Consultantul educațional Oana Moraru a vorbit despre copiii de până în șase ani și despre câteva elemente esențiale pe care părinții care au copii din acest segment de vârstă trebuie să le știe.
„Episodul de astăzi este despre grădinițe de toate felurile – clasice și alternative. Despre ce învață și ce nu învață copiii în grădinițele românești. Despre pași câștigați în intervalul 0-6 ani și despre marile noastre rateuri în educația preșcolară.
Marile dificultăți școlare și demotivarea copiilor noștri au trei mari cauze. Una este o rădăcină adâncă, înțepenită de mult timp, în anii de grădi. Iată aceste trei mari cauze„, spune Oana Moraru, într-o postare pe contul său de Facebook.
De ce au dificultăți copiii de până în 6 ani
Una dintre cauze, spune Oana Moraru, este urcatul la școală cu foarte multe achiziții nefăcute la vârsta preșcolară, exact când copiii trec prin cele mai deschise ferestre de oportunitate ale dezvoltării limbajului, gândirii logico-matematice, atenției, bucuriei de a lucra.
„Fiindcă le este greu, foarte mulți copii români asociază școala cu neputințe de care nu sunt răspunzători – dificultăți de coordonare motrică fină și grosieră, de procesare vizual-spațială, de limbaj, de atenție, de maturizare socio-emoțională etc.,” afirmă Oana Moraru.
Mai mult, Oana Moraru vorbește despre o a doua cauză: săritul peste un an de dezvoltare, în programa școlară, la clasele a II-a, a V-a și a IX-a – în sensul că le cerem brusc, la aceste clase, mult peste nivelul mediu al intelectului copiilor. Ca și cum au crescut peste vară încă un an față de vârsta reală, cronologică.
„În special, la aceste clase, pierdem cei mai mulți copii atât în înțelegere, cât și în motivație. Cu alte cuvinte, acestea sunt clasele când mulți copii încep să creadă că nu sunt suficient de deștepți,” explică Oana Moraru.
Nu în ultimul rând, putem vorbi și despre o a treia cauză și anume: lipsa de inteligență didactică și de ghiduri practice scrise pentru profesori, cu pașii dezvoltării gândirii, la fiecare disciplină (lipsa manualului profesorului, pe lângă cel al elevului).
„Predăm, în clase, după ureche, fără mentori pedagogici, cu un model de autoritate învechit sau prăbușit,” încheie Oana Moraru.
Într-o perioadă dominată de tehnologie, ecranele sunt parte integrantă din viața noastră și a copiilor noștri. Rolul nostru de părinți, bunici, educatori este să ne asigurăm că timpul petrecut în lumea virtuală este echilibrat și nu dăunează sănătății lor fizice și psihice.
Pe 18 martie, părinții se întălnesc cu specialiștii în cadrul conferinței „Sănătatea copiilor în fața ecranelor”, parte din seria de conferințe „Pediatrie pentru părinți”, organizate de Asociația „Din grijă pentru copii”.
Evenimentul se va desfășura marți, 18 martie, începând cu ora 17:30, la Hotel Sheraton București, în Sala Platinum. Biletele sunt disponibile AICI. Prețul pentru participarea în sală este de 99 lei, iar pentru acces online este de 45 lei.
Părinții vor avea ocazia să afle de la specialiști cum prea mult timp petrecut într-o lume virtuală poate dăuna creierului, ochilor, posturii sau chiar întregului organism. Și vor descoperi ce soluții avem în fața acestor provocări și cum să găsim echilibrul între sănătatea copiilor și lumea digitală.
