Pentru numeroși părinți, relațiile cu adolescenții lor reprezintă o mare provocare. În unele momente, nu ai de ales decât să te mulțumești cu un simplu mormăit în loc de răspunsuri clare la întrebările tale, în timp ce în alte momente, e nevoie doar să-l lași în pace, dacă nu vrei să iasă scântei.

Însă, probabil că ai observat că, în ritmul acesta, relația cu adolescentul se deteriorează pe neobservate într-atât de mult încât discuțiile sincere cu copilul nu mai apar deloc, iar timpul de calitate petrecut împreuna nu mai există.

Un lucru de care nu sunt conștienți mulți dintre părinții de adolescenți este faptul că, deși ei au intenții bune, chiar ei înșiși sunt cei care contribuie mult la înrăutățirea și la tensionarea relațiilor cu copiii lor.

Dacă ai un copil adolescent și te confrunți cu dificultăți în comunicarea cu el, te poți întreba: Ce anume depinde de tine ca să vă bucurați amândoi de o relație mai sinceră, mai apropiată și mai caldă?

Pe măsură ce te gândești la această întrebare, observă ce răspunsuri îți vin și care dintre ele îți aduc soluții valoroase.

Pe lângă răspunsurile tale, care provin din propriile tale convingeri și din propria ta experiență de viață, îți venim și noi în ajutor oferindu-ți câteva soluții concrete pe care le poți aplica pentru a te apropia de copilul tău aflat la această vârstă delicată.

Iată 7 pași pe care îi poți face începând de acum pentru a avea o relație mai bună cu copilul tău adolescent:

1. Elimină din discuțiile cu copilul observațiile, criticile și reproșurile

Din dorința de a-și schimba în bine copilul pe care îl consideră imperfect din anumite puncte de vedere, de multe ori, părinții îl critică și îi spun ce să facă pentru a se schimba: „Spală-ți părul!”, „Pune-ți căciula!”, „Spală-te pe mâini!” etc.

Deși părinții vor să-l ajute pe adolescent și să-și manifeste grija față de el, copilul resimte destul de dureros aceste remarci. Pentru el, acestea sunt percepute drept un soi de cârjă oferită unui om sănătos care nu are nevoie să se sprijine, iar cârja nu face decât să-l încurce.

La această vârstă a adolescenței, criticile și observațiile sunt primite cu dificultate. Deși, aparent, adolescentului nu-i pasă cum arată, nu uita că aspectul exterior este doar o mască în spatele căreia se ascunde o dorință puternică de a fi pe placul celorlalți, precum și o mare îngrijorare legată de felul în care arată. De aceea, copilul ți-ar fi recunoscător dacă nu i-ai mai spune aceste lucruri și nu i-ai mai provoca, astfel, suferință. Renunțând la observații și reproșuri, îi arăți adolescentului că îl accepți așa cum este. Ai încredere în tendința și dorința naturală a persoanei de a crește, de a evolua, de a se dezvolta.

2. Manifestă un interes sincer față de viața adolescentului

De cele mai multe ori, părinții îl întrebă pe copilul lor doar în legătură cu subiectele care îi îngrijorează: „Cum a fost la școală?” „Ce note ai luat?” „Unde ai fost? Cu cine?” etc. Mai mult, pentru a se liniști în legătură cu propriile lor îngrijorări, părinții încep să-i dea sfaturi sau să-l certe. Adolescenții, însă, știu exact care sunt punctele sensibile ale părinților lor și încearcă din răsputeri să le evite, pentru ca adulții să nu se înfurie. Din acest motiv, răspunsurile pe care părinții le primesc la întrebările de mai sus urmăresc doar să-i liniștească. În aceste condiții, nu mai putem vorbi despre o comunicare sinceră și autentică.

Soluția este să înveți, în primul rând, tu ca părinte să-ți gestionezi propriile neliniști și îngrijorări. Apoi, vei avea mai mult spațiu interior pentru a te interesa cu adevărat de copilul tău, de cum arată viața lui, de emoțiile pe care le simte, de îngrijorările pe care le are. Învață să-l asculți cu adevărat. Apoi, îi poți povesti și tu, la rândul tău, lucruri pe care vrei să i le împărtășești.

Tratează cu respect interesele, hobby-urile și distracțiile adolescentului tău. Pune-i întrebări în legătură cu aceste lucruri și copilul va observa că ești cu adevărat interesat de el. Totodată, îl mai poți întreba ce îi place, cum gândește, cum a ajuns la aceste concluzii. Copilul are nevoie să se simtă apreciat și important pentru tine și manifestând interes pentru viața lui și pentru cine este el cu adevărat, îi comunici, implicit, cât de important este el pentru tine.

3. Găsește interese comune

Oricât de diferiți ar fi oamenii, întotdeauna putem găsi anumite puncte comune de interes pentru ei. De pildă, o mamă și o fiică pot avea interese comune legate de cosmetică, haine și încălțăminte. Pentru un tată și o fiică, interesele comune pot ține de pasiunea pentru dansuri, iar pentru un tată și un fiu interesele comune se pot regăsi în pasiunea pentru calculatoare sau pentru mașini. De asemenea, poate fi o emisiune la televizor sau un film care să fie pe placul tuturor, anumite locuri interesante, un autor celebru, lectura etc.

