Parenting în vacanță: De ce e important ca cei mici să-și întâlnească rudele care locuiesc la distanță
Pentru multe dintre familii, vacanța este așteptată și datorită posibilității de a-și vizita rudele care locuiesc fie în localități îndepărtate, fie în altă țară, fie în străinătate. Ne referim aici și la revederea cu bunicii și la vizitarea locurilor unde s-au născut și au crescut părinții copilului.
Așa că, cel de-al doilea material din seria PARENTING ÎN VACANȚĂ este dedicat acestui subiect.
Iată ce ne-a scris Diana, o mamă din comunitatea noastră:
„Am fost deja în vacanță. Sora mea a venit cu copiii din SUA și am plecat la mare în Turcia. Ne-am dorit ca să fie împreună copiii noștri, să învețe să relaționeze și să își facă amintiri frumoase. Sper să vina cu drag în România în fiecare vară. Parentingul a însemnat multă distracție cu ei, dar și gestionare a certurilor, împărțire a jucăriilor, activităților. Sunt 4 verișori: fată 8 ani, băiat 4 ani, fată 4 ani jumate și bebelușa de 9 luni. Lungesc puțin subiectul, dar am observat un lucru interesant și, cred, normal, de altfel. Cei doi verișori de vârste apropiate au o relație în evoluție, frumos de urmărit în fiecare vară: prima – erau bebeluși, se jucau individual; a doua vară – se ignorau și eventual își luau unul altuia jucăriile fără scandal; a treia vară – își scoteau ochii, nu se suportau, nici vorbă să împartă jucării, rar se jucau împreună; vara aceasta – se caută unul pe celălalt să se joace, se bucură de companie, se joacă împreună, dar și când se ceartă sunt pasionali: „nu mai sunt verișorul tău!”😊 E o încântare să-i urmărești. Și asta înseamnă parenting de-a lungul vacanțelor.”
Și eu mă regăsesc în această categorie de familii: în fiecare vară, cu excepția perioadei de pandemie, petrecem una-două săptămâni în Republica Moldova, împreună cu mama mea și cu familia surorii mele Cristina cu cei 3 copii ai lor. Lui Emanuel îi place mult să se joace cu verișorii lui și abia așteaptă aceste perioade de revedere.
În perioada pe care copilul tău/copii tăi o petrec împreună cu rudele pe care le întâlnesc mai rar, au ocazia să afle mai multe despre copilăria ta, învață despre cultura familiei lărgite și cunosc istoria familiei.
Cred că familia este o valoare de bază atât pentru oameni ca indivizi, cât și pentru societate, în general. Din acest motiv, este important să profiți de momentele când copilul își reîntâlnește bunicii, verișorii, mătușile și unchii, pentru a-l include și pe el în valorile și istoria familiei.
Nu este deloc greu să faci acest lucru, deoarece copiii sunt curioși să știe cum erai și ce făceai atunci când erai de vârsta lor. De altfel, povestirile din copilărie sunt, de multe ori, mai interesante decât orice poveste citită dintr-o carte.
Nu rata celelalte materiale din seria „Parenting în vacanță”:
Parenting în vacanță: Descoperă cele 3 ingrediente de bază pentru a pregăti o vacanță frumoasă cu copiii.
Vacanța cu copiii înseamnă o pauză de la rolul de profesionist, mai ales în cazul părinților angajați, însă și pentru numeroși părinți antreprenori. Însă, această vacanță nu presupune o pauză și de la rolul de părinte.
Ce ne dorim este să avem vacanțe frumoase, în timpul cărora copiii să se distreze, să fie sănătoși și în siguranță și noi, părinții, să ne relaxăm și să ne umplem bateriile pentru perioada care va urma după încheierea concediului.
În timpul vacanței la mare din iulie 2018, am publicat, pe vechiul site, o serie de 6 articole + VIDEO cu tema „Parenting în vacanță”, cu scopul de a aborda principalele provocări legate de vacanța cu copiii și de a propune soluții la ele.
În plin sezon estival, reluăm seria de articole și aici.
În seria de 6 articole și videouri cu tema „Parenting în vacanță”, trecem în revistă principalele aspecte de care să ținem cont pentru a avea un concediu cât mai bun, în care nu doar copiii să se distreze și să se simtă bine, ci și noi, părinții.
Dacă ești părinte, ai observat că parentingul în vacanță este diferit de parentingul din perioadele obișnuite ale anului, când fiecare membru al familiei are programul său și petrec mult mai puțin timp împreună. Pe timpul vacanței, suntem împreună 24 de ore din 24, astfel încât pot apărea mult mai multe provocări.
Le mulțumesc mamelor din comunitatea de abonați Parenting 2.0 care mi-au răspuns la newsletter și au împărtășit experiențele lor legate de parentingul în vacanță.
O vacanță frumoasă începe cu o pregătire adecvată. Din acest motiv, în primul episod al campaniei, discutăm despre cum pregătim vacanța astfel încât să ne bucurăm toți de ea.
Sunt trei aspecte importante de care e nevoie să ținem cont atunci când ne pregătim pentru vacanță. Descoperă mai multe detalii despre ele în videoul pe care te invit să-l vizionezi (dacă nu poți viziona videoul, poți citi informațiile mai jos, sub video):
Iată care sunt trei aspecte importante care ne ajută să organizăm o vacanță frumoasă cu familia:
1. Pregătim copilul/copiii
Atunci când copilul este liniștit și fericit pe timpul vacanței, știm că această vacanță are mari șanse să fie relaxantă și frumoasă și pentru părinți. Din acest motiv, înainte de a pleca în concediu, este esențial să pregătim copilul pentru ce urmează.
Pregătirea copilului este absolut necesară mai ales când el urmează să treacă pentru prima dată printr-o anumită experiență. Dacă pentru prima oară va merge cu trenul, cu autocarul sau va zbura cu avionul, pregătește-l din timp pentru această experiență. Poți face asta discutând cu copilul, vizionând împreună filmulețe sau citind cărți despre viitoarea experiență. Pregătindu-l în mod adecvat pentru ce urmează, eviți stările de nemulțumire sau chiar eventuale crize ce ar putea apărea.
Nu uita să incluzi în acest proces și situațiile neprevăzute. Cum să le incluzi, dacă nici tu nu le poți prevedea? Îi poți spune copilului că, deși v-ați făcut aceste planuri, există posibilitatea ca ele să nu se realizeze exact așa cum le-ați conturat, deoarece pot apărea factori care pot influența programul.
2. Pregătim bagajele
În numeroase familii, împachetatul bagajelor pentru vacanță reprezintă un stres. De obicei, acesta cade în sarcina mamelor, deoarece ele sunt cele care, de obicei, se ocupă de bagaje.
Cum putem face astfel încât pregătirea bagajelor să fie cât mai puțin stresantă pentru noi?
Pentru început, este de mare ajutor să scriem din timp o listă cu lucrurile pe care trebuie să le avem în bagaj. Pe măsură ce împachetezi, tai obiectele de pe listă sau le bifezi.
În continuare, pentru a reduce presiunea, putem alege să simplificăm lucrurile. Atunci când ne referim la bagajele pentru vacanță, sunt cu adevărat indispensabile câteva lucruri: actele de identitate + documentele autoturismului (dacă plecați cu mașina), banii și cardurile, medicamentele necesare și încărcătoarele (de telefoane, laptop, aparat foto, cameră video, tabletă etc.). În rest, capitolele haine, încălțăminte și jucării pot varia și pot fi limitate în caz de nevoie.
Împarte efortul și responsabilitatea implicând copilul/copiii în pregătirea bagajelor, în funcție de vârstă. Stabilește o limită în ceea ce privește jucăriile și cărticelele, apoi oferă-le libertatea să-și aleagă ce doresc să mai ia în vacanță.
