Bucură-te de timp de calitate cu copilul tău întreaga primăvară!
Zilele frumoase de primăvară îi scot din casă pe copii împreună cu părinții și prietenii lor. Timpul petrecut afară este foarte important pentru copii, însă, atunci când au alternativa ecranelor, cei mici se pot plictisi destul de repede, mai ales când părinții se limitează la a merge cu copilul la locul de joacă, la bunici și, eventual, la cumpărături.
În plus, chiar daca și-ar dori să facă activități mai deosebite cu copiii, din cauza oboselii, stresului sau presiunii de la job, nu au timp, energie sau imaginație să organizeze activități speciale cu copilul.
Dacă ești în căutare de oportunități de a petrece timp de calitate cu copilul tău/copiii tăi, te invit să găsești mai jos câteva idei utile și ușor de pus în practică.
Alege din această listă de 37 de idei de activități pe care le poți face împreună cu copilul/copiii primăvara:
1. Plantați împreună plante de apartament în ghivece, plante aromatice la balcon sau diferite flori care vă plac în curte, dacă locuiți la casă, sau pur și simplu în fața blocului
2. Fiecare membru al familiei desenează familia, pe 15 mai, când sărbătorim Ziua Internațională a Familiei
3. O ședință foto între crengile pomilor înfloriți. Cireșii din Grădina Japoneză din Parcul Herăstrău din București sunt un important punct de atracție în fiecare primăvară
4. Vânătoarea de comori… florale: înarmat cu telefonul, copilul are misiunea de a găsi cele mai frumoase flori din parc/ din pădure/ de pe câmp și să le fotografieze
5. Faceți împreună bărcuțe din hârtie pe care le puteți duce la un lac sau un râu, unde copilul să le lanseze „în larg”
6. Urmăriți zi de zi și observați cât de repede cresc plantele și frunzele copacilor, precum și cum se schimbă culorile frunzelor
7. Bucurați-vă împreună de Sărbătoarea Paștelui încondeind sau înroșind împreună ouăle
8. O poveste de primăvară: Inventează începutul poveștii și încurajează copilul să creeze continuarea
9. Organizați împreună o zi de curățenie generală în locuință împărțind sarcinile fiecărui membru al familiei
10. Simțiți momentul prezent ascultând cu ochii închiși cântecul păsărilor
11. Oferă-i copilului idei de activități creative: să deseneze flori de primăvară, să facă flori din hârtie colorată, din aplicații, brodate etc.
12. Povestește-i ce jocuri te jucai în copilăria ta și jucați-vă împreună sau încurajează copilul să joace aceste jocuri cu prietenii lui
13. Alegeți împreună un film de animație și mergeți să-l vizionați la cinema
14. Organizează un picnic după grădiniță/școală, sau un grătar la sfârșitul săptămânii
15. Încurajează copilul să adune materiale interesante din natură (frunze, flori, pietre, crenguțe etc.) și ajută-l să realizeze cu ele creații de primăvară
16. Alegeți împreună o rețeta nouă de biscuiți, chec sau prăjitură și distrați-vă în bucătărie
17. Plantați împreună un copac
18. Discutați despre planurile pentru vacanța de vară: ce v-ar plăcea să faceți, unde să vă petreceți vacanța/vacanțele, pe cine să vedeți etc.
19. Realizați un ierbar cu flori de primăvară
20. Într-o noapte cu cer senin, priviți împreună cerul înstelat. Dacă sunteți în oraș și stelele nu se văd, priviți luna
