9 arome care te ajută să fii o mamă relaxată. Soluții de la specialiștii în aromoterapie

De către

6 iulie 2022

Sursa foto: Pexels — Uleiurile esențiale au anumite efecte terapeutice asupra corpului, minții și sufletului

Cum să fii o mamă relaxată, calmă și să ai răbdare cu copilul, în condițiile în care cel mic îți solicită în permanență atenția, treburile casnice așteaptă să fie rezolvate, având și presiunea legată de bani și activitatea profesională?

Poate că nu apuci să dormi nici 7-8 ore pe noapte și te simți stresată și îngrijorată pentru copii, pentru relația cu partenerul sau pentru viitorul tău profesional sau financiar.

Nu e ușor să fii mamă și să jonglezi cu toate rolurile pe care le ai și cu toate activitățile pe lista ta zilnică. Însă, mamele care reușesc acest lucru sunt cele care au răbdare cu copiii lor, care le transmit micuților lor fericirea și iubirea necondiționată, iar pentru parteneri sunt o bucurie și o inspirație.

Secretul pe care nu l-am învățat de la mamele noastre, însă pe care îl descoperim, la un moment dat, din propria experiență este că, pentru a fi o mamă bună și calmă, pentru a fi o soție relaxată și radioasă, avem nevoie să avem grijă de noi.

Până când nu avem grijă să ne reumplem bateriile cu energie, să ne oferim momente relaxante și activități plăcute, suntem ca o mașină care merge cu rezervorul aproape gol, în pericol de a face o pană în mijlocul drumului, însă care tot mai găsește, prin supraefort, resurse de a mai merge un kilometru…

Cum funcționează aromoterapia ca modalitate rapidă de a avea grijă de tine

Aromoterapia este o terapie alternativă ce folosește uleiuri esențiale care acționează ca un adjuvant natural pentru a vindeca, în mod natural, mintea, corpul și sufletul.

Voi intra puțin în explicații științifice, ca să înțelegem cum anume funcționează uleiurile esențiale.

Uleiurile esențiale sunt compuși lichizi volatili extrași din plante. Principalele moduri prin care uleiurile pătrund în piele sunt aplicarea locală, inhalarea și băile.

Aromoterapia folosește diverse combinații pentru a reduce simptomele unor afecțiuni precum: anxietatea, depresia, durerile de cap, insomnia, problemele respiratorii, articulațiile tumefiate, afecțiunile pielii, tulburările digestive, durerile musculare, afecțiunile urinare etc.

Stimulentele prezente în uleiurile esențiale seamănă cu proprietățile active ale hormonilor. La aplicarea sau inhalarea uleiurilor esențiale, acestea ajung la țesuturile situate sub piele și la celulele receptoare din nas. Semnalul ajunge în zona limbică a creierului și în hipotalamus. Acesta induce eliberarea de mesageri neuronali, cum ar fi serotonina, endorfina, noradrenalina și altele. Apoi, integrează sistemele nervoase și fizice, asigurând efectul dorit asupra minții și corpului, explică reprezentanții Recharge Center România, centru de terapii complementare, care oferă produse terapeutice realizate cu uleiuri esențiale originare din India de calitate superioară pentru a îmbunătăți echilibrul dintre trup, minte și suflet, vitalitatea și imunitatea organismului, contribuind la creșterea vibrației energetice a corpului.

Astfel, nu ai nevoie să aloci ore din programul tău pentru a te bucura de efectele aromoterapiei. Folosind constant un ulei esențial sau un produs care conține un amestec de uleiuri esențiale, acesta își face simțit efectul.

9 arome cu efecte relaxante și energizante

1. Tămâie – considerat un ulei esențial sfânt de către egiptenii antici cu o aromă lemnoasă și proprietăți antioxidante, calmant, recomandat pentru perioade încărcate, depresiile post-natale, remediu excelent pentru stimularea gândurilor pozitive și apropierea de Divinitate

2. Ylang Ylang – o aromă intensă, dulce și senzuală, este considerat uleiul dragostei și are proprietatea terapeutică de afrodiziac, precum și de antidepresiv, ajutând la calmarea stărilor de anxietate și stres

3. Mușețel – cu aromă fină dulce-fructată, stimulează relaxarea, are proprietatea terapeutică de cicatrizant și antiinflamator

4. Mandarin – cu o aromă dulce, citrică-fresh are proprietăți terapeutice de relaxant, antiseptic, calmant, dezinfectant. Datorită aromei sale liniștitoare, este recomandat pentru bebeluși și copii

5. Salvie – cu o aromă dulce-ierboasă cu proprietăți terapeutice de antiviral, calmant, afrodiziac, stimulează circulația sanguină

6. Bergamotă – cu o aromă proaspătă dulce-citrică, are proprietatea terapeutică de antibiotic natural și este un calmant pentru sistemul nervos

7. Vanilie – cu aroma sa intensă și relaxantă, are proprietatea de antioxidant, calmant și afrodiziac

8. Lavandă – cu o aromă intensă florală, are proprietăți relaxante, antidepresive, echilibrând sistemul nervos

9. Litsea Cubeba – cu o aromă dulce-fresh, este cunoscut ca „uleiul liniștii”. Are proprietatea de sedativ puternic al sistemului nervos, calmant, benefic pentru diferite tulburări ale somnului

Atunci când sunt folosite în combinație, aceste uleiuri își unesc forțele pentru a avea efecte mai puternice în îmbunătățirea stării persoanelor care le folosesc.

Combinațiile de arome vin în ajutorul mămicilor

Ileana Jiru, aromoterapeut certificat, fondatoarea Recharge Center România

Ileana Jiru este aromoterapeut certificat, care, după ce a descoperit această terapie alternativă în India, folosește uleiurile esențiale din 2006.

În parteneriat cu specialiști internaționali în medicina indiană, integrativă și ayurvedică, Ileana a dezvoltat produse organice concepute pentru a ajuta oamenii să restabilească armonia dintre trup și suflet: Sinergiile – amestecuri de uleiuri esențiale organice pure, ape florale și săruri de baie.

Deoarece pentru a pregăti amestecuri de uleiuri esențiale, este nevoie nu doar de cunoștințe și pregătire specială, ci și de acces la produse de înaltă calitate, Ileana Jiru și echipa sa de la Recharge Center România s-au gândit să pregătească mai multe blenduri de uleiuri esențiale cu efecte terapeutice precise, cu prețuri accesibile, care pot fi folosite imediat.

“Am ales să pregătim aceste Sinergii cu uleiuri atent selecționate, de calitate superioară. Ca ulei vegetal de bază am ales uleiul de germeni de grâu, care este foarte bogat în vitamina E și hidratează intens fără a lăsa pielea grasă, se absoarbe plăcut”, ne-a povestit Ileana Jiru, fondatoarea Recharge Center România, la evenimentul Recharge Party.

Desigur, m-am grăbit să îi cer recomandări de soluții eficiente pentru mamele obosite, stresate și lipsite de energie.

Iată câteva exemple de amestecuri eficiente de uleiuri esențiale, gata preparate de Recharge Center România (dacă îți dorești și tu unele dintre aceste amestecuri, avem un cod de reducere, la finalul articolului).

5 amestecuri de uleiuri esențiale recomandate pentru mame

1. Sinergie Magică MOTHER – este un blend de 2 uleiuri esențiale, Tămâie (Boswellia Serrata) și Ylang Ylang (Cananga Odorata) în ulei de germeni de grâu, creat special pentru mămici care alăptează și copii peste 1 an, cu o diluție de doar 1% pentru a putea fi folosit în siguranță de mămici și cei mici. Ajută la echilibrarea sistemului nervos, stabilizează energia corpului și liniștește spiritul.

