Alege să-ți educi copilul prin metode pozitive aplicând aceste alternative la pedepse
Cum îți poți ajuta copilul să-și corecteze greșelile fără să-l pedepsești? Din ce în ce mai mulți părinți înțeleg importanța educației pozitive și caută cele mai bune alternative la pedepse.
Majoritatea părinților sunt bine intenționați și aplică pedepsele din convingerea că ele sunt eficiente în a corecta copilul și în a-l educa. Mai mult, mulți dintre părinții de astăzi au fost ei înșiși condiționați prin pedepse în copilăria lor. Astfel, modelul de educație bazată pe pedepse este moștenit și mai greu de schimbat. Însă nu imposibil 🙂
Am mai scris despre alternative la pedepse și în acest articol, unde ne-am axat mai mult pe partea foarte importantă de prevenție.
Părinții aplică pedepsele crezând că își ajută copiii. Totuși, dacă ar ști cât de mult rău fac pedepsele dezvoltării copilului și relației părinte-copil, foarte mulți părinți ar renunța cât de rapid posibil la această metodă de educație.
Și ar renunța cu ușurință dacă ar ști cu ce să înlocuiască pedepsele, dacă ar avea la dispoziție metode concrete prin care să influențeze în bine comportamentele, gândurile și emoțiile copiilor lor.
Vestea bună este că se poate! Și exact despre asta am vorbit în Webinarul Gratuit pe care l-am susținut sâmbătă, 16 iulie, cu tema „Educația fără pedepse. Modul pozitiv de a corecta greșelile copilului”.
Iată despre ce am discutat în sesiunea online:
În ce moduri diferite părinții își pedepsesc copiii. Pe unele dintre ele nu le observă nici părinții dornici să-și educe copiii prin metode pozitive
De ce părinții îți pedepsesc copiii? Ce se așteaptă să obțină vs. realitate, ce obțin de fapt. Vei vedea că pedepsele nu doar că nu aduc rezultatele dorite de părinte (ascultarea și corectarea comportamentului), ci au consecințe negative puternice pe termen mediu și lung.
Care sunt efectele exercitării puterii parentale
Premisele de la care pornesc părinții care își pedepsesc copiii
Un set de 5 noi credințe care te va ajuta să educi copilul fără să-l pedepsești
Un exercițiu pentru a îl aplica în relația ta cu copilul
9 alternative eficiente la pedepse care chiar funcționează
Te invit să vizionezi înregistrarea Webinarului:
(În descrierea videoului de pe YouTube vei găsi codurile de timp pentru a asculta exact părțile care te interesează)
Dacă găsești informațiile valoroase, te încurajez să le dai și altor părinți linkul articolului sau al înregistrării pentru a o viziona.
Iar dacă ai întrebări sau dorești să-mi împărtășești conștientizările tale, te invit să-mi scrii un email pe adresa ana.batca@parenting20.ro.
Ce soluție ți-a plăcut cel mai mult și o vei aplica în relația cu copilul tău/copiii tăi?
Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București este cel mai râvnit liceu din România. Cea mai mică medie cu care s-a intrat a fost 9,68. Absolvenții de gimnaziu au avut la dispoziție 234 de locuri în clasa a IX-a la acest colegiu.
Datele publicate de Ministerul Educației privind rezultatele admiterii la licee cuprind și topul liceelor cu cele mai mari medii de intrare, precum și topul specializărilor.
Top 10 licee din România, după media de admitere
Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București – 9,68
Colegiul Național „Sfântul Sava” din București – 9,66
Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București – 9,63
Colegiul Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca – 9,63
Liceul Teoretic „Avram Iancu” din Cluj-Napoca – 9,58
Colegiul Național „Spiru Haret” din București – 9,51
Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca – 9,5
Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București – 9,49
Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța – 9,48
Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București – 9,48
Iată și clasamentul primelor 20 de licee, publicat de Ministerul Educației:
Sursa: Ministerul Educației
Top 10 cele mai căutate specializări de la liceele din România, în anul 2022
Cele mai căutate specializări sunt Matematică-Informatică, în special cele cu predare în limba engleză, precum și Științele Naturii.
Specializarea Matematică-Informatică (bilingv: Limba engleză) de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București – 9,89
Specializarea Științe ale Naturii de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București – 9,87
Specializarea Matematică-Informatică de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București – 9,84
Specializarea Științe ale Naturii de la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova – 9,83
Specializarea Științe ale Naturii de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București – 9,80
Specializarea Matematică-Informatică (bilingv: Limba engleză) de la Colegiul Național „Ion C. Brătianu” din Pitești – 9,79
Specializarea Matematică-Informatică (bilingv: Limba engleză) de la Colegiul Național „Spiru Haret” din București – 9,79
Specializarea Matematică-Informatică de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București – 9,77
Specializarea Matematică-Informatică (bilingv: Limba engleză) de la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța – 9,73
Specializarea Matematică-Informatică de la Colegiul Național „Spiru Haret” din București – 9,73
Vezi întregul clasament al primelor 20 de specializări, după cea mai mică notă de admitere, publicat de Ministerul Educației:
Aproape 7.000 de elevi, mai exact 6.852 de elevi, nu au fost repartizați la liceu, din cauză că nu au completat suficiente opțiuni, a anunțat Ministerul Educației.
Potrivit unui comunicat de presă publicat ieri, acești elevi reprezintă 5,87% din totalul absolvenților de clasa a VIII-a.
Dintre aceștia, 15 au avut medii de admitere peste 9: nouă elevi din București, trei din Cluj, doi din Constanța și unul din Mureș. 143 de elevi au avut media de admitere peste 8. Iar doi dintre elevi au avut nota 10 la matematică la Evaluarea Națională, potrivit informațiilor oficiale, citate de Digi24.ro.
Ieri, Ministerul Educației a publicat pe site-ul admitere.edu.ro, rezultatele repartizării computerizate în învățământul liceal a absolvenților clasei a VIII-a.
„Au fost repartizați computerizat 110.035 de elevi (94,13%) în învățământul liceal din totalul elevilor cu opțiuni completate (116.887), cu peste 20.000 de elevi mai mult, comparativ cu etapa din anul precedent”, spun reprezentanții Ministerului.
46.171 dintre elevii cu opțiuni completate, adică 42% dintre elevi, au fost admiși la prima opțiune. Totodată, 77.302 elevi (70,3%) au fost admiși la una dintre primele 5 opțiuni.
Dintre cei 44.834 de elevi admiși la liceele tehnologice, doar 3.000 au medii de admitere sub 5.
În perioada 15 – 20 iulie, candidații trebuie să depună dosarele de înscriere la secretariatele liceelor în care au fost admiși.
În zilele de 21, 22 și 25 iulie, comisiile de admitere vor soluționa situațiile speciale apărute după etapa de repartizare computerizată.
Iată rezultatele etapei de repartizare computerizată în liceu, prima etapă de admitere la liceu:
Dintre cei 116.887 de candidați cu opțiuni:
110.035 absolvenți (94,13%) au fost repartizați computerizat în prima etapă
6.852 absolvenți (5,87%) rămași de repartizat
Numărul total de opțiuni a fost de 2.338.353
O medie de 20 opțiuni per candidat
Elevi admiși în afara repartizării computerizate
12.058 elevi admiși la specializări vocaționale
814 elevi admiși la specializările vocațional militar
2.018 elevi admiși pe locurile rezervate rromilor
928 elevi admiși pe locurile rezervate CES
18.388 elevi înscriși pentru învățământul profesional
Sursa: Ministerul Educației
Ce se întâmplă cu elevii care nu au fost admiși la liceu
În situația în care candidatul nu are loc la niciuna dintre opțiunile pe care le-a exprimat pe fișă, va rămâne nerepartizat în actuala sesiune de admitere. În acest caz, va trebui să participe la o sesiune organizată ulterior doar pentru locurile rămase libere.
