Medicul psihiatru Florin Ene de la Spitalul dr Alexandru Obregia din Capitală a explicat că familiile trebuie să susțină copiii să treacă cu bine prin adolescență, scopul fiind autonomia acestora.
Este nevoie de susținere și încredere, iar copilul trebuie lăsat treptat să experimenteze lucruri, să nu aibă senzația că este ținut în cușcă. De teama ca propriul copil să nu intre în contact cu unele substanțe, multe familii greșesc, controlându-și excesiv copiii.
”Dacă există o frică foarte mare în familie de a nu ajunge în contact cu diverse substanțe, poate să țină foarte aproape copilul și copilul tot trebuie să trăiască adolescența. Ce înseamnă adolescența? Adolescența înseamnă că copilul se va desprinde prin experiențe repetate de mediul familiar, astfel încât să ajungă autonom. Ținta este autonomia copilului. Și autonomia emoțională, profesională, din toate punctele de vedere, nu se dezvoltă prin control excesiv”, a declarat la Medika Antidrog, medicul Florin Ene.
Autonomia se dezvoltă prin încredere
Potrivit acestuia, autonomia ”se dezvoltă prin încredere progresivă și cumva a lăsa copilul să experimenteze din timp diverse lucruri, dar cu o încredere în el, nu cu o ținută foarte strânsă”.
”În același timp, încrederea trebuie să transmită emoționalitate bună copilului în timpul dezvoltării. Copilul nu trebuie să fie un sperios, nu trebuie să aibă sentimentul de ținut în cușcă, pentru că în presiunea mediului social găsește rapid alternativa libertății, sentimentul de libertate care dintr-o dată îl face să întoarcă spatele complet unei educații care a fost de foarte bună calitate”, a adăugat medicul.
”Modelul de familii post-decembriste s-a cam schimbat, deci nu mai există familia aceea cu delimitare foarte clară”, a adăugat medicul, vorbind fie de familiile monoparentale, fie de cele în cadrul cărora unul dintre părinți lucrează în străinătate sau copiii sunt lăsați cu bunicii.
”Atunci deja alternativa de ambianță emoțională bună este îndepărtată. Și atunci ne ducem și la antecedentele cumva sociale. (…) Este foarte importantă atmosfera din familia de origine. Dacă există pattern-uri disfuncționale în familie, (…) toate acestea, de mic, îl fac pe copil să fie mai vulnerabil sau mai rezistent”, a adăugat specialistul.
Ne aflăm în perioada dintre primul și cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România și o mare parte din societate este împărțită între cele doi candidați care au ieșit în finală.
În acest context, nu ne putem ține copiii departe de politică și nici nu e necesar, dacă știm cum să le vorbim despre alegeri fără panică și fără politică agresivă. Acest subiect a fost abordat de către cunoscutulpsiholog Gáspár György, într-o postare pe contul său de Facebook.
Gáspár György este psiholog clinician, psihoterapeut relațional și autor de cărți bestseller. Totodată, este președintele Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și președintele Academiei Imago România.
Alegerile trec, valorile rămân
Potrivit psihologului Gáspár György, alegerile vor trece, dar vor rămâne valorile pe care le transmitem copiilor noștri: „Alegerile vin și trec, dar valorile pe care le transmitem copiilor rămân. De multe ori, ne ferim să discutăm despre politică cu cei mici, considerând că „nu e de vârsta lor” sau „e prea urât ce se întâmplă”. Dar copiii aud, văd, simt. Mai ales în aceste zile, când conversațiile dintre adulți se încing, televizorul merge mai mult decât de obicei și totul pare „pe muchie de cuțit”.”
Psihoterapeutul spune că putem transforma acest moment într-o lecție despre curaj, adevăr și implicare: „Poate că n-ai chef de politică. Poate te-ai săturat de promisiuni goale și de scandaluri televizate. Dar dacă tot trăim într-o țară unde, măcar teoretic, votul nostru contează, de ce să nu transformăm acest moment într-o lecție despre curaj, adevăr și implicare?”
Înainte de toate: mergem la vot
„Dacă vrei ca al tău copil să învețe că vocea sa e importantă, arată-i că și a ta contează. Nu trebuie să-i explici toate detaliile tehnice. Ajunge să-i spui: „Azi mergem să alegem oamenii care ne vor conduce. Eu vreau să aleg cu gândul la viitorul nostru.” Nu e nevoie de discursuri pompoase. Doar autenticitate”, ne sfătuiește Gáspár György.
Ia copilul cu tine când mergi la vot
Dacă e posibil, psihologul îți sugerează să iei copilul cu tine când mergi la vot: „Explică-i cum funcționează o secție de vot, ce e buletinul, cum se pune ștampila. E o experiență civică, dar și emoțională. Îi arăți că lumea nu e doar despre Netflix și tabletă, ci și despre alegere, implicare și asumare.”
Iată câteva principii de care psihologul ne recomandă să ținem cont, indiferent de vârsta copilului:
1. Să avem granițe/limite clare
„Nu lăsa zgomotul din afară să devină zgomot în casă. Informația e necesară, dar dozată. Copiii nu au nevoie de un fundal constant de breaking news. Au nevoie de calm”, spune Gáspár György.
2. Să ne gestionăm emoțiile
Potrivit acestuia, „dacă te enervezi sau îți pierzi cumpătul când auzi o declarație politică, copilul va crede că lumea e un loc nesigur. Nu e rolul lui/ei să-și facă griji. E treaba noastră, a adulților, să gestionăm „realitatea”.”
3. Să inițiem conversații sigure
Întreabă copilul: „Tu ai auzit ceva despre alegeri?” S-ar putea să te surprindă, consideră psihoterapeutul citat. „Copiii trag concluzii din frânturi de discuții. Ascultă-l cu răbdare înainte să explici.”