2. Sinergie Magică CHILD – un amestec de 2 uleiuri esențiale, Mușețel German (Matricaria Recutita) și Mandarin (Citrus Reticulata) în ulei de germeni de grâu. Este creat special pentru mămici aflate în perioada alăptării și copilași peste 1 an, cu o diluție de 1%. Favorizează calmul, induce somnul și stimulează dezvoltarea unui spirit liniștit. Are proprietatea terapeutică de dezinfectant, cicatrizant și calmant. Combate starea de slăbiciune, stres și oboseală și îmbunătățește dispoziția.

3. Sinergie Magică Don’t Worry – un amestec de 3 uleiuri esențiale în diluție de 3%: Salvie (Salvia Sclarea), Mușețel German (Matricaria Recutita), Ylang Ylang (Cananga Odorata), ulei vegetal de germeni de grâu. Promovează calmul și răbdarea, este un puternic adjuvant natural pentru susținerea și echilibrarea sistemului nervos în momentele de epuizare mentală, oboseală și tensiuni, fiind benefic pentru depășirea momentelor de pesimism. Are proprietatea terapeutică de antiviral, antidepresiv și revigorant al energiei sufletului.

4. Sinergie Magică RELAX – un blend de 3 uleiuri esențiale, diluție 3%: Bergamotă (Citrus Bergamia), Mușețel (Anthemis Nobilis), Vanilie (Vanilla Planifolia Fruit Extract), ulei vegetal de germeni de grâu. O aromă optimistă care ajută la detensionare și la relaxarea pură a sufletului, la un somn liniștitor. Este un puternic adjuvant natural pentru restabilirea stării de liniște și fericire în suflet, fiind eficient împotriva stărilor de insomnie, stres, depresie și anxietate. Creează armonie emoțională.

5. Sinergie Magică SLEEP – un amestec de 3 uleiuri esențiale, în diluție de 3%: Mușețel (Matricaria Recutita), Lavandă (Lavendula Augustifolia), Litsea Cubeba (Litsea Cubeba), ulei vegetal de germeni de grâu. Induce starea de liniște, este un adjuvant natural eficient pentru a îndepărta insomniile, relaxează sufletul pentru un somn liniștit și vise frumoase.

Toate aceste blenduri se găsesc pe site-ul RecargeCenter.ro și uleiuriesentialeorganice.ro. La fiecare produs sunt specificate anumite precauții, chiar dacă produsele nu au contraindicații. Deoarece baza amestecurilor este uleiul din germeni de grâu, persoanele cu intoleranță la gluten au nevoie să consulte medicul înainte de a utiliza aceste produse. Desigur, acestea nu sunt medicamente, fiind folosite, doar prin uz extern, ca adjuvante în tratarea unor afecțiuni.

Reducere de 20% pentru comunitatea Parenting 2.0

Recharge Center România oferă o reducere specială de 20% pentru mamele din comunitatea Parenting 2.0.

Pentru a beneficia de reducere, după ce selectezi produsele dorite, introdu în câmpul dedicat codului de reducere: PARENTING20. Pentru produse în valoare de peste 150 lei, transportul este gratuit.

Dacă vei intra pe site, vei vedea că e foarte greu să te limitezi la un singur produs, mai ales când vezi denumirile și ce presupun: Sinergie Magica GOOD ENERGY, NO STRESS, EGO CALM, apoi pentru sănătate IMMUNITY, BREATH, sau pentru pasiunea în cuplu LOVE, SENSUAL, HARMONY.

Personal, folosesc Sinergiile Magice DETOX și GOOD ENERGY, apa florală organică Neroli și cea de Mentă și sunt încântată de ele. Mai am bomba/sare de baie cu mentă și eucalipt, și cea cu anason, portocală și lime, pe care încă nu le-am folosit și despre care pot confirma că miros minunat!

E adevărat, eu sunt fană a aromoterapiei și a uleiurilor esențiale pe care am început să le studiez și să le folosesc mai mult în ultimii ani. De aceea, m-am bucurat foarte mult că am descoperit brandul Recharge Center cu aceste produse aromoterapeutice de calitate, de unde ne putem asigura noi, ca mame, anumite doze de relaxare, calmare, răsfăț și energizare.

De asemenea, ne putem ajuta copiii să doarmă mai bine, să fie mai liniștiți și să-și întărească imunitatea. În plus, un set format dintr-un blend de uleiuri esențiale, o apă florală și o bombă de baie poate fi un cadou foarte apreciat de către orice mămică rudă sau prietenă.

Sursa foto principală: Olha Ruskykh, Pexels

Elevii nu vor mai putea fi exmatriculați

De către

Ana Bâtcă

5 iulie 2022

Elevii din clasele primare, din gimnaziu și din liceu nu vor mai putea fi exmatriculați.

Ministerul Educației a anunțat astăzi, într-un comunicat de presă, că au fost eliminate din legislație dispozițiile referitoare la exmatricularea elevilor. Motivul este că „dreptul la educație este de ordin constituțional”, explică reprezentanții Ministerului.

Prin urmare, măsura exmatriculării va fi posibilă numai pentru învățământul postliceal, care nu are caracter obligatoriu.

Modificarea face parte din noul Regulament-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP) și va intra în vigoare începând cu 1 septembrie 2022.

Ordinul de ministru care prevede aceste modificări a fost semnat și transmis spre publicare în Monitorul Oficial al României.

Legea 56/2019 stipulează că „învățământul general obligatoriu cuprinde învățământul primar, învățământul gimnazial și primii 2 ani ai învățământului secundar superior. Învățământul secundar superior și grupa mare din învățământul preșcolar devin obligatorii până cel mai târziu în anul 2020, grupa mijlocie până cel mai târziu în anul 2023, iar grupa mică până în anul 2030”.

Astfel, învățământul liceal, cuprinzând clasele a IX-a – a XII-a/a XIII-a, este considerat învățământ obligatoriu începând din anul 2020.

Sursa foto: RODNAE Productions, Pexels

Gáspár György: Când e singur în fața eșecului și se simte respins, copilul își folosește energia pentru supraviețuire

De către

Ana Bâtcă

5 iulie 2022

Unii elevi și părinții lor se confruntă, în această perioadă, cu un sentiment de eșec, din cauza notelor mici obținut de copii la examenele de final de gimnaziu sau de liceu. Care este abordarea sănătoasă a acestei provocări?

Psihologul și psihoterapeutul relațional, autorul Gáspár György avertizează că, atunci când copilul rămâne singur în fața unui asemenea eșec și se simte respins, își va folosi energia doar pentru supraviețuire, nemaiavând resurse pentru a învăța.

„Eșecul în viața copiilor și a adolescenților reprezintă o normalitate!”

Specialistul spune, într-o postare pe contul său de Facebook, că este firesc ca, în viață, să experimentăm atât succesul, cât și eșecul: „Uneori, eșecul este cel care ne iese în cale și ne arată că avem de învățat lecții importante despre viață”.

Gáspár György atrage atenția asupra polarizării excesive între succes și eșec și propune schimbarea acesteia, în contextul în care „eșecul în existența noastră reprezintă o normalitate!”: „Eșecul în viața copiilor și a adolescenților reprezintă, de asemenea, o normalitate! Este adevărat că în cultura noastră ești considerat „super-om” dacă atingi succesul și popularitatea ta crește într-un mod fulminant; iar dacă te-ai întâlnit cu eșecul, descoperi cealaltă extremă a situației. Dar această polarizare radicală merită schimbată”.

Psihoterapeutul spune că „psihologia ne arată că puterea noastră (a ființelor umane) nu rezultă din faptul că evităm orice cădere (eșec), ci din identificarea resurselor ce ne ajută să ne ridicăm, după o cădere”.