La întrebare ce se întâmplă cu elevii care nu au fost admiși la liceu a răspuns secretarul de stat în Ministerul Educației, Bogdan Cristescu, ieri, într-o intervenție la Digi24.
Întrebat de moderator despre numărul elevilor nerepartizați, în condițiile în care reprezentanții Ministerului Educației, au susținut că sunt destule locuri pentru toți copiii, Bogdan Cristescu a răspuns că „nu poți avea locuri doar la liceu”.
Potrivit oficialului, elevii care nu vor reuși să ocupe un loc la liceu pot merge la învățământul profesional.
La întrebarea dacă se ia în calcul suplimentarea locurilor la liceu în această etapă, Bogdan Cristescu a afirmat că este „o decizie foarte dificilă, pentru că dacă suplimentezi un loc la liceul X, apoi primul copil care nu a intrat la acel liceu va spune: dar ar fi fost locul meu”.
Recomandarea sa este ca elevii rămași nerepartizați să fie ghidați, cu ajutorul diriginților și inspectoratelor, către cea mai bună opțiune pentru ei.
Vizionează înregistrarea materialului video difuzat de Digi24:
Se modifică Legea Educației. Vezi care sunt schimbările anunțate
Elevii nu vor mai avea note la disciplinele care fac parte din ariile curriculare Arte și Educație Fizică și Sport. Profesorii le vor acorda calificative de tip admis/respins, potrivit modificărilor propuse la Legea Educației.
În această categorie intră și alte discipline care pot fi stabilite prin ordin de ministru. Însă, fac excepție elevii din învățământul vocațional, care vor fi evaluați în continuare cu note de la 1 la 10. Modificarea se va aplica, cel mai probabil, începând cu toamna anului 2023.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a anunțat, ieri, în cadrul unei conferințe de presă, o parte dintre modificările vizate prin noua Lege a Educației, care intră astăzi în dezbatere publică.
Noua Lege a Educației transpune în legislație proiectul România Educată
Noua Lege a Educației urmărește transpunerea în texte de lege a tuturor principiilor din Proiectul România Educată.
„Avem două proiecte: unul pentru învățământul preuniversitar și altul pentru învățământul superior. Aceste proiecte de lege au fost elaborate de către Ministerul Educației cu resurse proprii prin consultarea tuturor direcțiilor de specialitate. (…) Ministerul Educației este cel care asumă aceste două proiecte de lege, care începând cu ziua de mâine vor fi lansate în consultare publică pentru o perioadă de 35 de zile, până la data de 17 august, perioadă de consultare în care așteptăm opinii din partea tuturor celor interesați în bunul mers al educației”, a declarat ministrul Sorin Cîmpeanu, ieri, la conferința de presă, citat de Agerpres.
Oficialul a precizat că arhitectura de sistem va fi „complet schimbată”. Potrivit acestuia, cele două legi „nu realizează o cosmetizare” a sistemului de educație, fiind cu adevărat o reformă a sistemului de educație.
Legile vor intra în vigoare la 30 de zile după promulgare și publicare în Monitorul Oficial, după care urmează o perioadă de 8 luni pentru elaborarea legislației necesare, hotărâri de Guvern și ordine de ministru.
Alte modificări cuprinse în noua Lege a Educației care intră în dezbatere publică:
Învățământul obligatoriu va cuprinde grupa mică începând cu anul 2030
Vor fi revizuite puternic planurile-cadru și curriculumul pentru învățământul primar și cel gimnazial
Evaluarea va fi centrată pe competențe. Cadrele didactice vor oferi elevilor feedback în timp real. Aceste evaluări vor sta la baza planurilor individuale de învățare.
Inspectoratele Școlare Județene se transformă în Direcții Județene de Învățământ Preuniversitar ca servicii publice deconcentrate, aflate în subordinea Ministerului Educației, cu personalitate juridică
Examenul de Bacalaureat va avea o probă scrisă de evaluarea competențelor la disciplinele din trunchiul comun pentru elevii de la toate profilurile, 2 probe de evaluare a competențelor lingvistice la 2 limbi de circulație internațională, o probă de evaluare a competențelor digitale și o probă scrisă, facultativă, specifică profilului sau specializării, la alegere
Pentru profesori, debutul în profesia didactică va fi complet schimbat. Va exista o perioadă de stagiatură de un an, va exista un examen de licențiere. Va fi schimbat modul de organizare a titularizării
Pentru prima dată, se cuprinde într-o Lege a Educației o reglementare care definește salariul profesorului debutant și stagiar la salariul mediu pe economie. Acum, valoarea acestuia este de 6.095 lei
Se schimbă procedura de recrutare a directorilor de școli și a directorilor adjuncți. Apare o nouă funcție, a directorului administrativ. Procesul de selecție va fi profesionalizat și va cuprinde o evaluare națională pentru testarea capacităților și aptitudinilor candidaților
Pentru ocuparea funcției de asistent universitar se elimină obligativitatea deținerii titlului de doctor
Pentru mai multe informații, vizionează înregistrarea conferinței de presă susținută marți, 12 iulie, de ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu:
Cum gestionezi țipetele și tantrumurile copiilor la o terasă sau la restaurant? Ce facem pentru a le preveni?
O întreagă dezbatere continuă în spațiul public pornind de la postarea unei terase din București în care a solicitat părinților să își supravegheze copiii. Mesajul localului a apăsat butoane sensibile adulților fără copii care critică părinții nesimțiți cu plozi needucați, precum și a mamelor cu copii care s-au simțit excluse și marginalizate.
Tantrumul nu înseamnă părinți nepăsători și copii nesimțiți. Ce este un tantrum?
Oare cunoști vreun părinte care să nu se fi confruntat niciodată cu o criză de plâns și de furie a copilului său? Eu nu cunosc.
De aceea, tantrumul este considerat o manifestare obișnuită a copiilor cu vârste cuprinse între 1 și 3-4 ani. În timpul crizei, cel mic plânge, țipă, se poate tăvăli pe jos, poate arunca obiecte, poate lovi alte persoane sau se poate lovi pe el însuși.
În trecut, adulții îi „cumințeau” rapid pe copii inducându-le frica prin ridicarea tonului, amenințarea cu bătaia sau chiar aplicarea unei lovituri. Astăzi, știm că această soluție face parte din strategiile de parenting învechite, care îl fac pe copil să-și reprime emoțiile, neavând posibilitatea de a învăța cum să le autoregleze sănătos.
Observațiile părinților și ale specialiștilor au arătat că cele mai frecvente cauze ale apariției tantrumurilor sunt:
Frustrarea și disconfortul
Nevoia de atenție
Refuzul de a accepta un refuz al adultului
Refuzul de a face ce îi cere adultul
Foamea
Oboseala
Suprastimularea
Emoții dificile pe care copilul nu le poate gestiona
În esență, un tantrum apare din cauză că cel mic simte niște trăiri sau emoții care îi depășesc capacitatea de a le face față. Simțindu-se copleșit de ele, copilul nu li se mai poate opune și se exprimă prin corp, de multe ori destul de agresiv și violent.
Atunci când se declanșează un tantrum, părinții se află într-o poziție foarte dificilă, deoarece o criză emoțională de o asemenea intensitate poate fi copleșitoare, mai ales sub presiunea privirilor critice ale oamenilor din jur.
