A crește un om viu, conștient de emoțiile sale și ale altora, curajos, care se ridică după eșecuri nu înseamnă a educa un copil „cuminte” și nici „corect”, afirmă cunoscutul psiholog Gáspár György. Bazându-se pe știința relațiilor, El prezintă câteva repere menite să-i ajute pe părinții care doresc să practice parentingul conștient.
Gáspár György este psiholog clinician, psihoterapeut relațional și autor de cărți bestseller. De asemenea, el este președintele Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și președintele Academiei Imago România.
„A crește un astfel de om e poate cea mai delicată și profundă muncă de pe pământ”
„Ce înseamnă, cu adevărat, să creștem un om?”, întreabă psihologul, într-o postare pe contul său de Facebook.
Și continuă: „Nu un copil „cuminte”, care tace și (aparent) se conformează. Nu unul „corect”, croit după standardele rigide ale lumii. Ci un om viu pe dinăuntru – capabil să simtă cu alții, să-și îmbrățișeze propriile emoții fără rușine, să se ridice blând după căderi și să pășească prin viață cu demnitate, curaj și compasiune.”
Potrivit specialistului citat, „a crește un astfel de om e poate cea mai delicată și profundă muncă de pe pământ. Nu e despre control, nici despre perfecțiune. E despre inimă. Despre conexiune. Despre a învăța, împreună, ce înseamnă să fii om”.
Gáspár György spune că știința relațiilor ne oferă o busolă psihologică în acest sens, citând din „The 5 Principles of Parenting” de Aliza Pressman, 2024, cele 5 R-uri ale parentingului conștient. „Ele nu sunt rețete, ci repere. Nu sunt reguli, ci rădăcini”, precizează psihologul.
Cele 5 R-uri ale parentingului conștient
1. Relația: pentru că relațiile sunt solul în care cresc copiii noștri. Dacă solul e sigur și hrănitor, totul devine posibil.
2. Reglarea: pentru că învățăm să ne liniștim nu prin ordine, ci prin prezență. Emoțiile nu trebuie corectate, ci însoțite.
3. Reflecția: pentru că a ne întreba „Ce simt? De ce reacționez așa?” e primul pas către înțelepciune emoțională.
4. Regulile: nu ca lanțuri, ci ca lumini de veghe. Reguli care ghidează, nu care înăbușă.
5. Reparația: pentru că legăturile se mai rup. Dar se pot coase la loc, adesea mai frumoase decât înainte.
„Aceste principii sunt fragmente de viață trăită, nu doar în biroul terapeutului, ci în fiecare dimineață grăbită, în fiecare ceartă cu lacrimi, în fiecare îmbrățișare care repară o zi întreagă”, explică specialistul în sănătatea mintală.
Pentru copii, această înțelepciune relațională poate începe de la o vârstă fragedă, prin povești care le vorbesc direct inimii lor. Un exemplu este cartea „Harta magică a sinelui, pentru copii” de Daniel Siegel, o lectură scrisă special pentru cei mici, dar cu ecou profund și în inimile adulților.
Meta introduce restricții suplimentare pentru protejarea adolescenților pe Instagram. Tinerii sub 16 ani nu vor mai putea face transmisii live fără aprobarea părinților și vor avea nevoie de permisiune pentru a dezactiva filtrul care estompează imaginile cu nuditate, informează Sky News.
Actualizările fac parte din extinderea programului „Teen Accounts”, lansat de Meta în septembrie, care le oferă părinților mai multe opțiuni de supraveghere a activității online a copiilor.
Meta a anunțat că aproximativ 54 de milioane de adolescenți din întreaga lume au fost deja trecuți pe acest tip de cont, iar noile măsuri vor fi aplicate mai întâi în Marea Britanie, Statele Unite, Canada și Australia.
Printre celelalte măsuri de siguranță deja implementate pe Instagram pentru adolescenți se numără: setarea conturilor ca private în mod implicit, blocarea mesajelor de la necunoscuți, limitarea conținutului sensibil, memento-uri pentru pauze de ecran și restricționarea notificărilor în timpul nopții.
Mai mult control pentru părinți
Creșterea reglementărilor în domeniu determină platformele sociale să le ofere părinților mai mult control asupra accesului copiilor la rețelele sociale.
În Regatul Unit, Legea privind siguranța online (Online Safety Act) urmează să intre în vigoare și impune platformelor mari să prevină expunerea utilizatorilor, în special a copiilor, la conținut ilegal sau dăunător.
În același timp, companiile din domeniul tech sunt criticate pentru utilizarea criptării end-to-end în aplicațiile de mesagerie, precum Messenger sau WhatsApp, ceea ce, potrivit autorităților, îngreunează lupta împotriva abuzurilor asupra copiilor.
NSPCC (National Society for the Prevention of Cruelty to Children) a acuzat compania lui Mark Zuckerberg că „alege să închidă ochii în fața infracțiunilor comise împotriva copiilor” prin introducerea criptării în Messenger. Meta susține, însă, că această funcție este esențială pentru protejarea intimității utilizatorilor.
Vacanța de Paște a început pentru copiii de la școlile și grădinițele din România. Desigur, de la mic la mare, cu toții ne dorim să ne bucurăm cât mai mult de această perioadă, de timpul pe care îl petrecem împreună și de activitățile la care participăm. În plus, fiecare ne dorim să ne relaxăm, să ne reumplem bateriile cu energie după o perioadă în care am lucrat sau am învățat lucruri noi.