Acesta este, potrivit specialistului citat, mesajul cheie care ar fi bine să ajungă la adolescenții și părinții care s-au întâlnit cu orice formă de eșec, în contextul examenelor din această vară.

Gáspár György enumeră câteva strategii nesănătoase prin care unii părinți încearcă să-și determine copiii să învețe:

Blamarea
Învinuirea
Intimidările
Amenințările

Deseori, aceste strategii nesănătoase „doar bătătoresc calea spre anxietate, durere și suferință”, avertizează psihologul.

În schimb, continuă acesta, „copiii și adolescenții au nevoie să-i simtă pe părinți și pe îngrijitori aproape, mai ales atunci când le este greu. Pentru că, după câte am văzut, o lume întreagă este gata să ne iubească dacă „suntem de succes”.”

Strategia eficientă pentru părinții copiii cărora se confruntă cu un eșec

„Este important să acceptăm realitatea, dar să nu credem tot ce ne șoptește mintea. Este important să le oferim copiilor sprijin emoțional, dar și să purtăm cu ei conversații deschise despre eșec, despre cum s-a ajuns aici și despre planurile de viitor”, le sugerează Gáspár György părinților copiii cărora s-au întâlnit cu eșecul la examene.

Specialistul le propune părinților 3 întrebări cheie recomandate de psihologia relațiilor în parenting:

1. De ce s-a întâmplat (ce s-a întâmplat)?

Răspunsurile pot fi diverse. Poate pentru că adolescentul nu înțelege ce învață. Poate pentru că îi lipsesc anumite abilități de învățare. Poate pentru că are dificultăți în gestionarea anxietății de examene. Sau pentru că era obosit etc.

2. Ce are nevoie copilul/adolescentul să învețe?

Pornind de la răspunsurile de la prima întrebare, putem gândi împreună strategii creative de reziliență și de recuperare a golurilor.

3. Cum îl pot ajuta să învețe (ceea ce are de învățat)?

Potrivit psihologului, părintele își poate ajuta copilul să învețe prin:

Acceptarea realității
Normalizarea eșecului
Oferirea de suport emoțional pentru a-și folosi energia pentru creștere și învățare

În acest context, este foarte important copilul să simtă acceptarea și susținerea părinților. „Dacă rămâne singur și se simte respins, copilul își va folosi energia doar pentru supraviețuire. Ceea ce poate duce la două situații extreme: fie își depășește singur condiția, și odată cu asta se disociază emoțional de ceilalți oameni; fie se complace în situație, crezând despre sine că este un ratat”, avertizează Gáspár György.

El își încheie postarea cu un citat al lui Sir Winston Churchill:

„Succesul nu este final, eșecul nu este fatal: curajul de a continua este ceea ce contează”.

Dacă rezonezi cu abordarea lui Gáspár György, s-ar putea să-ți dorești să afli mai multe despre cărțile sale:

„Copilul invizibil”

Nu putem jeli ceea ce nu ne permitem să simțim. Cu alte cuvinte, pentru a ne încheia copilăria dureroasă, ne mai rămâne să simțim trăirile înghețate ale copilului abandonat din noi. Și să ne reamintim că toate acele lucruri care nu s-au întâmplat – grija, atenția, prețuirea și protecția – pot fi, pentru sufletul copilului, la fel de dureroase precum cele care s-au întâmplat – abuzul, respingerea, indiferența și violența.

„Cartea îmbină perspicacitatea clinică și inteligența analitică, fiind o neprețuită sursă de informații pentru cei care lucrează în domeniul sănătății mintale, dar mai ales pentru părinți. O recomand cu căldură”, spune Dr. Frank M. Dattilio, profesor asociat în Departamentul de Psihiatrie al Școlii de Medicină de la Harvard, specialist în terapie cognitiv-comportamentală.

„Suflete de sticlă. Traumele celor rătăciți în trecut”

În această carte, „psihologia științifică și narațiunea se iau de mână, pentru a descoperi o parte din sensul vieții. Am pornit la drum cu intenția să dezvălui lumii povestea a doi oameni: simțirile, gândurile, atitudinile, dialogurile, comportamentele, obiceiurile și destinul lor. Un „el“ și o „ea“, la fel ca noi toți – cu îndoieli și frici, cu amintiri dureroase și regrete care nu mai mor odată, cu pete pe suflet și măști care ascund traume. Apoi am realizat că, în narațiunea acestei cărți, am cuprins nenumărate povești auzite în cabinet, am dat voce durerii sfâșietoare și am aprins flacăra curajului și a asumării. Vei găsi în paginile cărții, o sumă de învățăminte. (…) O altă parte reprezintă concluzii ale cercetărilor făcute în ultima jumătate de secol, de oamenii de știință din zona psihologiei relaționale și a psihogenealogiei”, spune autorul despre această carte.

„Mindfulness urban. Exerciții de curaj, compasiune și conectare”

Suntem oameni și avem nevoie de un spațiu interior în care să ne simțim în siguranță, în care să ne refugiem pentru scurt timp, ca mai apoi, ghidați de curaj, compasiune și conectare, să revenim în lumea exterioară pentru a ne trăi viețile din plin. Această carte te poate ajuta să descoperi că dincolo de emoții, gânduri și provocările vieții nu se află sfârșitul lumii, ci chiar începutul ei.

Starea de prezență conștientă ne ajută să vedem ceea ce este invizibil – durerea noastră. Iar când îți vezi durerea, este greu să mai fugi de tine. Atunci începe vindecarea și pornești pe calea care te duce spre adevărata pace interioară.

Cartea este un ghid – personal și practic în același timp – pentru a ne îmbrățișa temerile, îngrijorările și durerea. Astfel, purtați de starea de prezență conștientă, ajungem la Sinele nostru real.

„Revoluția iubirii. O altfel de poveste despre atașament și relații”

„Cartea este o pledoarie pentru reciprocitate, autorul folosind teorii explicative și date științifice, experiențe personale – dând cărții nuanțe convingătoare preluate din capitalul relațional personal – amintind mereu nevoia de a lupta pentru construirea și menținerea unei vieți sănătoase de relație. (…) Gaspar Gyorgy a ales iubirea, cea mai delicata, misterioasă, complicată și dificilă realitate a domeniului relațiilor. El se definește ca fiind un „reparator”, doritor de a evalua, verifica și ajusta relațiile, cerând în psihoterapia de cuplu pe care o practică luciditate și dorința de schimbare spre bine. Cartea lui este dedicată celor care ajung să creadă/știe că o relație trebuie cultivată cu multă grijă pentru că altfel, asemenea unei plante, ea se usucă și piere”, spune despre această carte Aurora Liiceanu, doctor in psihologie și autoare a volumului „Ea și El. Biografia unei relații”.

Sursa foto: Inzmam Khan, Pexels

„O iubesc, dar o și cert!” Când mama nu-și dă voie să-și iubească necondiționat copilul

De către

Ana Bâtcă

4 iulie 2022

Sursa foto: Pixabay — Din teama de răsfăț, părinților le este frică să manifeste iubire necondiționată față de copiii lor

Eram, zilele trecute, la un restaurant în București. La un moment dat, am observat că o angajată de vreo 50 de ani cu una foarte tânără se țineau în brațe. Văzându-le, bucătăreasa (este un fel de open space între restaurant și bucătărie) i-a spus celei tinere:

– Cât te iubește mama!

La care a urmat replica mamei:

– O iubesc, dar o și cert!

Și mama cu fiica au ieșit împreună din sala restaurantului, mergând într-o zonă destinată angajaților.