„Explorând puțin domeniul dezvoltării copiilor, descoperim că le lipsește autocontrolul din cauza subdezvoltării cortexului prefrontal, acea parte a creierului care dirijează emoțiile și conduita socială. Mai concret, copilul tău simte o emoție puternică, precum frustrarea, mânia sau tristețea, și, neștiind cum să o gestioneze, creierul îi intră într-o stare de panică, numită „luptă, fugi sau îngheață”, explică autoarea Rebeca Eanes, în cartea „Parenting pozitiv”.
A judeca o mamă copilul căreia face o criză de tantrum într-un loc public denotă necunoaștere și lipsă de empatie. În schimb, ce ar ajuta o mamă aflată în această situație ar fi o privire înțelegătoare și un gând de susținere și încredere.
Însă, din păcate, am întâlnit și un asemenea comentariu venit de la o femeie:
„Nu are ce căuta spațiu de joacă în apropierea unui loc în care adulții încearcă să se destindă. NU vreau să stau să vă ascult plozii cum rag în timp ce eu încerc să îmi beau liniștită berea. Dacă vreți la joacă, există parcuri. Mergeți la terase fără copii. Este foarte simplu.”
Poate că mulți adulți care nu au copii nu sunt conștienți de câteva lucruri:
Copilul mic are nevoie să se integreze în mediul și în stilul de viață al părinților. Acesta e un proces care începe de mic și durează
Și adulții care au copii au nevoie să socializeze și să iasă în oraș. Unii dintre ei nu au cu cine să își lase copiii, din diverse motive care țin de ei, de copii sau de condițiile financiare
Copilul mic nu are răbdare să stea pe scaun nici măcar o jumătate de oră fără să se miște (doar dacă stă pe telefon, ceea ce dorim să evităm)
Copilul mic se plictisește repede, nu poate fi atent la un subiect/o activitate pe durate lungi
Copilul mic are nevoie de atenția părinților. Cu răbdare și înțelegere, se poate rezolva orice
Cum prevenim tantrumurile la restaurant
Știm că cel mai bun tratament este prevenția. Te asigur că, dacă te preocupi suficient de mult de prevenție, vei evita multe posibile crize de urlete și plâns.
Personal, am insistat pe prevenție și pot afirma că băiatul meu a făcut foarte puține tantrumuri. Îmi aduc aminte doar de 3 asemenea momente, dintre care unul acasă, unul în mall și altul la coadă la Mega Image. Discutăm acum despre ce putem face pentru a preveni tantrumurile, pentru ca apoi să vedem cum le gestionăm eficient atunci când apar.
1. Programează ieșirea în oraș ținând cont de rutina copilului
Dacă cel mic doarme la prânz și obișnuiește să se culce în jur de ora 13, însă astăzi, la această oră, sunteți la terasă cu o altă familie și așteptați să vă aducă mâncarea, riscul ca, în maxim 30 de minute să înceapă scandalul este destul de mare.
Foamea și somnul îl fac pe copil mult mai irascibil decât este de obicei, așa că orice îl poate enerva și supăra.
Până când copilul împlinește 4-5 ani, stabilește ieșirile în oraș în intervalele de timp în care copilul este activ și odihnit, astfel încât la ora de somn să fie deja în patul lui de acasă sau cel puțin în mașină sau în cărucior.
2. Alege un loc liniștit, pentru a evita suprastimularea
Copiii au nevoie să fie stimulați pentru a învăța lucruri noi. Însă, de multe ori, prea multă stimulare duce direct către un tantrum. Iar la un restaurant sau la o terasă cu mulți oameni care vorbesc zgomotos și unde se aude muzică tare efectul de suprastimulare se va instala destul de repede. Copilul va începe să dea semne de agitație și nemulțumire.
Știind acest lucru, e important să alegi pentru ieșirile în oraș localuri mai liniștite. De regulă, ieșirile la prânz sunt mai liniștite decât cele de seară, când o parte dintre clienți sunt puși pe distracție, consumă alcool și vorbesc tare.
3. Ia cu tine jucăriile preferate + alte activități
Plușul preferat, mașinuța sau păpușa favorită îi ajută pe copiii mici să se simtă în siguranță și confort, chiar și într-un loc străin.
Însă, cel mai probabil, la un moment dat, se va plictisi și de jucăria preferată. Pentru aceste momente, pregătește-te din timp având cu tine activități suplimentare adaptate preferințelor copilului. Poate fi vorba de piese Lego, de cărticele, de un pop-it, de o carte de colorat etc.
4. Haine de schimb
Până când copilul meu a început școala, de fiecare dată când ieșeam în oraș cu el, aveam la mine haine de schimb. Chiar dacă este un copil atent și în 95% din cazuri nu am avut nevoie de ele, în alte momente m-au salvat. Un copil poate să-și murdărească bluza sau pantalonii/fustița cu sos, se poate uda în timp ce bea apă/suc sau pot interveni mici incidente în perioada de renunțare la scutec.
5. Atenția ta constantă la copil
Ca mamă sau ca tată de copil mic, îți asumi că cel puțin o parte din atenția ta, iar din timp în timp atenția ta totală va fi îndreptată spre copil. În felul acesta, eviți declanșarea unei crize din cauza lipsei de atenție.
Totodată, fiind conectat/ă în permanență cu copilul, vei ști exact ce se petrece cu el: când s-a plictisit, când are nevoie de mai multă atenție din partea ta, când are nevoie să facă un pic de mișcare sau când deja se apropie de limita iritării. În felul acestea, vei putea gestiona lucrurile mult mai bine. Atunci când vezi că cel mic începe să nu mai aibă răbdare să stea la restaurant, este momentul să ceri rapid nota.
Vestea proastă pentru părinții care merg cu copiii mici la restaurant este că, până când copilul mai crește, nu se vor putea relaxa la maxim, așa cum o făceau înainte să aibă copii. Ne asumăm că este o perioadă care trece și în care copilul are nevoie de atenția noastră și de ghidare pentru a învăța să se comporte în public.
Există și varianta să-i pui telefonul sau tableta în mână. Copilul va sta liniștit, însă nu recomand această soluție, deoarece are prea multe consecințe negative pe termen lung.
6. Reguli și limite
Acasă, fiecare familie are propriile sale reguli și limite. În schimb, clienții unei unei terase sau ai unui restaurant, trebuie să respecte anumite reguli comune.
Astfel, se poate întâmpla ca o regulă de acasă să nu se aplice și la terasă. De exemplu, la restaurant, nu se aleargă printre mese, nu se poate lua mâncare din farfuria altor persoane și nu pot fi atinse plantele din ghivece.
Atunci când copilul încearcă să facă ceva neacceptat la restaurant, îi poți spune care sunt regulile de aici și că, pentru a putea lua masa aici, e important să respectați cu toții aceste reguli.
De asemenea, îi poți clarifica limitele legate de ce poate și ce nu poate să facă. De exemplu, poate să ia mâncare din farfuria ta sau a tatălui, însă nu poate lua mâncare de la nimeni altcineva. Sau poate admira florile, se poate uita la ele, le poate mirosi, dar nu are voie să rupă flori sau frunze.
Atunci când își poate satisface, chiar și parțial, nevoia sau dorința, copilul este mai liniștit și mai cooperant.
Cum gestionăm tantrumul la restaurant
Ai încercat, te-ai străduit, însă… s-a întâmplat. Ce faci atunci când, cu tot efortul tău, criza s-a declanșat?
1. Păstrează-ți calmul
Da, tantrumul copilului poate fi copleșitor pentru un părinte, mai ales în public. Cu toate acestea, nimic nu ajută mai mult la calmarea lucrurilor decât calmul tău.
