Acasă Blog Pagina 72

Un copil controlat nu poate fi un copil responsabil. 5 moduri de a educa responsabilitatea

0
Sursa foto: Pexels
Fiecare părinte poate crește copii responsabili, dacă știe ce e important să facă în acest scop

Meseria de părinte nu este deloc ușoară, mai ales în ziua de astăzi. Știi că e important să educi un copil responsabil, încurajându-i autonomia și independența. Însă, mai știi că acest lucru presupune ca, la un moment dat, să nu mai poți controla anumite aspecte din viața copilului. Într-un final, înseamnă să nu mai poți controla nimic.

Nu e deloc ușor pentru un părinte să păstreze limita între nevoia de control și încurajarea autonomiei și responsabilității copilului. De ce e nevoie să încurajezi autonomia copilului? Deoarece pentru copilul mic este mai important să-ți facă ție, părintele lui, pe plac, decât lui însuși. De aceea, pentru a-și dezvolta autonomia și pentru a învăța să fie responsabil, copilul are nevoie să simtă că îl susții în această direcție

 

Numeroși părinți simt nevoia să-și controleze copiii din motive precum:

  • Le este frică de apariția unor afecțiuni sau evenimente negative ce li s-ar putea întâmpla copiilor
  • Nu au încredere în copiii lor că sunt capabili să ia decizii bune pentru ei
  • Au nevoie să știe ce se întâmplă pentru a putea interveni rapid când apare o problemă pentru a o rezolva

Intențiile părinților sunt bune la bază. Nu punem la îndoială acest lucru. Însă, există anumite consecințe negative ale acestui control: 

Un copil care este în permanență controlat de părinți nu are ocazia să ia decizii. Odată ce nu ia decizii, nu își poate asuma responsabilitatea pentru ele. Pentru deciziile luate de părinți în numele copiilor sunt responsabili părinții, nu copiii.

Copilul învață să-și asume responsabilitatea pe măsură ce ia singur decizii, acționează și gestionează consecințele. Iar acest lucru nu este posibil în prezența unor părinți care exercită un grad mare de control.

 

Ce se întâmplă când copiii sunt controlați de părinți chiar și după ce învață să facă singuri ce au de făcut?

 

În funcție de caracterul copilului, de temperamentul lui, de cât de energic și creativ sau, dimpotrivă, temător și neîncrezător este, copilul fie va rămâne ascultător în aria de control a părinților, fără să-și dezvolte abilitatea de a lua decizii și de a-și asuma responsabilitatea pentru ele, fie va alege să meargă pe drumul său, revoltându-se împotriva autorității părinților explicit prin conflicte, sau mințind și ascunzându-și adevăratele activități și interese.

În acest ultim caz, copilul se poate ambiționa de a le demonstra părinților că poate reuși. Iar asta poluează procesul de luare a propriilor deciziilor și îl poate face pe copil să facă alegeri necugetate sau care nu îi sunt benefice.

În ambele cazuri, acești copii devin adulți care au mari dificultăți (sau chiar nu sunt capabili) să ia decizii echilibrate benefice pentru ei și să-și asume responsabilitatea pentru ele.

 

Ce putem face ca părinți, pentru a reduce controlul și a ne ajuta copiii să devină autonomi, independenți și responsabili?

 

1. E important să educăm la copii calități și abilități care îl vor ajuta în viață

Printre calitățile și abilitățile utile în viață sunt: iubirea de sine, încrederea în sine, gestionarea emoțiilor, luarea deciziilor, comunicarea. Sunt calități și abilități care îi vor ajuta să ia decizii bune, spre binele lor, ținând cont și de binele celorlalți. În fiecare zi, plantezi în copilul tău semințele pe fructele cărora te vei baza în viitor. De aceea, ai grijă ce plantezi și ce plante hrănești cu atenția ta.

 

2. Cultivă o relație de conectare reală și profundă cu copilul 

Indiferent dacă al tău copil are 6 sau 16 ani, are sens să aveți discuții sincere, relaxate și să simtă că îi ești alături orice s-ar întâmpla. Astfel, nu vei avea nevoie să-ți controlezi copilul pentru a ști ce se întâmplă în viața lui.

 

3. Oferă-i ocazia să facă alegeri și să ia decizii potrivite cu vârsta lui

Fii alături de copilul tău, ghidează-l, vorbește-i despre valorile tale, pune-i întrebări pentru a-i înțelege punctul de vedere. De fiecare dată când este posibil și în siguranță, oferă-i ocazia să-și asume consecințele alegerilor sale, chiar dacă sunt neplăcute.

Atenție, asta nu înseamnă să-i creezi consecințe neplăcute artificiale! E suficient și necesar să te limitezi la consecințele reale ale acțiunilor sale (cum ar fi să meargă la școală cu tema nefăcută, sau fără penar, dacă a uitat să-și pregătească ghiozdanul). De multe ori, părinții intervin și rezolvă problemele reale ale copiilor, iar pentru a-i învăța să fie responsabili îi pedepsesc prin consecințe artificiale, cum ar fi privarea de timpul la ecrane sau de desert. Pedepsele nu ajută deloc la educarea responsabilității. În schimb, confruntarea cu consecințele reale ale propriilor acțiuni, da.

 

4. Abordează greșelile într-un mod pozitiv

Copiii care aud de la părinți lor că a greși face parte din procesul de învățare și că este ceva normal sunt dispuși să încerce relaxați până când reușesc. De asemenea, acestor copii nu le este teamă să încerce lucruri noi, deoarece nu le este teamă de greșeală. Dimpotrivă, ei descoperă că greșelile reprezintă încercări, pași care, mai devreme sau mai târziu, ne duc către realizarea scopului nostru.

Transmite-i copilului că vei fi de partea lui și îl vei susține de fiecare dată când va avea nevoie de tine.

Fiecare persoană face tot ce poate mai bine în fiecare moment al vieții sale, cu resursele pe care le are. Acest lucru este valabil și pentru tine, și pentru copilul tău. Așadar, oricât de neplăcut este comportamentul copilului, oricât de rău a greșit, nu uita că este cel mai bun lucru pe care l-a putut face în momentul respectiv. Dacă ar fi știut cum să facă mai bine, fii convinsă că ar fi făcut. Poți discuta cu copilul pentru a descoperi ce anume l-a determinat să acționeze într-un anumit fel. Apoi, ajută-l să găsească soluții pentru a evita asemenea situații neplăcute pe viitor. Copiii care nu se tem de greșeală sunt mai dispuși să-și asume responsabilitatea.

 

5. Fii o persoană responsabilă în propria ta viață

Poate cel mai important lucru pe care un părinte îl poate face pentru a crește un copil responsabil este să-și asume responsabilitatea în propria sa viață. Așa că, dacă îți dorești să ai copii responsabili, e important ca și tu să fii o persoană care ia decizii bune pentru sine și își asumă alegerile pe care le face.

Atunci când copilul își vede părintele acuzând pe alții (șeful, Guvernul, țara, soțul/soția, vecina etc.) de starea sa neplăcută sau de rezultatele sale, va face și el la fel, va căuta să pună responsabilitatea pe umerii altor persoane. Asta chiar dacă aude zilnic îndemnurile părintelui de a fi mai responsabil. Copilul face ceea ce vede că face părintele, nu ceea ce îi spune părintele. În lipsa propriului exemplu de manifestare a responsabilității în viața de zi cu zi, discuțiile nu vor ajuta la educarea responsabilității la copil. 

 

Acum, după ce ai citit acest articol, ce ai putea schimba în comportamentul tău în relația cu copilul astfel încât să reduci controlul și să educi responsabilitatea?

 

Sursa foto: Gustavo Fring, Pexels

 

Abonează-te GRATUIT

la newsletterul nostru și primești articole exclusive, soluții la provocările părinților, invitații la evenimente gratuite și reduceri la cursurile noastre

    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

    Tații, obligați prin lege să-și ia 2 luni de concediu pentru creșterea copilului

    0
    Sursa foto: Pexels
    Un concediu de creștere a copilului de 2 luni devine obligatoriu pentru tații din România

    Tații din România, precum și toți tații din Uniunea Europeană, sunt obligați prin lege să-și ia 2 luni de concediu pentru creșterea copilului.

    Această schimbare este în curs de aprobare legislativă în țara noastră, ca urmare a unei directive europene din 2019, care solicită transpunerea în legislația națională până pe 2 august 2022.