În spatele acestor dorințe justificate se află, însă, oboseala acumulată, specificul personal al fiecăruia și diferențele dintre membrii familiei. Exact din această zonă există riscul să apară diferite situații care ar putea distruge vacanța cu familia.
În acest articol, vom discuta despre 4 asemenea cauze de care să ții cont pentru a evita situațiile tensionate și pentru a te asigura că vacanța va fi una în care toți membrii familiei se vor simți bine.
4 cauze care pot distruge o vacanță frumoasă cu copilul
1. Tensiune în familie, în urma dorinței fiecărui membru de a se detensiona
Părinții la serviciu, iar copiii la școală și la grădiniță adună diferite tensiuni, pentru că lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum ni le dorim și pentru că nu știm cum să gestionăm cu brio toate situațiile care apar. Familia este acel mediu de siguranță în care fiecare membru al ei se poate simți liber să se exprime așa cum simte nevoia și cum dorește. Și uneori, mai ales atunci când au fost acumulate tensiuni, familia este acel mediu care ne permite o relaxare, o detensionare.
Asta înseamnă că ne putem trezi cu părinți și copii tensionați, nervoși, care vor să exprime furii și tensiuni acumulate în mediul profesional sau educațional.
Ce putem face în asemenea situații pentru a evita conflictele și a readuce liniștea în familie este să discutăm despre cauzele reale ale stărilor de nervozitate, să manifestăm empatie și să-i oferim celuilalt un context potrivit pentru a vorbi despre ce îl deranjează sau îl apasă.
De asemenea, e important să organizăm vacanța astfel încât fiecare membru al familiei să aibă contexte adecvate în care se poate relaxa într-un mod care i se potrivește.
2. Comportamentele negative ale copiilor
Atunci când petrec mult timp la grădiniță și la școală, copiii au anumite comportamente, adună frustrări, poate reprimă anumite emoții și simt nevoia de mai multă iubire și conectare din partea părinților. Aceste nevoi se manifestă pe deplin atunci când copiii au ocazia să petreacă mai mult timp cu părinții lor.
De multe ori, copiii recurg la comportamente negative având ca scop de fapt conectarea cu părinții. Așa au învățat mulți copii că pot obține mai ușor atenția părinților. Dacă nu pot obține atenția prin lucrurile pozitive pe care le manifestă, cu siguranță o primesc atunci când fac ceva negativ.
Așadar, poți decide să profiți de această perioadă pentru a-i oferi copilului mai multă atenție, iubire și conectare decât în mod obișnuit. Ideal ar fi să previi această nevoie de conectare, fără să aștepți să apară manifestările neplăcute ale copilului.
3. Lipsa de motivație de moment a părintelui
Adevărul este că vacanța este pentru toată lumea, nu doar pentru copii, nu-i așa? Și că ai acumulat și tu suficientă oboseală încât să ai nevoie de mai mult somn și de mai multă relaxare. Asta poate însemna inclusiv că nu ai chef să aplici tehnici, să tot încerci să împaci pe toată lumea și să-i înțelegi pe toți. Poate că ai chef ca, în vacanță, să te înțeleagă cineva și pe tine…
Referitor la acest lucru, am o veste proastă: realitatea este că meseria de părinte este una de la care nu îți poți lua vacanță decât atunci când copilul este plecat de acasă în vreo tabără sau la bunici. În rest, tu ești modelul lui de comportament și de gestionarea emoțiilor pentru viața pe care o va avea.
Având în vedere această responsabilitate, poți găsi resursele să ai o comunicare empatică și calmă cu copilul chiar și pe durata vacanței, indiferent ce face și cum se manifestă. Iar pentru a găsi aceste resurse, e important să-ți rezervi timp special pentru tine și pentru activitățile care îți plac.
4. Lipsa de organizare
Atunci când fiecare membru al familiei așteaptă vacanța pentru a face ceea ce își dorește, este nevoie să organizăm lucrurile din timp. Sunt persoane care, pentru a se relaxa, au nevoie de mai mult somn, în timp ce altele au nevoie de comunicare. Sunt persoane care se încarcă de energie în singurătate, în timp ce altele își încarcă bateriile printre oameni. Este esențial să comunicăm, să ne spunem așteptările, astfel încât vacanța să fie plăcută pentru toată lumea.
Știind care sunt posibilele cauze care pot afecta o vacanță frumoasă cu copilul și cu familia în general, poți preveni eventualele neînțelegeri și poți readuce armonia în relațiile cu cei dragi.
Iată și un video pe care l-am înregistrat pe acest subiect și pe care te invit să-l vizionezi:
Compania de producție Plan B a lui Brad Pitt este în discuții pentru a realiza un alt sezon din „Adolescence”, după ce serialul britanic a devenit un succes răsunător pe Netflix, scrie The Guardian.
Vorbind cu „Deadline” în primul lor interviu de când spectacolul a decolat pe platforma de streaming luna trecută, copreședinții Plan B, Dede Gardner și Jeremy Kleiner, au declarat că discută cu regizorul Philip Barantini despre „următoarea iterație” a producției, un succes care a declanșat conversații despre expunerea copiilor la masculinitatea toxică online.
