Foarte mulți adulți se arată nemulțumiți de faptul că nu mai există un respect al copiilor „din ziua de azi.”

În cadrul unei postări pe contul său de Facebook, psihologul Sandra O’Connor a vorbit despre ce înseamnă respectul, cum ajung copiii să aibă, de fapt, respect și ce ar trebui să știm, de fapt, noi, adulții.

„Adultul cere respect doar când copilul din sufletul său nu a fost ocrotit și iubit de adultul său de referință. Dacă a avut iubire și ocrotire, nu simte că acest respect îi poate fi luat în interacțiunea cu un copil, știe să îl cultive și să îl mențină. Am văzut în 26 de ani de lucru în domeniul acesta mulți respectați, iubiți, adorați, ascultați. Erau ascultați pentru ceea ce ofereau, nu pentru că au implementat sisteme punitive de pedeapsă cu puncte negre (da, există încă așa ceva chiar dacă vă va fi greu să credeți), cu amenințări și cu umilire,” spune psihologul.

De la ce pornește, de fapt, respectul față de alții 

Specialista a explicat cum anume ajung copiii să aibă respect față de adulți și care este motivul pentru care noi, adulții, ajungem să fim revoltați pentru că tinerii nu mai au respect.

„Un copil nu te respectă pentru că tu îi arăți cât de mare și de puternic ești, copilul știe că adultul e mare și puternic, el te respectă pentru tot ceea ce învață de la tine în ocrotire, pentru sprijinul și susținerea pe care o aduci în dezvoltarea și creșterea sa.

Știți la ce reacționăm cu cea mai mare revoltă, cu cea mai intensă și mai impulsivă revoltă? La ceea ce avem de vindecat. De ce spun asta? Pentru că sunt situații în care am tot dreptul de a mă revolta, deoarece modul în care mi se răspunde nu este echitabil, nu îmi satisface și mie nevoile de conectare și de manifestare și sunt situații în care mă revolt efervescent, cu o reacție viscerală nepotrivită în context. Acelea ultimele sunt fie situațiile abuzive, în care repetitiv mi se anulează nevoia de conectare și de manifestare autentică, fie situațiile în care mi se activează rănile nevindecate,” explică specialista citată.

Pentru a oferi mai multă claritate, psihologul Sandra O’Connor a prezentat și un exemplu.

„Vă dau un exemplu care este foarte relevant pentru mine în acest punct din viața mea de adult: dacă eu, ca adult, sunt revoltată că nu sunt respectată, nu știu cum să primesc respectul, deoarece nu mi-a fost respectată autonomia în copilărie și atunci am să consider că respectul e impus de statut. Am să dezvolt această afirmație, deoarece după cum am scris și la început, am citit și am auzit în ultimul timp despre respectul pe care trebuie să îl aibă copiii și consider că e important să scriu despre asta,” scrie psihologul.

Dacă ne luăm după definiție, din start nu are de ce să ne respecte un copil

Plecând de la definiția de dicționar, specialista ajunge la o concluzie surprinzătoare și anume că „dacă ne luăm după definiție, din start nu are de ce să ne respecte un copil”, decât dacă noi merităm acest respect.

„Ce înseamnă respectul?

Dex-ul ne spune așa: 1. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva. sinonime: cinste, deferență, stimă, venerație antonime: dispreț, nerespect *A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. *A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. *Respectele mele, formulă respectuoasă de salut

Așaaaaa, să ne întoarcem acum la respectul copilului față de alte persoane. Ați citit definiția? Dacă ne luăm după definiție, din start nu are de ce să ne respecte un copil, decât atunci când noi merităm asta. De ce? Pentru că noi așa îl educăm. Îi educăm că pentru a merita considerație și prețuire ei trebuie să bifeze căsuțe, să ne satisfacă nevoile, să respecte regulile pe care încă nu le înțeleg. Ei nu sunt stimați și respectați pur și simplu pentru că ar exista, ci primesc aceste “distincții” doar atunci când satisfac cerințele și așteptările adulților din jur. Ei cresc învățând că respectul nu se primește din start, ci se câștigă, așa funcționăm noi ca societate, totuși, paradoxal, avem așteptarea ca un copil să îl ofere necondiționat unui adult, pur și simplu. În traducere: noi nu te respectăm pe tine, doar dacă meriți, tu în schimb ești obligat să respecți TOȚI adulții. Păi atunci, evident, acest copil va crește lipsit de respect față de sine, fără stimă de sine, bifând listele celor din jur pe sistemul acesta de “acum merit”, așteptând să devină adult ca să poată să primească respect necondiționat… ammm, de la cine??? De la copii, că doar aceia sunt educați să facă asta. Uite așa, perpetuăm un calcul complet toxic în care nu ne respectăm copiii și le impunem să respecte adulți, care apoi vor cere cu vehemență respect din partea unor copii care o vor face mecanic, pentru a ajunge cât mai repede să fie adulți care să primească respect impus.

Ar trebui să ne vindecăm de asta,” este de părere Sandra O’Connor.

„Ar trebui să nu mai perpetuăm faptul că respectul este impus de statut, iar asta pornește de la modul în care noi ca adulți respectăm și prețuim cu considerație deosebită nevoile copiilor, stadiile lor de dezvoltare, capacitățile lor reale și îi învățăm în mod real ceea înseamnă să ai respect și considerație față de altă ființă umană, nu doar față de adultul în poziție de autoritate și putere,” concluzionează psihologul Sandra O’Connor.

Citește și:

Copiii noștri, liberi la aroganță și lipsă de respect? Cu ce înlocuim metodele de educație moștenite

Psiholog Sandra O’Connor: „Niciodată nu este responsabilitatea copilului să aibă grijă de starea emoțională sau fizică a părintelui”

Ajută-ți copilul să respecte regulile și limitele. Soluția simplă care face diferența

Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

Canalul Whatsapp Parenting 2.0

Sursa foto: Freepik.com