    În document, care vizează echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor, se arată că majoritatea taților din UE nu își folosesc dreptul la concediu pentru creșterea copilului sau îl transferă mamelor. Prin această Directivă, autoritățile europene intenționează să încurajeze tații să-și ia acest concediu, în paralel cu încurajarea reintegrării mamelor pe piața muncii.

    „Ținând cont de faptul că majoritatea taților nu fac uz de dreptul lor la concediu pentru creșterea copilului sau transferă o parte considerabilă a acestuia mamelor, prezenta directivă prelungește de la una la două luni perioada minimă de concediu pentru creșterea copilului care nu poate fi transferată de la un părinte la celălalt, pentru a încuraja tații să efectueze un concediu pentru creșterea copilului, menținând în același timp dreptul fiecărui părinte la cel puțin patru luni de concediu pentru creșterea copilului, astfel cum se prevede în Directiva 2010/18/UE.

    Faptul de a garanta că cel puțin două luni de concediu pentru creșterea copilului sunt disponibile exclusiv pentru fiecare părinte în parte și că acestea nu pot fi transferate celuilalt părinte are drept scop să încurajeze tații să facă uz de dreptul lor la acest concediu. De asemenea, se promovează și facilitează astfel reintegrarea mamelor pe piața forței de muncă după o perioadă de concediu de maternitate și de concediu pentru creșterea copilului”, se arată în Directiva Europeană.

    Potrivit documentului, aceste schimbări sunt necesare „pentru a încuraja o repartizare mai echitabilă a responsabilităților de îngrijire între femei și bărbați și pentru a permite crearea timpurie a unei legături între tați și copii”.

    Iată noile reguli referitoare la concediul de creștere a copilului prevăzute în Directiva Europeană, ce este în proces de transpunere în statele membre:

    1. Fiecare angajat are un drept individual la un concediu pentru creșterea copilului de minim 4 luni
    2. Acest concediu trebuie efectuat înaintea împlinirii de către copil a vârstei de 8 ani
    3. Fiecare părinte va avea cel puțin două luni de concediu pentru creșterea copilului. Aceste două luni nu pot fi transferate celuilalt părinte
    4. Fiecare lucrător are dreptul la un concediu de îngrijitor de cinci zile lucrătoare pe an
    5. Fiecare lucrător are dreptul de a absenta de la locul de muncă din motive de forță majoră în situații de urgență familială, în caz de boală sau de accident
    6. Indemnizația pentru concediul de paternitate reprezintă un venit cel puțin echivalent cu cel pe care angajatul l-ar primi în cazul întreruperii activităților sale pe motive legate de starea sa de sănătate
    7. Angajații care au copii de până la cel puțin opt ani, precum și îngrijitorii acestora, au dreptul de a solicita angajatorilor formule flexibile de lucru în scopuri de îngrijire
    8. Se interzice tratamentul mai puțin favorabil al angajaților care au solicitat sau au efectuat un concediu pentru creșterea copilului, al angajaților care au lipsit de la locul de muncă din cauză de boală sau accident în familie, precum și al angajaților care au solicitat un program de muncă flexibil pentru a avea grijă de copii.

    Fiecare stat membru transpune aceste directive în legislația proprie.

    În Senatul României a fost depus, pe 15 iunie, un proiect de lege pentru transpunerea directivei europene în legislația românească. Proiectul a primit avizele de la comisiile de specialitate din Senat și urmează să fie dezbătut în Camera Deputaților.

    Mai multe informații:

     

    Sursa foto: MART PRODUCTION, Pexels

     

     

     

    Abonează-te GRATUIT

    la newsletterul nostru și primești articole exclusive, soluții la provocările părinților, invitații la evenimente gratuite și reduceri la cursurile noastre

     
     
     
     

    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

    De ce părinții cedează și nu reușesc să impună limite? Soluția simplă care te va ajuta | VIDEO

    0
    Sursa foto: Pexels
    Poți stabili limite pe care copilului îi este ușor să le respecte, iar ție îți e ușor să fii consecventă

    Regulile și limitele fac parte din setul de bază de tehnici și strategii pentru a educa un copil încrezător și echilibrat. 

    Iar parentingul necondiționat nu înseamnă nici pe departe absența limitelor, așa cum consideră numeroși părinți care rămân fideli vechilor metode de educație, inclusiv prin refuzul de a afla ce presupune de fapt parentingul modern, necondiționat.

    De fapt, acești părinți resping parentingul permisiv, caracterizat prin absența regulilor și a limitelor. Și, din păcate, confundă parentingul necondiționat, care implică stabilirea unor limite și reguli, cu parentingul permisiv.

    În abordarea noastră, considerăm că, pentru o educație echilibrată a copilului, este important să stabilim și să respectăm anumite limite sau reguli. Tu, ca părinte asumat în rolul de adult, ai o viziune mai largă asupra lumii și a vieții, știi care sunt implicațiile și consecințele anumitor acțiuni și comportamente. De aceea, este important să le comunici și copilului pentru a avea anumite repere comune în anumite contexte.

    Totuși, în funcție de atitudinea părintelui, copilul poate sau nu să respecte aceste limite. Și, când părintele impune o limită pe care copilul nu o respectă, apar supărări și frustrări de ambele părți.

    În acest articol, discutăm despre unul dintre motivele pentru care numeroși părinți nu reușesc să stabilească anumite limite sau reguli, fie nu reușesc să le aplice cu consecvență.

     

    Iată două exemple de contexte în care părinți simt nevoia de a stabili reguli:

     

    1. La magazin

    Sunt acele situații în care copilul, odată ce s-a văzut printre rafturile cu produse, începe să încarce coșul de cumpărături tot felul de lucruri (dulciuri, jucării etc.) pe care nu consideri că este cazul să le cumperi, iar tu nu știi cum să reacționezi. Și poate că, într-o zi, îi cumperi acele produse, iar în ziua următoare te cerți cu el deoarece nu vrei să cedezi și refuzi să-i cumperi ce cere, preferând să pleci cu copilul plângând din magazin.

    În aceste condiții, copilului nu îi este clar care este regula și ce așteptări ai de la el.

     

    2. Ecranele 

    Majoritatea copiilor pot sta ore în șir în fața televizorului sau a tabletei la desene animate sau filmulețe. Știm că acest lucru dăunează dezvoltării sănătoase pe termen lung.

    Totuși, chiar dacă ai stabilit, de exemplu, ca cel mic să se uite o oră la desene, după ce expiră timpul, el mai cere 5 minute, apoi încă 10 minute până se termină episodul, ceea ce consideri rezonabil, și renunți la respectarea limitei o dată, de două ori, până când nici copilul nu mai știe cum stau lucrurile.

     

    Cauza lipsei de consecvență în aplicarea limitelor

     

    Avem nevoie de anumite limite în educația copilului, atunci când vine vorba de situațiile delicate, și pentru a avea o predictibilitate. Copilul care știe ce așteptări ai de la el va fac eforturi să le respecte și nu va investi de fiecare dată energie pentru a depăși acea limită.

     

    Însă, în ciuda faptului că părinții sunt conștienți că anumite comportamente ale copiilor lor nu sunt potrivite, ei nu pot menține anumite reguli sau limite.

    Principala cauză ține, de multe ori, de contexte precum:

    • În sinea lor, părinții resping limita respectivă
    • Părinții nu sunt de acord cu un anumit detaliu al limitei respective
    • Părintele face ceea ce îi interzice copilului să facă
    • Părintele impune o limită doar pentru că trebuie, pentru că așa știe că e bine pentru copil
    • Regula nu se potrivește stilului de viață al familiei

    Părintele poate să considere că nu este chiar corect să-i ceară copilului să nu facă un anumit lucru pe care el, de fapt, îl face, pe ascuns sau nu.

    De exemplu, dacă eu îmi cumpăr ce doresc de la magazin, chiar dacă nu era trecut pe lista de cumpărături, nu mi se pare corect să oblig copilul să respecte 100% de fiecare dată lista de cumpărături.

    Sau, știu că nici mie nu mi-ar plăcea să nu văd finalul episodului din serialul meu preferat doar pentru că au trecut fix 45 de minute de când am început să mă uit la film. Astfel, motivul copilului mi se pare rezonabil și sunt de acord să încălcăm limita, să nu respectăm o dată regula.

    Ce se întâmplă în acest caz?