Seria de patru episoade, fiecare filmat într-o singură dublă, spune povestea unui băiat de 13 ani, Jamie, interpretat de Owen Cooper, acuzat că a înjunghiat mortal o colegă de clasă, Katie, după ce a fost absorbit de „manosfera” online.
Gardner a declarat că echipa de dezvoltare ia în considerare modalități de a „lărgi deschiderea” serialului, „rămânând fideli ADN-ului său și să nu fie repetitivi”. Kleiner a adăugat că speră ca Stephen Graham, co-creatorul și scenaristul serialului, care joacă rolul tatălui băiatului, precum și scenaristul Jack Thorne, să se întoarcă pentru un al doilea sezon.
Există posibilitatea de a dezvolta o altă poveste
Graham și soția și partenera sa de producție, Hannah Walters, au făcut deja aluzie la o continuare pentru un serial conceput ca un one-off, deși nimic nu a fost confirmat.
„Posibil, să vedem cum sunt cifrele”, a declarat Graham pentru Variety când a fost întrebat despre o continuare. „Dar da, există posibilitatea de a dezvolta o altă poveste”. Walters a spus că ar lucra cu plăcere cu Netflix „toată ziua”, dar că „este greu” să vii după un succes precum Adolescence.
Producția a devenit un succes internațional pentru platforma globală de streaming, adunând 114,5 milioane de telespectatori de la lansarea sa pe 13 martie. A devenit primul show de streaming care a ajuns în topul audiențelor săptămânale în Marea Britanie și a stabilit un nou record Netflix pentru o serie limitată, cu 66,3 milioane de telespectatori după două săptămâni. Mai mult, a devenit, de asemenea, al patrulea cel mai mare serial în limba engleză al platformei.
Temele sale privind extremismul online, violența și complicitatea au atins un nerv cultural în toate țările, vorbind despre temerile legate de misoginismul online adresat copiilor. Netflix a pus serialul la dispoziția tuturor școlilor din Regatul Unit.
„Povestea lui Jamie este terminată”
Un al doilea sezon s-ar concentra, probabil, pe personaje diferite într-un cadru diferit, cel puțin potrivit lui Thorne. „Povestea lui Jamie este terminată”, a spus el într-un interviu cu ITV de la sfârșitul lunii martie. „Nu cred că mai avem unde să-l ducem pe Jamie, așa că nu cred că există o a doua serie.
Scopul nostru a fost să încercăm să spunem povestea lui Jamie cât mai complet posibil, și poate că încercarea de a spune povestea lui Katie ar dilua asta într-un fel și poate că am fi inadecvați pentru această sarcină”, a adăugat el.
Barantini, regizorul, a respins inițial și ideea unui al doilea sezon. „Eu personal nu cred că ar trebui să existe un alt serial, cred că este un pachet al acestui moment în timp și cred că, personal, asta este ceea ce simt despre asta”, a declarat el pentru The Independent în martie.
Vorbind pentru Deadline, Gardner a spus că stilul de o singură dublă al lui Barantini a fost „esențial” pentru succesul serialului. „Stilul lui Phil de a face episoadele într-o singură dublă nu este un truc. Este foarte mult în conversație cu subiectul”, a spus ea. „În acest fel de vizionare prismatică, poți evita problema. Așa că teoria noastră a fost: ce s-ar întâmpla dacă nu ai putea privi în altă parte? Și asta va face ca subiectul să se integreze în tine într-un mod diferit? Acesta a fost un lucru palpitant”.
În perioada în care copiii se află în școala primară, la vârsta de 7-11 ani, supraexpunerea la ecrane afectează procese esențiale precum cele de dezvoltare cognitivă și socializare.
Vorbim despre supraexpunere la ecrane atunci când sunt depășite intervalele recomandate de specialiști, pe care le poți consulta în acest articol.
Despre impactul ecranelor asupra copiilor aflați în diferite etape de dezvoltare a vorbit psihologul Diana Stănculeanu, în cadrul prezentării susținute la Conferința „Sănătatea copiilor în fața ecranelor”, organizată de Asociația „Din grijă pentru copii”, pe 18 martie, la Hotel Sheraton din București.
Diana Stănculeanu este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, colaborând cu mai multe ONG-uri naționale pe strategii de promovare și intervenție în psihologia și psihoterapia familiei, formator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Interferențele negative ale ecranului la vârsta școlară mică: dezvoltare cognitivă și socializare:
2. Emoția de plictiseală în raport cu activitățile care solicită efort și atenție voluntară (de exemplu, însușirea abilităților de scris și citit)
3. Întreruperea sau diminuarea socializării ca mecanism esențial de dezvoltare în această etapă de vârstă
Copiii supraexpuși la ecrane manifestă stângăcie socială
Obiectivele de dezvoltare a copiilor în perioada școlii primare sunt legate în mod special de dezvoltarea cognitivă și de socializare.
Psihologul Diana Stănculeanu a subliniat că modul în care socializează copilul școlar este diferit de cel al preșcolarului:
“Avem o explozie pe partea de socializare, deși socializarea școlarului mic este diferită de socializarea preșcolarului. Școlarul mic vine cu relațiile cu preferință, cu reciprocitate, cu alegere: la grădiniță mă joc cu copiii care sunt prin preajmă, prietenul meu cel mai bun este Ionică, care se joacă astăzi cu același camion cu care vreau și eu să mă joc. În școlaritate, lucrurile se rafinează un pic, devin mult mai stabile. Copiii nu sunt mulțumiți de orice alți copii. Vor avea aceste relații de prietenie cu reciprocitate și cu preferință și am nevoie, mie îmi place de tine și eu cu tine vreau să mă joc și pe mine m-ar ajuta foarte tare dacă și ție îți place de mine și ai vrea să ne jucăm astăzi împreună. Deci, manifestăm aceste alegeri în dinamica relațională.”