4. Să răspundem cu blândețe
„Chiar dacă și tu ai temeri legate de viitor, copilul tău are nevoie să-i simtă pe „mami” sau „tati” ca pe o ancoră. Spune-i că veți trece împreună peste orice schimbare și că el/ea este în siguranță”, sugerează specialistul.
5. Să punem accent pe valori
Iată ce te îndeamnă acesta: „Spune-i ce contează pentru tine: onestitate, educație, grijă față de oameni. Nu e nevoie să-i spui „ăla e bun, celălalt e rău”. Învață-l că în democrație e loc pentru opinii diferite, dar exprimate cu respect și argumente.”
6. Să fim modele demne de urmat
„Dacă tu spui că „ăia sunt toți hoți” sau „doar nebunii mai votează cu X”, copilul va învăța că e ok să judeci fără să înțelegi. Explică-i că oamenii au păreri diferite pentru că au trăit lucruri diferite. Și că în România, ca peste tot, adevărul se vede mai bine când ne ascultăm unii pe alții”, spune Gáspár György.
7. Să vorbim despre cum funcționează votul
Acesta spune că e nevoie să vorbim cu copiii despre faptul „că fiecare om are un buletin de vot, că există reguli clare, că sunt oameni care verifică și supraveghează tot procesul. Spune-i că nu e perfect, dar că se încearcă, din greu, să fie corect.”
8. Să admitem când nu știm ceva
E important să admitem când nu știm ceva. Iată ce putem spune: „Nu știu sigur, hai să căutăm împreună.” „Și în timp ce o faceți, arată-i cum alegi surse de încredere. Cum nu iei de bun tot ce apare pe internet. Îl ajuți astfel să-și construiască propria viziune – una dintre cele mai importante „unelte cognitive” într-o societate liberă”, spune psihologul.
„Alegerile nu sunt doar despre cine câștigă. Sunt despre ce alegem să transmitem mai departe. Despre cum creștem copii care vor ști nu doar să pună ștampila, ci să aleagă conștient, responsabil, uman”, conchide cunoscutul psiholog și autor Gáspár György.
Actorul britanic Hugh Grant militează împotriva laptopurilor în școli, declarând că „este ultimul lucru de care au nevoie”, scrie NME.
Potrivit The Telegraph, Hugh Grant, care are cinci copii, a vorbit la Școala Knightsbridge din Londra în cadrul unui eveniment organizat de un grup de advocacy.
„Picătura care a umplut paharul a fost atunci când școala a început să spună, cu o oarecare îngâmfare, că le dăm fiecărui copil un Chromebook”, a afirmat Grant în discursul său, „și ei fac multe lecții pe Chromebook, și își fac toate temele pe Chromebook, și te-ai gândit că este ultimul lucru de care au nevoie, și ultimul lucru de care avem nevoie”.
Grant este căsătorit cu Anna Elisabet Eberstein, iar cuplul are împreună trei copii. Actorul are un fiu și o fiică din relațiile anterioare.
Hugh Grant duce „depresiva luptă cu copiii care vor doar să stea cu un ecran în față”
Grant s-a prezentat mulțimii ca „un alt părinte furios care duce eterna, epuizanta și depresiva luptă cu copiii care vor doar să stea cu un ecran în față”.
Grant a apărut alături de psihologul american Jonathan Haidt, autorul cărții „O generație în pericol”, care militează pentru ca școlile să fie lipsite de telefoane, pentru interzicerea accesului la smartphone-uri pentru cei sub 14 ani și pentru interzicerea rețelelor sociale pentru toți cei sub 16 ani.
Aceasta nu este prima dată când actorul Hugh Grant participă la campanie. În luna februarie, grupul de advocacy a distribuit o înregistrare a unui eveniment online. În videoclip, Grant l-a lăudat pe Dr. Haidt ca fiind „marele erou din avangarda acestei lupte împotriva unei masive… poate cea mai mare și mai puternică industrie din lume, care și-a propus să distrugă copilăria copiilor noștri”.
Susținem respectarea unor limite ferme privind consumul de tehnologie de către copii
Parenting 2.0 susține cu tărie necesitatea limitării consumului de ecrane în rândul copiilor, pentru a evita problemele de dezvoltare și pentru a crește copii echilibrați și sănătoși fizic și psiho-emoțional.
Dacă dorești să afli mai multe informații de la specialiști despre efectele ecranelor asupra copiilor și despre cum să punem limite sănătoase, te invit să te alături grupului nostru de Facebook dedicat, unde poți accesa gratuit materialele (articole și webinarii cu psihologi, logoped, directoarea Agenției Naționale Antidrog) din cadrul campaniei de conștientizare “Copiii și ecranele. Cum să creștem copiii sănătoși și echilibrați în era tehnologiei”:
Fetele care consumă frecvent carne și ouă riscă să devină supraponderale sau obeze din cauza bisfenolilor conținuți în ambalaje.
Obezitatea infantilă a devenit una dintre cele mai presante probleme de sănătate publică la nivel global, iar România nu face excepție. Tot mai mulți copii sunt expuși riscurilor de boli cronice și dezechilibre metabolice încă din primii ani de viață.
Efectele pe termen lung ale obezității infantile sunt devastatoare: un risc crescut de diabet, boli cardiovasculare și tulburări metabolice, care își fac simțite efectele încă din copilărie.
În Europa, cifrele sunt deja alarmante: între 2% și 10% dintre copiii cu vârste între 2 și 6 ani sunt obezi, iar procentul ajunge la 20% în rândul celor între 6 și 9 ani, și atinge 15% în rândul adolescenților.
În România, situația când vine vorba despre obezitatea infantilă este chiar mai gravă: conform datelor din cadrul unei campanii derulate de Ministerul Sănătății în 2023, unul din trei copii este supraponderal sau obez, iar fenomenul continuă să crească, mai ales în mediul urban, scrie Adevărul.