Iată care sunt temele abordate în cadrul conferinței „Sănătatea copiilor în fața ecranelor”:
PANEL I – 18:00-19:45 – Ecranele și sănătatea emoțională a copilului
– Dr. Raluca Teleanu, medic primar neurologie pediatrică – Creierul copiilor pe înțelesul părinților:
Creierul, ca organ
Dezvoltarea creierului, pe etape de vârstă
Stimuli buni și stimuli nocivi
Studii/recomandări despre folosirea ecranelor/tehnologiei și sănătatea creierului
– Prof. Oana Moraru, profesor, consultant educațional – Efectele supraexpunerii la tehnologie în procesele de învățare:
Despre comportamentul preșcolarului mare și al școlarilor mici și de gimnaziu în general (cum li se formează comportamentele legate de școală, cum îi ajută socializarea și experiențele reale)
Cum se răsfrânge asupra școlarului mic și, mai târziu, asupra școlarului de gimnaziu timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor
Dependența de tehnologie – când ne dăm seama că a apărut, ce îi oferă tehnologia creierului ca să-l facă dependent și cum explică neuroștiința asta
Cum interacționează această dependență cu învățarea și concentrarea
Soluții pentru părinți
– Psih. Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert în sănătatea mintală a copilului și a adolescentului – Impactul ecranelor în diferite etape de dezvoltare:
Ce efecte aduce petrecerea timpului într-o lume virtuală la vârstă foarte mică
Ce spun studiile despre expunerea prelungită la ecrane în perioada școlarității mici
Cum impactează lipsa de socializare în lumea reală perioada de pubertate și preadolescență
Ce dependențe le poate crea copiilor activitatea în lumea virtuală
Cum putem echilibra nevoia de tehnologie și ce soluții practice avem
Mirajul apartenenței la comunitate/ socializare/ interacțiune prin tehnologie și pericolele reale
Soluții pentru părinți
PANEL II – 20:15-21:30 – Ce implicații are tehnologia asupra sănătății fizice?
– Dr. Sînziana Istrate, medic primar oftalmologie – Ochii copiilor sub efectul luminii albastre:
De ce dăunează lumina albastră ochilor copiilor
Ce înseamnă timp limitat în fața ecranelor
Care sunt problemele care țin se sănătatea ochilor care pot apărea pe termen lung
Care sunt soluțiile recomandate de oftalmolog
– Alexandru Ilie, kinetoterapeut, specialist în recuperare medicală – Spatele drept! Despre postura corectă a copilului”:
Despre sănătatea sistemului osos pentru organismul în creștere – nevoi!
Ce înseamnă ”stai drept”? Câteva repere pentru o postură corectă în bancă, în timpul mersului
Care sunt perioadele de creștere cu risc pentru sănătatea coloanei vertebrale
Care sunt implicațiile, pentru postură, în cazul petrecerii unui timp îndelungat în fața ecranelor
Despre mișcare și importanța ei la copii. Ce fel de mișcare, ce sporturi alegem?
Soluții și recomandări pentru părinți
– Dr. Mihaela Niță – medic specialist pediatrie – Sănătatea copilului- monitorizare și semnale de alarmă
Ce înseamnă o monitorizare corectă a copilului preșcolar mic și școlar? Dacă la bebeluși știm că frecvența unei monitorizări pediatrice este mult mai mare, cum se modifică această monitorizare la vârste mari?
Care sunt semnele care recomandă analize la copii
Care este periodicitatea unui set de analize la școlarii mici și mari
Care sunt semnele care pot indica medicului că un copil petrece un timp îndelungat în fața ecranelor
Riscuri/studii și recomandări pentru părinți
Ocupă-ți locul la conferință apăsând pe butonul de mai jos:
Ministerul Educației și Cercetării a aprobat calendarul de înscriere în învățământul primar pentru anul școlar 2025 – 2026.
Completarea şi validarea cererilor-tip de înscriere în învățământul primar se va face în perioada 31 martie – 6 mai.
Cererile de înscriere vor fi completate de către părinți/ tutori legal instituiți/ reprezentanți legali. Cererile pot fi completate online sau la unitatea de învățământ la care solicită înscrierea copiilor.
A doua etapă de înscriere în clasa pregătitoare este prevăzută între 23 și 29 mai 2025, când se vor putea depune sau transmite cereri-tip de înscriere la secretariatul școlii aflate pe prima poziție dintre cele trei opțiuni exprimate pentru etapa a doua de către părinții copiilor care nu au fost cuprinși în nicio unitate de învățământ în etapa anterioară sau care nu au participat la prima etapă.
În perioada 1 – 2 septembrie se vor soluționa de către inspectoratul școlar cererile părinților/ tutorilor legal instituiți/ reprezentanților legali ai copiilor care nu au fost încă înscriși la o unitate de învățământ.