Potrivit expertei în sănătatea mintală, copiii din școala primară care petrec mult timp în fața ecranelor manifestă stângăcie socială, din cauză că nu reușesc să decodifice semnalele pe care le transmit alți copii:
“Vom vedea în rândul copiilor cu foarte multă expunere la ecran un soi de stângăcie socială, o abilitate foarte mică de a transfera niște abilități de interacțiune poate exersate în joc în relațiile interumane directe, din nou pe același component legat de o predictibilitate diminuată, de o inabilitate de a citi niște semnale vizuale. Sunt copilași despre care spunem uneori că nu citesc camera (“They don’t read the room” – engl.). Pare că ei nu se prind de niște nuanțe sociale, de niște subtilități relaționale pe care copiii cu multe experiențe sociale le decodifică cu foarte multă ușurință. Unii dintre copiii cu o foarte, foarte mare expunere la ecran au o lentoare, o latență în a decodifica aceste semnale și asta are un impact mai degrabă negativ asupra calității vieții lor sociale.”
Mintea suprastimulată de ecran nu poate învăța
În ceea ce privește activitățile școlare, psihologul citat reamintește că acestea presupun din start efort pentru copii, nevoia de a-și concentra atenția voluntară, oboseală.
Și, “dacă eu ies din preșcolaritate cu o toleranță foarte scăzută la frustrare, cu o abilitate foarte scăzută de a gestiona momentele de plictiseală, dacă pe mine mă plictiseau boardgame-urile sau jocurile cu alți copii, preșcolar fiind, imaginați-vă cum o să mă simt după o explozie de stimulare senzorială și de acțiune în jocul video sau în online, în momentul în care am în față un manual în care practic am un șir de semnale negre pe foi albe-crem, eu trebuie să învăț să scriu, trebuie să învăț să citesc, trebuie să învăț să socotesc?”, a afirmat Diana Stănculeanu.
Conform acesteia, în fața exploziei senzoriale, de acțiune și de dinamică cu care vine jocul video, activitatea de învățare, – adică abilitățile de scris, de citit și de calcul aritmetic, – “nu are nicio șansă, pierde războiul din capul locului”.
Potrivit Dianei Stănculeanu, “activitatea școlară nu-i aduce dopamină” copilului. “Singurul moment în care, într-o activitate de învățare, copilul trăiește plăcere, – care poate să vină sub formă de ușurare că, în sfârșit, am terminat tema, sau poate să vină sub formă de mândrie și de realizare personală, mamă, ce probleme am rezolvat, – se întâmplă la final. Până atunci, în ceea ce ține de dinamica de activitate școlară, eu trebuie să dau plictis, frustrare, oboseală. Trebuie să stau cu aceste emoții”, a explicat psihologul.
Emoțiile care ajută învățarea
Potrivit acesteia, în situații excepționale și tot mai greu de realizat, “în dinamica școlară am și niște curiozitate, am și niște uimire. O structură emoțională pusă în pachetul nostru emoțional de bază, e ca și când cine ne-a creat ca ființe emoționale și-a dorit nu doar să rămânem în viață, ci să și creștem, să ne dezvoltăm, să învățăm și avem uimirea care ne ajută foarte mult din acest punct de vedere. Dar nu toate contextele de învățare vor fi însoțite de uimire, de curiozitate naturală”.
Sfaturi de la Diana Stănculeanu pentru părinții copiilor din școala primară
Specialista în sănătatea mintală a precizat că, în afara situației în care uimirea și curiozitatea naturală sunt prezente în procesul de învățare, “celelalte emoții prezente în dinamica școlară sunt greu de gestionat de către copii”.
De aceea, copiii “au nevoie să fie ajutați să le gestioneze”. Iar pentru aceasta, “avem nevoie să nu îi fragilizăm suplimentar, prin scăderea foarte puternică a pragului de toleranță la aceste emoții, pentru că ei expuși mult în ecran pe această descărcare de dopamină pe care mi-o aduce ecranul, pe această recompensă imediată pe care mi-o aduce ecranul, eu voi vrea din ce în ce mai mult și din ce în ce mai des, tot mai multă plăcere, tot mai multă intensitate, tot mai mult entuziasm”.
În aceste condiții, “orice activitate cu responsabilitate și cu efort va avea șanse mult diminuate în această cursă, cu plăcerea dopaminergică pe care o aduce ecranul”.
Susținem respectarea unor limite ferme privind consumul de tehnologie de către copii
Parenting 2.0 susține cu tărie necesitatea limitării consumului de ecrane în rândul copiilor, pentru a evita problemele de dezvoltare și pentru a crește copii echilibrați și sănătoși fizic și psiho-emoțional.