În acest context alarmant, un studiu recent realizat de Institutul de Cercetare Biosanitară din Granada a adus în prim-plan un potențial factor agravant: expunerea la bisfenoli — compuși chimici care se regăsesc adesea în ambalajele alimentare și care pot fi întâlniți în alimente de bază, precum carnea și ouăle.
Fetițele, de trei ori mai expuse riscului
Bisfenolii sunt compuși chimici care pot contamina alimentele, în special carnea și ouăle, prin intermediul ambalajelor alimentare. Aceștia sunt utilizați frecvent în fabricarea plasticului și a rășinilor epoxidice pentru a întări materialele, a preveni oxidarea și a împiedica pătrunderea bacteriilor. Cu toate acestea, utilizarea lor excesivă în industria alimentară a stârnit tot mai multe controverse, din cauza potențialelor efecte nocive asupra sănătății, în special în rândul copiilor.
Cercetătorii au analizat dieta și nivelul de expunere la bisfenol A (BPA) și bisfenol S (BPS) a 303 copii cu vârste între 3 și 12 ani. Rezultatele au fost îngrijorătoare: fetițele care consumau frecvent carne și ouă prezentau un risc de aproape trei ori mai mare de a deveni supraponderale sau obeze, comparativ cu cele care aveau o expunere mai redusă la acești compuși.
„Este posibil ca bisfenolii, prin acțiunea lor disruptivă asupra sistemului endocrin, să influențeze acumularea de grăsime corporală, mai ales la fete. Este crucial să investigăm în continuare efectele acestor substanțe asupra sănătății”, a explicat profesorul Alberto Zafra, autorul principal al studiului despre obezitate infantilă și cauzele acesteia.
Și modul în care mâncăm contează, nu doar cantitatea
Paradoxal, studiul a descoperit că fetițele cu o alimentație aparent sănătoasă aveau cele mai mari niveluri de expunere la bisfenoli. O posibilă explicație ar fi prezența acestor compuși în ambalajele alimentelor procesate „curat” sau „eco”, care, deși adesea considerate „sigure”, pot fi încărcate cu substanțe chimice.
În schimb, la băieții cu greutate normală, calitatea dietei a rămas constantă, indiferent de nivelul de expunere la aceste substanțe chimice.
Copiii consumă mai mulți bisfenoli decât permite legea europeană
Una dintre cele mai grave concluzii ale studiului este că dozele estimate de bisfenol A și bisfenol S ingerate de copii depășesc limitele considerate sigure de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Acest fapt subliniază o problemă sistemică ce necesită reglementări mai stricte.
Cercetătorii solicită măsuri urgente pentru a reduce prezența acestor compuși în produsele alimentare. „Expunerea este generalizată și nu poate fi ignorată. Avem nevoie de mai multă transparență în ceea ce privește ambalajele care intră în contact cu produsele alimentare, de limite mai stricte și de o monitorizare atentă pentru a proteja sănătatea copiilor”, se arată în concluziile raportului.
82% dintre elevii participanți la un studiu Salvați Copiii România au declarat că au fost martori ai situațiilor de bullying în școala lor
Legea care le permite școlilor să monteze camere de supraveghere audio-video încearcă descurajarea bullying-ului, prevenirea actelor de violență și vandalism.
Însă, dacă pe hârtie lucrurile arată bine, în realitate această măsură nu va avea prea mari efecte, consideră psihologii.
Cum va funcționa bullying-ul de la distanță
„În primul rând, un agresor va rămâne agresor întreaga lui viață, indiferent de pedepsele cu care ar fi amenințat. În al doilea rând, bullying-ul va deveni o formă de abuz extrem de subtilă. La prima vedere, ai putea spune că fenomenul este eradicat. Însă, el va exista în continuare. Și, ce este cel mai grav, va evolua, atingând forme aproape diabolice”, a declarat pentru Libertateapsihologul Radu Leca.
Amplasarea camerelor audio-video în școli se va face cu acordul majorității părinților și angajaților unității de învățământ respective. Cu o singură excepție: acolo unde există un grad ridicat de violență, decizia va fi luată fără a mai fi nevoie de acceptul celor vizați. Însă, chiar și așa, camerele nu pot fi amplasate oriunde. Acestea nu pot pătrunde, de exemplu, în toalete, în vestiarele sălilor de sport și în dormitoarele internatelor.
Totuși, această monitorizare nu va avea efectele scontate, sunt de părere specialiștii.
Psihologul Radu Leca a explicat că bullying-ul va deveni o formă de abuz extrem de subtilă.
„Din păcate, va îngenunchea la fel de tare victima, așa cum o face și bullying-ul clasic. Indiferent dacă școlile vor instala sau nu camere de supraveghere audio-video, acest abuz va exista în continuare și într-un mod poate chiar mai perfid”.
Prin bullying-ul subtil se înțeleg cuvinte jignitoare șoptite, tipuri de mirosuri degajate în jurul victimei, anumite priviri aruncate într-un anumit fel, zâmbete neprietenoase, explică Radu Leca. „Dacă, până acum, această formă de violență era cumva fățișă, abuzul va evolua. Prin urmare, vor exista în continuare abuzatori și abuzați, iar agresiunile verbale și fizice se vor transforma în agresiuni subtile, ascunse, dar cu un impact cel puțin la fel de puternic”.
Psiholog: „Victima ar trebui să reacționeze pe loc și vehement”
Singurul mod prin care un copil sau un adolescent poate lupta împotriva bullying-ului este reacția. Psihologul se referă, în primul rând, la o reacție directă a celui agresat, care-l vizează pe agresor:
„Reacția trebuie să fie pe loc și repetată de fiecare dată când victima se simte încolțită. Acest copil nu trebuie să cedeze, nu trebuie să facă pasul înapoi. Nu trebuie să accepte sub nicio formă agresiunea respectivă. Apoi, reacția lui trebuie să fie vehementă, nu timidă. De exemplu, elevul agresat trebuie să filmeze sau să fotografieze momentul agresiunii pentru a avea dovezi. De asemenea, el trebuie să vorbească deschis despre acest lucru cu profesorii, cu dirigintele, cu conducerea școlii, cu familia”.