***

Multor părinți le este teamă că, dacă le-ar oferi copiilor lor doar iubire, aceștia ar deveni răsfățați

De aceea, chiar dacă instinctul de mamă îi spune să-și dea voie să-și manifeste iubirea față de fiica sau fiul ei, mama se abține sau compensează iubirea cu ceartă, cu critică sau cu alte manifestări negative. Este o încercare de a contrabalansa iubirea, astfel încât „să nu i se urce la cap” copilului. Îți sună cunoscut?

Sau, într-un alt scenariu, dacă se manifestă față de copil, în familie, cu iubire și fără ceartă și presiune, se simte obligată să mențină aparențele în societate. În caz contrar, colegele, prietenele, părinții ar putea-o judeca pentru că își răsfață copilul. Oricum, este mai bine decât în primul caz. Cu mențiunea că mesajul pe care i-l transmite copilului este că a iubi necondiționat este o rușine, este ceva ce poate atrage judecata oamenilor.

Ce au nevoie să știe toți părinții este că iubirea nu răsfață un copil

În schimb, încercarea de a cumpăra iubirea copilului cu cadouri și dulciuri, fără a-i oferi timp de calitate și atenție totală – asta da, poate naște un răsfăț. În sensul că acel copil va dori să primească tot mai mult și mai mult, pentru a-și acoperi golul emoțional, nevoia de iubire.

Așadar, fii liberă să-ți iubești copilul cu deschidere și cu curaj, căci are o nevoie uriașă de iubirea ta necondiționată! Fără să-l cerți, fără să-l judeci și fără să-l critici. Mai ales când copilul este o fată.

Sursa foto: Pixabay

Dacă citești articole de parenting, nu ești capabilă să-ți educi copilul?

De către

Ana Bâtcă

3 iulie 2022

Dacă citești articole și cărți de parenting, înseamnă că nu ești capabilă să-ți educi copilul. Am întâlnit o replică de acest gen scrisă de o mamă într-un comentariu pe Facebook la un articol de parenting.

Eu, personal, am o abordare diferită, drept pentru care mă bucur că mi-a ieșit în cale această convingere pe care o au o parte dintre părinți, mai ales mame, care sunt, în general, preocupate într-o măsură mai mare de educarea copiilor decât tații. Deși, observ cu bucurie că sunt din ce în ce mai mulți tați interesați de metode sănătoase de parenting.

Dacă citești articole și cărți de parenting, înseamnă că nu ești capabilă să-ți educi copilul, spun unele mame.

Care este, de fapt, scopul?

Scopul este să educ un copil echilibrat emoțional, încrezător, autonom și capabil să ia singur decizii bune pentru el?

În cazul acesta, sunt atentă la comportamentul meu, la emoțiile mele și la emoțiile copilului. Atunci când am îndoieli că abordarea mea de astăzi poate afecta copilul pe termen lung, caut soluții. Inclusiv în articole de parenting.

Mai mult, îmi doresc să găsesc cele mai bune soluții la provocările cu care mă confrunt și sunt deschisă să aflu noi informații, să-mi îmbunătățesc abilitățile, chiar să lucrez cu mine în terapie, dacă înțeleg că asta mă ajută să devin o mamă mai bună, un părinte mai bun. Pentru că știu că nu am învățat la școală să fiu mamă. Iar ceea ce am învățat de la adulții care m-au educat a avut și efecte pozitive (pe care le apreciez), și anumite efecte negative pe care nu vreau să le transmit copilului meu.

Pentru că nu m-a învățat nimeni să fiu o mamă bună și îmi doresc să-mi educ frumos copilul, am căutat și caut în continuare informații, soluții, explicații, abordări. Și chiar mă bucur atât de mult că trăim într-o perioadă în care avem acces la atâția autori buni, la atâtea videouri cu explicații și tehnici bune de aplicat în relația cu copiii, la cursuri, psihologi și coachi cu care putem lucra individual pentru a rezolva provocări particulare.

Sau scopul este să îmi hrănesc orgoliul ținându-mă departe de orice informație nouă pentru a ști că, bine sau rău, EU sunt cea care mi-am educat copilul?

În acest caz, voi respinge cu îndârjire orice idee nouă care îmi contrazice convingerile deja formate despre educația copilului. A apleca urechea la o nouă abordare, la noi informații și soluții înseamnă, pentru acest părinte, a pune la îndoială propriul sistem de credințe despre educația copilului. Și a-l pune la îndoială implică riscul să observe că vechiul sistem de credințe are breșe sau, mai rău, că este disfuncțional.

Este greu de acceptat acest lucru, mai ales dacă părintele s-a identificat cu acest sistem de credințe. Adică, a dus sistemul de convingeri despre educația copilului la nivel de identitate.

Ne putem da seama de acest detaliu atunci când părinții ar putea formula afirmații cum ar fi:

„Eu sunt un părinte bun când copilul mă ascultă și știe de frică.”
„Sunt o mamă bună când am un copil cuminte care învață bine la școală.”
„Sunt un părinte bun când îmi educ copilul cum am fost educat/ă și eu, deoarece consider că am ajuns bine cum sunt astăzi.”

Desigur, majoritatea părinților spun și chiar cred că scopul lor este a-și educa frumos și sănătos copiii. Doar că ceea ce nu observă mulți dintre părinți este că acest scop declarat și conștientizat este dublat de un scop ascuns, mai puternic decât primul – de a demonstra că sunt suficient de buni, de a dovedi că ceea ce fac este bine.

Dacă nu ar exista acest scop ascuns, nu ar apărea gândul că, dacă afli noi abordări și soluții de parenting, înseamnă că nu ești în stare să-ți educi copilul. De fapt, intenția de fundal este:

„Vreau să demonstrez că sunt capabil/ă să reușesc singur/ă.”

De unde vine această nevoie? În mod logic, din credința că nu sunt capabil/ă să reușesc (singur/ă), că nu sunt suficient de bun/ă. Dacă aș crede că sunt capabil/ă, nu aș simți nevoia să demonstrez.

E similar cu situațiile în care oamenii care se consideră slabi fac lucruri pentru a dovedi că sunt puternici. Un om care crede despre sine că este puternic nu simte nevoia să demonstreze nimănui acest lucru. El știe asta și, datorită acestui lucru, și cei din jurul lui simt că este o persoană puternică.

Așadar, e foarte posibil ca afirmația că, dacă citești articole și cărți de parenting, înseamnă că nu ești capabilă să-ți educi copilul să fie făcută de un părinte care, undeva în sinea lui, nu se simte tocmai capabil să educe frumos un copil. Și vrea să demonstreze că poate, că va reuși singur. Și, pentru a rămâne pe baricadele luptei de a demonstra, refuză să vadă alte informații, alte opțiuni.

Se închide pentru a-și păstra rana neatinsă. Neatinsă și nevindecată.

În caz contrar, nu ar ieși în față în comentarii publice cu afirmații jignitoare la adresa altor mame sau la adresa metodelor de parenting care le contrazic propriile metode și propriile credințe.

Și pe pagina noastră de Facebook Parenting 2.0 mai apar comentarii virulente și jignitoare care critică anumite idei, anumite abordări sau parentingul modern în general.

Până la urmă, putem alege să fim recunoscători pentru că trăim într-o perioadă în care fiecare părinte are acces la informații și la specialiști pentru a alege pentru el și pentru copilul său/copiii săi.

Noi putem alege să fim generația de părinți care pune capăt suferințelor și traumelor transgeneraționale, transmise din tată în fiu și din mamă în fiică de sute de ani. E timpul. Părinții noștri nu au avut instrumentele, nici posibilitatea. Noi le avem.

Și fiecare părinte decide pentru sine dacă le folosește sau nu, sau cât de mult își dă voie să lase jos un pic garda rigidității și să-și provoace credințele despre educația copiilor, pentru a vedea dacă trec testul pe termen lung.