Dacă dorești să afli mai multe informații de la specialiști despre efectele ecranelor asupra copiilor și despre cum să punem limite sănătoase, te invit să te alături grupului nostru de Facebook dedicat, unde poți accesa gratuit materialele (articole și webinarii cu psihologi, logoped, directoarea Agenției Naționale Antidrog) din cadrul campaniei de conștientizare “Copiii și ecranele. Cum să creștem copiii sănătoși și echilibrați în era tehnologiei”:
Șapte noi discipline opționale au fost incluse în oferta națională de studiu, potrivit unui ordin al ministrului Educației și Cercetării, publicat în Monitorul Oficial.
Ordinul privind aprobarea unor programe școlare pentru discipline opționale din oferta națională, parte a curriculumului la decizia elevului din oferta școlii, prevede includerea următoarelor discipline:
„Educație nutrițională”, pentru clasa pregătitoare, clasele I și a II-a, învățământul primar
„Educație prin minibaschet” și „Minihandbal – mișcare, joc și fairplay”, clasele a III-a şi a IV-a, învățământul primar
„Armonie și expresie corporală”, clasele a V-a – a VIII-a, învățământul gimnazial
„Viitorii olimpioni”, clasa a IV-a, învățământul primar
„Muzică și dans”, clasele a V-a şi a VI-a, învățământul gimnazial
„Aventura cunoașterii Universului”, clasa a V-a și a VII-a, învățământ gimnazial
Programele pentru aceste discipline au fost aprobate și publicate în Monitorul Oficial.
Conform Ordinului semnat de ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, și publicat în Monitorul Oficial, programele școlare menționate se aplică începând cu anul școlar 2025-2026.
Opționalul pe care l-au dorit zeci de mii de români
Proiectul inițiat de Gabriel Toncean, președintele Federației Române de Culturism și Fitness, pentru introducerea, în școala primară, a unei discipline privind educația nutrițională, a beneficiat de sprijinul a zeci de mii de români, care au semnat o petiție națională, precum și de implicarea unei echipe formate din experți în nutriție, educație și sănătate publică.
Ministerul Educației a susținut inițiativa și a facilitat includerea acestei noi materii în oferta curriculară a școlilor.
Introducerea materiei Educație nutrițională în școli vine ca un răspuns concret la una dintre cele mai îngrijorătoare probleme ale generației tinere: creșterea alarmantă a cazurilor de obezitate infantilă. Noua disciplină are scopul de a forma obiceiuri sănătoase încă din primii ani de școală, contribuind astfel la formarea unei societăți mai responsabile și mai bine informate.
Un sfert dintre copiii români sunt obezi
Potrivit datelor din Atlasul Mondial al Obezității 2024, un sfert dintre copiii români suferă de obezitate. Numărul acestora este în continuă creștere, astfel încât noua disciplină este necesară pentru a-i educa pe cei mici.
Atlasul Mondial al Obezității, ediția 2024, arată că România are o rată de creștere anuală de 3,1% a cazurilor de obezitate pentru perioada 2020-2035, iar acest procent ne situează în clasament peste țări precum Ungaria (2,5%) sau Bulgaria (1,3%).
Estimările specialiștilor sunt grave: peste 500.000 de români ar putea suferi de obezitate peste 5 ani, dacă nu vor fi luate măsuri eficiente.
În anul 2020, trei din zece copii cu vârsta de 7-9 ani din România erau supraponderali sau sufereau de obezitate, arăta un studiu realizat de Institutul Național de Sănătate Publică. România ocupă primele locuri în Europa într-un top negativ în ceea ce privește obezitatea infantilă.
Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!
Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.
În grădinițe și școli, gesturile de recunoștință au devenit obligații financiare, reclamă numeroși părinți, citați de Adevărul. Unii dintre ei au relatat că se simt presați a contribui la cadouri tot mai costisitoare, care rareori mai au o valoare simbolică.
Mulți români și-au exprimat nemulțumirea, pe rețelele sociale, față de obiceiul strângerii de bani pentru cadouri destinate cadrelor didactice, practicat în unele grădinițe și școli, mai ales în apropierea sărbătorilor.
Deși regulamentele școlare interzic explicit astfel de gesturi, unii părinți spun că se simt presați să contribuie, temându-se că altfel copiii lor vor fi marginalizați.
Alții reclamă valoarea tot mai mare a acestor cadouri, care și-au pierdut caracterul simbolic: carduri de cumpărături, parfumuri scumpe sau alte obiecte de lux, propuse adesea în discuțiile de pe grupurile de părinți.
„Unii părinți de la grădinița fiului meu din Deva au propus recent să strângem bani pentru a le oferi educatoarelor un card de cumpărături la mall, cu ocazia Paștelui. Eu am refuzat, pentru că ni s-au mai cerut bani și cu alte ocazii – pentru flori, cadouri, fondul clasei – și deja e prea mult. Unii părinți par să vrea să le impresioneze pe educatoare, dar nu sunt de acord să dau aproape lunar 20–30 de lei pentru astfel de gesturi. Când am scris pe grupul de mămici că refuz, pentru că e ilegal să se ceară așa ceva, celelalte nu au fost deloc încântate. Acum mă consideră oaia neagră sau, pur și simplu, aia zgârcită”, povestește o mamă.
Bursa cadourilor pentru pentru dascăli
Strângerea banilor pentru a oferi cadouri dascălilor, o practică nepermisă de regulamentele școlare și controversată, stârnește nemulțumiri multor părinți, însă alții români s-au împăcat cu ideea de a fi „moș Crăciun” sau „iepurași de Paște” pentru cei care se ocupă de educația copiilor lor.