Victima, continuă specialistul, nu trebuie să creadă nicio clipă că, dacă îi face pe plac agresorului, acesta se va opri, o va lăsa în pace. „Asta nu se va întâmpla niciodată. Dimpotrivă! Bullying-ul va continua în forme din ce în ce mai agresive sau umilitoare”.
Copiii victime ale bullying-ului au nevoie de terapie
Din punct de vedere psiho-emoțional, un copil victimă a bullying-ului este afectat extrem de puternic.
„Nu mai vrea să meargă la școală, nu mai mănâncă, nu mai doarme, poate avea rezultate din ce în ce mai slabe la învățătură, poate deveni anxios până la depresie. Iar de aici până la o tentativă de suicid nu mai este decât un pas”, atenționează psihologul.
Este motivul pentru care, aflat într-o astfel de situație, copilul victimă a bullying-ului are nevoie de terapie:
„Trebuie dus la psiholog. Fără ajutor de specialitate, problema lui nu se va rezolva. Chiar dacă tindem să credem că timpul le rezolvă pe toate, trebuie să fim conștienți de faptul că este doar o amăgire. Starea emoțională a copilului nu numai că nu se va îmbunătăți, dar se poate chiar agrava”.
În pubertate și adolescență, scopul părinților nu mai este să interzică ecranul, ci să se conecteze cu copiii lor, să le ofere valori reale și să le asigure activități interesante care le stimulează creierul să rămână deschis către diferite domenii, a recomandat psihologul Diana Stănculeanu.
Ea a vorbit despre impactul ecranelor asupra copiilor aflați în diferite etape de dezvoltare, în cadrul prezentării susținute la Conferința „Sănătatea copiilor în fața ecranelor”, organizată de Asociația „Din grijă pentru copii”, pe 18 martie, la Hotel Sheraton din București.
Diana Stănculeanu este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, colaborând cu mai multe ONG-uri naționale pe strategii de promovare și intervenție în psihologia și psihoterapia familiei, formator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Interferențele negative ale ecranului în pubertate și adolescență:
1. Pruning neuronal: “Use it or lose it”
2. Afectarea circuitelor dopaminergice și a sistemului natural de recompensă
3. Imagine corporală și influența social media
4. Presiunea grupului și identitatea de sine
Părțile nefolosite din creier se pierd în pubertate
În pubertate, după vârsta de 10-11 ani, în creierul copilului are loc o revoluție. “Avem o altă etapă de reorganizare a creierului pe principiul folosește sau vei pierde, este etapa de pruning, în care toate structurile noastre neuronale de învățare se vor reorganiza pe principiul utilizării frecvente. Creierul nostru care este atât de deștept și de atent și cumva disponibil în arhitectura lui la tot ceea ce fac eu zi de zi, îmi face această mapare de activități. Se uită un pic la lucrurile și activitățile către care eu duc resurse” și duce în activitatea preferată pe care o facem atât de mult toate resursele de învățare, a explicat Diana Stănculeanu. Astfel, creierul copilului se organizează pe principiul utilizării frecvente.
Însă, pentru că la 10-12 ani copilul încă nu știe ce va face preponderent în viața adultă, este foarte important să-și păstreze creierul deschis și antrenat pentru activități cât mai variate.
“Poate n-am decis la 10-12 ani că voi fi medic. Da? Sau educator. Sau sudor. Sau fotbalist. Eu nu știu unde voi folosi resursele mele de învățare preponderent. Și atunci am nevoie de șanse egale. Am nevoie de un creier care să rămână suficient de disponibil pentru diferite categorii de învățare, astfel încât (…)să creăm aceste șanse egale, păstrând varietate și diversitate în viața copiilor”, a precizat psihologul citat.
Potrivit acesteia, e nevoie să ne preocupăm nu doar de stimularea cognitivă a copiilor noștri, ci și de aspectele legate de relațiile lor, de corpul lor, de emoțiile lor. “Toate acestea e important să se regăsească în rutina lor de zi cu zi.”
Nu mai este despre cum interzic ecranul
Conform specialistei în sănătatea mintală, “întrebarea corectă din preadolescență încolo nu este despre cum interzic ecranul”.
Aceasta spune în ce direcție e nevoie să privească părinții de adolescenți care petrec mult timp în fața ecranelor: “Dacă am un preadolescent sau un adolescent care stă 6-7 ore la ecrane zilnic, trebuie să mă întreb ce lipsește din viața acestui copil?”, care presupunem că doarme 8-10 ore pe noapte, că merge la școală, unde petrece 6 ore fără ecran, se mișcă zilnic măcar o jumătate de oră – o oră, are rutinele de masă, toaletă, culcare, care nu includ telefon.
De asemenea, e important să observăm dacă fiul sau fiica noastră (pre)adolescent/ă are cel puțin un prieten. “Dacă nu are niciun prieten, big, big, big red flag. Este un semnal de alarmă foarte, foarte puternic în preadolescență și adolescență”, a avertizat Diana Stănculeanu.
Iată sfatul ei pentru părinți: “Preferați oricând prieteniile complicate decât lipsa completă a acestora. În prieteniile complicate încă mai avem de lucru, avem de negociat, de vorbit, de modelat, de exemplificat, decât să am un copil perfect izolat social, fără prieteni, în condițiile în care socializarea rămâne o nevoie de dezvoltare extraordinar de importantă” la această etapă de vârstă.
Atunci când adolescentul meu este în Chicago, mă duc și eu acolo
Potrivit psihologului, părinții de adolescenți e nevoie să aibă “și zone de utilizare comună” a ecranelor.