    Copilul, când vede că tu nu ești consecventă, va încerca de fiecare dată să obțină mai mult. Și e firesc să facă asta, deoarece copilul este orientat spre joacă, spre plăcerea și bucuria de moment, fără a avea o viziune a lucrurilor pe termen lung.

    În plus, faptul că vrea mai mult nu este deloc rău, ci, dimpotrivă, este un lucru bun. În viitor, ne vom bucura că nu l-am descurajat să vrea mai mult, să tindă spre mai mult, să provoace limitele propriilor realizări.

    Atunci când încerci să impui o limită sau o regulă cu care nu ești în totalitate de acord în sinea ta, nu vei fi un părinte autentic.

    În consecință, nici tu nu te vei simți bine, și nici copilul, care va simți emoțiile tale și nu va respecta regula.

    Ce e de făcut?

    Astfel, dacă ai în relația cu copilul tău reguli și limite cu care nu ești 100% de acord și în privința cărora ai anumite rețineri, poți renunța chiar acum la ele, fără să simți niciun pic de vinovăție că afectezi viitorul copilului pe termen lung.

    Continuă să citești articolul pentru a învăța să stabilești reguli și limite sănătoase, în care să crezi și pe care să le poți aplica de fiecare dată.

     

    Excepții de la reguli

    Aceste lucruri nu înseamnă, însă, că trebuie să fim niște părinți extrem de stricți, rigizi, care nu permit niciodată niciun fel de excepție. Dimpotrivă, o persoană adecvată și adaptabilă este o persoană flexibilă. Ce trebuie să știm este că excepțiile există atunci când există reguli. Nu putem vorbi despre excepții în lipsa regulilor.

    Așadar, atunci când considerăm că este cazul să acceptăm o excepție, e important să-i spunem copilului că este o excepție care are loc cu o ocazie specială și că regula stabilită anterior rămâne valabilă în restul timpului.

    Soluția: Cum stabilești limite care să fie aplicate cu consecvență

    După cum am văzut mai sus, pentru a reuși să fii consecventă în aplicarea limitelor și a regulilor, este nevoie ca limitele, regulile să ți se potrivească ție, familiei tale, stilului vostru de viață. E esențial să ai încredere în ele și să crezi că îi fac bine copilului tău, fără nicio reținere în această privință și fără să ai discuții în sinea ta despre utilitatea regulii sau despre faptul că nu este o regulă corectă pentru copilul tău.

    Iar acum, te poți gândi la situațiile tensionate dintre tine și copilul tău și la cum ar putea fi formulată acea regulă sau limită cu care să fii de acord fără nicio reținere.

     

    Reluăm exemplele de mai sus:

     

    1. La magazin

    Poți stabili împreună cu copilul ca, atunci când mergeți la magazin, să cumpărați produsele de pe lista de cumpărături plus un lucru (sau 2-3, cât consideri că este în regulă) pentru copil. Sau ce este pe listă plus un suc/ o înghețată/ o bomboană pentru copil – rămâne la latitudinea voastră, atâta timp cât este în regula pentru tine.

     

    2. Ecranele

    De exemplu, în cazul desenelor animate, puteți stabili limita nu în minute sau ore, ci în episoade ale desenului animat sau în orice alt mod care este în regulă pentru tine și copil.

     

     

    Cum introduci noua limita sau regulă pe care copilul să o respecte

     

    Pentru ca o limită sau o regulă să funcționeze, este nevoie ca și tu, și copilul să fiți de acord cu ea. Nu este suficient ca tu să te gândești la o regulă cu care ești de acord, ci este important ca și copilul să fie de acord cu ea. Odată ce copilul a fost de acord cu regula/limita, își va asuma acest lucru și va fi cu mult mai ușor să o aplici.

    Astfel, înainte de a „bate în cuie” noua limită, discută cu copilul, ascultă ce are de spus, apoi stabiliți împreună formularea noii limite.

     

    Cum aplici noua limită sau regulă

     

    După ce ați stabilit noua limită/regulă, urmează aplicarea. Chiar dacă cel mic a fost de acord, în timpul discuției, cu noua limită, este posibil să mai încerce să o încalce, fie din obișnuință, fie find supus tentațiilor.

    În acest moment, e foarte important să te menții fermă pe poziție și să nu cedezi. Poți face acest lucru cu empatie, spunându-i copilului că îl înțelegi că își dorește acel lucru sau acea acțiune. Apoi, reamintește-i ce ați stabilit împreună. De asemenea, spune-i că nu te vei răzgândi în această privință. În acest context, nu evita cuvântul „nu”, ci folosește-l cu hotărâre. 

    În mod normal, când copilul vede că părintele este ferm și hotărât și nu cedează de 1-2-3 ori, își asumă limita/regula și nu mai investește atâta efort pentru a obține mai mult de fiecare dată.

     

    Te invit să vizionezi și explicația prezentată în acest video de pe YouTube:

    (Dacă rezonezi cu abordarea noastră, te invit să te abonezi la canalul nostru de YouTube pentru a afla mai multe informații și tehnici utile care să te ajute în comunicarea cu copilul):

     

     

    Sursa foto: Gustavo Fring, Pexels

     

     

     

    Abonează-te GRATUIT

    la newsletterul nostru și primești articole exclusive, soluții la provocările părinților, invitații la evenimente gratuite și reduceri la cursurile noastre

     
     
     
     

    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

    Săptămâna Mondială a Alăptării: România, printre cele mai mici rate de alăptare din Europa

    0
    Sursa foto: Royal Hospital
    Dr. George Diaconu, Royal Hospital

    România are una dintre cele mai mici rate de alăptare exclusivă din Europa și cifrele continuă să scadă.

    Acest subiect important pentru mame și bebeluși este adus în atenția publică în fiecare an, în prima săptămână a lunii august, când este marcată Săptămâna Mondială a Alăptării.

    Despre nenumăratele beneficii ale alăptării pentru copii se discută destul de des. În același timp, medicii subliniază și avantajele pentru mamă. Studiile efectuate în ultimele decenii au demonstrat că lactația și alăptarea reduc riscul de cancer la sân, cancer ovarian, diabet de tip 2 și afecțiuni vasculare.

    „Studiile susțin ipoteza că alăptarea are rol de protecție pentru mamă. Astfel, alăptarea până la cel puțin 12 luni a fost asociată cu un risc redus de carcinom mamar și ovarian cu 26% și, respectiv, 37%. Totodată, hrănitul la sân al copilului a fost asociat cu un risc de diabet zaharat de tip 2 de 32% mai scăzut, cu o durată mai lungă de amenoree. De partea cealaltă, durata mai scurtă a alăptării a fost asociată cu un risc mai mare de depresie postpartum”, a explicat Dr. George Diaconu, medic specialist obstetrică-ginecologie în cadrul Royal Hospital, într-un comunicat de presă.

    Creșterea ratei de alăptare au putea reduce rata cancerului la sân

    Mai mult, conform estimărilor făcute de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), o creștere a ratei de alăptare ar putea evita anual 20.000 de decese provocate de cancerul de sân.

    De altfel, în România, cancerul de sân reprezintă principala cauză de mortalitate la femei, această afecțiune reprezentând 16% din totalul deceselor cauzate de cancer.

    Cu toate acestea, potrivit celor mai recente statistici ale Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), în România, rata alăptării exclusive este de 12,6%, printre cele mai mici din Europa. Mai mult, datele indică o scădere a ratei alăptării exclusive în ultimii ani.

    În același timp, în Europa, rata medie a alăptării exclusive este de 25%, iar la nivel mondial crește până la 41%.

    Cea mai mare rată a alăptării din România, în regiunea Moldova – Dobrogea

    Conform aceleiași surse, variațiile sunt importante în diferite zone ale țării. Astfel, cea mai mare prevalență a alăptării exclusive (16,1%), se întâlnește în macroregiunea 2 Moldova – Dobrogea. La polul opus, în jurul a 10%, se întâlnesc în macroregiunile 3 și 4 Muntenia – București, și Banat – Oltenia.

    Totodată, analiza arată că prevalența alăptării exclusive în mediul urban este aproape de două ori mai mare decât în mediul rural: 15,4 față de 9,8%.