„Nu accesele de furie ca atare, ci percepția noastră asupra lor este cea care ne enervează. Le percepem drept sfidare, manipulare sau răzgâială”, spune Rebecca Eanes, în cartea citată mai sus. Și asta ne ajută, deoarece știm că cel mic nu fac decât să-și exprime niște emoții prea greu de gestionat. Și că are nevoie de ajutorul nostru pentru a le face față.
Calmul tău, în timp ce ești conectată la copil și îl privești cu iubire, cu înțelegere, cu acceptare, cu susținere, îl va ajuta pe cel mic să înceapă și el să se simtă iubit, acceptat, înțeles, susținut.
Tu, ca părinte, lasă puțin deoparte grijile și gândurile tale, și fă suficient loc în tine pentru a conține trăirile copilului. De îndată ce le faci loc, copilul va începe să simtă că nu este singur în procesul acesta dificil de a-și gestiona emoțiile. Te va simți alături și îi va fi mai ușor. Va începe să se liniștească.
2. Încrederea
Ai încredere în tine și în copil că veți depăși cu bine acest moment. Oricât de teribil arată în secunda asta, știi și tu că nu are cum să dureze la nesfârșit.
Pe unele persoane le ajută să spună o rugăciune sau o afirmație pentru a simți că își păstrează stabilitatea interioară sau pentru a simți un ajutor.
Te poți gândi chiar acum, în timp ce citești acest articol, care sunt cuvintele pe care ți-ar plăcea să le auzi în momentele de criză de plâns ale copilului și care ți-ar da încredere și curaj? Pune-le deoparte și adu-ți aminte atunci de ele.
3. Empatia
Rebecca Eanes le recomandă părinților care se confruntă cu un tantrum al copiilor lor să manifeste empatie, mai ales că „empatia oferită copiilor în timpul acceselor de furie nu le răsplătește comportamentul, ci le satisface o nevoie: nevoia de apropiere sufletească și de înțelegere”.
Odată ce te-ai conectat cu copilul, cel mai probabil ai aflat care este cauza reală a comportamentului, care este nevoia sau dorința neîndeplinită. Ce ai de făcut acum este să-i vorbești copilului despre nevoia lui, să-l asiguri că nevoia lui este justificată și că îl înțelegi. Asta, desigur, după ce criza s-a mai calmat. Căci, în timpul tantrumului, când copilul se află sub imperiul emoțiilor copleșitoare, nicio informație rațională nu va ajunge la el.
Când se liniștește, spune-i copilului cum anume și când nevoia lui poate fi îndeplinită. Ce este important este ca cel mic să simtă că îl înțelegi și că îi ești alături în acest moment dificil pentru el. Copilul are nevoie de tine pentru ca să nu se simtă singur în fața greutăților.
4. Ignoră lumea din jur, NU copilul
Iată o recomandare importantă pe care o face Alfie Kohn, autorul bestsellerului „Parenting necondiționat”:
„Regula nr. 1: dacă sunteți în public, ignorați lumea din jur! Cu cât sunteți mai îngrijorat de cum vă vor judeca ceilalți abilitățile de părinte, cu atât aveți șanse mai mari să vă comportați cu copilul prea autoritar, oferindu-i prea puțină iubire și prea puțină răbdare. Aici nu este vorba despre ce crede lumea despre voi, este vorba despre nevoile copilului.”
Mare atenție, numeroși specialiști, inclusiv medici și site-uri cunoscute le recomandă părinților să ignore copilul atunci când face tantrumuri, pe motiv să nu-i transmită copilului mesajul că ar recompensa prin atenție un asemenea comportament nedorit.
Acest sfat este unul care nu ține cont de nevoia de atașament a copilului mic și de nevoia copilului de a avea ajutorul părintelui în procesul în care învață să-și autoregleze emoțiile.
Cel mai probabil, copiii care fac crize deranjante pentru clienți la restaurante au părinți care urmează recomandarea de a ignora copilul atunci când face o criză de furie.
5. Asigură-te că nimeni nu este rănit
Alfie Kohn mai recomandă părinților să folosească un control minim pentru a se asigura că cel mic nu poate răni pe cineva sau distruge ceva în timpul crizei necontrolate.
Respectând aceste principii, în câteva minute, tantrumul ar trebui să se potolească. Dacă acest lucru nu se întâmplă, continuă să fii alături de copilul tău cu iubire, cu empatie, cu înțelegere.
Astfel, ai acum instrumentele de care ai nevoie pentru a te asigura că ieșirile în oraș cu copilul/copiii mici sau mai mari vor fi plăcute și relaxante.
Apropo, am pregătit un ghid poți descărca o strategie care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte emoții dificile:
Este o carte de parenting revoluționară care îți va schimba complet percepția despre ce înseamnă să crești un copil. Vei putea afla nu doar cum să îți iubești copilul necondiționat, ci și cum să îl ajuți să simtă și el acest lucru.
Toate informațiile citate de Alfie Kohn în cartea sa sunt confirmate de numeroase studii de specialitate. Cărțile autorului au fost traduse în peste 20 de limbi.
Rebecca Eanes este creatoarea site-ului positive-parents.org și a comunității Positive Parenting: Toddlers and Beyond, pe Facebook. Pagina crește săptămânal cu mii de membri dornici să descopere beneficiile unei altfel de educații, în care cultivarea responsabilității și căutarea soluțiilor împreună cu copilul dau rezultate mai bune decât pedepsele. Exemplul autodisciplinei funcționează mai bine decât privațiunile. Iar iubirea oferită necondiționat rezolvă mai multe probleme decât distanțarea de copilul care a greșit.
Autoare a mai multe bestselleruri despre parentingul pozitiv, Rebecca Eanes nu se consideră o expertă, ci o mesageră. Scrie cu căldură și afecțiune, de la părinte la părinte, direct din tranșeele maternității.
Ce reguli respectăm când ieșim cu copiii la restaurant?
Atunci când părinții ies în oraș, la un restaurant sau la o terasă, scopul este să se simtă bine, să se relaxeze, să comunice în familie.
Pentru că multe persoane consideră că parentingul modern înseamnă un proces de educație în care copilul este șeful, am conturat cum ar suna un ghid de mers la restaurant în „parentingul modern” (a se citi al părintelui permisiv).
5 reguli ale „parentingului modern” pentru ieșirea cu copilul la restaurant
(pamflet)
1. Copilul trebuie crescut liber, oriunde s-ar afla
Pentru a-și dezvolta curajul și încrederea în sine, copilul trebuie crescut liber. De aceea, nu trebuie să intervenim atunci când are o anumită inițiativă, chiar dacă unele pot produce pagube materiale localului sau pot provoca traumatisme altor persoane. E și aceasta o formă de a explora lumea.
2. Nu punem limite copilului ca să nu-l traumatizăm
Copilul poate fi traumatizat atunci când i se face observație sau când îi interzicem să facă ceea ce dorește să facă. Din acest motiv, nu punem nicio limită copilului și nu îl obligăm să respecte reguli. Mai ales regulile altora.
3. Copilul trebuie să se manifeste așa cum simte, că doar „e copil”
Reprimarea emoțiilor face rău, copilul poate chiar să dezvolte afecțiuni fizice dacă nu își exteriorizează trăirile. De aceea, trebuie lăsat să-și exprime emoțiile așa cum simte: plânsete, urlete, tantrumuri. Dacă asta se întâmplă într-un loc public. toți cei prezenți trebuie să suporte. Educația copilului este mai importantă decât un moment de liniște pentru niște adulți.