3. Pregătirea activităților
Copiii se pot plictisi repede pe drum sau chiar la hotel și pe plajă. De aceea, e important să te gândești din timp la activitățile pe care le poți face împreună cu copiii în timpul drumului, în hotel sau în localitatea unde mergeți.
Dacă ai un copil mic dornic de explorare, asigură-te ca locul unde sunteți cazați are facilități pentru copii sau cel puțin este prietenos cu copiii (child friendly).
Pentru a vizita anumite obiective turistice, s-ar putea să fie nevoie de rezervări făcute din timp sau chiar de cumpărarea biletelor. Verifică aceste detalii, deoarece nu ți-ar plăcea să renunți la o bucurie doar din cauză că nu ai făcut o rezervare din timp.
Ținând cont de aceste trei detalii, poți organiza o vacanță reușită pentru familia ta!
Nu rata celelalte articole din seria „Parenting în vacanță”, care vor apărea în următoarele zile:
Activități de recunoaștere a emoțiilor nu vor ajuta copilul, dacă nu sunt susținute de inteligența emoțională a părintelui
Foarte mulți părinți au devenit preocupați, în ultimii ani, de educația emoțională a copiilor lor. Părinții își doresc ca micuții lor să învețe să recunoască emoțiile să le gestioneze într-un mod sănătos și să aibă o inteligență emoțională ridicată.
Cum îi ajută pe copii inteligența emoțională?
„Un copil inteligent din punct de vedere emoțional este conștient de emoțiile sale și vorbește liber despre ele, recunoscând în același timp emoțiile celor din jur. Acesta știe să își gestioneze emoțiile negative, având comportamente rezonabile chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum și-ar dori și nu abandonează o activitate atunci când aceasta devine dificilă”, explică reprezentanții UNICEF România.
Potrivit acestora, totul începe în sânul familiei, unde copiii învață modelele de comportament și strategiile de gestionare a emoțiilor.
Când sunt ineficiente activitățile de recunoaștere a emoțiilor
Primul pas în procesul de educație emoțională este recunoașterea emoțiilor. Copilul are nevoie să învețe să recunoască diferitele emoții la ceilalți și la el însuși.
În prezent, pe piață sunt foarte multe materiale care îi ajută pe copii să învețe să recunoască emoțiile: jucării, cărți de activități, carduri educative, fișe, cântecele, poezioare etc.
Doar că aceste activități și materiale în care copilul vede sau chiar desenează diferite mimici și diferite contexte asociate unor emoții pot fi eficiente sau pot fi total ineficiente în procesul de recunoaștere a emoțiilor în viața reală.
Hai să vedem două exemple de contexte în care părinții sabotează eforturile educative de a-i învăța pe copii să recunoască emoțiile.
Exemplul nr. 1:
Băiețelul în vârstă de 3 ani s-a împiedicat pe stradă, a căzut, s-a lovit și plânge. Tatăl lui, care își dorește să educe un bărbat puternic și curajos, îi spune: „Nu te doare, nu ai de ce să plângi. Ești puternic și bărbații nu plâng.”
Exemplul nr. 2:
Două surori râd și se distrează pe seama unei scene dintr-un desen animat. Mama, care le aude din bucătărie, apăsată de stresul de la job și de ultima ceartă cu soțul, vine și se răstește la ele: „Ce-i cu veselia asta? V-ați făcut toate temele? Ghiozdanele sunt făcute? Ia uite ce dezordine ați făcut pe masă! Lăsați distracția și faceți-vă treaba. După râs vine plâns!”
Fără să-și dea seama, numeroși părinți le interzic copiilor lor să simtă anumite emoții, în special pe cele considerate negative. Sunt acele emoții deranjante, care necesită un efort emoțional mai mare pentru a fi gestionate, precum frica, furia, tristețea etc.
Copiilor le este dificil să-și gestioneze emoțiile din cauză că nu îndrăznesc să și le recunoască, după ce au învățat să și le reprime, să le ascundă, prefăcându-se că nu există.
Și, desigur, nu poți recunoaște o emoție la o persoană atunci când, pentru a păstra relația cu mama sau tata, trebuie ca respectiva emoție să nu existe. Poți desena emoția pe hârtie, poți ști la modul rațional și teoretic despre existența ei, însă, în viața reală, nu o poți repera în tine sau în alți oameni.
Educația emoțională a copiilor începe de la părinți
Partea cea mai dificilă în misiunea de a crește copii cu o inteligență emoțională ridicată este faptul că foarte mulți adulți au în continuare mari dificultăți de a-și recunoaște propriile emoții și de a și le autoregla.
Din cauză că și lor, la rândul lor, părinții le-au interzis în copilărie să simtă anumite emoții, – furie, frică, tristețe sau chiar bucurie, – în lipsa lucrului cu sine conștient și asumat, ei evită aceste emoții prefăcându-se că nu există în ei. Ceea ce îi face să nu le poată recunoaște la alții, inclusiv la copii, să nu le poată tolera, să vrea să le vadă dispărute cât mai repede.
Un părinte care nu își recunoaște emoțiile și nu le permite să existe nu are cum să-și învețe copilul să-și recunoască emoțiile, cu toate cardurile dea activități, jucăriile și cărțile din lume.
Copilul copiază comportamentul părintelui, cu strategiile emoționale și mentale invizibile care determină comportamentul.
Iar atunci când este certat pentru că simte o anumită emoție, reprimarea emoțiilor devine cea mai la îndemână opțiune de a interacționa cu propriile emoții.
În acest caz, soluția este ca părinții să lucreze cu ei înșiși pentru a face pace cu emoțiile lor, și pentru învăța să-și autoregleze emoțiile.
Sunt numeroase modalități prin care adulții pot lucra cu ei pentru a-și dezvolta inteligența emoțională, printre care:
Lectura unor cărți despre emoții, inteligența emoțională, vindecarea copilului interior
Scrierea într-un jurnal de lucru cu sine, scrierea unor exerciții recomandate de specialiști
Urmarea unor cursuri, workshopuri, programe în cadrul cărora învață să-și accepte propriile emoții și să lucreze cu ele
Un proces de terapie sau coaching cu un specialist sau terapeut pentru abordarea personalizată și punctuală a provocărilor
Dacă dorești să descoperi mai multe detalii despre gestionarea emoțiilor, te invit să vizionezi înregistrarea unui webinar pe care l-am susținut cu tema „Cum gestionăm eficient emoțiile în familie”:
Dacă nu știi cum să reacționezi atunci când copilul manifestă furie, frică sau alte emoții dificile, te invit să te abonezi la newsletter și să descarci strategia care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte aceste emoții:
Totodată, îți las mai jos și câteva recomandări de cărți și activități pentru ghidarea copiilor în recunoașterea emoțiilor:
(Cu precizarea că, pentru a fi eficiente, așa cum am scris mai sus, e nevoie să fie susținute de părinți conștienți de propriile emoții care fie își autoreglează emoțiile, fie se află în proces de învățare.)
Cartea se adresează copiilor cu vârsta peste 3 ani pe care îi invită să descopere prin ce emoții trec eroii Ema și Eric. Cu umor și relaxare, asociind emoțiile cu animăluțe cu care seamănă, copiii vor înțelege 18 emoții comune și cum le pot primi în viața lor astfel încât toată lumea să fie bine și să se simtă iubită.
Emoțiile neplăcute trec mai repede atunci când învățăm să le recunoaștem. Corpul nostru ne oferă indicii despre emoțiile pe care le simțim. Apoi, în funcție de aceasta, știm ce să facem pentru a nu ne lăsa afectați de ea sau pentru a nu răni pe cineva.