    „Din practica medicală, putem identifica unii factori drept responsabili pentru rata scăzută de alăptare, cum ar fi lipsa de informare asupra beneficiilor laptelui matern asupra copilului, dar și asupra mamei și numărul insuficient de consilieri zonali în alăptare. De cele mai multe ori, pacientele se tem de „furia laptelui”, care reprezintă o frecventă complicație asupra sânului matern în primele săptămâni din cauza înfundării canalelor de lactație sau a lipsei de golire suficientă a sânului post alăptare a copilului. Un consilier în alăptare cât mai aproape de domiciliul pacientei o poate ajuta și sprijini în această problemă crescând astfel rata de alăptare și sprijinind tânără mamă în procesul de îngrijire a sânului și prevenirea complicațiilor”, consideră Dr. George Diaconu.

    Un alt motiv de reticență a fost observat în rândul femeilor care au implanturi mamare și se tem că sânii se pot lăsa din cauza alăptării.

    „Este adevărat că acest fenomen poate apărea, mai ales în cazul în care alăptarea durează mai mult de doi ani. În același timp, însă, nu putem să nu remarcăm faptul că, de cele mai multe ori, sânul se lasă după sarcină chiar și în lipsa hrănirii la sân a bebelușului. Acest lucru este cauzat de modificările hormonale din sarcină sau de fluctuațiile de greutate, alăptarea este doar unul dintre posibilii factori, care, însă, aduce cu el beneficii majore!”, a încheiat medicul specialist obstetrică-ginecologie.

    Sursa foto: Royal Hospital

    Copilul NU este un adult în miniatură. Când sunt pregătiți copiii să ofere necondiționat

    0
    Sursa foto: Pixabay
    Copilul nu este un adult în miniatură și are nevoie de suportul mamei pentru a învăța să se comporte așa cum își dorește ea.

    Pentru ca un copil să fie altruist, să învețe să ofere necondiționat, are nevoie mai întâi să i se ofere, să fie cel care primește necondiționat.

    Astfel, pe de o parte, beneficiază de toate condițiile pentru a se dezvolta echilibrat în primii ani de viață. Pe de altă parte, vede modelul de a oferi necondiționat.

    Doar că nu toți părinții sunt capabili să ofere necondiționat. 

    Nu toți părinții înțeleg faptul că, în primii ani de viață, copilul își formează baza de siguranță, care își are rădăcina în convingerea că mama (sau persoana de atașament) îi este alături orice s-ar întâmpla, că îl protejează, îi înțelege nevoile și i le satisface fără a-i cere nimic în schimb. Teama că cel mic va deveni egoist și egocentric primează la multe mame.

    Nu toți părinții înțeleg faptul că, atunci când copilașul nu se simte în siguranță, el simte frică și își formează tiparele emoționale și de comportament pe baza fricilor: de singurătate, de abandon, de respingere, de trădare, de umilire, de nedreptate, de intimitate, de pericole etc.

    Nu toți părinții au foarte clar în minte faptul că un copil nu este un adult în miniatură. 

    Și că un copil nu are aceleași drepturi și obligații ca un adult.

    Să ne uităm puțin la ce se întâmplă în natură. Pentru ca o plantă să ajungă să ofere fructele și semințele sale pământului, are nevoie mai întâi să fie susținută cu apă, lumină și nutrienți să încolțească, să crească, să înflorească și să-și dezvolte fructele. 

    Ce s-ar întâmpla dacă, după primele frunzulițe răsărite din pământ, pământul i-ar spune plantei: “Gata, acum ai răsărit, ești mare, eu îți dau apă și nutrienți, iar tu trebuie să-mi dai fructe, pentru că nu poți să stai așa doar să te folosești de mine și să nu-mi dai nimic în schimb. Dacă nu-mi dai fructe acum, nu-ți mai dau apă și nutrienți”?

    Însă, mama pământ nu face așa. Mama pământ are încredere totală în fiecare plantă, în fiecare copac, în tot ce se formează în ea și iese din ea.  

    Spre deosebire de multe mame oameni, care nu au încredere că puii lor sunt în esență ființe bune și bine intenționate.

    Și care nu au încredere în copiii lor că, după ce își construiesc în primii ani de viață baza de siguranță primind necondiționat de la ele grijă, afecțiune, iubire, acceptare, atenție, conectare, vor fi capabili și ei, la rândul lor, să ofere necondiționat copiilor lor, când vor apărea, lumii, și părinților, când vor avea nevoie.

    Neavând încredere, vor să se asigure că vor primi ceva în schimbul grijii și afecțiunii pe care le oferă. Asfel, le cer copiilor să ofere în schimb: ajutor, iubire, afecțiune, ascultare, altruism, liniște, rezultate etc.

    Nu pot oferi necondiționat copiilor lor mamele educate și ele în condiționare

    Nu pot oferi necondiționat copiilor lor mamele educate de părinți care le-au cerut să ofere înainte de a le oferi tot de ce aveau nevoie pentru a se dezvolta echilibrat. Neavând timpul necesar pentru a-și parcurge procesul firesc de dezvoltare emoțională și dorind să fie acceptate de părinții lor, ele au învățat să ofere fără să primească. Au învățat să ofere înainte să aibă ce oferi. Au învățat să se sacrifice pentru cei care au nevoie de ele.

    Și, pentru că asta este normalitatea lor, acestea sunt tiparele pe care le dau mai departe: le cer copiilor lor să ofere înainte ca ei să primească tot de ce au nevoie și înainte să aibă pregătirea emoțională necesară pentru a oferi din propria dorință, asumat, din preaplinul lor.

    Atunci când mama îi cere copilului să ofere, copilul va oferi, chiar și din simplul motiv că vrea să fie iubit și acceptat de mama.

    Întrebarea este cum va oferi?

    Va oferi din obligație, din minus, reprimându-și propriile nevoi nesatisfăcute și așteptând, apoi, ceva la schimb?

    Sau va oferi din preaplinul său, deoarece nevoile sale sunt satisfăcute, se simte în siguranță și protejat și știe că oricând poate avea acces la noi resurse, asumat, necondiționat, fără să aștepte nimic în schimb?

    Alegerea ne aparține.

    Sursa foto: Pixabay

    Părinții vor copii buni. Însă, ce consecințe au acțiunile lor de astăzi?

    2
    Sursa foto: Pixabay
    În ciuda faptului că părinții își doresc să educe copii buni, prin acțiunile pe care le fac unii dintre ei obțin contrariul

    Ca părinți, ne dorim să creștem copii sănătoși, echilibrați emoțional, respectuoși, încrezători, curajoși, altruiști, inteligenți și capabili să-și construiască relații frumoase, o carieră de succes și, în general, o viață împlinită.

    Este firesc. Însă, ce nu avem de unde să știm astăzi este ce efecte va avea pe termen lung educația pe care le-o oferim astăzi copiilor noștri. Ce va crește de-adevăratelea din semințele pe care le plantăm astăzi, aici și acum, în copiii noștri.

    Totuși, un părinte conștient în mare parte din timp, deschis să afle noi abordări și care are disponibilitatea și smerenia de a-și evalua propriile acțiuni și propriile convingeri poate să-și dea seama cam ce se va întâmpla în viitor în urma cuvintelor pe care i le spune copilului său și în urma metodelor de educație folosite.

    Un lucru pe care am privilegiul să-l observ în procesele de coaching unu la unu cu clienții este traseul pe care merge persoana cu educația pe care a primit-o. Am ocazia să văd foarte clar ce semințe au plantat părinții în copil și ce a ieșit din acele semințe, adică ce beneficii sau blocaje i-au adus educația primită adultului de astăzi.

     

    Părinții vor copii buni. Însă, ce consecințe au acțiunile lor de astăzi?

     

    Ce am observat este că, de multe ori, efectele pe termen lung ale semințelor pe care părinții le plantează în copiii lor vin în contradicție cu însăși intenția părinților. Acest lucru se întâmplă parțial din atașamentul de propriile convingeri, parțial din indisponibilitatea de a admite că există abordări mai bune și că poate ar fi cazul ca propria abordare în educație să fie schimbată, parțial dintr-o inconștiență sau poate chiar dintr-o nepăsare de viitor, atâta timp cât problema din prezent se rezolvă.

    Atenție, intenția acestui articol nu este să simți vinovăție sau să te acuzi că ai făcut sau chiar faci ceea ce descriu mai jos, dacă acest lucru se întâmplă.