“Regula adolescenței ne spune că, atunci când adolescentul meu este în Chicago, singurul loc unde pot să-l întâlnesc este dacă mă duc în Chicago. Mergeți în digitalul lor, mergeți în online-ul lor, vedeți ce îi interesează, ce se joacă, ce consumă și faceți-o dintr-un loc al curiozității, nu dintr-un loc al criticii. Ne văităm de ei când își dau genele peste cap. Suntem primii care ne dăm genele peste cap când aflăm ce muzică ascultă, la ce filme se uită, ce influenceri consumă, ce youtuberi, ce vloggeri”, a clarificat specialista în sănătatea mintală.
În continuare, ea a împărtășit din experiența sa personală:
“Nepotul meu are 11 ani. Mă uit la vloggerii pe care îi urmărește. Mă doare pe dinăuntru. Mă scurg de plictis. Este crâncen. Dar stau acolo și încerc să fiu și un pic autentică, habar n-am ce să zic oamenii ăștia aici, dar te rog, explică-mi. Rămân în acest loc al curiozității și el înflorește și îmi explică. Și încetișor, încetișor văd că-și mută ochișorii din ecranul ăla mare și se uită către mine și îmi spune “Ngl ești chiar cool”. Și eu îi zic: “Ce înseamnă ngl?” “Not gonna lie”. În fiecare zi învăț niște cuvinte de la ei și rămânem conectați.”
Lumea din online construiește identitatea adolescenților
Potrivit Dianei Stănculeanu, serialul britanic “Adolescence” “ne arată că copiii noștri trăiesc și într-o altă lume decât aceia care credem noi că trăiesc, iar acea altă lume este accesată din camera lor proprie, în care noi uneori nu intrăm cu orele, dar din care ei ne dau afară, tocmai pentru că, apropo de a merge la ei în Chicago, dacă mă duc cu critică, – ce faci tu aici? Consumi toate prostiile, iar te uiți la ăștia, iar pierzi vremea, – acolo este o altă lume, care pentru ei poate să devină o sursă de construct identitar.”
Adolescenții învață despre cine sunt ei, raportându-se nu doar la modelele din viața reală, de zi cu zi, ci și din modelele pe care le descoperă în online, pe care le consideră relevante.
Psihologul ne sugerează să observăm motivele pentru care adolescenți consideră relevante anumite modele din online:
“Am stat de vorbă cu adolescenți care se declarau fani Andrew Tate și care îmi spuneau: Nu îmi place ce face, dar îmi place că e șmecher, îmi place că are mușchi, îmi place că are bani mulți, îmi place că e puternic, îmi place că obține lucruri ușor. Dincolo de aspectele absolut reprobabile pe care le fac unii dintre influencerii din online pe care copiii noștri îi urmăresc, acolo ei își văd împlinite niște nevoi absolut normale”.
Dacă nu le împlinim nevoile în viața reală, ei vor căuta să și le împlinească în lumea digitală
Este vorba de nevoi normale umane, universale, pe care le avem cu toții, precum nevoia “de atenție, de a se simți puternici, de a se simți competenți, de a fi acceptați, doriți, căutați”.
Ce au nevoie să știe părinții de preadolescenți și adolescenți este că, “dacă nu ne străduim să le împlinim un pic aceste nevoi în viața reală, și le vor găsi în această dinamică digitală complicată și vom vedea dezastrele pe care le-am văzut în serialul “Adolescence” căpătând viață, îngrozindu-ne și lăsându-ne cu această întrebare: ce aș fi putut să fac mai mult?”
În aceste condiții, a continuat Diana Stănculeanu, primul lucru pe care îl avem de făcut este să ne ducem acolo unde acum nu ne vine să ne ducem, deoarece ne plictisește și ne vine să-l catalogăm ca fiind superficial, needucativ, neconstructiv. Însă, “poate deveni foarte constructiv și extrem de relevant pentru ei. Și, dacă îi lăsăm fără ghidajul nostru în această lume, atunci consecințele vor fi destul de complicate.”
Și, de obicei, copiii au acces în online în mod autonom, fără ghidajul părinților, din școlaritatea mică, de la 7-8 ani.
Studiile arată că întâlnirea majoră cu conținuturile pornografice are loc sub vârsta de 8 ani.
“Am avut o discuție cu copilul meu despre asta, înainte să-i dau un telefon cu wifi pe mână? De cyberbullying este plin digitalul, sunt pline rețelele sociale de aspecte și comportamente de bullying. Am discutat despre asta? Știe copilul meu să pună limită unui mesaj nepotrivit? Am discutat cu copilul meu despre furtul de date și de identitate personală? Știe copilul meu să deosebească un fake news, să-și caute alte surse de informație, să se îndoiască de lucrurile pe care le vede acolo, adică să aibă niște abilități minimale de gândire critică?”, a atras atenția specialista în sănătatea mintală.
Susținem respectarea unor limite ferme privind consumul de tehnologie de către copii
Parenting 2.0 susține cu tărie necesitatea limitării consumului de ecrane în rândul copiilor, pentru a evita problemele de dezvoltare și pentru a crește copii echilibrați și sănătoși fizic și psiho-emoțional.
Dacă dorești să afli mai multe informații de la specialiști despre efectele ecranelor asupra copiilor și despre cum să punem limite sănătoase, te invit să te alături grupului nostru de Facebook dedicat, unde poți accesa gratuit materialele (articole și webinarii cu psihologi, logoped, directoarea Agenției Naționale Antidrog) din cadrul campaniei de conștientizare “Copiii și ecranele. Cum să creștem copiii sănătoși și echilibrați în era tehnologiei”:
Ordinul privind supravegherea audio-video în școli a fost publicat în Monitorul Oficial, a anunțat Ministerul Educației. Actul normativ stabilește un cadru clar pentru instalarea și utilizarea camerelor audio-video în scopul prevenirii violenței și asigurării protecției elevilor și angajaților. Conform ordinului, pentru monitorizarea audio-video școala are nevoie de acordul părinților, al elevilor și al angajaților.