Care sunt copiii care pot fi înscriși în clasa pregătitoare în 2025
Copiii care împlinesc 6 ani până la data de 31 august 2025, inclusiv, trebuie să fie înscriși în clasa pregătitoare în acest an.
Copiii care împlinesc 6 ani în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2025, inclusiv, pot fi înscriși în clasa pregătitoare în baza unei recomandări (dacă au frecventat grădinița), respectiv a unei evaluări (dacă nu au frecventat grădinița sau se întorc din străinătate), în vederea înscrierii în învățământul primar.
Pentru copiii care au frecventat grădinița, recomandarea este eliberată de această instituție.
Pentru copiii care nu au frecventat grădinița sau au revenit din străinătate, evaluarea pentru obținerea recomandării se face de către centrele județene de resurse și asistență educațională (CJRAE)/ Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională.
Cunoscutul pediatru Mihai Craiu anunță că încă „un mit a fost spulberat în România”. Este vorba de una dintre medicațiile foarte folosite la noi, despre care a avertizat în repetate rânduri că este „o practică greșită”.
„România este în stare de șoc! Încă un mit a fost spulberat. Faimoasa nebulizare cu dexametazonă din fiola de uz intravenos, una din medicațiile favorite la noi, în România (despre care scriu periodic, aici în SVC, dar și în articole de specialitate sau în prezentări la congrese medicale naționale sau internaționale de peste un deceniu) este o practică greșită”, a anunțat dr. Mihai Craiu, medic primar pediatru la Institutul pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu“ din București, într-o postare pe pagina sa de Facebook Spitalul Virtual pentru Copii.
„Nu administrați dexametazonă aerosoli”
Medicul spune că a participat zilele acestea la Conferința „Virtual school on Nebulisation of drugs for treatment of respiratory infections and disease”, unde au fost discutate cele mai detaliate aspecte despre tehnicile de nebulizare, aparatele de nebulizare, medicamentele care pot fi nebulizate sau care se află în studiu în vederea aprobării pentru uz uman pe cale inhalatorie (antibiotice, antivirale, anticorpi monoclonali, mucoregulatorii, enzime etc).
„Am pus întrebarea: <se poate utiliza la copil, în copul nebulizării, dexametazona de uz intravenos?> Răspunsurile formulate elegant (nu a ridicat nimeni sprâncenele sau vocea pentru a întreba <de unde vine prostia asta???>) au fost foarte clare – nu există dovezi că poate fi utilizată în siguranță și, ca atare, nu se recomandă!”, susține dr. Craiu.
În consecință, medicul insistă să „nu administrați dexametazonă aerosoli, indiferent de cine vă recomandă această procedură”.
„Este o indicație greșită, cu posibile efecte adverse grave și care are alternative de tratament sigure și validate prin studii”, subliniază pediatrul Mihai Craiu.
Nevoia copiilor noștri de iubire necondiționată nu este un moft și nu este un mit. Copiii noștri au nevoie să fie iubiți necondiționat pentru a crește echilibrați, pentru a se dezvolta armonios și pentru a fi sănătoși din punct de vedere fizic și echilibrați emoțional.
Despre iubirea necondiționată pentru copii am discutat în cadrul întâlnirii lunare online a comunității noastre din luna februarie 2019, cu tema „Cum iubești necondiționat copilul când nu te ascultă”.
Vizionează înregistrarea webinarului „Cum iubești necondiționat copilul când nu te ascultă”:
(Dacă nu ai timp să vizionezi acum înregistrarea, găsești sub video rezumatul prezentării, pe puncte.)
Dacă știi alți părinți pe care i-ar ajută acest webinar, nu ezită să le trimiți și lor linkul – cine știe, poate că gestul tău care îți va lua doar câteva secunde va aduce mai multă liniște și iubire în familia lor.
Care sunt beneficiile iubirii necondiționate pentru copil? De ce e important să îți iubești copilul necondiționat:
Siguranță emoțională
Echilibru emoțional
Inteligență emoțională
Sănătate fizică
Stimulează dezvoltarea creierului
Sudează legătura părinte – copil
Reduce fricile și nesiguranța copilului
O comunicare deschisă și eficientă
Copilul învață empatia, acceptarea, toleranța
5 moduri în care ne manifestăm iubirea necondiționată
Am discutat în cadrul webinarului și despre ce face și ce nu face un părinte care își iubește necondiționat copilul.