Pe Reddit, se plâng unii dintre aceștia, deși sunt de acord cu chetele pentru cadouri, nu știu cu cât ar trebui să contribuie la chetă.
„Cred că suma potrivită este cea pe care ți-o permiți. Anul acesta nu avem bani în plus pentru cadouri pentru profesori. O să-i rog pe copii să facă o felicitare și să includem un mesaj scris de mână din partea familiei noastre”, scrie un părinte.
Părinte: „Nu dau niciun ban, nu-mi permit”
Un părinte scrie că s-a hotărât inițial să îi ofere profesoarei fiului său un card cadou, dar câinele a avut nevoie urgentă de veterinar și l-a costat 400 de dolari. Astfel, el va rămâne cu scuzele, iar profesoara preferată cu o felicitare din partea copilului, cu amprentele palmelor sale pe ea.
„Eu nu dau niciun ban pentru cadouri. Am patru copii și nu le-am dat niciodată profesorilor lor cadouri, pur și simplu nu-mi permit. De fapt, am avut profesori care le-au dat copiilor mei haine second-hand Mi-aș dori din suflet să le pot oferi tuturor ceva. Fac o treabă incredibilă și le sunt profund recunoscătoare”, spune o altă mamă.
Cele mai apreciate cadouri sunt cele sincere, crede un dascăl.
„O felicitare făcută de copil, un bilet din partea părintelui în care își exprimă recunoștința pentru impactul pe care l-a avut profesorul sunt suficiente. Nu cred că ar trebui să te simți vinovat dacă nu le cumperi ceva”, adaugă acesta.
Profesoară despre cadouri: „sunt o prostie”
O fostă învățătoare le recomandă însă părinților să nu mai cheltuie bani pe cadouri.
„Cred că sunt o prostie, deși probabil sunt în minoritate. De 8 Martie, unele colege aveau un fel de „competiție” – cine primește cele mai multe flori, ca semn al popularității. La fel de sărbători: cadourile scumpe erau considerate dovadă de cât de „apreciată” ești. Unele își marcau și ziua de naștere cu așteptări similare”, scrie fostul cadru didactic.
Aceasta adaugă că i se pare absurd să fie cheltuiți bani pe flori care sunt aruncate în următoarele zile sau pe bijuterii, eșarfe ori parfumuri alese la întâmplare.
„Eu le spuneam mereu părinților că nu vreau nici flori, nici cadouri – doar o atitudine respectuoasă și colaborativă. Unii tot veneau cu cadouri, dar le dădeam femeilor de la curățenie, care sunt adesea ignorate și subapreciate. În schimb, felicitările făcute de copii, cu mesaje de la ei și părinți, mi-au rămas cu adevărat în suflet”, scrie fostul dascăl.
Ministrul Educației, Daniel David, a explicat cât timp ar trebui să aloce elevii temelor pentru acasă, în funcție de ciclul de învățământ pe care îl parcurg. Ministrul i-a încurajat pe profesori să se ”coordoneze” în așa fel încât timpul recomandat pentru a fi alocat temelor să nu fie depășit.
”Există reglementări, sunt reglementări mai vechi. Temele nu ar trebui, la nivelul învățământului primar, să depășească o oră pe zi, două ore la gimnaziu și învățământul liceal. De aceea, îi încurajez pe profesori să se coordoneze între ei și pe diriginți să aibă grijă de această coordonare, pentru a nu încărca mai mult decât este cazul copiii”, a afirmat, joi seară, pe Facebook, Daniel David.
Ministrul Educației a reafirmat că, în opinia sa, curriculumul este unul ”foarte încărcat” și că urmează să fie redus numărul de discipline și de ore ”până la nivelul bunelor standarde” practicate la nivel european.
Burnoutul, o constantă încă de la vârste mici
Presiunea de a ține pasul cu ceilalți și de a le oferi copiilor oportunități de dezvoltare de la vârste foarte mici îi transformă în elevi cu performanțe remarcabile, însă îi poate duce și în pragul epuizării.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, psihologul Mirela Ustucă atrage atenția că în toate trebuie măsură, iar ce le cerem copiilor trebuie să fie în concordanță cu etapa de dezvoltare pe care o traversează și cu nevoile lor.
Trebuie ținut cont de faptul că, la vârste mici, copiii au foarte mare nevoie de joacă și timp petrecut cu părinții, spune psihologul, or, mulți tind să satisfacă din ce în ce mai puțin tocmai această nevoie.
„Părinții au cerințe foarte mari de la copii, încă de mici, nu au timp de joacă. Investesc foarte mult și, am observat asta și la grădiniță, părinții nu se mai joacă cu copiii, părinții fac fișe cu copiii“, atrage atenția psihologul.
Prezența ecranelor digitale în viața copiilor le influențează dezvoltarea anumitor aspecte, în funcție de vârsta la care se află. În cazul preșcolarilor, expunerea la ecrane are un impact major asupra formării abilității de reglare emoțională.
Despre impactul ecranelor asupra copiilor aflați în diferite etape de dezvoltare a vorbit psihologul Diana Stănculeanu, în cadrul prezentării susținute la Conferința „Sănătatea copiilor în fața ecranelor”, organizată de Asociația „Din grijă pentru copii”, pe 18 martie, la Hotel Sheraton din București.