    Am toată încrederea că faci tot ce poți tu mai bine pentru a oferi copilului tău/copiilor tăi cea mai bună educație posibilă, în aceste condiții. Dacă se întâmplă să te regăsești printre rândurile de mai jos, conștientizările pe care le vei avea citind implicațiile ascunse ale acțiunilor sunt suficiente pe moment. Și lucrurile se vor îmbunătăți în timp, dacă îți dorești.

     

    Astfel, mulți părinți:

     

    … vor copii responsabili, însă nu le oferă ocazia să-și asume cu adevărat responsabilitatea pentru propriile fapte și pentru viața lor, atât cât le permite vârsta.

    Responsabilitatea nu se educă obligând copilul să arunce gunoiul sau să-și spele farfuria după mâncare. În cel mai bun caz, va învăța să facă aceste treburi casnice, iar în cel mai rău caz, le va urî și abia va aștepta să scape de ele când pleacă de acasă.

    Copilul învață să fie responsabil pe măsură ce ia singur decizii care îl privesc, potrivite competențelor sale, și pe măsură ce se confruntă cu consecințele din viața reală a acestor decizii.

    Spre exemplu, să ia nota 1 în catalog după ce nu și-a făcut tema pentru acasă este o consecință reală care îl va ajuta să devină responsabil. Spre deosebire de a-i interzice să se uite la desene pentru că nu și-a făcut tema până la ora 9 seara – care nu este o consecință reală, ci o pedeapsă a părintelui care îl scutește de responsabilitate pe copil, deoarece părintele este cel care își asumă să țină lucrurile sub control.

     

    … vor copii curajoși, creativi, care încearcă lucruri noi și acționează construindu-și o familie fericită și o carieră de succes, deși prima cerință de la cei mici este să fie cuminți.

    Copilul nu poate să fie cuminte până începe școala sau până devine și mai mare, iar apoi, brusc, peste noapte, la adolescență, să se transforme într-un tânăr curajos, creativ și cu inițiativă. Curajul, inițiativa și dorința de a acționa se formează pe parcursul timpului.

    Doar acei copii care au fost susținuți și încurajați să acționeze, să exploreze, să-și manifeste curiozitatea și creativitatea vor avea curajul și inițiativa de a acționa cu ușurință și de crea lucruri noi.

    Ceilalți vor avea nevoie de terapie și lucru cu sine pentru a-și schimba setările și credințele dobândite în copilărie.

     

    … vor copii altruiști, empatici, buni cu ceilalți, care să împartă în familie, la locul de joacă și în colectivitate. Asta fără să se asigure că le oferă copiilor iubire, atenție, acceptare, grijă și că le împart cu ei necondiționat, ci doar obligându-i să împartă cu alții, să manifeste dărnicie și bunătate.

    Din teama că ar putea deveni un egoist, mulți părinți sar etape și forțează copilul să împartă fără ca el să fie pregătit, deoarece încă nu a primit ce are nevoie.

    Copilul devine altruist nu atunci când i se cere să împartă cu alții, ci pe măsură ce primește el însuși necondiționat ceea de ce are nevoie. Dar acesta este un subiect separat important pe care îl voi aborda separat în viitorul apropiat.

     

    … vor copii cu încredere în sine, însă îi critică, îi pedepsesc, îi umilesc, îi ceartă.

    Sursa încrederii în sine este iubirea de sine. Copilul învață să se iubească pe sine fără condiționări doar atunci când părinții îl iubesc necondiționat. Când este criticat, pedepsit, umilit, certat, condiționat, copilul nu reușește să se iubească pe sine și nici să-și formeze încrederea în sine sau o imagine de sine bună.

    Provocarea copilului pe ideea că „îl critic și îl cert ca să-l motivez să facă mai bine” nu funcționează la copiii preșcolari și nici la cei din clasele primare. Din această provocare copilul deduce că părintele îl condiționează și că îi observă doar nereușitele. De aici, trage concluzia că nu este așa cum ar trebui să fie, că e inadecvat sau chiar defect.

    Ce șansă are acest copil să aibă încredere în sine până când începe să lucreze conștient cu sine?..

     

    … vor copii care să ocupe o poziție bună în clasă, la serviciu, în societate, după ce, în familie, aceiași copii sunt tratați cu superioritate, cu desconsiderare, ca și cum nu sunt încă persoane și nu au dreptul la cuvânt, la părere, la dorințe.

    Un copil tratat astfel ajunge să se desconsidere pe sine, crezând că nu merită nici să se bucure de un loc de muncă bun, nici să primească un salariu mare, nici să ia premii sau să avanseze profesional, nici să aibă o relație frumoasă cu un partener minunat etc.

    Dacă ne dorim copilul să ocupe o poziție bună în societate, e nevoie, în primul rând, să-l tratăm cu respect și să-i transmitem credința că merită să se bucure de ce e mai bun pe lume.

     

    … vor copii care să nu fie nici agresori, și nici victime, ci Oameni Adevărați la maturitate. Însă, îi tratează de pe o poziție de forță, umilindu-i, fără să le permită să riposteze, să comenteze sau să se apere în vreun fel.

    Aceasta e calea sigură pentru a educa fie o victimă (dacă cel mic învață să se supună neputincios, fără să crâcnească), fie un agresor (dacă are un caracter mai puternic și simte nevoia să-și manifeste puterea în raport cu cei mai slabi și mai vulnerabili decât el).

    Pentru a ieși din modul toxic de raportare la cei din jur, e necesară fie o educație conștientă din start, fie vindecarea rănilor emoționale și dobândirea conștiinței de sine, atunci când copilul, devenit adult, devine conștient că are nevoie de o schimbare.

     

    … vor copii care pun limite ferme altora și nu se lasă călcați în picioare, însă ei înșiși le încalcă limitele și nu le respectă alegerile, intimitatea, emoțiile, dorințele.

    Problema lipsei limitelor este generalizată la adulții din generația noastră. Și provine din faptul că părinții noștri nu ne-au respectat spațiul, alegerile, intimitatea, emoțiile.

    Un copil nu poate să facă ceva forțat de tine, chiar dacă nu este de acord, și, în același timp, să impună limite atunci când îl forțează alții, la școală sau în cercul de prieteni. Este același om care s-a obișnuit să-i fie încălcate limitele.

     

    … vor copii care să se maturizeze frumos, după ce le cer să renunțe la joaca și la copilăria lor pentru a prelua responsabilități de adult, inclusiv responsabilitatea de a avea grijă de mama, de tata, de frățiorul sau surioara mai mică.

    Aceasta este o altă problemă generalizată în generația noastră, crescută de părinți privați de iubire și de atenția părinților lor. Blocați în imaturitate emoțională, mulți dintre părinții noștri ne-au pus în rolul de părinți ai lor – să avem grijă de ei, să-i ascultăm, să le oferim iubire și înțelegere. Toate acestea înainte ca noi să învățăm să avem grijă de noi.

    Realitatea este că singura grijă a copilului este să se joace, să-și trăiască din plin copilăria. E treaba noastră, a adulților, să ne asumăm responsabilitatea pentru consecințele deciziilor noastre. Asta nu înseamnă să nu solicităm ajutorul copiilor. Ci, atunci când facem asta, să o facem cu iubire și respect, fără a considera copilul obligat să ne rezolve problemele renunțând la copilăria lui.

     

    … vor copii care să devină autonomi emoțional și independenți financiar, cu toate că, pe parcursul copilăriei, le cultivă dependența.

    Cunosc, și probabil că și tu cunoști, adulți care nu se pot desprinde de părinți. Fie că locuiesc împreună sau nu, părinții au nevoie să controleze viața copilului, iar acesta, deși e adult deja, nu se simte capabil să ia decizii cu care părinții nu ar fi de acord.

    În relația părinte-copil, este firesc ca părintele să se desprindă de copil și să-l elibereze, pe măsură ce acesta învață să fie autonom și să aibă grijă de el. Doar că unii părinți, – de regulă cei care nu sunt autonomi emoțional și nu se pot descurca singuri, – fac tot posibilul la nivel inconștient pentru a-și menține copiii în dependență.

     

    … vor copii echilibrați emoțional, maturi, care își autoreglează emoțiile, deși nici ei, părinții, nu au această abilitate, poate chiar având blocaje și răni emoționale din propria copilărie încă nevindecate și nedepășite. Din această intoleranță la propriile dificultăți emoționale, nu le permit nici celor mici să plângă, să manifeste furie, tristețe sau alte emoții dificile.