”Școlile noastre devin mai sigure și prin monitorizarea audio-video neintruzivă. Ca ministru am responsabilitatea ca actul educațional să se desfășoare nu doar eficient, ci și într-un context în care toți actorii se simt în siguranță și au o calitate bună a vieții”, a afirmat ministrul Educației, Daniel David, transmite News.ro.
Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial
Ministerul Educației și Cercetării a emis Ordinul nr. 3781/2025, care aprobă Procedura privind monitorizarea audio-video în unitățile de învățământ preuniversitar, acesta fiind publicat în Monitorul Oficial.
”Suntem în plină analiză, propuneri de politici educaționale și început de reforme pentru a eficientiza actul educațional (vezi analizele curriculare, promovarea unor noi metode de predare-învățare). În paralel, însă, am gândit un sistem care să asigure și contextul adecvat acestei eficientizări”, a arătat Daniel David.
Ministrul Educației: „Acum a fost timpul acțiunii, pentru a ne proteja școala”
Ministrul Educației a adăugat că, deși comportamentele agresive, consumul de droguri și alte substanțe interzise și violările normelor sociale și ale procesului educațional în școlile din țară se află adesea sub nivelul celor din alte țări dezvoltare, ”simpla existență a acestora în școlile noastre este de neacceptat”.
”Discuțiile despre acest lucru trenau de prea mult timp. S-a stabilit în anii trecuți contextul legal și s-au exprimat toți actorii relevanți, iar acum a fost timpul acțiunii, pentru a ne proteja școala. Acest demers se înscrie, însă, într-o viziune mai complexă, care încearcă să ordoneze într-un demers mai coerent numeroasele demersuri bune făcute până acum în sistem, dar adesea prea fragmentate, pentru a avea efecte cumulative cu impact semnificativ:
(1) Protejăm cu ajutorul autorităților naționale (ex. Ministerul Afacerilor Interne) și locale mediul din jurul unităților de învățământ. Colaborările noastre cu aceste autorități sunt tot mai coordonate și mai strategice, cu efecte tot mai vizibile.
(2) Protejăm prin educație (ex. educație formală și nonformală dedicată acestor teme), cultură organizațională (ex. promovarea valorilor prosociale) și proceduri/regulamente mediul din cadrul unităților de învățământ.
(3) Intervenim prin prevenție și tratament în cadrul școlilor și/sau în colaborare cu unitățile specializate din afara școlilor.
Săptămâna «Școala altfel» va avea un rol important în cunoașterea și exersarea implementării acestei viziuni, sigur, alături de alte măsuri care vor fi anunțate la nivel de minister sau de unități școlare”, a argumentat Daniel David.
Ce prevede ordinul de ministru
Potrivit Ministerului Educației, ordinul prevede stabilirea unui cadru clar pentru instalarea și utilizarea camerelor audio-video în scopul prevenirii violenței și asigurării protecției elevilor și a personalului, precum și faptul că pentru monitorizarea audio-video școala are nevoie de acordul părinților, al elevilor și al angajaților.
Totodată, sunt prevederi legate de respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR), clarificarea responsabilităților și a regulilor privind accesul la înregistrări, durata de stocare a imaginilor: 30 de zile, cu excepții justificate, faptul că înregistrările nu pot fi folosite pentru evaluarea profesorilor și obligația de a informa părinții, elevii și personalul asupra deciziilor de instalare.
Ministerul Educației precizează că supravegherea este permisă doar în spații prevăzute de lege: săli de clasă, holuri, exteriorul clădirilor, săli de sport (însă, fără, de exemplu, vestiare etc.).
Manualele școlare care, în teorie, sunt instrumente de învățare, în practică, sunt mai degrabă obstacole pentru elevii români. Într-o serie de studii realizate recent, cercetătorii în lingvistică de la Universitatea de Vest din Timișoara au descris cărțile școlare ca fiind „haotice, fără logică, cu prea multe cuvinte și prea puțină claritate”. Calitatea manualelor ar putea fi și una dintre explicațiile pentru rezultatele dezastruoase de la testările PISA sau de la examenele naționale, sunt de părere specialiștii.
„Produsul a doua numere întregi este un număr întreg egal cu produsul modulelor celor două numere întregi precedat de semnul plus, dacă cele două numere întregi sunt nenule și au același semn”, este una dintre definițiile din manualele elevilor.
Definiția, așa cum este ea formulată, poate fi găsită într-un manual de matematică de clasa a VI-a. În încercarea de a o rescrie pe înțelesul copiilor, cercetătorii de la Universitatea de Vest au obținut următoarea variantă: „Dacă înmulțim două numere întregi care au același semn, rezultatul este pozitiv și se obțin în mulțimi valorile lor absolute”, potrivit Observator News.
Abecedarele de acum au cu 309% mai multe cuvinte decât cele vechi
Specialiștii în lingvistică de la Timișoara au analizat, într-o serie de studii, toate manualele școlare de pe platforma Ministerului Educației, pentru elevii din ciclurile primar, gimnazial și liceal. Asta după ce au constatat că studenții universității lor au mari probleme de scriere și înțelegere a cerințelor.
„Am găsit din punct de vedere lingvistic ceea ce constată fiecare părinte și cadru didactic: un haos generalizat, pe lângă textul extrem de încărcat mai există căsuțe informative, mai există imagini, mai există schițe care nu au de-a face cu înțelesul textului”, a declarat Mădălina Chitez, cercetător principal la Universitatea de Vest Timișoara.