4. Copilul trebuie să primească tot ce dorește. Așa îl educăm încrezător
Inițiativele copilului trebuie încurajate. El trebuie să primească tot ce dorește. Așa învață că merită și va deveni încrezător și puternic. Educăm astfel o mentalitate de învingător.
5. Nu este treaba copilului meu să creeze o atmosferă plăcută pentru adulți
Ce are de făcut copilul este să se joace, să învețe lucruri noi și să exploreze lumea. Nu este treaba lui să se comporte cuviincios (să nu facă gălăgie, să nu alerge, să nu atingă anumite obiecte, să nu meargă în anumite zone marcate ca atare etc.), pentru ca adulții de la mesele vecine să-și savureze băutura și mâncarea în liniște. Cine vrea liniște stă acasă.
***
Ideea articolului pleacă de la dezbaterile cu sute de comentarii despre postarea pe Facebook a unei terase din București, J’ai Bistrot București, care a solicitat părinților să își supravegheze copiii atunci când au comportamente inadecvate.
Din păcate, foarte mulți adulți consideră că parentingul modern presupune educație fără limite și fără bun simț.
Nimic mai departe de adevăr.
Copiii care nu au limite sunt educați de părinți permisivi, neimplicați.
Copiii care nu îi respectă pe cei din jurul lor sunt educați de adulți care nu îi respectă pe ei, pe copii.
Copiii care nu își ascultă părinții sunt acei copii care nu au avut de la cine să învețe ascultarea, nefiind nici ei ascultați și auziți de părinții lor. Și atunci, se văd nevoiți să urle mai tare, pentru a se face auziți…
Parentingul modern presupune un stil de educație echilibrat, bazat pe studiile psihologilor și specialiștilor în neuroștiințe, care duce la educarea echilibrată a copilului. Copiii educați de părinții care aplică metodele parentingului modern și care lucrează cu ei înșiși sunt, de regulă, copii empatici, înțelegători, dar și curajoși și încrezători.
Dacă dorești să afli mai multe informații despre parentingul modern din această perspectivă, abonează-te pentru a primi notificări de fiecare dată când publicăm un articol pe www.Parenting20.ro și abonează-te la newsletter.
Dacă nu știi cum să reacționezi atunci când copilul manifestă furie, frică sau alte emoții dificile, te invit să te abonezi la newsletter și să descarci strategia care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte aceste emoții:
Află cum să protejezi sănătatea copilului în vacanța la mare
Suntem în plin sezon estival. Multe familii își petrec vacanțe de 1-2 săptămâni la mare. Fie că aleg litoralul românesc sau pleacă în străinătate, mulți români nu își imaginează vara fără să se bălăcească în mare.
Părinții abia așteaptă să se relaxeze după încordarea de la job, iar copiii vor să se bucure din plin de tot ce le oferă sejurul pe litoral. Doar că, pentru ca vacanța la mare să fie plăcută, este important ca toți membrii familiei să fie sănătoși și să se simtă bine.
Vacanța la mare este benefică pentru sănătate în special datorită:
Vitaminei D pe care o sintetizează corpul atunci când pielea este expusă la soare. Vitamina D este necesară pentru asimilarea calciului.
Aerosolilor naturali pe care îi inspiră copilul
Înotului, activităților în apă, care au un efect special de relaxare, dar și de antrenare a coordonării dintre ochi și membre
Relaxăriiși distracției împreună cu familia
În acest articol, evidențiem lucrurile de bază de care trebuie să țină cont părinții pentru a se bucura de un sejur plăcut la mare, reducând la minim pericolele apariției unor probleme de sănătate.
Este important sa tinem cont de aceste detalii, deoarece expunerea prelungita a pielii la soare poate duce la aparitia unor afectiuni ale pielii, inclusiv la cancer de piele.
9 sfaturi pentru părinții care merg cu copiii în vacanță la mare:
1. Crema de protecție solară
Este primul produs pe care trebuie să-l treci pe lista pregătirilor de vacanță. În general, pentru a-i proteja pe copii de riscurile expunerii prelungite la soare, se recomandă utilizarea unei creme cu factor de protecție 50+.
Deși termenul de garanție pentru majoritatea cremelor de protecție solară depășește un an, asigură-te ca produsul are consistența potrivită. Unele produse se deteriorează din cauza condițiilor de păstrare. Astfel, nu te baza doar pe termenul de garanție și verifică produsul. Nu folosi produsul după ce termenul de garanție a expirat.
Descoperă o ofertă largă de creme de protecție solară pentru copii pe emag.ro.
2. Orele potrivite pentru a face plajă și baie
Pentru a evita riscul de apariție a insolației și arsurilor solare, limitează timpul pentru plajă și baie în mare în următoarele intervale:
De dimineața devreme până pe la 9:30-10:00-11:00, în funcție de tipul pielii, de toleranța la soare, de temperatura de afară etc.
De pe la orele 16:00-17:00 până apune soarele. Atenție, odată ce soarele a apus, este recomandată retragerea copiilor din apă, deoarece un moment de neatenție poate deveni fatal, mai ales dacă sunt valuri mari.
Copiii pot fi tentați să-și continue jocurile pe plajă sau în apă. Însă, e nevoie de fermitate pentru a nu permite acest lucru în afara intervalelor sigure pentru sănătate.
3. Protejarea de insolație
Asigură-te că cel mic are capul acoperit cu o pălărie de soare, cu o șapcă sau cu o bandană, pentru a fi protejat de insolație.
4. Activități pentru alungarea plictiselii
În orice vacanță, intervin momente de oboseală și plictiseală. În cazul copiilor mici, acestea se pot transforma în crize de plâns, mai ales dacă rutina celui mic a fost complet dată peste cap.
Poți preveni tensiunile pregătind din timp activități interesante pe care să i le oferi în timpul pe care îl petreceți în interior.
Pentru copilul mai mic de 5-6 ani, după câteva ore de baie în mare și joacă pe plajă, somnul de prânz ar putea veni de la sine.
Dacă ai copii mai mari, asigură-te din timp că au activități interesante fie în complexul în care sunteți cazați, fie unele pregătite de acasă.
5. Atenție la mâncare!
Pe tot parcursul vacanței pe litoral, e important să fii foarte atentă la alimentele pe care le consumați, pentru a evita toxiinfecțiile alimentare. Riscul ca alimentele să se deterioreze și să se altereze mai repede este crescut, din cauza temperaturii ridicate.
Copiii pot fi tentați de tot felul de vânzători ambulanți care oferă dulciuri, porumb fiert sau produse de patiserie pregătite în condiții sanitare necunoscute.
Așadar, luați masa doar în locurile special amenajate și îngrijite corespunzător. Verifică etichetele produselor alimentare achiziționate din magazine pentru a te asigura că sunt în termenul de valabilitate. În cazul în care descoperi vreo neregulă, anunță persoanele sau autoritățile responsabile pentru a lua măsuri.
Dacă cel mic știe să înoate sau cel puțin are experiența înotului în bazin, este un plus. În orice caz, fii cu ochii pe copil în timp ce se află în mare sau piscină și nu îi permite să se îndepărteze mult de tine.
7. Trusa medicală pentru vacanța la mare
Trusa medicală cu care pleci în vacanța la mare e nevoie să conțină:
termometru
antitermice (sirop și supozitoare)
antivomitiv
săruri de rehidratare
ser fiziologic
comprese sterile
plasturi
alte medicamente sau preparate de care știi că ar putea fi nevoie
8. Costumul de baie potrivit
Un detaliu uneori neglijat de către părinți este alegerea costumului de baie pentru copii. Cei mici trebuie să poarte un costum de baie adecvat vârstei lor. Când cel mic este lăsat pe plajă complet dezbrăcat și se așează pe nisipul murdar, există riscul (mai ales în cazul fetițelor) să apară infecții urinare sau alte afecțiuni.