21. Faceți biscuiți în formă de floare, iepuraș, trifoi cu patru foi, frunză etc.
22. Cumpără-i copilului o carte nouă care să-i amintească de această primăvară
23. Copilul să deseneze, să picteze sau să facă o aplicație cu tema primăvara.
24. Faceți ordine în bibliotecă și alegeți câteva cărți pe care să le donați sau să le faceți cadou
25. Amenajează o expoziție cu lucrările pe tema primăverii realizate de copil/copii.
26. Pregătiți împreună un desert care să conțină fructele de primăvară preferate de copil
27. Citiți poezii și cărticele despre primăvară, despre puii de animale și despre trezirea naturii la viață
28. Încurajează copilul să-i scrie o scrisoare lui Moș Crăciun, căruia să-i dezvăluie ce ratează din cauză că nu vede primăvara
29. Petreceți cât mai mult timp în plimbări prin pădure, în Grădina Botanică sau într-un parc
30. Vizitați împreună un muzeu
31. Dacă vă doriți un animal de companie, acum e momentul, deoarece primăvara se nasc cei mai mulți pui de animale. Dacă nu sunteți pregătiți pentru o pisică sau pentru un cățel, puteți să vă amenajați un acvariu cu pești
32. Jucați-vă cu iepurașii de soare și cu umbrele voastre și ale obiectelor și copacilor
33. Împletește coronițe de flori pentru tine și pentru copil/copii
34. Joaca în băltoace, după ploaie
35. Neapărat vizitați o fermă cu animale sau curtea bunicilor de la țară pentru momente neprețuite cu ieduții, mieluții, puișorii și rățuștele
36. Fiecare membru al familiei să enumere ce realizări importante a avut de la începutul anului până în prezent și să se gândească ce și-ar dori să realizeze până la finalul anului
37. La sfârșitul primăverii, cântărește copilul și măsoară-i înălțimea, pentru a vedea apoi cat a crescut și cat a luat în greutate pe parcursul verii
Salvează această listă de activități care îți poate servi drept inspirație de fiecare dată când vine weekendul sau ești în pană de idei.
Și nu uita: oricât de atrăgătoare ar fi ecranele, copiii preșcolari și școlari din clasele primare au mare nevoie de timp de calitate cu părinții și abia așteaptă ca părinții lor să facă activități interesante împreună cu ei!
Copilul născut dintr-o relație toxică nu este fericit
Nașterea unui copil ar trebui să fie o binecuvântare. Totuși, există situații când partenerii de cuplu nu înțeleg sau le este teamă de această binecuvântare, folosind-o în scopuri negative.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), o relație nu devine toxică doar din cauza unui conflict sau a câtorva discuții în contradictoriu.
În schimb, există cel puțin 5 scenarii în care unul dintre parteneri alege să dea naștere unui copil pentru a-l încătușa pe celălalt sau în speranța ca doar așa mai poate fi iubit de celălalt sau îl va revedea, afirmă specialistul.
Iată 5 scenarii toxice în relațiile de cuplu care implică nașterea unui copil:
Psiholog Andra Tănăsescu
1. Relația e deja distrusă. Un copil o va distruge complet
„Oricine își imaginează că poate repara o relație stricată făcând un copil se înșeală. Dacă relația nu este una plină de iubire, înțelegere și echilibrată, odată ce va veni copilul pe lume, se va deteriora de tot! Mai ales dacă unul dintre parteneri nu și-a dorit cu adevărat să aibă această responsabilitate în viața sa. Presiunea pe care o poate aduce un copil nedorit este puternică și, în final, cineva va claca și se va face dispărut”, a explicat psihologul Andra Tănăsescu, într-un comunicat de presă.
2. Copilul va suferi și poate chiar se va îmbolnăvi
„Copilul făcut cu intenția de a lega partenerul de noi este un copil care vine din start cu o povară enormă, greșită și disfuncțională. A îi insufla copilului această „responsabilitate” de a ne salva relația este una dintre cele mai dăunătoare lucruri pe care i le putem face. Copilul vine, în felul acesta, cu misiunea de a salva relația părinților sau chiar pe unul dintre aceștia. În acest fel, copilului nu i se va permite să își trăiască propria viață până ce nu își va „împlini destinul”. Iar dacă planul eșuează, cel puțin unul dintre părinți va disprețui copilul (la nivel inconștient în majoritatea cazurilor) și îl va respinge, acesta devenind o amintire constantă a eșecului de a salva căsnicia”, afirmă specialistul.