Experții au analizat și abecedarele. Dacă renumitul Abecedar, folosit de majoritatea adulților de astăzi în primii ani de școală, conținea aproximativ 6.000 de cuvinte repartizate pe 135 de pagini, manualele actuale includ între 18.000 și 25.000 de cuvinte, ajungând la o densitate de până la 173 de cuvinte pe pagină. Aceasta reprezintă o creștere de 309% comparativ cu edițiile mai vechi.
„Alegerea manualului nu e cea mai simplă muncă, pentru că ele trebuie, evident, analizate, textele nu le simțim întotdeauna cele mai potrivite. Nu știu dacă e neapărat problema formulării, cât problema apare la lipsa cunoașterii termenilor”, a declarat Adelina Bătăneaț, profesor de Limba și Literatura Română.
Ce spun părinții despre manualele copiilor lor
„Nu știu eu ca părinte de unde mă uit, de sus în jos sau de la stânga la dreapta. E multă, e foarte multă informație”, a spus un părinte.
De asemenea, cercetătorii de la Universitatea de Vest din Timișoara susțin că există o legătură directă între rezultatele la examenele naționale și testările PISA și felul în care sunt concepute manualele elevilor.
„Nu pe grupuri de WhatsApp până la clasa a VI-a, la 12 ani. Sunt și de la clasa a II-a și este cea mai mare toxicitate”, spune profesoara Oana Moraru, fondatoare și manager al școlii private Helikon, cu peste 30 de ani de experiență în învățământul privat și public.
„Până ajung ei să se înțeleagă, să se agrege în grupuri sociale, cam până la 12 ani, terenul lor de joacă arată plin de conflicte care trebuie tot timpul mediate, învățate, explicate, pus replici în gură, ascultați. Ai nevoie să stai pe șantierul ăsta al socializării, pentru că își dau foarte multă respingere unul altuia. Trebuie să știe copilul să învețe cum să managerieze și să metabolizeze respingerea, cum să se ducă în întâmpinarea celuilalt, cum să renunțe”, a declarat Oana Moraru, în podcastul SmartJob moderat de jurnalista Adriana Nedelea, la Europa Liberă România.
Autoarea volumelor „Copilul tău citește” și „Copilul tău scrie”, precum și coautoarea unui caiet de literație și a unei serii de cărți destinate în special copiilor de învățământ primar, Oana Moraru a explicat decizia pe care a luat-o în școala pe care o conduce și a vorbit despre ce fac copiii, atunci când primesc telefoane și permisiunea de a face și intra în grupuri online.
„Când am văzut că se întâmplă și la mine la școală, am dat eu pe grupurile de WhatsApp ale părinților un mesaj, ca pilotul din avion, care le spune: sub nicio formă la această școală! Dacă mai aud că ați pus în mâna copiilor grupuri de WhatsApp – și am început să explic, dar pe un ton ferm, de pilot care trebuie să facă o aterizare forțată și nu cere permisiunea nimănui”, a povestit aceasta.
„Poți să-i dai telefon de la clasa a V-a, a VI-a, când pleacă singur la școală, cu harta, cu GPS-ul, dar fără social-media. Poți să îl lași acasă cu Youtube-ul sau cu un Kahoot pe telefon, o oră, dar doar în sufragerie, cu tine de față, nu neapărat că stai peste el. Fă o regulă: device-ul doar în camera mare, unde stăm cu toții. Niciodată în baie, niciodată la tine în dormitor, niciodată în bucătărie la masă. Deci, poți să dai treptat, dar cu limite.
Nu pe grupuri de WhatsApp până la clasa a VI-a. Sunt și de la clasa a II-a și este cea mai mare toxicitate. Până la 12 ani, copiii abia navighează în straturile cele mai de jos ale relaționărilor sociale reale, fizice, în curtea școlii, acolo sunt achizițiile cele mai importante de schimb de replici, de experiență, de întoarceri, de întâlnire la mijloc, de schimb de priviri, de citire a intențiilor, a intențiilor din spatele cuvintelor, se dezvoltă gândirea critică în schimb direct. Copiilor le e foarte greu să facă asta.
Până ajung ei să se înțeleagă, să se agrege în grupuri sociale, cam până la 12 ani, terenul lor de joacă arată plin de conflicte care trebuie tot timpul mediate, învățate, explicate, pus replici în gură, ascultați. Ai nevoie să stai pe șantierul ăsta al socializării, pentru că își dau foarte multă respingere unul altuia. Trebuie să știe copilul să învețe cum să managerieze și să metabolizeze respingerea, cum să se ducă în întâmpinarea celuilalt, cum să renunțe. Știi câtă lume își dă block, se înjură, își dau unfriend, noi suferim în spațiul virtual, darămite copiii!
Când am văzut că se întâmplă și la mine la școală, am dat eu pe grupurile de whatsapp ale părinților un mesaj, ca pilotul din avion, care le spune: sub nicio formă la această școală! dacă mai aud că ați pus în mâna copiilor grupuri de WhatsApp – și am început să explic, dar pe un ton ferm, de pilot care trebuie să facă o aterizare forțată și nu cere permisiunea nimănui. Ce fac ei? De-abia așteaptă să se adune acolo și să-și dea respingeri unul altuia, să se scoată reciproc din grupurile de WhatsApp. Este un joc pe care îl practică și pe teren, doar că în mediul virtual sentimentul că sunt respins dintr-un spațiu pe care nu îl văd, la care n-am acces, nu știu ce s-a discutat fără mine… – în curtea școlii văd, simt, miros de la distanță, îmi spune cineva, privesc și îmi dau seama de limbajul nonverbal. Faptul că eu acum am fost scos de pe grupul acestor 5 băieți aruncă emoțiile copilului într-o panică extraordinară de la care nu mai poți construi. Tu nu ai apucat să construiești baza și de fapt ridici ștacheta către niște zone incredibile ale conflictului uman, pe care nici eu, la vârsta mea, nu-l pot gestiona cu ușurință. Știi câtă lume își dă block, se înjură, își dau unfriend, noi suferim în spațiul virtual, darămite copiii! Deci grupuri de WhatsApp după clasa a VI-a și cu control parental”.