Sursa foto: Pexels

Când comportamentul copilului e mai important decât nevoile sale emoționale

De către

Ana Bâtcă

2 iulie 2022

Ce se întâmplă atunci când rezultatele obținute de copil sunt mai importante pentru părinte decât nevoile sale emoționale?

Părintele care pune presiune pe copil să aibă anumite comportamente sociale sau să obțină anumite rezultate înainte de a se asigura că i-a satisfăcut nevoile emoționale îl pune pe copil să facă un supraefort care îl va bloca în imaturitate și iresponsabilitate.

Drept răspuns, copilul poate acționa, poate depune efort și chiar poate obține rezultate remarcabile.

Însă, face aceste lucruri pentru a-și satisface nevoile emoționale neîmplinite. Știind că doar livrându-i părintelui rezultate poate obține iubirea, acceptarea, aprecierea sa. Copilul se vede nevoit să depună efort pentru a obține de la părinte ceea ce i se cuvine de drept.

Nu face aceste lucruri pentru că își dorește.

Atâta timp cât nu se simte în confort emoțional, nu contează ce își dorește. Nici măcar pentru copil. Siguranța primează în fața dorințelor. Și lupta pentru această resursă îi consumă toată atenția.

Problema este că, mai devreme sau mai târziu, vine nota de plată.

Indiferent de realizările sale sociale și profesionale, persoana se simte deconectată.

Deconectarea de părinte

a devenit

Deconectarea de oameni

care înseamnă de fapt

Deconectarea de sine

Și totul a început cu presiunea părintelui de a vedea rezultate înainte de a se asigura că cel mic are nevoile emoționale satisfăcute:

Că se simte iubit necondiționat
Că se simte acceptat necondiționat
Că se simte în siguranță
Că se simte înțeles
Că se simte important
Că simte că aparține familiei
Că se simte ÎMPREUNĂ cu părintele, cu familia
Că se simte susținut și ajutat când are nevoie, cum are nevoie

Toate acestea asigură formarea atașamentului securizant la copil, ajutându-l să se iubească pe sine, să se accepte pe sine, să se respecte, să se înțeleagă, să se susțină pe sine. Iar prin sta, îl ajută, de fapt, să devină autonom și responsabil, atunci când va fi cazul și timpul.

Parcurgerea în ordine firească a acestor pași, îi permit copilului să se maturizeze în mod firesc, rămânând în conexiune cu sine însuși și știind care sunt dorințele sale adevărate.

Sursa foto: Pixabay

Oana Moraru: Tabăra nu este sejur de vacanță. Când să NU trimiți copilul în tabără

De către

Ana Bâtcă

1 iulie 2022

Sursa foto: Facebook Oana Moraru — Tabăra Helikon, organizată de Oana Moraru la Snagov

Motivele pentru care părinții trimit copiii pentru prima dată într-o tabără sunt diferite. Consilierul în educație și fondatoarea școlii private Helikon Oana Moraru susține că tabăra nu este un sejur de vacanță. Ea le oferă părinților câteva lămuriri sau recomandări pentru a lua cele mai bune decizii legate de experiența taberei pentru copiii lor.

Experiența Oanei Moraru legată de taberele pentru copii este una vastă. De mai mulți ani derulează un program de tabere pentru copii. În 2022, a stabilit școala de vară Helikon la Snagov:

„După 15 ani de tabere prin țară, ne-am așezat școala de vară Helikon la Snagov. Suntem în primul an, cu programe full, până în august, la pădure și lac, înconjurați de păsări, căprioare, arici, cormorani, nuferi și liniște. Am luat grupe mici de copii, cu speranța că în viitor, după acest an de testare, să putem absorbi toate cererile”, a anunțat Oana Moraru pe contul ei de Facebook.

Totodată, ea a lucrat în numeroase tabere internaționale, pe mai multe continente, și s-a confruntat cu multe experiențe în acest domeniu. Experiența sa cuprinde, de exemplu, tabere în SUA care durau 1-2 luni, cu un campus de peste 1.500 de copii din toată lumea.

Lămuriri și recomandări de la Oana Moraru pentru părinții care se gândesc să își trimită copilul la prima lor experiență de tabără, indiferent de vârstă:

Scopul pentru care trimitem un copil în tabără este dezvoltarea autonomiei

„Scopul pentru care trimitem un copil în tabără este mereu același: dezvoltarea autonomiei personale. Distracția e secundară. Necesară, dar secundară. Ea nu este un scop în sine, ci un rezultat. Știi exact ca părinte că îl trimiți acolo ca să exerseze, încet-încet, desprinderea de tine. Îl trimiți ca să simtă și dor, și teamă de separare, și disconfortul creat de neprevăzut. Știi că îl trimiți acolo ca să își exerseze sistemul personal de autoreglare emoțională, fără să mai apeleze la relația complementară și codependentă de tine și cu tine”, explică expertul în educație, într-o postare publicată pe contul său de Facebook, în vara anului 2021.

Potrivit expertului, în aceste condiții, copilul învață să-și rezolve singur nevoile, chiar dacă e posibil să se simtă trist.

„Recunoști că se va simți uneori singur, neputincios, fără control și că ”rotițele” lui interioare vor începe să se miște în direcția soluționării pe cont propriu sau apelând la ajutorul celorlalți, comunicându-și limitele și nevoile. Știi sigur că se va simți și trist, și dezorientat uneori. Dar sărbătorești asta în sinea ta, pentru că ai ales conștient să îl trimiți în tabără. Nu la bunici, nu în sejur cu alte familii-prietene”, scrie Oana Moraru.

Lecția ducerii unei misiuni la bun sfârșit

Un alt motiv important pentru care se alege o tabără în locul unui alt tip de ”distracție” este lecția finalizării, a ducerii unui program sau a unei misiuni la bun-sfârșit.

„Speri din toată inima, ca după un program de tabără, povestea, narațiunea pe care și-o spune creierul copilului tău este ”deși mi-a fost și greu uneori, eu pot merge înainte și duce lucrurile la bun-sfârșit”, precizează specialistul citat.

Potrivit acesteia, părinții care își retrag copiii în timpul taberei, din mijlocul unui plan, al unei intenții deja stabilite, din cauză că nu suportă tristețea celor mici, „dau lecția lui ”dacă te simți victimă, eu vin în ajutorul tău și te salvez!” . Narațiunea pe care o dictezi copilului în fundalul experiețelor personale este ”când îmi e greu, eu, de regulă, dau înapoi.”

Când NU este recomandat să trimiți copilul în tabără

Oana Moraru enumeră situațiile în care părinții nu trebuie să-și trimită copiii în tabără:

Nu alege direct o tabără, dacă ai un copil care nu a dormit niciodată singur sau în altă casă (la prieteni sau la rude)
Nu trimite în tabără copilul care încă are/face tantrumuri
Nu e cazul să trimiți copilul în tabără când el încă nu are deprinderi minime de gestionare a obiectelor personale
Nu e momentul să meargă într-o tabără nici copiii care nu au deprinderi minime de tranzacționare socială

„Pentru copiii aflați în aceste stadii emoționale firești în istoria dezvoltării lor, se recomandă programe intermediare de câștigare a autonomiei personale. Ridicând ștacheta brusc și trimițând direct un copil suprasensibil și neîncrezător încă în sine, în tabără, nu îl faci mai puternic. Dimpotrivă”, explică fondatoarea școlii private Helikon.

De ce să nu vorbești des la telefon cu copilul aflat în tabără

Oana Moraru le spune părinților copiilor plecați în tabără să nu comunice des cu el la telefon, în mod special în primele 2-3 zile.