    Copilul nu poate face ceea ce nici tu, părintele lui, nu poți face. Așa că e inutil să ne propunem să învățăm copilul să-și gestioneze emoțiile fără să parcurgem noi mai întâi acest proces. Și e inutil să-i cerem copilului să-și calmeze nervii în condițiile în care și noi mai facem din când în când câte o criză de furie sau țipăm la el sau la altcineva.

     

    … vor copii sinceri, însă ce fac este să-și mintă copiii, atunci când au nevoie. Sau îi ceartă ori îi pedepsesc atunci când ei recunosc o faptă neplăcută pe care au făcut-o.

    În ciuda faptului că sinceritatea și adevărul sunt valori importante în societatea noastră, majoritatea oamenilor mint. Mint pe alții și se mint pe sine.

    Atunci când află că a fost mințit de părinte, copilul se simte trădat. Atunci, își pierde încrederea în părinte și, în general, în lume.

     

    … vor copii autentici, care prețuiesc valorile adevărate, însă pun un accent mai mare pe comportament, pe aparențe, pe „ce o să zică lumea” și „să nu ne facem de râs”.

    Ce e cel mai mai important în viața asta? La o discuție relaxată, cel mai probabil, răspunsurile la această întrebare se vor duce în zona spirituală, care ar prevala în fața lucrurilor și realizărilor materiale și chiar și în fața aparențelor.

    Asta până în momentul în care copilul nu spune „Bună ziua” vecinei sau face o criză de plâns în public. Atunci, se activează teama de judecata celorlalți și nevoia puternică de a menține aparențele. Și, dacă acasă reușesc să discute calm cu copilul, în public, presiunea socială îi face pe mulți părinți să fie mai duri și mai autoritari, obținând câteva priviri aprobatoare ale unor necunoscuți, însă plătind cu o pierdere în educația copilului pe termen lung.

    ***

    Reiau ce am spus mai sus: nu este cazul să te simți vinovată dacă descoperi că ai făcut sau mai faci ceea ce fac părinții despre care am vorbit mai sus. Scopul acestui articol este conștientizarea.

    Și, dacă totuși simți că s-a activat vinovăția, Vestea bună este că totul se poate schimba. Poate că asta îmi aduce mie liniștea pe care doresc să ți-o transmit și ție: Oricât de dificile ar arăta lucrurile acum, ele se pot schimba, dacă dorești.

    Sunt curioasă ce conștientizări ți-au adus cele scrise mai sus?

    Ce din ceea ce faci astăzi ar putea avea consecințe negative pe termen lung la care nu te-ai gândit până acum?

    Te invit să răspunzi într-un comentariu la acest articol.

     

    Sursa foto: Pixabay

     

    PARENTING ÎN VACANȚĂ: Respectarea limitelor și a regulilor în vacanță

    0
    Sursa foto: Pexels
    Parenting în vacanță înseamnă să stabilești acele reguli și limite care să funcționeze în această perioadă de relaxare

    Cu toată dorința noastră de relaxare și deconectare, telefonul, tableta și televizorul nu dispar pe durata vacanței. Iar regulile legate de alimentație pot suferi și ele mult atunci când nu suntem acasă și nu gătim ceea ce îi place copilului.

    Așadar, parenting în vacanță înseamnă și să gestionezi adecvat situațiile care țin de respectarea regulilor și a limitelor. Asta cu atât mai mult că limitele reprezintă o provocare pentru părinți nu doar în concediu, ci și în restul anului.

     

    Cum este mai bine să procedăm pe perioada vacanței: să menținem aceleași reguli și limite aplicabile acasă, să permitem anumite excepții de la ele sau să renunțăm de tot la reguli și limite, astfel încât copilul să simtă că este în vacanță?

     

    Iată ce ne spun mamele din comunitatea noastră:

    Maria: „Pentru mine cel mai important în vacanță este să ne simțim bine toți. Am de gând să respect aceleași reguli de bază, ca și acasă, în rest distracție în limita bunului simț.”

    Ramona: „Noi am fost deja la mare, în concediu, deja visez la tura 2. În vacanță am păstrat aceleași reguli ca și acasă, am încercat să nu le dau peste cap pe fete și nici pe noi.”

     

    Te invit să vizionezi cel de-al șaselea și ultimul video din seria „Parenting în vacanță”, din care vei descoperi o modalitate potrivită de a aborda regulile și limitele în perioada concediului cu copiii:

     

     

    Știm că extremele nu sunt bune în nicio direcție. De aceea, pentru că și tu, ca părinte, ca mamă, ai nevoie de odihnă și relaxare, nu să stai stresată și să îți consumi energia veghind în ce măsură se respectă limitele și dacă totul decurge conform planului, îți poți da voie să fii mai relaxată pe perioada vacanței și în ceea ce privește regulile.

    E important să menționăm că, atunci când sunt decise împreună cu copilul, regulile nu mai sunt chiar atât de greu de respectat.

    Dar, oare relaxarea regulilor în vacanță nu va afecta respectarea lor după încheierea vacanței? Este o întrebare justificată. Pentru a te asigura că nu se întâmplă acest lucru, discută cu copilul și stabiliți noi reguli mai relaxate aplicabile doar pe perioada vacanței petrecute departe de casă.

    După ce clarifici aceste detalii, te vei putea bucura de mai mult timp pentru tine și de mai multă relaxare!

     

    Nu rata și celelalte articole publicate din seria „Parenting în vacanță”:

     

    Sursa foto: Kindel Media, Pexels 

     

    PARENTING ÎN VACANȚĂ: Cum să-ți reumpli bateriile în vacanța cu copiii

    0
    Sursa foto: Pexels
    Parenting în vacanță înseamnă să te asiguri că îți reumpli bateriile cu energie

    Știi fraza aceea care spulberă speranțele părinților de a se relaxa în vacanțele cu copiii: Părinții nu se odihnesc în vacanță, ci doar au grijă de copii într-o altă localitate?

    Trebuie să recunoaștem că în ea există o doză de adevăr, cel puțin când copiii sunt mici. În general, părinții fac tot posibilul pentru ca micuții lor să se simtă cât mai bine pe perioada vacanței și să fie sănătoși și protejați.

    Totuși, să nu uităm că nu doar copiii au nevoie să se simtă bine și să se distreze în vacanță, ci și noi, părinții. De fapt, mai ales noi, părinții, și în mod special noi, mamele.

    Este foarte important ca tu, ca mama, să te relaxezi și să-ți încarci bateriile în perioada concediului, deoarece starea ta de spirit și nivelul de energie pe care îl ai îi influențează în mod direct și pe copii, și pe partener.

    Despre cum să ne relaxăm și noi în vacanță pentru a ne readuce starea de bine vorbim în cel de-al cincilea material din seria „Parenting în vacanță”.

    Iată experiențele personale pe acest subiect pe care ni le-au împărtășit câteva mame din comunitatea noastră:

    De exemplu, Mihaela nu a reușit să se relaxeze deloc în vacanță, din cauză că a stat mereu în alertă: „Parenting în vacanță este pentru mine ca și parentingul în afara vacanței. De ce spun asta? Pentru că tot în alertă am stat ca să îi fie bine copilului cu joaca (avea o altă fetiță parteneră de joacă mai mare ca vârstă), să nu sufere când i se lua sau smulgea jucăria din mână, să stau cu gura pe ea, nu fă aia, nu alerga prea tare, nu îți da cu nisip în ochi etc. (daaaa, știu, sunt o mamă superprotectoare, dar încă nu reușesc să mă schimb, lucrez la asta). Cam asta am făcut eu în vacanță, dădăceală.”

    Pentru Cristina, „parentingul în vacanță înseamnă mai multe griji, dar și un pas înainte în dezvoltarea copilului. Pentru că băiețelul meu este nervos și îi sar nervii din te miri ce, fac tot posibilul ca el să se simtă în largul său, să evit orice disconfort emoțional. Știu că nu trebuie pregătit drumul pentru copil, ci invers… 😢 dar îmi este extrem de greu să îl văd că plânge sau că își dă palme, se zgârie pe față etc.”

