Părinții care au copii școlari se așteaptă de la ei să aibă răbdare, să fie atenți la școală, să-și noteze lucrurile importante, să fie responsabili și să își facă temele singuri, fără să fie împinși de la spate, dacă s-ar putea. Aceste așteptări sunt mai puternice în unele familii și mai puțin prezente în altele.
Atunci când aceste așteptări sunt prezente, părinții încearcă să-și determine copiii, prin metodele pe care le cunosc, să îi asculte și să se schimbe. Și unul dintre cele mai răspândite moduri în care părinții încearcă să-i determine pe copii să se schimbe și să fie mai buni este critica.
Iată ce înseamnă a critica, potrivit DEX 2009:
„CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.”
Citește și:
Cum se construiește motivația școlară, pe vârste. Sfaturi de la Oana Moraru
Cum pot școlile să-i ajute pe copii să învețe mai ușor. 3 recomandări de la Gabor Maté
Intenția părinților când îi critică pe copii este să arate greșelile, defectele, arătând și cauzele și venind și cu soluții.
Pentru că, dacă ai copil la școală, cel mai probabil că și tu ajungi să te rogi de el cu orele să înceapă să-și facă temele, te enervezi când nu își notează corect ce are de făcut, că nu e suficient de responsabil, că nu-i place să citească și să lucreze, că face doar la minim, fără să aibă nici cel mai mic interes de a lucra în plus pentru a-și îmbunătăți cunoștințele. Și simți că toate aceste lucruri te enervează și nu știi ce să mai faci că să le rezolvi. Și poate că și tu ajungi să îl critici uneori.
Totuși, în ciuda eforturilor tale de a-i aduce argumente, de a-l înțelege și de a-i propune soluții, ai observat că aceste critici nu ajută, deoarece nu generează o schimbare. Copilul continuă să facă aceleași lucruri pe care le consideri greșite, de care te arăți nemulțumită și chiar uneori te gândești că poate o face intenționat ca să te enerveze.
Te asigur din start că nu este așa și că, de regulă, copiii își doresc foarte mult să fie acceptați de către părinții lor, astfel încât multe dintre acțiunile pe care le fac au la bază acest scop.
Citește și:
16 greșeli ale părinților care scad motivația școlară a copiilor
„Mai întâi fă-ți temele, apoi te joci”. De ce acest îndemn este distructiv
De ce criticile nu aduc schimbarea?
Cert este că, dacă remarcile critice ar aduce o schimbare, lucrurile s-ar fi îmbunătățit deja și ai fi văzut o schimbare clară de comportament la copil. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, ceea ce înseamnă că acele critici nu ajută.
Dimpotrivă chiar. Ceea ce fac criticile este să pună o barieră în comunicarea dintre părinte și copil. Atunci când părintele îl critică pe copil, cel mic se simte respins, se simte neacceptat așa cum este. Și, atunci când nu se simte acceptat și se simte respins, copilul are sentimentul că nu îl înțelegi și, automat, se închide față de tine. Iar atunci când copilul s-a închis din punct de vedere emoțional față de tine, din păcate, nicio informație, niciun sfat de-al tău nu va ajunge la el, pentru că el le va respinge cu aceeași insistență cu care tu îl critici.
Se ajunge într-un cerc vicios în care părintele îl critică pe copil, copilul se închide emoțional, continuă cu acele comportamente criticate de părinte, ceea ce generează noi și mai multe critici din partea părintelui. Poate că te-ai întâlnit și tu cu această situație la cunoscuții tăi sau poate chiar o trăiești în familia ta.
Citește și:
5 lucruri pe care să le faci astăzi în relația cu copilul ca să nu regreți mai târziu
Psiholog: „Educația nu se face cu teama de consecințe, cu amenințări, cu pedepse”
Cu ce putem înlocui critica
Odată ce am văzut cum funcționează criticile și ce efect negativ au și odată ce am înțeles că ele nu reprezintă o soluție atunci când ne dorim să generăm o schimbare în altă persoană, în copilul nostru, întrebarea la care ne dorim să aflăm răspunsul este „Cum ieșim din acest impas?”.
Din moment ce critica părintelui echivalează pentru copil cu respingerea și lipsa de acceptare, ce îi putem oferi copilului în loc de critici este acceptarea necondiționată, așa cum este el în acest moment al vieții lui.
Pe măsură ce copilul se va simți acceptat de tine, el se va deschide, zidul emoțional se va dărâma, răceala dintre voi se va topi și veți putea avea o comunicare deschisă și bazată pe încredere.
Un detaliu important este că un părinte își poate accepta necondiționat copilul și îl poate iubi necondiționat doar dacă a experimentat el însuși acceptarea și iubirea necondiționate fie în propria sa copilărie, fie în urma unui proces de terapie sau de lucru cu sine. Atunci când părintele nu se iubește pe sine necondiționat și nu se acceptă pe sine așa cum este, el nu va reuși să-și accepte necondiționat copilul, căci vor apărea diferite condiționări și așteptări.
Dacă ești în căutarea unui plan mai concret, am scris despre 5 moduri specifice prin care părintele își manifestă iubirea necondiționată față de copil în acest articol.
Citește și:
3 motive pentru care copilul nu-și face temele. Sfaturi de la psihopedagog cum îl poți ajuta să-i placă școala
Copilul greșește și criticile nu ajută? Cu ce să înlocuiești critica pentru a-i schimba comportamentul
„Dacă îl accept așa cum este azi, nu va rămâne iresponsabil toată viața?…”
Unii părinți vor fi de părere că este ușor de zis, dar greu de făcut. Temerea lor este că, dacă își vor accepta copilul așa cum este, asta înseamnă să se resemneze și să accepte că el este un iresponsabil, un dezordonat, că nu-i pasă de școală, de teme și, probabil, nici de jobul pe care îl va avea, asta dacă va mai fi în stare să aibă un job când va deveni adult.
Ce îți propun eu acum este să nu mergi chiar atât de departe cu imaginația. Și asta deoarece, atunci când îți accepți copilul așa cum este și când el se simte acceptat și iubit necondiționat, atunci se petrece un lucru uimitor: conexiunea voastră, iubirea voastră, acceptarea fac minuni!
Atunci când copilul se simte văzut cu adevărat de tine, când se simte acceptat și iubit necondiționat, el este deschis să te asculte și tu ești deschisă să-i vorbești cu calm și pornind de la nevoile și de la blocajele lui de moment. Este o comunicare foarte diferită de cea bazată pe critică. În acest nou mod de a comunica, schimbarea are șanse mult mai mari să se întâmple!
Citește și:
Control vs. autonomie. Cum să educăm un copil responsabil și de încredere
Copilul face lucrurile importante doar când e forțat? 8 idei care te vor ajuta să educi un copil responsabil și motivat
Educația lui David Popovici. 5 principii de parenting necondiționat pe care le respectă părinții lui
Te invit să vizionezi și acest video pe care l-am filmat în legătură cu acest subiect:
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Freepik.com