Acceptare necondiționată
Încredere necondiționată
Iertare necondiționată
Non-judecată
Respect necondiționat
Soluția este să ajungem la o iubire autentică de sine, care ne ajută să iubim necondiționat.
5 pași care te apropie de iubirea de sine:
Asumarea responsabilității pentru emoțiile tale
Să te pui pe primul loc în viața ta
Timp și activități plăcute pentru tine, care te inspiră și îți aduc energie
Stop autojudecății, autocriticii și victimizării
Depășirea rănilor emoționale din trecut – prin lucrul cu tine, în cadrul unor programe de vindecare emoțională sau în cadrul ședințelor individuale de terapie sau de Coaching.
Dacă ai nevoie de ajutor, de ședințe individuale de Coaching în relația ta cu copilul sau de Coaching pentru a învăța să-ți gestionezi emoțiile sau să-ți schimbi convingerile, scrie-mi un email pe adresa ana.batca@parenting20.ro și îți voi fi alături în procesul tău de a deveni cea mai bună variantă a ta!
Să începem să aducem mai multă iubire în viețile noastre, astfel încât copiii noștri să se simtă iubiți necondiționat și să se dezvolte în armonie și echilibru!
Indiferent pe ce aspect al vieții cade accentul, într-un moment sau altul, cu toții ne dorim, în esență, să ne bucurăm de o familie fericită și de echilibru pe toate planurile. Cred cu tărie că fiecare dintre noi poate contribui la propria sa familie fericită.
La un moment dat, am pus în comunitatea de abonați la newsletterul Parenting 2.0 următoarea întrebare:
Care ar fi un singur lucru care depinde de tine și pe care îl poți face și care să te apropie cu un pas de familia fericită pe care ți-o dorești?
Am primit drept răspuns multe idei provenite din experiența mamelor pe care le împărtășesc cu tine în acest articol. Consider că experiența de viață este cea mai valoroasă.
Există sau nu o familie fericită? De multe ori m-am întrebat acest lucru. Sincer, cred că există, dacă ne dorim și dacă facem ceva pentru asta.
Sau, după cum spune una dintre mamele din comunitatea Parenting 2.0: „Părerea mea este că puține sunt familiile fericite tot timpul. În majoritatea familiilor există conflicte sau probleme, tot timpul trebuie să te îngrijești de relația ta, să lucrezi la ea sau să construiești. Dar numai împreună”.
12 lucruri de care avem nevoie pentru o familie fericită
Cu siguranță, ele pot fi mult mai multe sau pot fi rezumate în mult mai puține cuvinte, însă am pus cap la cap sfaturile pe care le-am primit pentru a construi o familie fericită și te las acum pe tine să vezi ce am descoperit:
1. Iubire necondiționată
„Ce pot face eu? Să învăț să iubesc necondiționat și să nu mai am pretenții.” – C.S.
2. Empatia și înțelegerea celuilalt
„Cred că familia mea ar fi mai fericită/echilibrată dacă aș reuși să empatizez mai des.” – M.S.
***
„Îmi doresc să îmi cunosc fiica cu adevărat, să înțeleg punctul ei de vedere, că sa nu greșesc prea mult față de ea; același lucru îl vreau și de la relația cu soțul meu, să îl înțeleg mai bine, și să conteze perspectiva pe care o are asupra vieții, astfel încât să mă simtă alături.” – A.B.
3. Dedicare și susținere reciprocă
„Trebuie să fim dedicați unul altuia și să ne susținem, cred că depinde și de puterea fiecăruia de a trece peste încercări.” – A.E.
4. Respect reciproc, încredere în celălalt, comunicare cu calm
„Comunicare. Respect. Încredere. Acestea sunt bazele căsniciei mele.” – I.T.
***
„Aș putea să îmi fac timp, 5 minute, măcar, să discutăm și altceva decât despre casă, copii, somn, mâncare și grădiniță.” – D.A.
***
„O relație oricât de frumoasă și minunată este la început nu are cum să reziste timpului, încercărilor/ greutăților, rutinei fără COMUNICARE, respect, apreciere. Prea adesea uităm că cele mai simple lucruri și gesturi, un mulțumesc, un zâmbet, o atingere fac mai mult decât orice într-o relație.” – S.V.