    În schimb, Angi alege ca, în vacanță, să se ocupe mai mult de ea și de nevoile ei de relaxare, ținând cont totodată și de nevoile fiului său: „Am observat, în ultimii ani, că tot ce îmi doresc în vacanță e să mă odihnesc, să mănânc gourmet, să citesc și să stau pe plajă sub umbrelă. Vreau să fac ce vreau, când vreau și cum vreau, fără să fie nevoie să mai țin cont de părerea altora. În afară de a puștiului meu. Parenting de vacanță, din punctul meu de vedere, înseamnă arta de a determina cu precizie măsura în care punctului de vedere al celui mic i se permite să interfereze cu ceea ce îmi doresc eu să fac. Sună mai egoist decât este în realitate 🙂 E măiestria cu care alegi ce, cum, când, unde și cu cine faci ceva în vacanță, astfel încât și eu, și cel mic să fim mulțumiți. Asta e ușor de zis, dar o reală provocare când vine vorba de pus în practică.”

    Cu alte cuvinte, după cum bine punctează Liza: „Parenting în vacanță înseamnă modalitățile prin care îl determin pe copil să coopereze astfel încât cu toții să ne putem bucura de momentele de vacanță”.

    Acestea fiind spuse, te invit să vizionezi cel de-al cincilea VIDEO din seria „Parenting în vacanță”.

    Vei descoperi cum să faci astfel încât nu doar copilul/copiii, ci întreaga familie, inclusiv tu, ca mamă, să vă relaxați și să vă simțiți bine. Află cum să-ți încarci bateriile și să te bucuri de timpul departe de job și de casă, nu să revii acasă mai obosită decât erai când ai plecat. Una dintre activitățile care mă relaxează pe mine personal este înotul. În video, vei vedea cum înot in piscina hotelului craul și pe spate 🙂

     

     

    Soluția este să alegeți împreună acele activități care îți plac și ție și care îți aduc energie și ție, și copilului, astfel încât să vă bucurați împreună de ele. În mod sigur, din toată paleta de activități care există, veți găsi cel puțin câteva care să vă placă și care să fie relaxante pentru toți.

    Sunt din ce în ce mai multe mame care au înțeles cât este de important să se preocupe de relaxarea lor în vacanță, astfel încât să-și încarce bateriile. Nu este o atitudine egoistă, dimpotrivă, având mai multa energie, vei avea mai mult calm și răbdare și vei gestiona mai ușor provocările cu copilul.

    Permite-i copilului să-și trăiască propriile experiențe

    Toate acestea sună bine, însă ce faci dacă nici măcar nu te poți gândi la propria ta relaxare și distracție până când nu îl știi pe cel mic calm, fericit și în siguranță?

    Ce faci dacă fiecare lacrimă sau țipăt al lui te neliniștește și dacă simți nevoia să-l protejezi și să-l scoți din conflictele în care intră sau din situațiile neplăcute în care ajunge?

    Realitatea este că cel mic îți oglindește emoțiile. Starea ta emoțională de încordare și de teamă îl poate face și pe copil să fie încordat, temător și să reacționeze exagerat atunci când se întâmplă ceva neplăcut pentru el.

    În plus, e posibil ca cel mic să simtă că, în situații conflictuale sau când face vreo boroboață, beneficiază de cea mai mare atenție din partea ta. Și pentru că își dorește să se bucure cât mai mult de atenția ta maximă, poate genera, inconștient, situații negative.

    Indiferent de context, nu îl ajuți rezolvând situațiile dificile în locul lui. Momentele neplăcute apar din când în când și e important ca fiecare persoană să învețe să le gestioneze. Astfel, copilul învață cum să gestioneze conflictele și cum să găsească soluții reale la probleme reale.

    Ce poți face este să-ți ajuți copilul să gestioneze situațiile dificile pentru el fie prin discuții, fie prin jocuri, fie prin povești sau orice altă modalitate.

    Așadar, făcând împreună cu copilul și cu partenerul activități pe placul tuturor, vă veți putea bucura de vacanță și veți reveni acasă plini de energie!

     

    Nu rata și celelalte articole din seria „Parenting în vacanță”:

     

    Sursa foto: Andrea Piacquadio, Pexels

    PARENTING ÎN VACANȚĂ: Cum creăm amintiri frumoase

    0
    Sursa foto: Pixabay
    Parenting în vacanță presupune și organizarea activităților astfel încât copiii să rămână cu amintiri frumoase

    Faptul că mergi cu copilul în vacanță nu înseamnă, în mod obligatoriu, că el se va simți bine și că va rămâne cu amintiri frumoase din respectiva perioadă.

    Dacă îți dorești ca cel mic/cei mici să rămână cu amintiri plăcute în urma concediului pe care îl petreceți împreună, nu lăsa lucrurile la voia întâmplării. Cu un pic de organizare și preocupare, poți crește cu mult șansele ca și copilul, dar și voi, adulții (despre asta în articolul următor) să vă simțiți bine, să vă relaxați și să vă distrați în vacanța cu familia.

    Așadar, parenting în vacanță înseamnă să creăm contextul potrivit, în funcție de vârsta copilului, de programul lui, de ceea ce îl interesează și îl pasionează, pentru ca el să păstreze amintiri frumoase din vacanță.

    Iată ce ne-a împărtășit referitor la acest subiect, Oana, o mamă din comunitatea noastră:

    „Ne planificăm vacanțele și locurile de vizitat astfel încât să-i oferim și copilului libertatea de care are nevoie și, în același timp, să vizităm locuri noi și interesante pentru toți. Mergem într-un citybreak? Foarte bine, dar punem pe hartă locuri ușor accesibile și de interes și pentru copil – grădini botanice, zoologice, delfinarii, parcuri de distracție, muzee interactive.

    Sunt multe de vizitat și nu avem timp? Nu-i nimic, lăsăm o parte și pentru data viitoare, preferăm să nu alergăm de colo colo ca să bifăm tot ce ne-a fost recomandat de vizitat. Iar pentru vizitat, foarte bun a fost sistemul de purtat, sau căruțul sport (acum am înțeles de ce merg în Occident copiii la 4 ani în căruț).

    Ne place să stăm la hotel sau pensiune, să luăm micul dejun la ei, să mâncăm la restaurante sau să degustăm ceva prin piețele localnicilor. Ne place și cu cortul, maxim 1-2 nopți, dar nu ne ferim nici de all inclusive, când mergem la mare și vrem să stăm relaxați. Îmi plac plajele sălbatice, dar nu e timpul lor acum, cu un copil mic simțim nevoia de confort, și nu de agitație.

    În vacanță vrem să ne simțim bine, suntem entuziasmați că plecăm și ne bucurăm de momentele petrecute împreună, într-un loc nou.”

     

    Iată ce spune și Ana, o altă mamă din comunitatea noastră:

    „Într-adevăr, când pleci în vacanță e o provocare pentru părinți în ceea ce privește viitoarele activități cu copiii:). Să-i faci să se distreze, să uite un pic de rutina de acasă (grădi, casă etc.) și să-i faci să fie fericiți și în perioada asta (vrei tot timpul, dar acum ești și în deplasare😅).

    Noi, de exemplu, eu și soțul meu, suntem la mare cu cei 2 copii (fetița are 7 luni, iar băiețelul 3 ani). Dimineața mergem pe plajă și acum, cel puțin la noi, e o perioadă când băiatul nostru e foarte atent la tot ce facem, cum facem, iar tatăl lui îi arată toate jocurile posibile pe plajă. Încercăm ceva inedit sau cum ne jucam noi când eram mici (groapa în nisip, aruncăm pietricele, scoici, facem forme cu nisip și îl lăsăm și pe el să le facă, aruncăm colacul în apă cât mai interesant, ne aruncăm, pe cea mică o lăsăm cu mâinile și picioarele să cunoască marea etc.).

    O implicăm mult și pe fetița noastră, a început să stea în funduleț și își urmărește cu interes frățiorul😇 (încearcă și ea ustensilele nisipului, însă ne oprim, că multe vor să meargă la guriță☺).

    Seara vrem să mergem cu trăsura (calul e foarte fain😍), cu trenulețul, la Mangalia în port, unde sunt și mașini pentru cei mici și se pot da. Pe cea mică o plimb prin natură mult (o atrag frunzele și florile), în tot te ce facem le explicăm ce reprezintă tot, ne uităm la lună, soare, la lumini, beculețe etc. Descoperim și noi, ca adulți, lumea prin ochii lor.”

     

    Te invit să vizionezi videoul de mai jos pentru a vedea cum putem contribui la crearea amintirilor frumoase din vacanță pentru copii:

    (Dacă nu ai posibilitatea să urmărești videoul, găsești informațiile prezentate scrise sub video.)