Pentru a putea pune în cuvinte emoțiile pe care le simte, copilul are nevoie să învețe să le recunoască în sine și în ceilalți. Povestioarele din acest volum vin în ajutorul părinților care au copii de vârsta grădiniței aflați în proces de identificare a emoțiilor și de dezvoltare a inteligenței emoționale.
Uneori, copilul este stimulat de propriile sale emoții. Alteori, emoțiile îl preocupă prea mult și devin o piedică pentru el, deoarece nu le poate recunoaște sau exprima bine. Această carte poate ajuta copiii și părinții să înțeleagă sau să valorifice aceste emoții. Totodată, părinții vor afla ce pot face pentru a asigura sănătatea emoțională a copiilor.
Setul cuprinde 81 de imagini sugestive reprezentând diverse emoții și posibile cauze ale acestora. Kitul este potrivit după vârsta de 2 ani. Copilul poate învăța să identifice și să denumească emoții dezvoltând atât limbajul receptiv, cât și limbajul expresiv.
Furia, tristețea și frica sunt emoții mai puțin plăcute decât bucuria, veselia sau mândria, dar toate ne transmit un mesaj important, pe care trebuie să-l ascultăm și să-l descifrăm. Aceste jetoane îl pot ajuta pe copil să-și recunoască emoțiile, să le înțeleagă și să le accepte, pentru a fi în cea mai bună formă.
Poți descoperi la ce vârstă au apărut problemele emoționale și le poți vindeca la vârsta adultă
Din ce în ce mai mulți oameni sunt conștienți că numeroase probleme emoționale ăși au rădăcinile în copilărie.
Psihologul, psihoterapeutul relațional și autorul Gáspár György prezintă, într-o postare pe pagina sa de Facebook, lista potențialelor probleme emoționale și de comportament care se formează în anumite etape ale copilăriei.
„Identificarea istoricului durerii noastre ne poate ajuta să înțelegem de ce funcționăm într-un anumit fel acasă, la școală, la muncă sau în societate – adică în relații. Lipsa de sprijin și de ghidare într-o anumită perioadă a dezvoltării poate lăsa urme vizibile pentru întreaga viață”, argumentează psihologul.
În redactarea materialului, Gáspár György face referire la cartea „Ghidul copilului interior” de Cathryn L. Taylor.
Potrivit psihologului român, „în mai multe decenii de practică terapeutică, autoarea a studiat atât munca altor colegi preocupați de tema „copilului interior” (Whitfield, Jung, Fox, Miller, Winnicott, Missildine, Bradhsaw etc.), dar și-a testat strategiile cu rigurozitate și în practica clinică”.
Iată care sunt potențialele probleme emoționale și de comportament care își au rădăcinile în copilărie
Potențiale probleme care își au originea în perioada 0-18 luni (sinele nou-născut):
Teama de intimitate, pentru că ar putea duce la abandon
Nevoia – dar teama– de afecțiune fizică
Nevoia continuă de gratificare orală (mâncatul, fumatul, băutul)
Teama recunoașterii propriilor nevoi, din cauza fricii că acestea nu vor fi satisfăcute
Incapacitatea de a avea încredere, chiar și în situații demne de încredere
Potențiale probleme care își au originea în perioada 18 – 36 luni (sinele bebeluș):
Inabilitatea de a‐ți refuza prietenii, pentru că ți‐e teamă că o să te respingă
Inabilitatea de a impune limite față de șeful tău, de teamă că o să te concedieze
Dificultatea de a exprima modul în care te simți, de teamă că vei fi umilit sau respins
Sentimentul de sufocare, dacă cineva încearcă să se apropie prea mult de tine
Sentimentul de inadecvare, dacă un prieten e supărat și nu‐l poți face să se simtă mai bine
Potențiale probleme care își au originea în perioada 3 – 6 ani (sinele preșcolar):
Să nu te simți confortabil în propriul corp
Să fii extrem de critic față de propria persoană, extrem de rușinat de tine
Să folosești sexul ca unic mecanism prin care să te simți aproape de cineva
Să fii perfecționist
Să nu ai toleranță față de comportamentul altei persoane
Potențiale probleme care își au originea în perioada 6 – 12 ani (sinele școlar):
Trăirea sentimentelor de timiditate și de jenă în timpul evenimentelor sociale
Incapacitatea de a finaliza ceva ce ai început
Incapacitatea de a-ți atinge obiectivele profesionale
Înglodarea în datorii, astfel încât să nu atingi niciodată stabilitatea financiară
Teama de vorbitul în public
Potențiale probleme care își au originea în perioada 12 – 15 ani (sinele în adolescența mică):
Timiditatea sau inhibarea sexuală
Nevoia nocivă de aprobare din partea altor persoane
Folosirea substanțelor sau a unor comportamente distructive pentru a face față disconfortului din viață
Sentimentul de inadecvare socială
Complexe legate de aspectul fizic
Potențiale probleme care își au originea în perioada 15 – 18 ani (sinele în adolescența mare):
Blocarea într‐o stare activă sau pasivă de rebeliune
Incapacitatea de a‐ți lua singur apărarea
Controlul sau criticarea excesivă a comportamentului unei alte persoane
Implicarea excesivă în viața partenerului, pentru că acea persoană reprezintă o reflexie a ta
Teamă atât de puternică de a ieși în evidență, încât nu îți dezvălui niciodată preferințele
Pentru mai multe explicații și exerciții practice care ne pot ajuta să depășim problemele dobândite în diferite etape ale dezvoltării, psihologul Gáspár György recomandă cartea „Ghidul copilului interior” de Cathryn L. Taylor:
În această carte, terapeutul Cathryn Taylor oferă un ghid pas cu pas pentru descoperirea copiilor interiori și vindecarea rănilor lor: rușine, furie, abandon.
Instrumentele necesare pentru aceste exerciții sunt imagistica ghidată, dialogul verbal și scris, lucrul în oglindă, desenatul sau identificarea unor imagini care să reprezinte durerea și personajele din interior, precum și ceremonia și ritualurile. Scopul acestora este de a-ți accesa amintirile timpurii, de a-ți debloca sentimentele îngropate și de a-ți oferi modalități de vindecare emoțională.
Poți gestiona situația cu calm chiar și atunci când copilul îți vorbește urât sau te sfidează
Copilul te sfidează sau îți vorbește urât și nepoliticos? Majoritatea copiilor au perioade când încearcă să-și sfideze părinții printr-un comportament nepoliticos la adresa lor.
Dacă te-ai confruntat cu această situație, știi deja cât de provocatoare pot fi aceste momente. De multe ori, părinții se enervează și sunt tentați să-și disciplineze copiii prin diverse metode, pentru a-i determina să-i asculte și să aibă un comportament respectuos.
Știm că oamenii se simt, uneori, irascibili și își pot îndrepta starea negativă către alte persoane. Faptul că știi acest lucru nu te ajută atunci când vezi cum copilul tău te sfidează, îți răspunde urât înapoi și manifestă lipsă de considerație și respect.
Care este cea mai potrivită și eficientă reacție a părinților?
Sfatul specialiștilor în parenting este ca părinții să ignore momentele când copilul își dă ochii peste cap, însă să nu tolereze situațiile când acesta manifestă o lipsă reală de respect. Poate că te întrebi deja cum știm să facem diferența între aceste două situații? Ce este cazul să ignori și ce nu?
Specialistul internațional în parenting Laura Markham propune, intr-un articol publicat pe blogul sau, o strategie eficientă care te va ajuta să gestionezi situațiile de acest tip.
„Nu cred că ignorarea oricărui comportament provocator din partea copilului este o idee bună. Când copiii manifestă iritabilitate față de noi – situații numite deseori „răspunde înapoi” – ei de fapt încearcă să ne spună ceva și, dacă nu îi ascultăm, situația doar escaladează”, explică Laura Markham.