Iată de ce: „Copiii au nevoie de un timp de desprindere și de conectare emoțională la supraveghetorii lor. Cel mai teribil lucru din punct de vedere emoțional este să trăiești simultan în două lumi: cea plină de dor de acasă și cea plină de acțiune de la fața locului. Mintea copilului trăiește în prezent. Greu gestionează simultan două lumi – una aici, una dincolo, în familie”.

Încrederea în organizatorii taberei

Specialistul le recomandă părinților să aleagă un program de tabără organizat de persoane în care au deja o mare încredere.

„Nu testați această încredere în timpul taberei, prin interogatorii telefonice, cu copilul. Acest du-te-vino al neliniștii personale de acasă se transmite copilului și personalului din tabără”, subliniază Oana Moraru.

Renunță la nevoia de a-ți ști copilul mereu fericit

„Alegeți conștient și dați la o parte nevoia de a vă ști copilul mereu fericit, senin și înconjurat de zeci de prieteni. Sunt și astfel de momente, dar sunt tot atâtea de retragere, oboseală, tristețe sănătoasă. Doar acestea din urmă te fac, ca om, să te întâlnești cu tine, să îți vorbești cu acea voce interioară de autoalinare și intimă încurajare”, spune specialistul în educație.

Conform acesteia, fără aceste momente de dezamăgire, tristețe, neputință, teamă sau conflict, copiii nu ai nicio șansă să își învețe puterea interioară. În consecință, o vor căuta mereu, la alții, în exterior, sub formă de ”salvatori personali”. Și vor crede că starea lor de bine depinde mereu de circumstanțele exterioare, căutând doar adăpost, justificări sau supape pentru furie.

Ce este și ce nu este o tabără

Abia după ce toate detaliile expuse mai sus sunt cunoscute și asumate, „taberele sunt despre mișcare în aer liber, distracție, prietenii noi, aventură, amintiri frumoase”, mai spune Oana Moraru.

Și încheie cu o precizare: „A nu se confunda nicio tabără cu sejururi de vacanță”.

Sursa foto: Facebook Oana Moraru

Conflictele cu copilul. 7 urmări negative care trec neobservate

De către

Ana Bâtcă

28 iunie 2022

În numeroase familii, conflictele cu copilul sunt prezente zi de zi. Primesc multe întrebări de la părinții cu copii de toate vârstele legate de diferite situații conflictuale.

Din păcate, atunci când părinții apelează la ajutor, de multe ori, relația este atât de degradată, încât este nevoie mai întâi de o perioadă de reparație, pentru ca, apoi, părintele să poată construi la încredere și comunicarea eficientă.

Iată câteva exemple de conflicte cu copiii cu care se confruntă părinții din comunitatea Parenting 2.0:

“Principalele surse de conflict sunt: ecranele, dulciurile și momentele de plecare de lângă prieteni.” – S.G.

***

“Sursa principală a neascultării copiilor este neconsistența și neînțelegerea prealabilă datorită lipsei de comunicare corectă în ceea ce privește mesajul pe care să îl transmitem copiilor.” – S.N.

***

“Problemele apar când intră într-un tantrum (din te miri ce motiv, câteodată abia trezită) și efectiv urlă / plânge cu o intensitate foarte mare și pentru o perioadă lungă (poate fi chiar jumătate de oră).” – L.M.

***

“De cele mai multe ori, conflictele cu băiețelul meu de aproape 5 ani apar în urma presiunii pe care o resimt din partea celor din jur.” – L.B.

***

“D. are 3 ani. De când ne-am mutat la actuala locuință, cam 3 luni au trecut și el refuză cu îndârjire să intre să facă duș.” – G.F.

După cum vedem, cauzele care stau la baza conflictelor sunt foarte variate, în funcție de vârsta copiilor și de abordarea părinților.

Un părinte responsabil este conștient în ce direcție se îndreaptă lucrurile atunci când sunt conflicte frecvente cu copilul. Dacă nu te-ai gândit până acum din această perspectivă, te invit să continui să citești acest articol.

Iată 7 urmări negative ale conflictelor frecvente în relația cu copilul:

1. Copilul nu se simte în siguranță și în confort

Dacă, atunci când este mic, copilul nu se simte în siguranță și confort, el rămâne cu o rană emoțională adâncă. Inclusiv când va fi adult, va avea un sentiment de nesiguranță și disconfort pe care nu și-l va explica rațional și va încerca să-l înăbușe, de multe ori, în dependențe.

Pentru copil, părinții reprezintă oaza de liniște, baza de siguranță. Doar că, atunci când în familie are parte de conflicte aproape zilnice, copilul se simte singur în fața greutăților vieții. El nu mai percepe părinții ca pe oamenii care îl protejează, ci ca pe oamenii care îl rănesc. Mai ales pentru copiii mai sensibili, pe termen lung, aceasta e calea sigură către dezechilibre psiho-emoționale, stări anxioase și depresive.

2. Relația cu copilul se deteriorează tot mai mult

Ca părinte care dorești să-ți ajuți copilul să se descurce în viață, ai nevoie să te faci ascultat și înțeles de către copilul tău. Lucru pe care nu ai cum să-l faci cu forța. Poți obliga copilul să închidă telefonul sau să stea pe scaun încă 5 minute, dar nu-l poți obliga să te asculte atunci când tu nu ești de față.

Astfel, beneficiază de mai multă ascultare reală, pe termen lung nu părintele autoritar care se impune cu forța, ci părintele care cultivă relația de iubire și încredere cu copilul. Iar în prezența țipetelor și certurilor dese, încrederea se pierde. Copilul se închide emoțional în fața părintelui.

3. Crește riscul de a ne comporta exact cum nu ne dorim

În general, părinții sunt conștienți că unele comportamente pe care le manifestă atunci când se enervează le fac rău copiilor lor. Atunci când sunt calmi, pot fi atenți la limbaj și pot aplica diferite tehnici de comunicare învățate.

În schimb, atunci când se înfurie, fără să vrea ies pe gură critici, țipete, amenințări, promisiuni, jigniri. Iar uneori apar și pedepse sau o palmă la fund.

Soluția cea mai sigură pentru a evita comunicarea necontrolată sub imperiul furiei și al nervilor este să te preocupi de gestionarea adecvată a conflictului, astfel încât să nu escaladeze.

4. Lupta pentru putere se adâncește

De foarte multe ori, concurența și lupta pentru putere este prezentă nu doar la locul de muncă și la școală, ci și în familie. Și, pentru că cei mici învață strategia de comportament de la părinți, adulții sunt acei care creează cadrul de desfășurare a bătăliilor.

Fie că este vorba despre respectarea limitelor pentru timpul petrecut în fața ecranului, despre spălatul pe dinți sau despre a pleca din parc la 12 fix, mulți părinți își simt autoritatea pusă în joc. Și fac tot posibilul pentru a și-o proteja. Pentru aceasta, copilul trebuie să asculte, deși își dorește să facă altceva. Și atunci conflictul e garantat.

De fiecare dată când apare o luptă pentru putere, cineva câștigă și cineva pierde. Cineva va fi mulțumit și cineva va fi frustrat.

Ca părinte, nu te ajută nici să pierzi lupta pentru putere (copilul nu mai are limite ferme), și nici să o câștigi (riști să inhibi individualitatea și încrederea copilului, precum și să-l determini să acumuleze frustrări care vor exploda în viitor). Ce te ajută este să ieși complet din tiparul luptei pentru putere, găsind o abordare a conflictului cu empatie și cu armonie.

5. Un mediu ostil devine normalitatea copilului

Imaginea omului despre normalitate se formează în copilărie. Ceea ce a văzut și a trăit în primii ani de viață conturează normalitatea din care îi va fi foarte greu să iasă ulterior, dacă o va conștientiza și dacă va dori.

