul, mesajele și interacțiunea cu copiii în funcție de nevoile lor. Astfel, avem cea ma mare șansă să construim o relație în cadrul căreia copiii noștri să se simtă în siguranță.
Dorești să descoperi mai multe despre cum îți poți ajuta copilul să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid în format pdf abonându-te la newsletterul nostru:
GHID DE CALMARE A EMOȚIILOR COPIILOR
Sursa foto: Pixabay