Așadar, dacă te confrunți cu sfidare și limbaj nerespectuos din partea copilului, asta nu înseamnă să te grăbești să fii dură, deoarece această atitudine îți erodează relația cu copilul. În plus, crește probabilitatea ca acest comportament lipsit de respect să se repete în viitor.
În aceste situații, păstrează permanent în minte scopul tău, care este să (re)construiești un standard pentru respect în familia ta. Poți reuși fiind un model de respect atunci când stabilești niște așteptări clare în ceea ce privește comunicarea în familia voastră și îl inviți pe copil să comunice într-un mod constructiv pentru a-și rezolva problemele.
Strategia din 3 pași propusă de Laura Markham pentru momentele când copilul te sfidează și îți răspunde înapoi:
1. Monitorizează-ți limbajul și manifestă respect
Este important să faci acest lucru inclusiv și în special atunci când interacționezi cu copilul și el te sfidează. În general, dacă îți vine să-l critici sau să țipi la el, mușcă-ți limba. Nu îți fie teamă să setezi limite. Însă, așteaptă până când poți vorbi calm și cu respect.
2. Nu lua personal cuvintele copilului
Amintește-ți că, în această perioadă, copilul tău învață să-și autoregleze emoțiile. Mai mult, chiar acum are o problemă care îl face să-și piardă răbdarea. Recunoaște problema pe care o are (și, dacă e cazul, oferă-i ajutor), chiar dacă stabilești o limită pentru tonul cu care vorbește.
Copiii se gândesc de două ori înainte de a spune sau a face ceva ce ar putea răni sentimentele părinților care îi susțin.
În general, întărește relația cu copilul, căutând orice ocazie de a te conecta cu el. Asigură-te că petreci zilnic cel puțin 15 minute separat cu fiecare copil în parte, oferindu-i o atenție concentrată, pozitivă.
3. Atunci când copilul îți vorbește jignitor, pune-l cu calm în fața cuvintelor sale jignitoare sau a tonului său lipsit de respect și stabilește clar așteptarea ta ca el să comunice cu respect:
„Ouch! Aceste cuvinte sună ca și cum ar fi fost spuse pentru a răni. Trebuie să fii supărat/ă dacă îmi vorbești în felul acesta. Știi că eu nu îți vorbesc pe un asemenea ton. Poți să-mi spui din ce cauză te-ai supărat fără să mă ataci. Ce se întâmplă?”
„Mă simt atacată atunci când folosești acest ton al vocii. Spune-mi, te rog, ce vrei să-mi spui într-un mod diferit.”
„Aud că ești foarte supărat/ă pe mine acum. Aud cât de mult ți-ai dori să spun da la ceea ce îți dorești. Vreau să aud mai multe despre asta, dar nu pot asculta atunci când mă simt atacată. Hai să vorbim despre asta atunci când ambii suntem mai liniștiți”.
Poți observa că, în acest mod, îi învățăm pe copii cum să se comporte în relație cu o altă persoană.
Dacă vom avea o reacție lipsită de respect la lipsa de respect a copilului, vom perpetua acest comportament, deoarece vom fi un model de lipsă de respect.
Dacă ignorăm lipsa de respect a copilului, acest comportament se va intensifica, deoarece nu răspundem la ceea ce exprimă el sau la modul în care își exprimă trăirile.
Dacă recunoaștem că are o problemă, ne oferim să-l ajutăm să rezolve problema și îl invităm să ne trateze cu respect – după exemplul pe care i-l oferim. Astfel, copilul învață să comunice cu respect, chiar și atunci când emoțiile sale se intensifică.
„Este evident și firesc că cei mici învață de la noi cum să se comporte. Desigur, ei vor mai încerca și atitudinile pe care le văd la școală și în filme. Însă, când stabilim o limită clară pentru modul în care tratăm oamenii și manifestăm și noi, la rândul nostru, acest comportament, copiii ne vor urma”, concluzionează Laura Markham.
Când copilul se plictisește la mare, scoate din mânecă un joc interesant!
“Nu mai vreau să mai stăm, nu mai vreau în apă! Să mergem în cameră.”
Aceste cuvinte spuse de copil atunci când tu vrei să profiți de fiecare minut pe plajă pot stârni frustrare și nemulțumire. Mai ales dacă efortul de a merge la mare a fost făcut în special pentru a-i oferi celui mic ocazia să se distreze în apa mării și să-și întărească sănătatea datorită aerosolilor naturali și ai Vitaminei D.
Să nu uităm că, în timp ce părinții ar putea sta liniștiți la soare sau în apa mării ore la rând, bucurându-se de relaxare în concediu, de briza mării și de apă, copiii au nevoie de activități care să-i anime și să-i intereseze.
Unii copii tolerează plictiseala mai greu decât alții. Cei care mai au momente în care sunt lăsați să se plictisească vor fi mai ușor de angrenat în activități sau chiar vor inventa ei ceva. În schimb, misiunea este mai dificilă cu acei copii care nu au fost lăsați să se plictisească și care sunt stimulați frecvent petrecând mult timp în fața ecranelor.
În acest articol, am adunat o listă de jocuri și activități care pot fi făcute cu copilul la mare atunci când se plictisește și începe să ceară să plecați, deși ora e potrivită să mai stați și nu aveți altceva în program.
Din ce cauză vrea să plecați de pe plajă
Desigur, mai întâi, e important să te asiguri că motivul pentru care cel mic vrea să mergeți la hotel nu indică vreo problemă de sănătate care ar fi putut apărea. Copilul poate avea dureri de burtă, stări de greață, se poate lovi sau răni, poate face arsuri, insolație sau iritații de la slip sau costumul de baie, poate avea bătături la mână de la vreo jucărie sau obiect folosit în apă. Pe lângă aceste exemple, pot apărea și alte situații precum i se face foame, are nevoie la toaletă etc. De aceea, mai întâi află care este motivul pentru care cel mic dorește să plecați de pe plajă.
După ce te-ai asigurat că motivul este plictiseala sau dorința de a mai face un nivel în jocul preferat de pe telefon, îl poți implica pe copil în activități și jocuri care să-l atragă prelungind statul pe plajă.
Mai întâi, voi prezenta activități și jocuri pe plajă și în mare potrivite tuturor copiilor, chiar și celor care nu știu să înoate, după care urmează idei pentru copiii care au învățat să înoate.
La ora redactării acestui articol, copilul meu are 9 ani. Așadar, acest articol e inspirat din experiența noastră de când a venit prima dată la mare, la vârsta de un an și jumătate și până în prezent, când urmează cursuri de înot.
Jocuri care alungă plictiseala copiilor și prelungesc timpul petrecut la mare
1. Spargerea valurilor
Atunci când marea este agitată și sunt valuri, spargerea valurilor și săriturile când vin valurile pot fi foarte distractive
2. Colecționarea scoicilor și a pietricelelor
Recunosc că și mie îmi place mult să adun scoici de pe plajă și să le iau cu mine ca amintire a vacanței la mare.
Dacă cineva din familie vine cu idei de a utiliza scoicile, proiectul va deveni și mai interesant. De exemplu, acum câțiva ani, am folosit o parte dintre scoicile adunate cu copilul de pe plajă pentru a decora împreună o ramă foto pe care am decupat-o din carton pentru o fotografie de familie amintire din vacanță.
3. Șantierul de pe plajă
Copiii mici se pot distra de minune cu găletușe, lopățele, camioane și excavatoare de plastic care aduc apă și nisip pentru a săpa gropi sau a ridica o construcție. Dacă vezi că cel mic se plictisește și refuză să se mai joace singur, poți salva situația implicându-te în joc, introducând un joc de rol sau un nou proiect de construcție la care să lucrați împreună.