Astfel, un copil care trăiește într-un mediu conflictual, în care este certat, părinții se ceartă între ei și adulții nu reușesc să-l ajute să-și gestioneze emoțiile și să se simtă în siguranță, va cataloga conflictul drept normalitatea sa. Ulterior, va intra în tot felul de conflicte la școală, la job, în relația de cuplu.

6. Copilul învață să se comporte cu sine așa cum se comportă părintele cu el

În primii ani de viață, copilul învață despre sine de la părinții lui, în mod special de la mamă. Când își privește mama în ochi, când se conectează cu ea, copilul simte și preia de la ea tot ce simte și gândește ea despre el. Copilul internalizează atitudinea părintelui, în special a mamei, față de el.

Astfel, se ajunge la un conflict interior între cine este copilul de fapt (incluzând aici ce emoții simte, ce gânduri are, cum se comportă, ce își dorește etc.) și cine dorește mama ca el să fie (să nu simtă anumite emoții, să gândească într-un anumit fel, să aibă un anumit comportament, să fie cuminte etc.).

Deoarece mama reprezintă pentru copilul mic garanția supraviețuirii, el decide inconștient să se lase pe sine deoparte și să facă ce îi cere mama. Conflictul interior rămâne pe fundal și se adâncește în timp, generând periodic conflicte.

7. Copilul nu învață să gestioneze în mod adecvat conflictele

Gestionarea conflictelor este o abilitate care se poate învăța și dezvolta. Copilul preia foarte ușor, în mod natural ceea ce părinții știu să facă și aplică în viața cotidiană. Însă, copilul nu poate învăța de mic o abilitate pe care părintele lui nu o are și nu o manifestă.

Cu alte cuvinte, strategia părinților de gestionare a conflictelor va deveni și strategia copilului. Așa că nu e de mirare că, după o perioadă, copiii încep să manifeste aceleași comportamente pe care le văd la adulții care îi educă. Desigur, ele pot fi corectate la maturitate, însă cu multă atenție și efort, deoarece rădăcinile adânci s-au format deja pe modelul inițial.

Aceste consecințe negative ale gestionării inadecvate a conflictelor de către părinți pot fi evitate atunci când părinții învață moduri sănătoase de a depăși nervii, certurile și tantrumurile.

Despre aceste lucruri am discutat pe 29 iunie, la Webinarul gratuit cu tema „4 pași pentru gestiona conflictele cu copiii”.

Vizionează înregistrarea sesiunii online:

Pentru părinții cu ce vârste ale copiilor sunt potrivite aceste informații? Pentru părinții cu copii de orice vârstă care își dau seama de ineficiența și dauna pe care o aduc conflictele actuale.

Primul pas este ca părintele să își formeze o abordare constructivă asupra conflictului. Apoi, tu vei aduce noua abordare în relația cu copilul, indiferent câți ani are.

Așadar, nu rata ocazia de a-ți dezvolta abilitatea de a rezolva conflictele cu copilul, pentru a asigura un mediu liniștit și echilibrat în care toți membrii familiei să se simtă în siguranță.

Sursa foto: Victoria Art, Pexels

Terapeutul Victoria Prooday: Cele mai frecvente 10 concepții greșite ale părinților despre copii și educație

De către

Ana Bâtcă

26 iunie 2022

În calitate de terapeut ocupațional care lucrează cu copiii și părinții de peste 15 ani, Victoria Prooday a observat o serie de credințe greșite ale părinților despre copiii lor și despre educație.

Victoria Prooday este terapeut ocupațional, psihoterapeut, fondator și director clinic al unei clinici multidisciplinare pentru copii și părinți în Toronto, Ontario, Canada. Este un specialist în educație cunoscut la nivel internațional, speaker motivațional și deține un blog popular despre impactul stilului de viață modern și al noilor tehnologii asupra sistemului nervos al copilului.

Potrivit specialistului, aceste concepții greșite ale părinților le pot influența negativ traseul în călătoria lor de educația a copiilor, având, astfel, un impact negativ asupra viitorului copiilor.

“Pe măsură ce neuroștiința avansează, trebuie să ne revizuim convingerile și să ne revizuim practicile parentale”, scrie Victoria Prooday, într-un articol publicat pe blogul său your o t.com.

Iată cele 10 concepții greșite ale părinților despre care avertizează terapeutul ocupațional Victoria Prooday:

1. “Fiica mea/fiul meu s-a născut așa.”

În mod cert, cu toții suntem diferiți de când ne naștem. Nu putem schimba modul în care s-a născut un copil, însă, prin mediul pe care îl creăm pentru copiii noștri, le putem îmbunătăți punctele forte sau le putem agrava punctele slabe, afirmă psihoterapeutul citat.

Potrivit acesteia, folosirea excesivă a tehnologiei, timpul limitat petrecut în aer liber, prea puțină mișcare fizică și lipsa disponibilității părinților conturează realitatea copiilor din ziua de astăzi. Acești factori determinanți pentru stilul de viață sunt suficient de puternici nu numai pentru a agrava provocările deja existente la copii, ci și pentru a crea noi probleme la copiii fără alte provocări preexistente.

2. “Nu pot face nimic în privința comportamentului copilului meu.”

“Nu am întâlnit niciodată un copil căruia să i se aplică afirmația “nu pot să fac nimic”. Sunt întotdeauna MULTE lucruri pe care noi, părinții, putem să le facem”, afirmă Victoria Prooday.

Potrivit acesteia, creierul unui copil este un „mușchi” care poate fi antrenat și care are capacitatea de a se schimba și de a se reconecta cu antrenamentul corect al creierului. Așa cum un copil învață un comportament negativ, la fel se poate dezvăța și, în locul acestuia, poate învăța un nou comportament pozitiv.

3. “Va crește și va depăși această problemă.”

Dacă toți copiii și-ar fi putut depăși provocările pe măsură ce cresc, nu ar mai exista liste de așteptare la clinicile de sănătate mintală, afirmă terapeutul ocupațional, care conduce o asemenea clinică în Toronto.

Conform specialistului, problemele își schimbă fața odată cu trecerea timpului, motiv pentru care, cu cât părinții recunosc mai devreme și se ocupă de rezolvarea problemelor copilului, cu atât se reduce riscul ca aceste provocări să devină un dezavantaj sau o limitare mai târziu în viață.

4. “Jocurile educaționale pe calculator și programele TV sunt bune pentru copilul meu.”

Nimic nu poate înlocui interacțiunea umană, jocurile față în față, petrecerea timpului în natură și implicarea copiilor în treburile casnice, spune Victoria Prooday.

Conform acesteia, daunele expunerii precoce a copiilor la tehnologie depășesc beneficiile. Astăzi, este cunoscut acest fapt: cheia succesului în viață o reprezintă inteligența emoțională. Dacă activitatea principală din timpul liber este să se joace pe computere și să se uite la televizor, copiii nu au ocazia să-și dezvolte și să-și folosească abilitățile sociale.

Timpul recomandat pentru folosirea tehnologiei în scop de divertisment este:

Pentru copiii de 0-2 ani – DELOC
Pentru copiii cu vârste de 3-5 ani – 1 oră/zi
Pentru copiii de 6-12 ani – 2 ore/zi

5. “Școala/profesorul este problema. Copilul meu nu are probleme acasă.”

De regulă, copiii nu au acasă aceleași probleme pe care le au la școală. Asta deoarece, în cea mai mare parte a timpului, acasă copiii fac ce vor, atunci când vor. În schimb, la școală, există reguli și structură și, de multe ori, din această cauză apar problemele.

“Ascultă feedback-ul profesorului copilului tău și ia în considerare faptul că pot exista probleme pe care le treci cu vederea”, îi sfătuiește terapeutul pe părinți.

6. “Copilul meu are atât de multă energie. L-am înscris la multe activități extrașcolare.”