9. Asigurarea de sănătate
Dacă intenționați să vă petreceți vacanța pe litoral în afara țării, este recomandată încheierea unei asigurări de sănătate pentru copil.
Respectând cele 9 sugestii prezentate mai sus, îți vei feri copilul și familia de cele mai frecvente probleme de sănătate care apar în vacanța pe litoral. În acest fel, vă veți bucura de un sejur plăcut și de amintiri frumoase de la mare!
Atenție la formele ascunse de manipulare emoțională în relația dintre părinte și copil
– Tu faci foarte multe prostioare și spui că mă iubești? Nu e adevărat! De atâtea ori te rog…
– Te iubesc.
– Mă iubești? Dar de ce te comporți așa urât?
– Nu știu. Te iubesc, mama…
Acesta este dialogul dintre o mamă supărată și fetița ei de aproximativ 3 ani, dintr-un filmuleț pe care l-am văzut pe TikTok.
Nu pun linkul către video, deoarece intenția mea nu este deloc să direcționez critici către această mamă care, ca fiecare dintre noi, face ce știe mai bine pentru a-și educa fetița. Doar am transcris dialogul, pentru a avea un punct de plecare în discuția despre manipularea și controlul copilului prin iubire. Este un fenomen destul de răspândit în rândul mamelor, deși nu intenționează să facă asta.
Premisa de la care pleacă această mamă, și multe altele, este:
„Dacă mă iubești, îți pasă suficient de mult de sentimentele mele încât să faci ce îți spun, chiar dacă tu vrei să faci altceva.
Dacă mă iubești, mă vei asculta pe mine, nu pe tine.
Dacă mă iubești, vei face ce îți spun eu, nu ce simți/dorești tu.”
Mai întâi, să lămurim un detaliu:
Confuzia dintre sentimentele copilului și comportament
Observăm că mama pune pe același palier comportamentul fetiței și sentimentele sale: dacă mă iubești, nu ai cum să te comporți într-un mod pe care eu îl consider urât.
Atenție, e important să știm că sentimentele copilului nu reprezintă același lucru cu comportamentul lui. Sentimentele și comportamentele sunt lucruri diferite care trebuie abordate diferit.
De cele mai multe ori, comportamentele au la bază și anumite emoții, la care se adaugă gânduri, credințe, decizii, valori. În schimb, emoțiile pot există fără să fie exprimate printr-un comportament.
Sentimentele și emoțiile țin de planul emoțional al copilului și pot să fie vizibile sau nu, pot fi exprimate în exterior sau pot rămâne complet invizibile persoanelor din afară. În schimb, comportamentul este ceea ce se vede, este ceea ce copilul face, reprezintă acțiunile pe care le manifestă.
De aceea, atunci când copilul are comportamente neplăcute pentru părinte, este important ca părintele să țină cont de această diferență. În caz contrar, apare confuzia.
Această confuzie poate duce la concluzii precum:
Anumite sentimente presupun un anumit comportament. (Aici observăm rigiditate. Sentimentele, emoțiile pot fi exprimate în moduri diferite.)
Nu ai cum să simți o anumită emoție din moment ce te comporți așa. (În istoricul de viață al privitorului/părintelui, o anumită emoție se exprimă într-un anumit fel. Însă, copilul își poate manifesta emoția în propriul său mod, diferit de cel cunoscut de părinte.)
Dacă iubești o persoană, trebuie să faci ce îți spune ea și să fii cum vrea ea să fii, pentru a-i dovedi iubirea ta.
Copilul nu-ți poate dovedi iubirea
Copilul nu îți poate dovedi că te iubește. Și, în definitiv, nici nu este treaba lui să facă acest lucru. Copilul învață de la tine ce înseamnă iubirea și apoi o manifestă în comportamentul lui, acum și mai târziu, în viața de adult.
Până la 3-5 ani, treaba copilului este să primească iubire necondiționată, acceptare, grijă, atenție, prezență, conectare, susținere, ajutor, atunci când are nevoie. Nu este treaba copilului să-i dovedească părintelui că îl iubește. Nici să câștige încrederea părintelui.
Dezechilibrul, în aceste cazuri, vine din faptul că mama îi cere copilului mic dovezi de iubire sau dovezi de încredere. Copilul mic nu are cum să le ofere. Deși, în cele mai multe cazuri, își asumă rolul de a asigura echilibrul emoțional al mamei imature emoțional și face ce îi cere, reprimându-și emoțiile, dorințele, nevoile.
De la ascultare la individualizare. De ce e normal să facă prostioare la 3 ani
În jurul vârstei de 3 ani, copilul este în plin proces de separare de mamă, pentru a deveni din ce în ce mai autonom, pregătindu-se pentru a interacționa în colectivitate.
De la această vârstă, copiii nu se mai mulțumesc doar cu jocurile cu părinții, ci încep să caute interacțiune cu alți copii de vârsta lor. Mai mult, încep să pună în practică diferite idei și inițiative, unele dintre ele considerate nepotrivite de părinți.
Doar că, în acest fel, fiecare copilaș în ritmul său, începe să se manifeste ca o individualitate aparte. În funcție de cum gestionează părinții situațiile în această perioadă, copilul poate învăța că este o persoană minunată, cu idei și inițiative interesante sau poate învăța că este inadecvat, insuficient de bun, defect.
Între a se asculta pe sine și a o face pe mama fericită, copilul își alege mama
Putem identifica, în linii mari, 3 moduri diferite de reacție ale mamelor la manifestările individuale ale copiilor:
1. Mama nu îi permite copilului să se manifeste ca o individualitate aparte, insistând ca cel mic să continue să fie ascultător, cuminte și să nu deranjeze
În acest caz, copilul învață că nu este în regulă așa cum este, că ceva e în neregulă cu el, că e defect și inadecvat.
Pentru a proteja relația cu mama, care este ființa de care depinde supraviețuirea copilului, el își neagă emoțiile, dorința de explorare, dorința de manifestare în lume.
În funcție de caracterul și temperamentul copilului, el poate deveni obedient și complet separat de emoțiile și dorințele sale, sau poate lupta pentru ele, devenind un copil problemă, care duce conflictul exterior în interior.
Indiferent dacă își ascultă mama sau se opune mamei, copilul o crede și își reprimă părți din Sinele lui pentru a-și mulțumi mama.
2. Mama îi permite copilului să facă tot ce vrea, fără limite
În acest caz, lipsa unor limite clare în interiorul cărora copilul să se simtă în siguranță îl fac pe copil să se simtă nesigur și lipsit de protecție.
Părinții sunt percepuți drept persoane pasive, fără prea multă putere. Copilul se regăsește în situația de a lua decizii care îl depășesc și de a-și purta singur de grijă când încă are nevoie de a fi protejat și îngrijit de un adult responsabil. Consecințele sunt stres interior, nesiguranță, nevoia de grijă și protecție nesatisfăcute.
3. Mama este atentă la manifestarea individualității copilului și o încurajează, în cadrul unor limite ferme
Știind cât este de importantă perioada formării individualității, părinții o pot susține fiind atenți la nevoile și dorințele copilului și oferindu-i modalități potrivite de a le realiza.
Acești copii au cele mai mari șanse de a crește echilibrați emoțional și cu curaj de a se manifesta în lume și de a avea succes, mai târziu, în domeniul lor de activitate.