***
„Primul lucru care îmi vine în minte legat de ceea ce pot face eu pentru familie este să fiu mai calmă și să nu mai țip.” – R.E.
***
„Poate e mai bine să nu reproșăm când suntem pline de nervi și să le spunem în alt context mai calm, mai altfel. Când ești nervos, te descarci mai tare ….și poți spune multe lucruri pe care le regreți după….. și așa se răcește relația….câte puțin câte puțin….” – A.D.
5. Renunțarea la încăpățânare și la orgoliu
„Eu sunt foarte încăpățânată și orgolioasă… dacă aș mai reteza puțin din aceste defecte…. aș face nu unul, ci mult mai mulți pași spre familia fericită în totalitate.” – C.I.P.
***
„Lucrul care depinde de mine și care uneori stă în calea fericirii familiei mele e orgoliul meu care e destul de mare uneori… doar din orgoliu apar neînțelegerile, justificările, frustrările.” – A.P.
6. Starea de prezență
„Încerc să fiu cât mai prezentă, și să discut ce mă supără cu soțul.” – G.M.
7. Activități noi și interesante în familie
„Am stabilit cu soțul și cu fiica noastră adolescentă să mergem de două ori pe lunăa la cinema. Alegem filmul pe raând. Nu sunt convinsă că e un pas spre fericire, dar suntem împreună.”- L.G.
***
„Ce îmi propun: mai multe momente de bucurie cu copiii mei și realizarea unor ritualuri de familie și eficiente, și calde.” – R.
***
„Din când în când să faci surprize sau chestii cu familia pe care nu le faci în fiecare zi, să schimbi cumva rutina. Așa pare mai interesantă viața de familie.” – A.D.
8. Răbdare și… foarte multă răbdare
„Cred că răbdarea este cheia în unele situații, pe lângă iubirea, sinceritatea, încrederea, respectul, a asculta și a vorbi deschis… dar, nu știu de ce, am impresia că răbdarea cuprinde puțin din fiecare enumerat mai sus… pare că poți avea răbdare cu toate… doar timp să fie. Acum, diferă oricum de la om la om/cuplu/familie/înțelepciunea fiecăruia etc.” – O.N.P.
9. Iertare
„Învață să ierți și totul se schimbă.” – A.C.
***
„Ce depinde de mine este să-l iert, să fiu caldă și iubitoare, să nu-l mai pedepsesc.” – A.F.
10. Valori comune
„Pentru o familie fericită, ambii parteneri trebuie să împărtășească, în mare parte, aceleași valori. Dacă partenerul nu are aceleași valori, sunt șanse mari ca conviețuirea să fie nefericită.” – D.M.
11. Lucrul cu sine pentru a evolua ca persoană, pentru a fi o persoană centrată, echilibrată și energică, pentru a te iubi pe tine însăți
„Să devin cea mai bună versiune a mea.” – M.Z.
***
„Tot ce pot face e să găsesc fericirea și iubirea în mine. Adică să mă iubesc pe mine, să mă accept pe mine și să nu caut fericirea în altă parte decât în mine. Nu știu dacă asta mă apropie de familie, dar e important să fiu eu bine cu mine.” – A.C.
***
„Să mă iubesc pe mine! Să înțeleg că sunt parte de Divinitate și că sunt unică!” – S.V.
***
„Astfel, eu cred că cel mai important lucru pe care îl putem face ca să fim fericiți (familial și nu numai) este să fim sinceri cu noi înșine. Și să acționăm apoi în consecință.” – I.B.
***
„Un prim pas pe care l-aș face către o familie fericită este să am mai multă grijă de mine: de sănătate, de sufletul meu, de pasiunile mele, de ceea ce mă face pe mine completă. Căci doar atunci când eu voi fi fericită, voi putea dărui la rândul meu iubire și tot ce am mai bun pentru o familie fericită.” – G.I.P.
***
„Un singur lucru pe care aș putea eu să îl fac este să fiu și să mă simt veselă, jucăuță … să nu mai iau totul așa în serios și să dramatizez.” – N.H.