     

     

    În calitate de părinți, este important să știm că, de multe ori, pentru a se simți bine, pentru a se relaxa și a se distra, copiii au nevoie de activități diferite de cele pe care ni le imaginăm noi și de cele care ne distrează pe noi.

    Detalii de care să ții cont dacă ai un bebeluș sau un copil mic

    De pildă, un copil mic, care nu a împlinit încă 2 ani, se va simți bine atunci când mama este alături de el și când sunt respectate rutinele cu care e obișnuit.

    Din păcate, în vacanță, vedem zilnic, în hotel și la restaurante, copilași foarte obosiți și irascibili din cauză că ritmul lor obișnuit a fost dat peste cap. Din această cauză, micuților le este foarte greu să-și păstreze starea de bine și să coopereze.

    În ceea ce-i privește pe bebelușii mai mici de 6-7 luni, ei ar putea percepe plecarea în vacanță drept un eveniment destul de stresant, cu prea mulți stimuli. Dacă mama nu susține bebelușul și nu îl ajută să se adapteze, există riscul chiar să facă febră sau alte probleme de sănătate.

    Astfel, dacă mergi în vacanță cu un bebeluș, ai mare grija să-l pregătești din timp și să-i creezi confortul de care are nevoie. Dacă plecați în străinătate, asigurarea de sănătate este obligatorie în cazul unui bebeluș, pentru a putea apela rapid la un medic local în caz de nevoie în timpul sejurului.

    Dacă ai copii mai mari, îi poți implica în alegerea activităților și vă veți putea bucura împreună de ele.

    Pentru mulți copii, cea mai mare bucurie în vacanță este faptul că petrec mai mult timp cu părinții și se bucură din plin de prezența și atenția lor.

    Cum alegem activitățile care creează amintiri frumoase după vacanță

    Pentru o vacanță din care să rămână amintiri frumoase nu este nevoie să facem foarte multe activități, ci să alegem cu atenție activitățile, astfel încât să devină memorabile. Decât multe activități făcute pe fugă doar pentru a le bifa, e de preferat să alegem mai puține activități, pe care să le facem pe îndelete, conștient. De acest gen de activități copilul își va aminti cu drag.

    După vacanță, acasă, poți consolida amintirile frumoase creând ceva special din pozele și suvenirurile pe care le-ați adunat. Poate fi o ramă foto specială, un album fizic sau un filmuleț digital. Evită să rămâi doar cu un folder cu sute de poze și filmulețe.

    Așadar, în funcție de vârsta copilului, organizați împreună activitățile din vacanță și, după încheierea concediului, creați o amintire specială. Astfel, copilul va păstra amintiri frumoase din cea mai importantă vacanță din an petrecută cu familia!

     

    Nu rata și celelalte articole + video din seria „Parenting în vacanță”:

     

    Sursa foto: Pixabay

     

    PARENTING ÎN VACANȚĂ: Deconectarea de tehnologie și conectarea cu copilul

    0
    Sursa foto: Pexels
    Parenting în vacanță înseamnă și deconectarea de ecrane și internet pentru a ne conecta la copil și a-i oferi timp și atenție

    Dacă și înainte de pandemie o mare parte din activitățile profesionale erau desfășurate online, din 2020 încoace, odată cu perioada de izolare, am învățat să fim și mai conectați la tehnologie. Mulți dintre noi intră pe telefon din automatism și ar avea mari dificultăți să petreacă o zi întreagă fără internet.

    Așadar, în era tehnologiei, când dedicăm mult timp activităților profesionale pentru a asigura familiei toate cele necesare, conectarea cu copilul este un obiectiv important în zilele pe care le petrecem împreună cu copilul pe perioada vacanței.

    Deconectarea de tehnologie pentru a ne conecta și a comunica mai mult cu copilul/copiii noștri este tema celui de-al treilea video și articol din seria „Parenting în vacanță”.

     

    Iată ce spun câteva mame din comunitatea noastră despre nevoia de conectare în vacanță:

     

    „La mine urmează vacanța și am multe planuri pregătite pentru fetița mea. În afară de mare, vrem să mergem puțin și la munte. Dar pentru perioada când stăm împreună acasă aș vrea să mergem la muzeu, să pictăm și alte activități pe care nu le putem face pe îndelete când sunt la serviciu. Dar cel mai mult aștept să ne reconectăm 100%, pentru că avem nevoie amândouă”, spune Andreea.

    ***

    În vacanța Ramonei, „regulile de parenting au fost: rutina, conectarea cu fiecare dintre fete, pe rând, cu mama și cu tata. Au cerut cumva asta și chiar îmi propusesem să facem așa momente”.

    ***

    În același timp, Ana a spus că își dorește în vacanță „conectare cu fiul meu, „timp special” maximizat cu el (în care facem împreună ce-și dorește el) și observarea și mai atentă a copilului meu”.

    ***

    Te invit să vizionezi videoul de mai jos pentru a descoperi care sunt pașii care te vor ajuta să te conectezi cu adevărat cu copilul în vacanță. În plus, ți-am pregătit și un scurt exercițiu de prezență, de pe malul mării 🙂 

    (Dacă nu poți viziona videoul, găsești informațiile scrise sub video.)

     

     

    Așadar, pentru a te conecta cu copilul, este necesar să treci mai întâi prin două etape:

     

    1. Deconectarea de tehnologie

    Potrivit unui studiu realizat de Google, marea majoritate a românilor, mai exact 96%, continuă să fie conectați la internet și la smartphone-uri și în timpul concediilor. Pentru comparație, în țările vecine, până la 20% dintre cei care merg în vacanțe se deconectează total de tehnologie.

    Nu este chiar atât de ușor să ne deconectăm de tehnologie, în condițiile în care multe persoane au obiceiul de a intra pe știri, pe Facebook, pe Instagram sau pe TikTok atunci când nu au ceva important de făcut sau când se plictisesc. Iar în vacanță este vorba exact despre a nu avea ceva special de făcut, ceea ce reprezintă cel mai potrivit context pentru a intra pe rețelele de socializare.

    În acest punct, e important să ne activăm voința noastră de a renunța la acest obicei pentru câteva zile sau săptămâni, având la bază dorința de a-i oferi mai mult timp și atenție copilului/copiilor.

     

    2. Deconectarea de tine, de gândurile și de emoțiile tale

    După ce reușești să te deconectezi de tehnologie, vei observa că începi să te conectezi mai mult cu tine. De multe ori, asta poate însemna să apară anumite gânduri sau emoții neplăcute.

    Poate însemna să te confrunți cu temeri și îngrijorări legate de viitor sau cu regrete, resentimente sau sentimente de vinovăție legate de trecut. Aceste gânduri și emoții îți pot absorbi toată atenția, împiedicându-te să te conectezi cu copilul. Tocmai de aceea, a doua etapă pentru a te conecta cu copilul este să te deconectezi de tine, de gândurile și de emoțiile tale.

    Atenție, toate aceste gânduri și emoții sunt importante și valoroase. Nu e cazul să le ignori, ci doar să le pui puțin pe pauză, pentru a reuși să te conectezi mai mult cu copilul. Ce poți face este să iei agenda sau o foaie de hârtie și să-ți notezi răspunsurile la întrebarea „Ce mă deranjează, de fapt, acum? Ce mă neliniștește în mod concret?”. Fiecare răspuns pe care îl scrii reprezintă oportunități de lucru cu tine de care te vei ocupa în timpul pe care îl ai cu tine.

     

    Starea de prezență

    Modul cel mai simplu de a te deconecta de gândurile și emoțiile tale este dobândirea stării de prezență. Și există mai multe tipuri de exerciții pe care le poți face pentru asta.

    Iată un exemplu ușor de aplicat:

    Devino conștientă în această clipă și observă, pas cu pas, imaginile pe care le vezi în jurul tău, sunetele din jur, mirosul pe care îl inspiri și senzațiile din corp. În VIDEO te ghidez să facem acest lucru împreună, rapid.

    Pe măsură ce te deconectezi de tehnologie, apoi de gândurile și de emoțiile tale, vei reuși să fii mai prezentă în relația cu copilul tău și, desigur, cel mic va simți asta. Astfel, e posibil să vezi o mare diferență în comportament, copilul nemaiavând nevoie să apeleze la comportamente neplăcute pentru a primi atenția ta.

     

    Nu rata celelalte materiale din seria „Parenting în vacanță”:

     

    Sursa foto: Elina Sazonova, Pexels