Diana Stănculeanu este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, colaborând cu mai multe ONG-uri naționale pe strategii de promovare și intervenție în psihologia și psihoterapia familiei, formator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Interferențele negative ale ecranului în perioada 3-6 ani: reglare emoțională
1. Mecanismele de autoreglare emoțională: toleranța la frustrare, instabilitate emoțională, iritabilitate
2. Coordonarea vizuală și spațială, tridimensionalitatea (experimentul Lego)
3. Supraîncărcarea senzorială
4. Controlul impulsurilor, instant gratification, hiperfuncție dopaminergică
5. Dezvoltarea atenției voluntare vs. atenția involuntară
Oportunități ratate de reglare emoțională
Potrivit psihologului Diana Stănculeanu, la vârsta grădiniței, între 3 și 6 ani, “ecranul vine și interferează puternic cu obiectivele de dezvoltare ale acelei etape. Preșcolaritatea este despre învățarea abilităților de reglare emoțională și socială. Este perioada de vârstă în care copiii noștri se întâlnesc masiv cu alți copii” la grădiniță, la locul de joacă. Este “o modalitate extraordinar de bună pentru ei să învețe experimente sociale, să învețe să inițieze, să mențină, să negocieze, să exploreze, să se înfurie, să se liniștească, să trosnească, să se retragă”.
Potrivit expertei în sănătatea mintală, dinamica relațională și emoțională a copilului preșcolar “este una extraordinar de intensă”.
În cazul unui preșcolar, zilnic apar numeroase “oportunități pentru a exersa reglarea emoțională și noi și el: intensitatea emoțională este foarte puternică, toleranța la frustrare este destul de mică, exploziile de furie sunt foarte intense, episoadele de tristețe sunt cu plâns de neconsolat”, a spus Diana Stănculeanu.
Conform acesteia, în cazul expunerii preșcolarilor la ecrane, “ce face un ecran este că fragilizează și mai mult abilitatea de reglare emoțională și de control pe impulsuri”.
Acest lucru se observă cu ușurință atunci când dorim să oprim televizorul la care se uită copilul de 3-6 ani sau să-i oprim tableta sau telefonul:“de foarte multe ori, ne vom aștepta la o criză de furie, la comportamente de agresivitate, la plâns de neconsolat, la o lipsă de colaborare la aproape orice propunem sau solicităm după aceasta. Orice joc aduc ca o completare a ecranului va fi etichetat de preșcolar ca fiind plictisitor sau neinteresant”, explică psihologul citat.
Potrivit acesteia, “avem de a face cu intensificarea răspunsului de furie și de frustrare, de scădere a toleranței la frustrare”.
Ecranul afectează atenția voluntară
Un alt efect al expunerii la ecrane a copiilor preșcolari este exersarea foarte puternică a mecanismului de atenție involuntară în detrimentul atenției voluntare, de care va fi atât de mare nevoie odată cu începerea școlii, pentru învățare.
Iată explicațiile expertei în sănătatea mintală:
“Avem aceste rețele, aceste structuri atenționale condiționate mult de răspunsul nostru de supraviețuire sau de răspunsul nostru de plăcere. Ce vedem de foarte multe ori la copiii care sunt foarte agitați sau care se mișcă foarte mult sau despre care putem spune că sunt neatenți este că, dacă le pun un ecran în față, devin brusc foarte atenți. Sunt copii care pot sta cu orele în fața unui desen animal, dar în momentul în care le propunem în puzzle sau un boardgame sau orice alt joc, acolo par să-și piardă răbdarea și atenția destul de repede. Și de multe ori spunem despre acești copii că au deficit atențional, când în realitate exersează foarte mult mușchiul altui tip de atenție. O atenție ghidată foarte mult fie de plăcere, fie de supraviețuire.”
Cum sunt impactate relațiile cu alți copii
Expunerea la ecrane îi aduce copilului și o plăcere imediată, “instant gratification”. Potrivit Dianei Stănculeanu, este vorba despre “foarte multă plăcere rapidă, obținută repejor, fără efort, în doze foarte, foarte mari în viața copilului”.
Specialista a avertizat că, după expunerea la ecranele care aduc plăcerea fără efort, copiii tind să evite efortul necesar în viața reală pentru a ajunge la un rezultat:
“După ce mă întâlnesc cu ecranul și cu această modalitate de a duce atât de repede plăcerea în viața mea, și fără să depun niciun fel de efort, păi să mă joc “Nu te supăra, frate”, să fac un puzzle, să mă joc jocuri cu alți copii care nu par să aibă această funcție de undo, rewind, fast forward? Jocurile video ale preșcolarului au toate butoanele care mie îmi permit să anulez orice fel de rezultat care pe mine mă face să fiu nemulțumit. Am pierdut în joc? Nu e nimic, nu se pune. Punem stop, dăm înapoi și o luăm de la capăt.”
În felul acesta, copilul este scutit de nevoia de a răspunde frustrării, consolidându-și mecanismele de control, astfel încât lucrurile să iasă cum vrea el. Apoi, când întâlnește afară alți copii care doresc să se joace altfel decât copilul nostru, acesta începe să aibă dificultăți de relaționare și reglare emoțională:
“Acești copii nu au acest buton care să mă ajute pe mine să restabilesc condițiile de control și de predictibilitate pe care mi le dă jocul. Și atunci pentru unii dintre preșcolarii, socializați foarte mult la ecran, și această interacțiune socială naturală cu alți copii de vârsta lor devine provocatoare. Deoarece copiii sunt, ca toți copiii, impredictibili, spontani, au aceleași reglaje emoționale”.