***
„Ce aș face pentru o familie fericită? Nu aș mai accepta compromisuri.” – I.R.
12. Grija constantă pentru relația de cuplu
În mai multe dintre răspunsuri am regăsit diferite probleme care țin de relația de cuplu: soțul a devenit, cu timpul și susținut de comportamentul femeii, un alt copil de îngrijit. Sau relația a devenit una de abuz emoțional. Sau s-a instalat răceala și partenerii au devenit doar niște colegi de apartament. Sau chiar a apărut o a treia persoană în cuplu. Sau…
Este foarte important să ne preocupăm de păstrarea armoniei în relația de cuplu inclusiv după apariția copiilor. Mai întâi a fost relația de cuplu, apoi au apărut copiii. Și, când relația este durabilă, partenerul de cuplu este cel care îți este în continuare alături și după ce copiii pleacă de acasă.
Ce NU ajută la fericirea familiei (deși pare)
Mare mare atenție, există și o capcană. Anumite lucruri par că ar aduce mai multă liniște și înțelegere în familie, însă este o mare păcăleală, deoarece starea de bine ar fi doar pe termen scurt. Pe termen lung ar duce la și mai multă suferință și neînțelegeri:
„Lucrul care mă poate duce spre o familie fericită ar fi să fiu cum vrea soțul: ascultătoare, iubitoare, tot timpul cu zâmbetul pe buze și mereu de aceeași părere cu el. Aș putea să fac asta, dar m-aș sacrifica pe mine.” – V.
„Un lucru care ar asigura într-o oarecare măsură liniștea în familie ar fi cumva „renunțarea la mine” și ocuparea celor 24 de ore cu nevoile copilului și ale soțului.” – I.
Niciodată, chiar niciodată fericirea familiei nu se poate construi pe baza nefericirii unuia dintre membrii acesteia. Și, dacă tu ca mamă, ca femeie, nu te simți fericită și plină de bucurie, nici soțul tău nu se va simți fericit, deși crede acum că transformarea ta într-o altă persoană ar fi ceva benefic. Nu este așa.
Desigur, din diferențele de opinii apar conflictele, însă conflictele nu sunt ceva distructiv decât dacă nu știm cum să le gestionăm. În timpul unui conflict, putem alege între a dori să-l distrugem pe celălalt și a dori să găsim un numitor comun, o soluție care să ne ajute pe amândoi. Tu ce alegi de obicei? Și partenerul tău?
O familie fericită se construiește ÎMPREUNĂ, cu asumare și dorința de a avea familia și de a acționa pentru asta. Acesta e începutul. Continuarea ține de context și de fiecare în parte, de ce aveți tu și partenerul tău de făcut pentru a vă bucura de relația fericită și de familia fericită.
Pentru că a venit perioada în care toți părinții se gândesc la cadourile pe care le cumpără pentru profesoarele care predau la școlile unde învață copiii lor, ministrul Educației a ținut să le reamintească românilor că există o lege în acest sens și că ea trebuie respectată.
Oficiali din Ministerul Educației au vorbit, joi, despre obiceiurile unor părinți de a colecta sume mari de bani pentru a oferi cadouri scumpe profesoarelor.
Răspunzând unor întrebări, reprezentanții Ministerului au arătat că există o lege care interzice colectarea de bani.
„Nu putem inventa o altă reglementare”
„Nu putem inventa o altă reglementare în care să îi rugăm pe colegii noștri să respecte legea”, spune ministrul Daniel David.
„Mereu ne gândim să mai dăm o lege ca să respectăm legea. Nu se poate! Avem o reglementare, pot să facă sesizări către Inspectorate sau către noi părinții nemulțumiți, pot să facă profesorii, directorii. În condițiile în care ai lege, ea trebuie aplicată. Putem cere inspectorilor să fie mai atenţi la astfel de acțiuni care există în școli, dar mai mult nu putem să face decât să aplicăm legea nu putem inventa o altă reglementare în care să îi rugăm pe colegii noștri să respecte legea”, a afirmat ministrul Educației, Daniel David, răspunzând unei întrebări.
La rândul său, secretarul de stat din Ministerul Educației Sorin Ion a explicat că există reglementare care interzice colectarea de fonduri. Acesta subliniază că ministerul nu dorește să devină „Grinch ai mărțișorului”, subliniind că speră ca profesorii să nu condiționeze calitatea actului didactic de cadourile primite.