În anii de școală, exercițiile de scriere sunt printre cele mai eficiente mecanisme de dezvoltare a gândirii, cu antrenarea etajelor ei, de la recunoaștere și memorare la ordonare, clasificare, analiză, sinteză și creație. Abilitatea copiilor de a scrie text devine o competență fundamentală pentru viitorul lor. Dar uneori copiii, indiferent de nivelul de inteligență sau de competență în alte arii ale dezvoltării, se confruntă cu dificultăți sau neplăcere în privința scrisului. Cum pot fi sprijiniți acești copii la școală? Ce pot face părinții acasă, încă din primii ani de viață ai copilului lor, pentru a-i dezvolta inteligența emoțională, imaginația și creativitatea, pentru a-i cultiva reziliența și determinarea?
În cartea aceasta, Oana Moraru le propune părinților și profesorilor informații și soluții practice despre cele mai eficiente metode de învățare a scrisului. Ultimul capitol este povestea fetiței Oanei, de la naștere la anii studenției, cu exemple inedite despre cum scrisul a propulsat-o pe o linie școlară de succes.
Oana Moraru, fondatoare a Școlii Helikon, profesor, formator și publicist pe teme educaționale, cu o experiență de 30 de ani în învățământ, răspunde în această carte la întrebarea: Cum îi învățăm pe copii să citească, să gândească critic și, mai ales, să le placă lectura?
Descoperă metode detaliate, exemple practice pornind de la poveștile Olinei Ortiz și activități distractive pentru părinți și copii.
Părinții și profesorii sunt instructori de zbor, copiloți doar pentru o scurtă vreme, iar lectura este cel mai puternic instrument de orientare în viață.
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Seria “Adolescence”, lansată de Netflix la sfârșitul lunii martie, a marcat milioane de părinți din întreaga lume prin problemele pe care le ridică legate de parenting și în mod special de educația băieților în ziua de astăzi.
“Băieții noștri nu sunt stricați, ei sunt împovărați. Împovărați de tăcere, deconectare și de o lume care le spune că puterea înseamnă stoicism, iar vulnerabilitatea este slăbiciune. Dar, dincolo de furie, de izolare, de scrolling… se află un suflet care tânjește să fie văzut. Atunci când alegem să simțim cu ei în loc să-i reparăm, totul începe să se schimbe”, susține Dr. Shefali, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
Dr. Shefali Tsabary este doctor în psihologie clinică la Universitatea Columbia din New York. De asemenea, este autoare, speaker, trainer și expert internațional în parenting, devenită cunoscută în special după aplicarea tehnicii mindfulness în relația părinte-copil.
Iată cele 10 lecții de la Dr. Shefali pentru băieții noștri, extrase din serialul “Adolescence”:
1. Ei nu se “comportă urât” – ei strigă
“Ceea ce noi etichetăm ca “neascultare” este, deseori, suferință, confuzie sau durere neprocesată”, explică specialista în parenting.
2. Băieții au nevoie de oglinzi, nu de monitoare
Potrivit acesteia, “atunci când niciun adult nu vede băiatul cu adevărat, el devine invizibil pentru sine însuși. Fiii noștri au nevoie de cineva care să le reflecte înapoi propria lor valoare.”
3. Furia este deseori durere sufletească mascată
“Acea lovitură? Acea izbucnire? Acea ceartă? În cea mai mare parte, este durere fără limbaj”, explică Dr. Shefali.
Conform acesteia, “atunci când îi învățăm pe băieți fluența emoțională, le oferim o cale de ieșire din violență”.
4. Tăcerea nu este putere
“Atât de mulți băieți poartă o durere pe care nu o pot numi. Asta se întâmplă atunci când vulnerabilitatea este supusă rușinii. Trebuie să normalizăm sentimentele, nu să-i pedepsim”, argumentează psihologul citat.
5. Nu ecranele sunt problema, ci deconectarea
“Băieții nu sunt dependenți de telefon. Ei tânjesc după un scop, după o comunitate și după siguranță emoțională. Ecranul umple un gol pe care noi l-am lăsat deschis”, scrie Dr. Shefali.
6. Fiii noștri sunt recrutați
“În absența mentorilor bărbați, băieții se întorc spre bărbații alfa de pe TikTok și spre influenceri. Dacă noi nu îi învățăm ce înseamnă adevărata putere, o va face internetul”, spune cunoscuta autoare americană.
7. Băieții tânjesc după structură cu blândețe
Potrivit acesteia, “disciplina fără conectare dă naștere la rebeliune. Fiii noștri au nevoie de limite ferme, și, în același timp, de căldură, de prezență și de permisivitate emoțională”.
8. Sexualitatea are nevoie de conversație, nu de rușine
“Este nevoie ca sexul să iasă din toaletă. Dorința lor este confuză și intensă și noi o agravăm prin tăcere. Vorbește. Normalizează. Educă”, ne îndeamnă Dr. Shefali.
9. Masculinitatea nu are nevoie să fie dezvățată, ea trebuie recuperată
“Nu prin dominare, ci prin sentimente. Prin empatie. Prin a fi conștient de sine. Aceasta este adevărata bărbăție”, clarifică aceasta.
10. Băieții noștri nu trebuie să fie “reparați”. Ei trebuie să fie simțiți
“Fiecare adolescent furios este un copil care întreabă: “Sunt în siguranță să fiu eu însămi?” Răspunsul începe cu noi”, spune cunoscutul psiholog Dr. Shefali.
Lucrând cu noi înșine și înțelegând perspectiva copiilor noștri, devenim părinți mai buni pentru copiii noștri, pentru băieții noștri!
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