Acțiunile copilului sunt „prostioare” sau „comportament urât” doar din perspectiva părintelui. Dacă părintele și-ar lua câteva minute pentru a-și răspunde la întrebare „Ce se ascunde, de fapt, în spatele comportamentului celui mic?”, ar descoperi o nevoie reală sau o dorință nesatisfăcută a copilului.
Ce facem cu o nevoie nesatisfăcută?
Găsim soluții de a o satisface, dacă nu acum, atunci într-un alt moment.
Dar cu dorințele nepotrivite ce facem?
Chiar și simpla recunoaștere și acceptare a dorinței copilului deja îi aduce un sentiment de liniște, îi scade tensiunea și agitația.
Apoi, în funcție de cât de gravă sau de absurdă este dorința, puteți găsi împreună soluții acceptabile(de exemplu, vrea să zboare pe Lună? Ia o veioză cu steluțe și învârte-l în brațe prin dormitor, improvizând o călătorie pe Lună. Vrea a treia înghețată după prânz? Spune-i că acum a mâncat deja două, că următoarea va fi mâine și îl poți întreba ce fel de înghețată va alege mâine după prânz).
Astfel, cel mic va vedea că îți pasă de sentimentele și dorințele lui și că ești alături de el, de partea lui. Vei observa cum, atunci când te implici în realizarea dorințelor lui într-un mod realist, se va reduce încrâncenarea cu care copilul insistă să obțină ceva. El simte că nu mai este nevoie să se lupte cu tine, deoarece tu deja ești de partea lui.
De ce copilul nu poate răspunde la întrebarea „De ce te comporți urât?”
Dacă întrebarea „De ce?” ar dispărea din vocabularul părinților, în familii ar fi mult mai multă liniște. Un copil nu poate răspunde la întrebarea „De ce te comporți urât?” sau „De ce faci atâtea prostioare?”, „De ce ai greșit?”
De multe ori, nici adulții nu au un răspuns mulțumitor la această întrebare, deoarece:
Este o întrebare acuzatoare în sine. Faptul este consumat, nu mai poate fi schimbat. Cel mult, pot fi reparate consecințele. De prea multe ori, această întrebare a fost folosită pe un ton acuzator, cu intenția de a trezi sentimentul de vinovăție, încât niciun răspuns constructiv nu prea poate apărea.
Fiecare persoană face cel mai bun lucru de care este capabilă, într-un moment dat, cu resursele pe care le are. Asta înseamnă că, atunci când a procedat într-un anumit mod (care s-a dovedit greșit mai târziu), persoana chiar credea că face bine.
Așadar, înainte de a-i adresa copilului o întrebare care începe cu „De ce…?”, te invit să te gândești mai întâi tu la care este intenția întrebării tale. Dacă intenția ta este să-l faci să se simtă vinovat sau rușinat, sau dacă vrei să se justifice, poți să-i pui întrebarea.
Însă, dacă intenția ta este să descoperi cauza reală a comportamentului sau să previi un asemenea comportament pe viitor, atunci ai nevoie să privești într-o altă direcție:
Ce anume s-a întâmplat?
Care a fost intenția ta? Ce ți-ai dorit/ai încercat să faci?
Cum te simțeai când ai …?
Cu ajutorul acestor întrebări, ai șanse mai mari de a obține informații despre emoțiile copilului și despre cauzele comportamentului lui. Știind care sunt cauzele reale, poți găsi soluții reale.
Fără șantaj emoțional în relația cu copilul
Chiar și într-o relație de cuplu sănătoasă, nu este deloc sănătos să șantajăm partenerul cu argumentul iubirii: dacă mă iubești, trebuie să faci ce îți cer. Asta denotă neacceptarea partenerului. Și partenerul are de ales între a mă alege pe mine sau a se alege pe sine. Orice adult matur și echilibrat se va alege pe sine. Dacă mă alege pe mine, o face din nesiguranță, neîncredere, teama de singurătate, deci din imaturitate emoțională.
Cu atât mai mult în relația părinte-copil. Oferindu-i copilului modelul șantajului emoțional în comunicare, în mod cert, la un moment dat, și cel mic va folosi aceleași strategii pentru a obține ce își dorește de la tine.
Nu uita: copilul face ceea ce vede că faci, nu ceea ce îi spui să facă.
Iubirea dintre părinte și copil este sfântă, și nu ne ajută să o punem la îndoială. În plus, iubirea copilului este pură și sinceră.
În loc să o poluăm cu nesiguranțele și imaturitatea noastră, a părinților, e de preferat să ne facem un pic de timp pentru a lucra cu noi înșine astfel încât să eliminăm elementele de comunicare toxică și manipulare. Indiferent de punctul din care plecăm, putem alege să fim părinți buni, adulți maturi emoțional pregătiți să educăm o nouă generație de copii echilibrați emoțional, încrezători și puternici!
Dacă nu știi de unde să începi, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o singură pagină, în care am cuprins pe scurt o strategie din 5 pași pentru a calma emoțiile dificile ale copiilor:
Află cum să-ți ajuți copilul adolescent în alegerea carierei
Atunci când ne-am cunoscut, la unul dintre cursurile de formare în NLP pe care le-am urmat, era în anul 2 la ASE în București. Și nu era deloc încântată de facultate. Mai mult, pe măsură ce parcurgeam modulele cursului și studia mai mult despre gândire, emoții și lucrul cu oamenii, a luat decizia să abandoneze facultatea de la ASE și să învețe pentru admiterea la Psihologie.
La ASE intrase la buget, astfel încât era conștientă că facultatea de Psihologie va trebui să o urmeze cu taxă, oricât de mare ar fi nota la examenul de admitere. Însă, și-a asumat această decizie, știind că va fi nevoie să se angajeze pentru a-și plăti facultatea.
Ce a determinat-o să ia această decizie?
Am întrebat-o și mi-a răspuns că nu mai suporta să urmeze o facultate care nu îi place, deoarece simțea că o „termină nervos”.
Și atunci, de ce a intrat la ASE?
A intrat la ASE deoarece părinții ei i-au impus fără să îi ofere nicio altă opțiune. Părinții aveau un cuvânt important de spus, deoarece o susțineau financiar ca să poată urma studiile la București.
Însă, după un an și jumătate de facultate, a conștientizat că ceea ce studiază nu o va ajuta în viață. A simțit nevoia să-și urmeze pasiunea din liceu, psihologia.
Când părinții uită să țină cont de visele copilului
Realitatea este că deciziile referitoare la carieră și viitorul profesional sunt copleșitoare și pentru mulți adulți, cu atât mai mult despre pentru adolescenți. În același timp, alegerea carierei este un aspect prea important al vieții, încât să fie neglijat sau amânat. Dimpotrivă, cu cât discuțiile despre viitorul profesional sunt amânate mai mult, cu atât mai dificilă poate fi decizia și cu atât mai puțin timp va rămâne pentru pregătire.
Probabil, cunoști și tu situații, poate chiar în familia ta, când părinții au hotărât la ce liceu va merge copilul, ce profil va urma și la ce facultate va studia. Așa s-a întâmplat și cu prietena despre care am povestit mai sus.
Nu am nicio îndoială că părinții îi doresc tot binele și s-au gândit că, având studii economice, fiica lor va avea șanse mai mari să-și construiască o carieră de succes.
Însă, în ciuda bunelor lor intenții, părinți ei au omis un lucru important. Au uitat să țină cont de pasiunile, dorințele și caracterul copilului lor. Această scăpare și-a luat revanșa. Fiica a spus „STOP”. Dacă tot a luat această decizie, e bine că a luat-o atunci, și nu după terminarea facultății plus 10 ani de muncă stresantă într-un domeniu nesuferit.