Foarte mulți părinți „se luptă” și au probleme în a gestiona organizarea temelor pe care copiii le au pentru acasă. De cele mai multe ori, copiii nu vor să facă teme, în momentul în care trebuie să facă teme își găsesc altceva de făcut sau se concentrează foarte greu.
Oana Moraru a vorbit despre toate aceste probleme în cadrul unui podcast publicat recent, a spus care sunt cauzele pentru care apar aceste situații și ce este de făcut.
Mai întâi, este foarte important ca părinții care au copii sub 12 ani să știe faptul că sub această vârstă copilul nu este pregătit pentru muncă autonomă, această abilitate dezvoltându-se abia după această vârstă.
Astfel, spune Oana Moraru, conținuturile învățării trebuie să fie organizate după ritmul natural de creştere a copilului mediu, normal dezvoltat.
„De ce ne chinuim atât acasă cu lecțiile?
– pentru că nu am organizat conținuturile învățării după ritmul natural de creştere a copilului mediu, normal dezvoltat. Până la 12 ani, şcoala ar trebui să fie la pas, de plăcere, cu activități care să asigure competențe de bază pentru toți copiii,” spune Oana Moraru.
Ulterior vârstei de 12 ani, aceste abilități se dezvoltă mai bine, iar acest lucru ar trebui să fie urmat de o accelerare a învățării.
„Accelerarea învățării şi detaşarea plutoanelor de copii foarte competitivi ar trebui să aibă un salt începând cu 12 ani, apoi 14 şi 16. Cu cât îi forțăm mai de mici, cu atât mai mulți copii pierduți pe drum avem. Primii 12 ani decid dacă şcoala e plictisitoare sau prietenoasă,” spune specialistul.
Un alt motiv pentru care ne chinuim cu temele este pentru că nu producem învățare în clasă, spune Oana Moraru.
„Familiile şi copiii primesc leapşa adevăratelor etape ale învățării acasă: aplicare, exersare, autonomie în rezolvare. De ce nu producem învățare în clasă? De ce nu avem suficient timp pentru lucru independent, supravegheat şi ajustat de profesor? Pentru că programele sunt dense, nealiniate la stadiile de dezvoltare ale copilului şi pentru că avem profesori foarte slab pregătiți,” spune Oana Moraru.
Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a atras atenția asupra nivelului ridicat de analfabetism funcțional din diverse domenii și a faptului că mulți dintre adulții care au absolvit liceul au competențe îngrijorător de reduse, el reiterând necesitatea reformării planurilor-cadru pentru învățământul liceal.
În timpul unei intervenții online în cadrul dezbaterii regionale privind planurile cadru pentru liceu, eveniment organizat marți după-amiaza la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, ministrul Educației a afirmat că planurile-cadru pentru liceu reprezintă necesitatea reformării Legii Educației.
Trebuie depus un efort colectiv
„Mă uit că intră în zona liceului copii, și eu știu, ca psiholog, cu un nivel de creativitate și de inteligență comparabil cu ceea ce vedem în spațiile vestice, dar pe prea mulți îi scoatem într-o formă și cu un profil care nu ar trebui să ne placă. Adevărul este că nivelul de analfabetism funcțional în diverse domenii, competențele pe care le vedem în cazul adulților care au terminat zona de liceu arată foarte, foarte rău. (…) În acest moment, modul în care se exprimă competențele adulților în România (…) analfabetismul funcțional este de netolerat pentru o țară, cu atât mai mult pentru o țară care are alte ambiții în Educație”, a afirmat ministrul Daniel David.
Totodată, acesta a afirmat „un ministru trebuie să fie responsabil pentru modul în care se face educația într-o țară, fie că-i place sau nu” și a reiterat faptul că trebuie depus un efort colectiv pentru regândirea planurilor-cadru întrucât această reformă trebuia făcută în urmă cu mai mult timp.
„Am spus că discutăm despre proiecte de planuri-cadru. Am spus că modelul pe care îl avem sau modelele pe care le avem în diverse discipline nu mai pot funcționa. (…) Modelele pe care le avem au dat greș. De 20 de ani folosim astfel de modele în diverse discipline, și zona de analfabetism funcțional, pseudo-cunoaștere, pseudo-religie, zona respectivă este de neacceptat pentru o țară modernă”, a declarat ministrul Daniel David.