4. Castele de nisip
Poate fi o activitate nu doar captivantă, ci și care antrenează abilități importante precum atenția și perseverența, abilitatea de a duce un proiect până la sfârșit. Atunci când observi că intervine plictiseala, implică-te și tu și continuați să construiți împreună castele, casa de vis, clădiri moderne – orice vă trece prin cap.
5. Cuvinte și desene pe nisip
Este o activitate foarte potrivită în special pentru copiii care sunt în proces de învățare a literelor și a cifrelor, însă nu numai pentru ei.
Iată câteva idei din această categorie:
Scrie pe nisip cu un băț sau cu o piatră o literă, o cifră sau un cuvânt pe care copilul să-l citească
Scrie operații matematice pe care copilul să le calculeze
Poți scrie pe nisipul uscat, copilul având mai mult timp pentru a da răspunsul
Sau puteți face activitatea chiar pe nisipul udat din timp în timp de valuri care șterg ce ai scris
Puteți face rapid desene care rezistă câteva secunde, înainte de a fi șterse de valurile mării
Mesaje relevante sau desene pe care să le fotografiați. Puteți organiza un concurs în familie cu desene pe nisip pe o anumită temă.
6. Jocuri în apă folosind colacul, aripioarele, salteluțe gonflabile
Dacă cel mic nu știe să înoate, fie desfășurați activitățile cât mai aproape de mal, până când apa îi ajunge până la piept. Dacă are colac, aripioare sau salteluță gonflabilă, puteți înainta până unde te simți tu confortabil.
7. Cine stropește mai tare
Scopul jocului este stropitul în toate formele posibile! Copiilor le place foarte mult acest tip de joc, mai ales pentru că, în majoritatea situațiilor, stropitul nu este permis. Mai puțin atunci când vă aflați în mare!
8. Aruncarea pietricelelor în mare (doar în zonele unde nu sunt oameni!)
Această activitate face parte și ea din categoria celor interzise de obicei. Așa că, dacă situația o permite (doar dacă în locul unde vă aflați în fața mării nu sunt oameni) și copilul dorește, încurajează-l să arunce pietricele în mare și să observe ce se întâmplă apoi.
Activitatea devine și mai interesantă când are scopul de a găsi pietre plate pe care să învețe să le arunce astfel încât să sară de câteva ori pe suprafața apei înainte de a se scufunda.
Nu îți fie teamă că cel mic va dori apoi să arunce cu pietre și în zonele unde sunt oameni. Explică-i că această activitate e potrivită doar atunci când toată lumea e în siguranță, atât el, cât și ceilalți oameni. Și, atunci când dorește, mergeți împreună într-un loc potrivit pentru a arunca pietricele fără riscul de a lovi pe cineva.
9. Malul unde se sparg valurile
Numeroși copii se distrează de minune chiar în buza mării, acolo unde valurile vin peste ei cu cea mai mare intensitate, îi dezechilibrează și schimbă decorul de pe nisip.
10. Snorkelling
Set pentru scufundări, Escubia, mască și tub snorkeling 7-14 ani, disponibil pe eMag
Știi acei ochelari de înot mai mari, care acoperă nasul și se vând la set cu un tub? Cu acei ochelari care nu permit inspirarea apei pe nas, ci doar pe gură, prin tubul prin care intră aerul de deasupra apei, chiar și un copil care nu știe să înoate și este învățat să plutească pe burtă pe suprafața apei poate admira peștii, plantele, scoicile și pietrele de pe fundul mării.
Desigur, cu cât apa este mai limpede, cu atât copilul va fi mai impresionat. Culoarea apei din Marea Neagră permite o vizibilitate redusă. În schimb, pe litoralul grecesc am văzut mulți copii și adulți petrecând mult timp în apă impresionați de ce descoperă pe fundul mării.
12. În căutare de vietăți
Copiilor le plac animalele. Pe lângă cățeii și pisicile pe care le pot vedea prin zonă, cei mici pot vedea în apa mării pești, meduze etc. Pot vedea îndeaproape pescărușii și alte păsări marine. Sau pot merge în căutarea crabilor ascunși prin găurile pietrelor de la malul mării.
13. Pescuitul cu mâinile
Da, este evident că nu poți prinde vreun pește cu mâinile în mare. Însă, faptul că, în unele locuri, peștii vin atât de aproape îi face pe copii să-și dorească să-i prindă și să creadă că vor reuși. În definitiv, încercarea vină n-are! Cu atât mai mult că vor avea o preocupare timp de zeci de minute. Adevărul este că și eu am uitat de trecerea timpului când am mers la pescuit cu mâinile împreună cu copilul. 🙂
14. Exploratori de noutăți și curiozități
Organizează un joc continuu pe perioada sejurului cu tema “Curiozități de la mare” sau “Cele mai interesante lucruri pe care le-am descoperit astăzi la mare”. Mintea voastră va primi această solicitare și vă va direcționa atenția către lucruri cu adevărat speciale.
Puteți număra câte tipuri de pești descoperiți, câți crabi viețuiesc prin pietrele de la plaja voastră. Puteți observa cum vânează pescărușii pești în mare sau… resturi mâncare de pe plajă. Lăsați observația și imaginația să se manifeste!
15. Plimbarea de-a lungul litoralului, cu picioarele în apă
Uneori, seara, când temperatura aerului scade și copilul abia s-a încălzit și refuză să mai intre în apă, o plimbare de-a lungul litoralului, cu picioarele în apă poate prelungi timpul petrecut pe plajă.
15. Explorarea plajei
Alteori, poți merge cu copilul să explorați plaja și împrejurimile. Este de ajutor atunci când copilul nu vrea să aibă contact cu apa nici măcar cu picioarele.
17. Demonstrarea mișcărilor sportive în apă
Această idee mi-a venit recent, când copilul începuse să se plictisească. M-am gândit la cursul de karate pe care l-a urmat în timpul anului școlar și l-am întrebat: Oare cum arată mișcările de karate în apă? A exersat toate mișcările de mâini și de picioare, simțind diferența de presiune din partea apei. Evident, a și uitat că voia să iasă din apă.
18. Îngroparea în nisip
Am mai văzut poze cu persoane la plajă îngropate în nisip. Eu nu am încercat acest lucru, însă îngroparea în nisip a mânuțelor sau a picioarelor copilului a fost o activitate distractivă în anumite zile. Atenție unde își dă jos slipul sau costumul de baie după această distracție: o ploaie de nisip se va dezlănțui!
19. Jocuri cu mâinile în nisip
Puteți face jocuri de rol cu mâinile în nisip. Fie fiecare deget poate fi câte un personaj, sau puteți folosi scoici și pietricele. Partea bună este că activitățile cu mâinile în nisip dezvoltă motricitatea fină a copiilor mici și, în general, aduc o relaxare a psihicului.
20. Scufundări împreună: Ne vedem sub apă!
Pentru această activitate, nu este neapărat nevoie ca cel mic să știe să înoate. În schimb, e important să nu îi fie teamă de apă. Și nici ție. Apoi, ar fi utili și niște ochelari de înot care vă permit să rămâneți cu ochii deschiși în apă.
După ce am învățat să înot, folosind ochelari de înot, îi folosesc și la mare, și la piscină – peste tot unde înot și fac scufundări. Însă, înainte de a învăța să înot, aveam o mare teamă de apă și nu aș fi avut curajul să-mi scufund capul în apă.
În rest, este distractiv să ne scufundăm în același timp și să ne vedem sub apă!
21. Eu te țin, tu plutești
Ajută-ți copilul să se mențină la suprafața apei, fără obiecte ajutătoare. Acest joc îl ajută să-și depășească teama de apă.