Copiii au nevoie de ajutorul nostru pentru a se regla emoțional
Psihologul citat spune că în aceste momente este nevoie de prezența noastră, a părinților, pentru a ajuta copilul să-și liniștească aceste emoții, “să le reglăm prin modalități sănătoase de coreglare și de liniștire împreună”.
Iată cum ecranul în perioada preșcolară “pune la risc dezvoltarea acestor abilități de reglaj emoțional și de relaționare socială, cu care dacă copiii noștri nu ies din grădiniță destul de bine exersate și consolidate, ulterior în dinamica școlară (…) când văd un copil cu o explozie emoțională, cu foarte multe tantrumuri, cu o toleranță foarte scăzută la frustrare, cu inabilitate atențională, cu abilitățile de relaționare socială foarte compromise, etichetele deja vor fi din cu totul alt spectru. Deja vom vorbi despre dificultăți, deja vorbim despre probleme, deja vorbim de nevoia ca acel copil să fie văzut de un specialist sau ajutat de o echipă multidisciplinară de adulți, pentru a funcționa așa cum se așteaptă să funcționeze un copilaș de 8, 9 sau 10 anișori”.
Sfaturi de la Diana Stănculeanu pentru părinții copiilor de 3-6 ani
Specialista citată le recomandă părinților de preșcolari să fie foarte atenți la abilitățile care se formează și se dezvoltă în această etapă de vârstă a copilului:
Reglajul emoțional
Toleranța la frustrare
Relaționarea socială spontană
Reglajele fine ale atenției, atât de necesare la școală
Susținem respectarea unor limite ferme privind consumul de tehnologie de către copii
Parenting 2.0 susține cu tărie necesitatea limitării consumului de ecrane în rândul copiilor, pentru a evita problemele de dezvoltare și pentru a crește copii echilibrați și sănătoși fizic și psiho-emoțional.
Dacă dorești să afli mai multe informații de la specialiști despre efectele ecranelor asupra copiilor și despre cum să punem limite sănătoase, te invit să te alături grupului nostru de Facebook dedicat, unde poți accesa gratuit materialele (articole și webinarii cu psihologi, logoped, directoarea Agenției Naționale Antidrog) din cadrul campaniei de conștientizare “Copiii și ecranele. Cum să creștem copiii sănătoși și echilibrați în era tehnologiei”:
Ministrul Educației, Daniel David, a anunțat că în bugetul Ministerului există fonduri pentru construirea de toalete în toate școlile care nu au grupuri sanitare în interior. Ministrul se așteaptă ca, din toamna acestui an sau cel târziu din primăvara anului viitor, să nu mai fie astfel de situații.
”Am reușit să prindem în bugetul din acest an toate unitățile școlare care încă aveau probleme cu unitățile sanitare. În formula metaforică, să spun așa, erau școlile cu toaleta în curte. Am vrut să încheiem problema asta odată, fiindcă mereu susțineam diverse școli, după aceea apăreau altele. Am cerut inspectorilor să facă o analiză foarte riguroasă să știm exact câte sunt, după aceea am solicitat buget, Hotărârea de Guvern a trecut astfel încât din acest moment mă aștept ca, din toamnă, cel târziu din primăvara anului viitor, să nu mai avem această problemă”, a anunțat, joi seară, ministrul Daniel David.
El a precizat că a gândit un mecanism de control în așa fel încât măsura să fie implementată.
Una dintre măsuri este aceea ca evaluarea periodică a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) să includă existența grupurilor sanitare în interiorul școlilor, în așa fel încât să fie descurajată menținerea unităților de învățământ cu toalete în curte.
Ministrul a spus că ar fi fost ”cumva penibil” ca în școli să fie introduse cele mai noi tehnologii, în timp ce toaletele să rămână în curțile acestora.
Câte școli din România au toalete în curte
În luna martie, Daniel David a spus că în România mai sunt circa 70 și ceva de unități școlare care au toaleta în curte.
La acel moment, oficialul guvernamental le-a cerut primarilor, în subordinea cărora se află școlile, să construiască noi unități de învățământ la cerințe moderne.
„În urmă cu 4-5 ani, existau spre 2.000 de unități școlare cu toaletă în curte. Lumea trebuie să înțeleagă că nu Ministerul Educației construiește aceste lucruri, ci autoritățile locale. Primarul. Totuși, realizând faptul că unele primării n-au forță să schimbe aceste lucruri, Guvernul, prin intermediul Ministerului nostru, a inițiat un program la nivel național pentru a schimba această situație și am început să dăm bani către autoritățile locale, către primării, pentru a construi toalete adecvate. Și lucrurile, în ultimii 4-5 ani, au început să funcționeze tot mai bine. În acest moment, când am venit eu la Minister, cred că avem nu mai mult de 70 și ceva de unități școlare în toată țara (cu toaletă în curte – n.r.). (…) Am prins în bugetul Ministerului în acest an toate cele 70 de unități școlare, astfel încât, când va apărea Hotărârea de Guvern, într-o săptămână sau două, vom putea spune că toate unitățile școlare care au toalete în curte sunt prinse în programe ale Ministerului pentru a schimba acest lucru”, a spus Daniel David.
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