Daniel David: De obicei în mintea noastră este că lucrurile sunt cam tranșate deja
El a adăugat că înțelege reticența oamenilor din Educație întrucât nu au experiența unor „dezbateri cinstite și deschise”.
„Noi suntem obișnuiți atunci când vine un ministru și pune în dezbatere ceva, de obicei în mintea noastră este că lucrurile sunt cam tranșate deja. Adică dezbaterea e de formă și lucrurile vor fi făcute cam în varianta pe care a promis-o sau a propus-o ministrul. Eu am spus foarte clar din prima zi de când am lansat proiectele de planuri-cadru: cum avem sau ce avem nu poate continua. Aici sunt niște propuneri. Vă rog să veniți cu analize, cu simulări, cu propuneri noi, astfel încât în final să avem proiecte de planuri cadru care să fie larg acceptate de sistem, și de elevi, și de părinți, și de profesori, și de autoritățile locale, și de mediul socio-economic. Dar, sigur, în primul rând contează triada elev – profesor – părinte. Mai degrabă relația directă elev – profesor”, a punctat ministrul Educației.
Nu ne naștem având o identitate clară, gata formată, ci o descoperim treptat, oglindindu-ne în cei care ne văd sau cei care nu ne văd și ne lasă oglinzile goale, scrie psihologul Sandra O’Connor într-o postare în care vorbește despre felul în care tații ne-au modelat identitatea.
„La fel de mult pe cât ne definesc prezențele celor care ne văd, ne construim și prin ceea ce lipsește, prin tăcerile care lasă spațiu gol acolo unde ar fi trebuit să fie răspunsuri, prin absențele care devin ecouri interioare, prin întrebările care rămân suspendate în aer, fără o voce care să le clarifice sensul sau să le aline greutatea. Astfel, identitatea noastră nu este doar rezultatul a ceea ce am primit, ci și al lipsei, al vidului, al golurilor pe care, uneori, ajungem să le umplem singuri, fără să fi avut vreodată un model care să ne arate cum.
Un tată care este prezent nu doar fizic, ci și emoțional, devine o ancoră interioară, un punct de sprijin care oferă repere clare despre ce înseamnă protecția, despre cum se construiește o relație bazată pe încredere, despre cum arată iubirea exprimată nu prin cuvinte mari, ci prin gesturi simple și constante, prin stabilitate, prin prezență necondiționată,” scrie Sandra O’Connor.
„Absența tatălui nu rămâne doar un gol în trecut, ci devine o prezență invizibilă”
„În opoziție, un tată absent, fie că lipsește fizic, fie că este inaccesibil emoțional, lasă în urmă nu doar un gol, ci și o întrebare nerostită despre valoarea noastră, despre ce anume din noi nu a fost suficient pentru ca el să rămână, să fie acolo, să vadă, să audă, să ofere.
Iar în fața acestei absențe, fiecare copil găsește propria modalitate de a supraviețui – unii devin experți în a căuta validare în exterior, crezând că trebuie să dovedească necontenit că sunt demni de iubire, în timp ce alții învață să se protejeze printr-o autosuficiență rigidă, convingându-se că nu au nevoie de nimeni și că a cere ajutor sau a se baza pe cineva este un risc mult prea mare. În ambele situații, fie că ne agățăm de ceilalți pentru confirmare, fie că ne distanțăm pentru a nu mai simți durerea respingerii, absența tatălui nu rămâne doar un gol în trecut, ci devine o prezență invizibilă, care ne influențează alegerile, felul în care ne raportăm la noi înșine și la cei din jur, modul în care iubim și modul în care ne permitem să fim iubiți.
Și totuși, la un moment dat, povestea nu mai este despre tatăl care a fost sau despre cel care nu a fost niciodată acolo, nu mai este despre ceea ce ne-a lipsit sau despre ceea ce am primit, ci devine despre noi, despre alegerile pe care le facem și despre modul în care decidem să ne scriem propriul destin, dincolo de ceea ce am moștenit,” arată specialistul.
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