Activități pentru copiii care știu să înoate
22. Exerciții de înot
O parte din timpul petrecut în apa mării poate fi folosit pentru antrenarea abilităților și a tehnicilor de înot ale copilului. Astfel, îi poți da anumite teme, precum:
Înoată pe spate de la mine până la tata/fratele tău
Înoată Bras/Broscuță și apoi Craul
Înoată Craul și apoi întoarce-te pe spate și rămâi să plutești un pic pe spate
Cât timp nu insiști cu ele, copilul nu va simți presiune și se va distra. Mai mult, îl poți ajuta să-și corecteze anumite mișcări sau să învețe anumite abilități.
23. Tumbe în apă
Eu, personal, am fost foarte mândră de mine, acum câțiva ani, când am învățat, în timpul unui sejur la mare, să fac tumbe în apă, rotindu-mă fie în față, fie în spate. Copiii care știu să înoate, dar încă nu au învățat să facă tumbe în apă se vor simți mulțumiți și încântați când vor reuși.
24. Vânătoarea de comori de pe fundul mării
Copilul poate face scufundări pentru a căuta fie obiecte aruncate intenționat, fie pietricele care lucesc sub razele soarelui, scoici sau plante marine.
25. Aruncarea copilului în apă
Copiilor le plac foarte mult săriturile în apă. În timpul cursurilor de înot, săriturile de la finalul lecției sunt cel mai așteptat și vesel moment din toată ora. La mare, nu sunt locuri prevăzute pentru a face sărituri. Însă, în timp ce se află în apă, părintele îl poate ridica pe copil și îl poate arunca în apă.
La final, iată câteva sfaturi care te vor ajuta să eviți conflictele legate de timpul petrecut pe plajă
1. Stabilește din start intervalul petrecut pe plajă
Este o limită pe care o conveniți împreună, în funcție de programul vostru și mai ales în funcție de cum arde soarele.
Vara, copiii nu ar trebui să fie expuși razelor directe ale soarelui mai târziu de ora 10:30-11:00, și nu mai devreme de ora 15:00-16:00. Astfel, evităm riscul de insolație, arsuri și alte probleme ale pielii.
Limita de ore petrecute pe plajă te ajută și atunci când copilul se plictisește și vrea să plece mai devreme, însă și atunci când, dimpotrivă, nu mai vrea să iasă din apă și fie soarele deja arde prea tare, fie apune și temperatura aerului scade.
2. Pregătește copilul din timp
De multe ori, o discuție înainte de a merge la plajă este de mare ajutor în prevenirea conflictelor. E important să-i spui copilului că veți merge la plajă în acest interval orar și că sunt multe activități interesante de făcut la mare în acest timp.
3. Evită să-i pui etichete
Dacă, într-o dimineață, copilul s-a plictisit și, după o oră, vrea să plecați, nu te grăbi să tragi concluzia că nu îi place marea, că e egoist sau nerecunoscător sau că nu apreciază ce îi oferi. O asemenea concluzie este periculoasă prin faptul că poate deveni o credință a ta despre copilul tău. Chiar dacă nu vrei, îi vei transmite copilului această credință a ta despre el, ceea ce îl va face, involuntar și inconștient, să se manifeste exact așa cum nu îți place și cum nu vrei.
Orice etichetă pusă de părinte îl formează pe copil. O etichetă negativă nu îl motivează pe copil să se schimbe sau să schimbe ceva, ci, dimpotrivă, îl face să-și formeze o credință negativă despre el pe care o va manifesta.
Din experiență, pot spune că sunt zile când copilul meu se plictisește după o oră, și sunt zile când abia îl scoți din apă. Și este același copil, care are preferințe diferite în funcție de context, de activitate, de starea lui interioară.
Cu răbdare și implicare, poți face ca vacanța la mare să fie frumoasă, interesantă și distractivă pentru întreaga ta familie!
Tu ce jocuri și activități practici la mare cu copilul tău/copiii tăi?
Cei 4 Călăreți ai Apocalipsei au efecte dezastruoase asupra relației părinte-copil
John Gottman este unul dintre cei mai influenți psihoterapeuți din ultimele câteva decenii. După ce a studiat timp de peste 40 de ani mii de relații de cuplu, Gottman a ajuns la performanța ca, după ce dupa ce îi ascultă pe cei doi parteneri timp de doar 5 minute, să poată prezice cu o precizie de 91% soarta cuplului, dacă cei doi se vor despărți sau nu.
Pe parcursul cercetărilor sale, John Gottman a descoperit care sunt cei mai importanți 4 factori care duc la ruptură într-un cuplu. Specialistul a denumit acești factori „Cei 4 călăreți ai Apocalipsei unui cuplu”.
Ce este important să știm este că acești „călăreți ai Apocalipsei” pot distruge orice relație între două persoane, nu doar relația de cuplu.
„Când avem o relație sănătoasă și conectată cu copiii noștri, reușim să îi influențăm și să îi ghidăm pe parcursul copilăriei”, scrie autoarea articolului.
Acum, te invit să descoperi care sunt acești 4 „călăreți ai Apocalipsei” și să îi înțelegi mai bine. Pe măsură ce faci acest lucru și afli și care sunt antidoturile, vei putea elimina din comunicarea cu copilul/copiii acele elemente care nu vă ajută. Astfel, vei putea construi o relație mai frumoasă cu copilul tău.
Cei 4 călăreți ai Apocalipsei care distrug relațiile dintre părinți și copii:
Călărețul Apocalipsei nr. 1: Critica
Părinții apelează deseori la critici cu intenția de a-și motiva copiii să facă lucrurile mai bine. Însă, în realitate, criticile rareori reușesc să motiveze cu adevărat un copil. Critica atrage atenția asupra unui aspect negativ, punând reflectorul pe nereușite, pe eșecuri și pe trăsăturile negative ale copilului.
Problema este că, potrivit lui Julie Gottman, soția lui dr. John Gottman, „copiii iau aceste critici drept un mod în care se reflectă cine sunt ei”. Acest lucru îi face pe copii să creadă că ceva este în neregulă cu ei.
Părinții și educatorii au nevoie să știe că un copil nu își poate observa și dezvolta calitățile pozitive atâta timp cât părinții îi atrag mereu atenția asupra defectelor sale.
Iată câteva exemple de critici:
„Ești atât de stângace!”
„De ce nu-ți amintești niciodată să-ți faci patul? Ce e în neregulă cu tine?”
„Uită-te la mizeria asta! Ești prea leneș ca să-ți faci curat în cameră”.
„Ești o răsfățată și nu știi să apreciezi nimic!”
Dacă îți imaginezi că, auzind aceste fraze, copilul se gândește că ar trebui să fie mai atent, să-și facă zilnic patul, să facă ordine în cameră sau să-și exprime mai mult aprecierea, află că nu se întâmplă niciunul dintre aceste lucruri.
Ce se întâmplă de fapt este că cel mic aude că este stângaci, că este prost, leneș sau răsfățat. El se simte rușinat, iar asta nu îl face să fie motivat să faca ce așteaptă părintele de la el.
Alternativa:
Renunță la judecățile emise la adresa copilului și exprimă-te, pe cât posibil, folosind frazele la persoana I-a pentru a-ți formula dorința.
Exemple:
„Ups, a curs puțină apă din cană. Vreau să iei o cârpă și să ștergi.”
„Te rog să îți faci patul.”
„Vreau să faci curat la tine în cameră înainte să pleci în vizită.”