Atenție, e important ca aceste lucruri să vă fie cu adevărat interesante. Ele vă vor apropia și asta te va ajuta să știi că, indiferent de situație, există ceva ce puteți face împreună.

4. Cunoaște-i prietenii

Nu este sănătos să te poziționezi în rolul prietenului bun al adolescentului tău, însă e important să-i cunoști prietenii copilului și să-i tratezi cu respect. Este foarte posibil ca acești prieteni ai copilului să ți se pară ciudați și să simți că nu îi poți înțelege. Cu toate acestea, îi vei accepta știind că nu există oameni răi, că fiecare persoană are anumite motive pentru care simte anumite emoții, alege să manifeste un anumit comportament sau o anumită latură a sa.

Iar convorbirile cu adolescentul despre prietenii lui reprezintă oportunități minunate pentru dialog și pentru a înțelege mai bine trăirile copilului. În aceste discuții, evită criticile și sfaturile, alegând să te concentrezi pe a afla cum gândește copilul.

În plus, nu uita că numerele de telefon ale prietenilor copilului îți pot fi de mare folos în momentele în care îți vei face griji.

5. Ajută-l să devină mai independent

Procesul prin care trec adolescenții este să se separe de părinți și să învețe să rezolve singuri problemele cu care se confruntă în viață. Iar procesul prin care trec părinții în această perioadă este să-l susțină pe adolescent să ia singur decizii: să-și aleagă îmbrăcămintea, distracțiile, hobby-urile, felul în care se relaxează și își organizează spațiul și timpul personal.

Călătoriile fără părinți, orientarea în oraș, traseele transportului în comun îi conferă adolescentului sentimentul propriei sale independențe și îi cresc încrederea în sine.

În același timp, alegerile pe care le face copilul adolescent îi pot îngrijora pe mulți părinți: fusta e prea scurtă, geaca e prea subțire, blugii sunt prea rupți, felul în care își petrece timpul liber e o pierdere de timp etc. În asemenea momente, îi poți spune sincer copilului: „Sunt îngrijorat/ă”. Însă, într-o măsură mai mare, pentru copil este importantă încrederea că se va descurca singur în orice situație.

6. Cere-i ajutorul

Adolescenților, la fel ca tuturor oamenilor, le place să se simtă importanți și utili. Așa că, în fiecare moment poți găsi un domeniu în care adolescentul este mai priceput decât tine. Cere-i sfatul, roagă-l să facă ceva pentru tine. Prezintă-i treburile casnice ca pe o solicitare de ajutor din partea lui. De fiecare dată când îi ceri ajutorul, copilul se simte util și important.

7. Ajută-te pe tine însuți

Pentru numeroși părinți, perioada adolescenței este cea mai grea perioadă din procesul creșterii și educației copilului. Și sunt mai multe motive. Primul este că, într-un anumit fel, ne retrăim propria noastră adolescență, retrăind și suferința pe care nu am exprimat-o la momentul respectiv. Iar acest lucru ne împiedică să acceptăm stările adolescentului, sensibilitatea, schimbările bruște de dispoziție, supărările, fermitatea etc.

În al doilea rând, părinții se simt bulversați de necesitatea de a regândi relația cu copilul: autoritatea trebuie manifestată diferit și, în primul rând, e nevoie să-ți menții autoritatea în propriii tăi ochi.

În al treilea rând, te afli în situația de a-ți gestiona propriile tale neliniști, mai ales în situațiile în care copilul întârzie și nu știi unde se află, ce face, cu cine este etc. Ne facem multe griji legate de viitorul adolescentului, nu înțelegem alegerile pe care le face etc.

În perioada adolescenței copilului, singura soluție pentru părinți este să învețe să fie părinți de adolescent. Așadar, acesta este un moment foarte potrivit pentru a nu uita de tine. Fă o introspecție și observă ce anume te deranjează, ce te îngrijorează. Cere sfatul persoanelor apropiate, ale prietenilor, ale părinților.

Dacă simți că provocările te depășesc, poți cere ajutorul unui specialist: psiholog, psihoterapeut sau coach. Poți căuta cursuri și cărți care te pot ajuta. Toate acestea te pot ajuta să te înțelegi mai bine pe tine și să cauți cu deschidere cele mai potrivite soluții pentru situațiile dificile din familia ta.

Iată câteva recomandări de cărți care te pot ajuta să ai o comunicare și o relație mai bună cu adolescentul:

1. Cartea „Cum să comunici cu băieții adolescenți. Ghid de supravietzuire pentru părintzi” de Susan Morris Shaffer și Linda Perlman Gordon este bazată pe studii făcute în rândul adolescenților și arată calea prin care părinții pot înțelege felul în care comunică băieții, dar și modul în care îi pot învăța să-și exprime deschis emoțiile.

2. Cartea „Părintele eficient” de Thomas Gordon aduce o metodă democratică de comunicare, în care copilul negociază cu părintele. Conform autorului, părinții care aplică această metodă de comunicare se bucură de liniște în familie chiar și în perioada adolescenței copiilor.

Sursa foto: Pexels