Astăzi, prietena mea este psiholog clinician, psihoterapeut specializat pe vindecarea traumei în formare și iubește ceea ce face.
Pornind de la această experiență, conturăm 8 sfaturi care să-i ajute pe părinți să-și ghideze copiii în alegerea carierei:
1. Știind care îi sunt înclinațiile și pasiunile, oferă-i copilului posibilitatea să cunoască diferite medii de lucru. Pune-l în contact cu specialiști în domeniile de care este interesat, ajută-l să viziteze locuri de muncă în acele domenii, astfel încât să înțeleagă ce presupune în mod real o profesie, nu doar imaginar.
2. Teste de carieră. Pe piață există diferite modalități prin care psihologii și consilierii în carieră îi pot ajuta pe adolescenți să descopere care sunt domeniile în care calitățile și abilitățile lor ar putea fi valorificate în cea mai mare măsură.
3. Încurajează copilul adolescent să se implice în activitățile profesionale care îi plac. Activitățile de voluntariat sau de internship la instituțiile sau companiile din domeniile de interes sunt o opțiune bună. Observă-i comportamentul și apreciază-i calitățile pe care le are în mod natural.
4. Oferă-i timpul și spațiul de care are nevoie pentru a lua propriile sale decizii. Nu încerca să-i influențezi hotărârile. Cel mult, spune-i opinia ta, argumenteaz-o, spune-i despre implicațiile pe care le vezi tu, și lasă-l să decidă singur.
5. Discută cu adolescentul despre profesia pe care și-o dorește. Nu te speria dacă, într-o zi, vrea să fie bancher, iar peste o săptămână își dorește să devină medic. La această vârstă, tinerii se gândesc la multe lucruri și se imaginează cu ușurință în diferite roluri. Încurajează copilul să exploreze mai mult aceste opțiuni. Ajută-l să afle mai multe despre aceste posibile alegeri. Află de ce îl atrag aceste joburi, apoi extinde paleta arătându-i și alte domenii de activitate cu caracteristici similare.
6. Încurajează copilul să se gândească la ce fel de studii va fi nevoie să aibă pentru a activa în domeniul dorit. Va trebui să susțină anumite examene pentru a alege specializarea dorită? Ce facultate e nevoie să urmeze? Sunt necesare și studii postuniversitare? Care sunt instituțiile care oferă studiile potrivite?
7. Ghidează-l pe copil să participe la evenimente care îl ajută să afle mai multe informații și să exploreze mai multe opțiuni legate de viitoarea carieră. Poate fi vorba despre târguri de joburi, consiliere vocaționala sau evenimente organizate de profesioniști din domeniile de interes.
8. Fii alături de copilul tău cu adevărat! Oricât de calm sau agitat este procesul de alegere a carierei prin care trece copilul tău, fii alături de el. Relația de iubire și conectare pe care o construiești zi de zi este cea care îl ajută pe copil să simtă că are în tine o bază de siguranță, un punct de sprijin. Asta îl ajută să se simtă mai curajos și mai încrezător.
Nu uita: Facultatea se poate schimba, copilul poate face o reconversie profesională mai târziu, dacă va descoperi că drumul pe care a luat-o nu îl mulțumește. Relația ta cu copilul este mai importantă decât decizia privind cariera.
Așadar, este mai important să fii aproape de adolescent decât să ia decizia pe care tu o consideri bună pentru el.
La final, îți propun câteva recomandări de cărți care să te ajute să ai o relație frumoasă cu copilul tău adolescent:
Adele Faber și Elaine Mazlish au condus timp de peste 40 de ani ateliere de lucru cu părinții și au susținut conferințe pentru persoanele interesate de educația copiilor. Lucrând inițial alături de specialistiș în psihologia copilului dr. Haim Ginott, autoarele au devenit experți internaționali în comunicarea dintre adulți și copii.
Urmând sfaturile autoarelor din această carțe, te poți transforma din rival în partener în ochii adolescentului, astfel încât să traversați împreună, cu iubire și empatie, această perioadă delicată din viața voastră.
Olivier Revol este psihiatru, șeful serviciului de neuropsihiatria copilului în cadrul Spitalului Clinic de Neurologie din Lyon. A publicat cu succes mai multe cărți despre psihologia copiilor și a părinților.
În perioada adolescenței, atât copiii, cât și părinții au nevoie de susținere. În cartea sa, autorul prezintă cazuri din propria practică medicală, precum și mărturii autobiografice foarte sincere. Este o lectură facilă și plăcută, întrețesută cu aspecte teoretice la zi, transmise într-un limbaj clar și accesibil.
Jesper Juul a fost un terapeut de familie danez și autor al mai multor cărți despre parenting. Această carte își propune să le ofere părinților o înțelegere profundă a copiilor lor ajunși la vârsta pubertății. De asemenea, oferă o cale de a transforma relația dintre ei dinspre ghidaj și educare înspre parteneriat și încredere. Volumul conține o serie de conversații între Jesper Juul și membrii a 10 familii formate din părinți și copii de toate vârstele.
În lipsa tezelor semestriale, elevii vor avea o singură medie pe an la fiecare disciplină
Elevilor le va fi încheiată o singură medie într-un an școlar pentru fiecare disciplină. Această schimbare urmează modificării structurii anului de învățământ: din toamnă, elevii nu vor avea semestre sau trimestre, ci 5 module cu vacanțe între ele și nu vor mai da teze.
Iată ce prevede noul Regulament-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP), cuprins într-un ordin de ministru publicat în Monitorul Oficial, referitor la mediile elevilor:
„Modul de încheiere a situațiilor școlare: la fiecare disciplină se încheie anual o singură medie, calculată ca medie aritmetică din numărul de note acordate pe parcursul anului școlar.”
Această schimbare face parte dintr-un șir de modificări aduse Regulamentului de organizare și funcționare a școlilor, prezentate într-un comunicat de presă al Ministerului Educației
Una dintre acestea se referă la obligația unui număr de note primite de elevi:
„Numărul de calificative/note acordate anual fiecărui elev, la fiecare disciplină de studiu, este stabilit de către cadrul didactic, în funcție de numărul unităților de învățare și de numărul săptămânal de ore prevăzut în planul-cadru. La fiecare disciplină numărul de calificative/note acordate anual este cu cel puțin trei mai mare decât numărul de ore alocat săptămânal disciplinei în planul-cadru de învățământ.”
Dispare Fondul clasei
Deși există și alte prevederi în legislație care interzic colectarea banilor de la părinți pentru activitățile de la școală, noul Regulament stipulează:
„Eliminarea oricărei dispoziții/trimiteri care dă posibilitatea colectării de fonduri bănești de la părinții elevilor.”
De asemenea, a fost reglementată utilizarea catalogului electronic. Pentru început, acesta va fi introdus în unități-pilot.
Modificările mai vizează compatibilizarea modului de organizare și funcționare a consiliilor de administrație din școlile cu legislația primară.
Totodată, crește relevanța formării continue a personalului didactic. A fost definită comisia pentru mentorat didactic și formare în cariera didactică la nivelul fiecărei școli cu personalitate juridică și au fost precizate atribuțiile specifice.
În noul Regulament, au fost făcute precizări privind transferul elevilor.
În plus, au fost incluse câteva reglementări privind creșele.
Prevederile noului Regulament de organizare și funcționare a școlilor vor intra în vigoare începând cu data de 1 septembrie 2022.
Citește integral noul Regulament în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 675 din 6 iulie 2022, pe care îl poți găsi pe monitoruloficial.ro.
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