Călărețul Apocalipsei nr. 2: Disprețul
Disprețul reprezintă, în esență, o critică exprimată de pe o poziție de superioritate. Disprețul se poate manifesta în forme precum: poreclire, râsul batjocoritor, datul ochilor peste cap, umorul agresiv sau bătaia de joc. Frazele și manifestările disprețului nu doar că prezic evoluția relațiilor, ci pot prezice inclusiv cât de multe boli infecțioase ar putea avea persoana care le primește în următorul an.
Exemple de replici disprețuitoare:
„Ești prost? De ce ai face asta?”
„Nici nu ți-ar trece prin cap să-ți iei hainele de pe jos, nu-i așa?”
„Uită-te la acest copil care plânge din nou! Vai vai vai!”
Alternativa:
Antidotul pentru dispreț este respectul. Poți alege să-ți tratezi copilul cu același respect cu care îți dorești și te aștepți sa te trateze și el pe tine.
Călărețul Apocalipsei nr. 3: Defensiva
Defensiva este descrisă ca o reacție împotriva atacurilor personale, o auto-apărare prin indignare sau jucând rolul de victimă.
În relația dintre părinte și copil, adultul se poate simți în defensivă atunci când își dă seama că a greșit sau atunci când copilul îi scoate în evidență defectele sau îl critică. Mesajul defensivei este că „problema nu sunt eu, ești tu”.
Atunci când intră în defensivă, părintele nu își asumă responsabilitatea, dând vina pe copil.
Exemple de defensivă:
„Nu aș fi țipat la tine dacă ai fi făcut ce ți-am cerut!”
„Nu ar fi trebuit să te numesc prost, dar m-ai supărat foarte tare”.
Alternativa:
Poți decide să accepți responsabilitatea pe care o presupune rolul tău de părinte în fiecare situație conflictuală sau delicată. Fă efortul de a înțelege cum se simte copilul. Ascultă-l și înțelege-i emoțiile pe care le are în respectiva situație. Este suficient să spui: „Nu ar fi trebuit să te numesc prost. Îmi pare rău” sau „Îmi cer scuze pentru că am țipat. Mi-am pierdut calmul”.
Călărețul Apocalipsei nr. 4: Construirea de bariere
Construirea barierelor presupune retragerea din conversație înainte ca toată lumea să simtă că problema este rezolvată. Autoarea Rebecca Eanes oferă două exemple de cazuri în care părinții construiesc bariere între ei și copiii lor.
Primul exemplu este retragerea prezenței emoționale atunci când părintele simte frustrare în relația cu copilul. Având un comportament rece cu copilul sau prin tăcere, nerăspunzându-i copilului, părintele construiește o barieră.
Cealaltă modalitate este încheierea conversației cu o desconsiderare flagrantă a poziției copilului: „Nu vom mai discuta despre asta. Decizia mea este definitivă”.
În mod cert, există situații specifice în care anumite condiții ale părintelui trebuie respectate. Însă, atunci când acest tip de comunicare reprezintă normalitatea în relația cu copilul, cel mic simte că nu are niciun cuvânt de spus și că nici nu are la cine apela pentru ajutor.
Atunci când copiii simt că părea lor și punctul lor de vedere nu contează pentru părinții lor, ei vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, să înceteze orice fel de comunicare sinceră cu părinții.
Exemple de construire a barierelor:
Ignorarea copilului în încercarea de a-i manipula comportamentul.
„Asta nu se pune în discuție.”
„Nu contează ce crezi tu. Am decis deja.”
„Nici nu vreau să aud.”
Alternativa:
Dacă simți că furia sau frustrarea te provoacă să ridici un zid emoțional între tine și copil, antidotul este să înveți să te calmezi singură. Poți lua o pauză de la discuție pentru a te calma, apoi să revii la ea peste 20 de minute sau chiar mai târziu, când simți că te-ai liniștit.
Dacă intenționezi să construiești un zid emoțional între tine și copil pentru a-i manipula comportamentul, s-ar putea ca, într-o bună zi, să te trezești că și copilul aplică exact aceeași metodă pe care a învățat-o de la tine: tace și nu mai vorbește cu tine până când te vei răzgândi și vei fi de acord să îl duci la filmul pe care își dorește atât de mult să-l vadă.
„Singurul sfat care te va ajuta să-i eviți pe toți cei 4 călăreți este să creezi o cultură de respect în relația cu copilul tău. Nu numai că este posibil să-ți corectezi și să-ți disciplinezi copilul cu respect, ci aceasta este însăși cheia pentru o relație sănătoasă”, conchide Rebecca Eanes.
Atunci când copilul se comportă urât, nu te grăbi să îi faci observație
În general, părinții își doresc ca cei mici să se comporte frumos: să respecte regulile, să fie amabili, să vorbească pe un ton calm etc.
Atunci când copiii se comportă urât, din punctul de vedere al părinților, de cele mai multe ori, adulții încearcă să-i determine să-și schimbe comportamentul făcându-le observație.
Totuși, nu te grăbi să-i faci observație copilului atunci când te nemulțumește comportamentul lui.
Și în niciun caz nu te grăbi să-l cerți, oricât de oribil, penibil și condamnabil consideri că se poartă.
Cel mai probabil, ți se pare un sfat total nepotrivit. Și poate că îți apare și următoarea întrebare:
„Păi, și ce să fac? Să-l las să mi se urce în cap sau să-l respingă societatea?”
NU. Doar nu te grăbi să-i faci observație și să-i ceri să-și schimbe comportamentul înainte de a conștientiza în ce moduri ai contribuit și tu la apariția acelui comportament.
Ai putea descoperi chiar că acest comportament a apărut ca un răspuns direct la comportamentul tău sau la atitudinea ta față de copil. De foarte multe ori, comportamentele nepotrivite ale copiilor apar ca niște consecințe ale comportamentelor părinților sau ale relației defectuoase cu părinții.
Să abordezi chestiunea superficial înseamnă:
Să vrei să vezi schimbarea comportamentului fără să explorezi cauzele profunde.
Rezultatul este că același comportament supărător va apărea din nou și din nou, oricâte presiuni ai pune pe copil.
În timp, poți ajunge să crezi despre copil că este rău, obraznic, nerespectuos etc.
Ce este mai grav este că etichetele pe care i le pui îi definesc personalitatea. Chiar dacă ar vrea, copilul nu ar putea ieși din limitele pe care i le trasezi prin etichetele pe care i le pui. Atenție, limitele prin etichete sunt trasate indiferent dacă i le spui sau doar le gândești în mintea ta.
Copilul nu e vinovat pentru comportamentul deranjant
Nici tu nu ai nicio vină pentru comportamentul nepotrivit al copilului. Ca părinte, ai făcut tot ce ai știut și ai putut mai bine pentru a-ți educa frumos copilul.
Ambii ați făcut ce ați știut mai bine. Atunci când înțelegi acest lucru, renunți la poziția de judecător. Și poți alege să relaționezi cu copilul din poziția de părinte iubitor care îi acceptă comportamentul deoarece îi înțelege cauzele adevărate.
Din această poziție de părinte iubitor, vei vedea mai ușor ce poate face copilul din ce îi ceri și ce nu poate face încă. Și îl poți ajuta să-și depășească blocajele și să învețe.
Odată conștientizate aceste lucruri, poți deschide subiectul în comunicarea cu copilul.
Și acum, la final, te invit să mai rămâi câteva secunde în poziția de părinte iubitor care își acceptă copilul necondiționat și care este curios să descopere cauzele reale și profunde ale comportamentului lui.
Fiind în poziția părintelui iubitor, ce i-ai spune copilului tău atunci când are un comportament pe care îl consideri nepotrivit?
Afacerile mamelor sunt printre cele mai vulnerabile și riscă să fie puternic afectate de modificările Codului Fiscal
Noile modificări aduse Codului Fiscal pun o mare presiune asupra mediului economic. Printre cele mai vulnerabile companii sunt micile afaceri ale mamelor, pornite din hobby, pentru care antreprenoriatul este singura soluție pentru a produce un venit.