De obicei, neliniștea la copii este un semn de suprastimulare a creierului. Prin urmare, copiii care sunt neliniștiți nu au nevoie de mai multe activități, ci, dimpotrivă, de mai multă liniște, cum ar fi petrecerea timpului în aer liber, băi calme, timp de calitate petrecut cu părinții, conectare și acces limitat la tehnologie, explică Victoria Prooday.

7. “Fiul meu este pretențios cu hainele, mâncarea etc. Îi cumpăr doar ceea ce îi place.”

Faptul că este pretențios arată că sistemul nervos al copilului este prea sensibil. În acest context, evitarea lucrurilor care nu îi plac copilului reprezintă doar o soluție temporară. Problema de fond rămâne nerezolvată.

Potrivit expertului citat, “adevărata soluție este expunerea treptată a copilului tău la „stresor” și la o varietate mai mare în mediu”.

8. “Copilul meu de 4 ani nu este pregătit să se culce până la ora 22:00. Nu are nevoie de mult somn.”

Deseori, copiii cărora le este greu să adoarmă sunt aceiași copii care au cel mai mult nevoie de somn. De obicei, sistemul nervos al acestor copii este suprastimulat și este posibil ca, până la ora 22:00, să fi ratat fereastra pentru cea mai potrivită oră de culcare, explică Victoria Prooday.

Sfatul ei este să elimini tehnologia după grădiniță sau școală, să pui o muzică liniștitoare, să-i faci o baie liniştitoare copilului și să ajustezi treptat ora de culcare mai devreme în fiecare seară, până când ajungi la ora 20:00.

9. “Copilul meu trebuie ținut ocupat. Cu cât are mai multe activități, cu atât se comportă mai bine.”

Supraaglomerarea copiilor cu activități este o altă soluție de bandaj care nu abordează problema principală. Atunci când copiii sunt incluși în programe structurate, comportamentul lor este controlat de alte persoane. Un profesor îi implică în activități și îi îndrumă ce să facă, cum să facă și când să facă lucrurile.

Totuși, capacitatea de a se autoregla și de a se menține ocupat atunci când NU există structură reprezintă un pilon esențial pentru succesul și fericirea copilului în viitor.

Privându-ne copiii de timpul nestructurat, ei pot pierde o oportunitate importantă de a învăța să se autoregleze, să se mențină ocupați cu activități sănătoase și să-și dezvolte creativitatea, precizează psihoterapeutul canadian.

10. “Fiul meu/fiica mea este la fel ca mine.”

Într-adevăr, copiii noștri ne moștenesc genele. Însă, oare nu ne dorim ca ei să fie o versiune mai bună a noastră, să aibă mai puține provocări personale? “Dacă observi că cel mic are anumite probleme similare cu ale tale, rezolvă aceste probleme. Creierul este antrenabil și reantrenabil!”, sugerează Victoria Prooday.

Așadar, să reținem următorul lucru esențial:

Creierul are capacitatea de a se schimba cu ajutorul stimulării și antrenamentului adecvat în cadrul mediului. Cu cât părinții recunosc mai devreme și se ocupă de rezolvarea provocărilor copilului lor, cu atât sunt mai mari șansele ca aceste provocări să nu devină un obstacol în dezvoltarea copilului și în succesul lui în viață.

Sursa foto: Pixabay

1...747576...82 Pagina 75 din 82

Cookie	Durată	Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics	11 months	This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional	11 months	The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary	11 months	This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others	11 months	This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance	11 months	This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy	11 months	The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.

O metodă alternativă de parenting conștient, autentic și echilibrat, ce începe din interior

Cum funcționează aromoterapia ca modalitate rapidă de a avea grijă de tine

9 arome cu efecte relaxante și energizante

Combinațiile de arome vin în ajutorul mămicilor

5 amestecuri de uleiuri esențiale recomandate pentru mame

Reducere de 20% pentru comunitatea Parenting 2.0

„Eșecul în viața copiilor și a adolescenților reprezintă o normalitate!”

Gáspár György enumeră câteva strategii nesănătoase prin care unii părinți încearcă să-și determine copiii să învețe:

Strategia eficientă pentru părinții copiii cărora se confruntă cu un eșec

Specialistul le propune părinților 3 întrebări cheie recomandate de psihologia relațiilor în parenting:

„Succesul nu este final, eșecul nu este fatal: curajul de a continua este ceea ce contează”.

Dacă rezonezi cu abordarea lui Gáspár György, s-ar putea să-ți dorești să afli mai multe despre cărțile sale:

Multor părinți le este teamă că, dacă le-ar oferi copiilor lor doar iubire, aceștia ar deveni răsfățați

Ce au nevoie să știe toți părinții este că iubirea nu răsfață un copil

Dacă citești articole și cărți de parenting, înseamnă că nu ești capabilă să-ți educi copilul, spun unele mame.

Care este, de fapt, scopul?

Scopul este să educ un copil echilibrat emoțional, încrezător, autonom și capabil să ia singur decizii bune pentru el?

Sau scopul este să îmi hrănesc orgoliul ținându-mă departe de orice informație nouă pentru a ști că, bine sau rău, EU sunt cea care mi-am educat copilul?

Ne putem da seama de acest detaliu atunci când părinții ar putea formula afirmații cum ar fi:

„Vreau să demonstrez că sunt capabil/ă să reușesc singur/ă.”

Deconectarea de părinte

Deconectarea de oameni

Deconectarea de sine

Lămuriri și recomandări de la Oana Moraru pentru părinții care se gândesc să își trimită copilul la prima lor experiență de tabără, indiferent de vârstă:

Scopul pentru care trimitem un copil în tabără este dezvoltarea autonomiei

Lecția ducerii unei misiuni la bun sfârșit

Când NU este recomandat să trimiți copilul în tabără

De ce să nu vorbești des la telefon cu copilul aflat în tabără

Încrederea în organizatorii taberei

Renunță la nevoia de a-ți ști copilul mereu fericit

Ce este și ce nu este o tabără

Vrei să afli ce fel de părinte ești?

Iată câteva exemple de conflicte cu copiii cu care se confruntă părinții din comunitatea Parenting 2.0:

Iată 7 urmări negative ale conflictelor frecvente în relația cu copilul:

1. Copilul nu se simte în siguranță și în confort

2. Relația cu copilul se deteriorează tot mai mult

3. Crește riscul de a ne comporta exact cum nu ne dorim

4. Lupta pentru putere se adâncește

5. Un mediu ostil devine normalitatea copilului

6. Copilul învață să se comporte cu sine așa cum se comportă părintele cu el

7. Copilul nu învață să gestioneze în mod adecvat conflictele

Vizionează înregistrarea sesiunii online:

Iată cele 10 concepții greșite ale părinților despre care avertizează terapeutul ocupațional Victoria Prooday:

1. “Fiica mea/fiul meu s-a născut așa.”

2. “Nu pot face nimic în privința comportamentului copilului meu.”

3. “Va crește și va depăși această problemă.”

4. “Jocurile educaționale pe calculator și programele TV sunt bune pentru copilul meu.”

5. “Școala/profesorul este problema. Copilul meu nu are probleme acasă.”

6. “Copilul meu are atât de multă energie. L-am înscris la multe activități extrașcolare.”

7. “Fiul meu este pretențios cu hainele, mâncarea etc. Îi cumpăr doar ceea ce îi place.”

8. “Copilul meu de 4 ani nu este pregătit să se culce până la ora 22:00. Nu are nevoie de mult somn.”

9. “Copilul meu trebuie ținut ocupat. Cu cât are mai multe activități, cu atât se comportă mai bine.”

10. “Fiul meu/fiica mea este la fel ca mine.”

Urmărește-ne

Despre noi

Ultimele articole

Articole populare