În România sunt zeci de mii de femei aflate în situații de incertitudine și instabilitate financiară și pentru ele este esențial să poată avea un venit sigur pentru creșterea și educația copiilor.
Sunt mame care nu își găsesc un loc de muncă în orașe mai mici sau în sate. Alte mame au copii mici pe care nu au cu cine să îi lase ca să meargă 8 ore la muncă. Mai sunt și mame care suferă de boli cronice ce le împiedică să se angajeze. Sau mame care au copii bolnavi sau sunt divorțate ori au partenerul în incapacitate de muncă și trebuie să se descurce singure cu toate cheltuielile casei.
Pentru aceste mame, antreprenoriatul este soluția care le permite să-și transforme abilitățile în produse și servicii. Mamele își administrează micile afaceri de acasă, în ritmul familiei lor, le promovează online și astfel obțin un venit decent care echivalează cu un salariu.
Pe de altă parte, sunt mame care au început deja o mică afacere și s-au împotmolit, se află în impas financiar ca urmare a pandemiei, a războiului din Ucraina sau a creșterii prețurilor. Odată cu introducerea noilor modificări ale Codului Fiscal, viitorul acestor mame este amenințat.
Ele trăiesc zilnic cu perspectiva sărăciei și cu teama că vine iarna și vor trebui să renunțe la visele lor din cauză că nu vor avea din ce să supraviețuiască.
Continuitatea afacerilor mamelor, în pericol
„Odată cu introducerea noilor modificări, continuitatea acestor afaceri este puternic pusă la încercare, precum și situația financiară firavă a acestor antreprenoare. Afacerile gestionate prin intermediul micro-întreprinderilor vor fi obligate să aibă unul sau mai mulți angajați cu normă întreagă în termen de maxim 30 de zile de la data înregistrării la Registrul Comerțului pentru a nu trece de la un impozit de 3%, cum era până la data acestei modificări legislative, la un impozit de 16%”, spune Oana Luca, expert contabil, într-un comunicat de presă.
Specialistul a dat exemplul unei afaceri de tip hand-made nou-înființată. Aceasta „va trebui să aibă un venit de minim 3.000 lei la 30 de zile de la înființare ca să își poată permite un angajat, costurile cu contabilitatea, taxe etc., dacă dorește să plătească un impozit de 1% în loc de 16%, din moment ce varianta de a plăti 3% a fost eliminată. Acest obiectiv este destul de greu de realizat atât de repede pentru afacerile mici fără sprijin din partea unor mentori cu experiență„.
„În ceea ce privește afacerile mamelor, există 2 posibilități: fie acestea nu își vor permite să se alinieze noilor modificări legislative și vor decide să renunțe la visele lor sau să își închidă propriile afaceri, fie vor investi timp în educația lor și vor reuși să-și crească afacerea pentru a face față ulterior noilor taxe”, consideră Oana Luca, expert contabil, Mentor în Programul VISS.
Proiect al Asociației Mamprenoare pentru susținerea afacerilor mamelor
Pentru mamele aflate în situațiile descrise mai sus, Asociația Mamprenoare – Asociația Mamelor Antreprenor din România a lansat proiectul VISS (Viziune, Încredere, Sprijin, Succes). Este un proiect obiectivul căruia este sprijinirea mamelor aflate în dificultate să își continue proiectele antreprenoriale și să obțină stabilitate financiară.
Proiectul este un incubator de afaceri din care fac parte 18 mentori, antreprenoare cu experiență, experți (contabili, avocați, specialiști în vânzări, branding, promovare etc.), coachi, consultanți în afaceri, experți în diverse forme de finanțare etc., care vor consilia timp de două luni afacerile înscrise în proiect.
„Până acum avem înscrise în proiect 25 de femei din județele Suceava, Iași, Neamț, Brașov, Cluj, Galați, Vrancea, Ilfov, București, dar și românce din Diaspora. Visele lor sunt afaceri in diverse domenii: ateliere de producție handmade, centre educaționale, afaceri în domeniul zootehniei, beauty, dezvoltare personală, scris, terapii, organizări de evenimente, magazine online etc. După încheierea perioadei de înscrieri, va urma o perioadă de selecție în care vom testa în primul rând motivația candidatelor și determinarea lor de a duce proiectele pe termen lung”, a afirmat Alina Bota, președinte al Asociației Mamprenoare.
Înscrierile în proiectul VISS se fac AICI, până pe 31 iulie.
Marea majoritate a părinților își doresc să educe copii sinceri, care să iubească adevărul, să-l caute, să-l respecte și să-l promoveze în societate.
Pentru a crește copii sinceri, părinții le vorbesc despre sinceritate și adevăr ca valori umane, citesc cărți și povești despre adevărul care întotdeauna iese la suprafață și învinge și îi încurajează să spună adevărul.
Totuși, unii părinți uită, iar alții poate că nu s-au gândit până acum la asta, că cei mici învață să fie sinceri urmând modelul nostru, al părinților lor.
Sinceri cu ceilalți
Atunci când copilul își vede părintele spunând că nu are timp să se implice într-un proiect sau să meargă la un eveniment sau întâlnire, deși nu are nimic special de făcut și doar a mințit pentru a evita participarea, copilul învață să mintă.
Sau atunci când părintele îi spune vecinului că nu are ciocan, deși îl are, dar nu vrea să-l împrumute.
Copilul învață să mintă oricât de frumos i-ar vorbi părintele despre adevăr.
În continuare, îți propun să mergem mai în profunzimea subiectului. Vom descoperi că a nu fi sincer cu ceilalți este, de fapt, o consecință.
Nu putem fi sinceri cu oamenii din jurul nostru dacă nu suntem sinceri în primul rând cu noi înșine.
Sinceri cu noi înșine
A fi sincer înseamnă, în primul rând, a recunoaște adevărul nostru personal în fața noastră.
A fi sincer înseamnă a admite faptul că simțim ceea ce simțim. Uneori, poate de mult mai multe ori decât ne-ar plăcea să recunoaștem, simțim furie, frică, tristețe, invidie, durere, suferință… Mai ales atunci, să recunoaștem sincer: „Da, acum simt această emoție. Și nu este nimic condamnabil în asta. E în regulă să simt ceea ce simt”.
A fi sincer înseamnă a ne recunoaște limitele… că nu putem duce atât cât ne-am dori să ducem, că nu le putem face pe toate, că avem nevoie de ajutor mai mult și mai des, că refuzăm să mai admitem anumite comportamente, indiferent din partea cui vin.
A fi sincer înseamnă a deschide ochii și a vedea cât de mult ne preocupăm de alții și cât de puțin de noi înșine.
A fi sincer înseamnă a ne vedea toate părțile întunecate și a le recunoaște existența, descoperind care este rostul lor. Apoi, odată văzute și recunoscute, să le acceptăm și să le ajutăm să se transforme în ajutor și susținere pentru noi.
Oare câți dintre noi, părinții, reușim să fim sinceri cu noi înșine în mod constant și conștient?
Atunci când suntem sinceri cu noi înșine, dispare teama de Adevăr, deoarece ne-am asumat deja Adevărul nostru. Și abia atunci, putem fi cu adevărat sinceri cu oricine, fără frica de a fi judecați, fără frica de a fi părăsiți, respinși, umiliți sau desconsiderați.
Și abia după ce ne asumăm propriul Adevăr și dispar fricile, suntem cu adevărat liberi față de cei din jurul nostru. Atunci, ne putem comunica nevoile, dorințele, așteptările, cu fermitate și cu blândețe.
Și abia atunci copiii noștri învață să fie sinceri cu adevărat.
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