3. E un risc mare ca relația să se încheie cu abuz, șantaj, infidelitate sau divorț
„Cele mai multe cazuri de acest fel ajung să se încheie prost, pentru că partenerul „șantajat” printr-un copil se simte presat să fie sau să facă ceva ce nu își dorește; mai devreme sau mai târziu va claca. Din nevoia de a se elibera, va căuta consolare în afara relației ori își va manifesta furia și revolta în familie. Astfel, riscurile sunt mari ca persoana respectivă să recurgă la abuzul fizic sau verbal orientat ori către copil, ori către soție sau chiar către ambii. Alteori, va recurge la infidelitate, șantaj, lucruri care, în cele mai multe cazuri, se termină cu un divorț greu”, spune specialistul citat.
4. Copilul va simți că nu a fost dorit și că este folosit doar pentru a atrage partenerul
„Copilul nu își va găsi locul în familie ca fiu/fiică a părinților, pentru că, de fapt, nu a fost adus pe lume cu această intenție. Mereu se va simți marginalizat, exclus, gelos pe unul dintre părinți și furios pe cel care îl folosește ca pe o marionetă de șantaj. Toate aceste lucruri pot duce la scăderea stimei de sine, la dificultăți în a-și găsi propriul sens în viață, la o lipsă acută de afecțiune, la tipare comportamentale agresive sau evitante sau chiar la suicid”, precizează psihologul.
5. Atenția va rămâne îndreptată către reacția partenerului, nu către copil
„Dacă scopul concepției copilului este de a atrage atenția partenerului și de a îi reînvia interesul față de propria persoană, nevoile copilului pot fi neglijate și omise. Lucrul acesta poate naște în cel mic conflicte puternice de devalorizare, inadaptare, neacceptare de sine (dacă nici de părinți nu este acceptat, e evident ce poate simți copilul), senzația că este nedorit sau că este ceva greșit la el/ea. Așadar, ignorarea sa se poate transforma în atașamente foarte puternice sau într-o respingere foarte puternică a familiei și a celorlalți”, mai spune psihologul citat.
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este psiholog, coach Wing Wave, trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studii în psihologie, cu specializări în terapia de cuplu și familie, terapie prin dans, somato-terapie, NLP și lucrul cu proiecțiile sinelui. Și-a propus ca prin ceea ce face să aducă în viața fiecărei persoane cu care lucrează un plus de conștientizare, cunoaștere și încredere în propriile forțe. Obiectivul ei este să ofere cât mai multe din experiența ei, atât personală cât și profesională, astfel încât să producă schimbări semnificative în viețile celorlalți.
Copiii care nu au făcut suficientă mișcare și nu și-au consumat energia pe parcursul zilei recuperează seara, când vine ora de culcare
Somnul copiilor este esențial pentru sănătatea lor fizică și pentru echilibrul lor psiho-emoțional.
Dacă un nou-născut doarme aproximativ 16-18 ore pe zi, în reprize, în jurul vârstei de 5 ani copilul are nevoie de circa 11 ore de somn. Nevoia de somn pentru școlarii de până la 13 ani se reduce până la 9-11 ore, ajungând la adolescenți până la 8-9 ore.
Chiar dacă aceste cifre sunt orientative, să nu uităm că fiecare copil este diferit și, în plus, este influențat de evenimentele prin care trece și de schimbările din viața lui.
Cert este că seara timpul zboară foarte repede. Abia termini cu cina, spălatul vaselor, mașina de spălat, alte treburi casnice, printre picături schimbând două vorbe cu partenerul sau cu o prietenă la telefon, că imediat se face ora de culcare. Pe care numeroși copii o percep drept ora de joacă. Chiar dacă s-au trezit devreme, în jurul orei de 20:00-21:00, mulți dintre copii dau dovadă de o energie debordantă.
Poate că ai încercat deja să te joci puțin cu copilul.
Poate ai încercat să-l ameninți că nu îi mai citești sau că îl lași să adoarmă singur dacă nu se liniștește.
Poate chiar ai ajuns să țipi la el…
Totuși, nu aceasta este atmosfera în familie pentru o seară frumoasă la finalul căreia membrii familiei să se bucure de un somn odihnitor. Și nici nu crezi că aceste metode sunt potrivite pentru o educație cu iubire și blândețe.
Ce spui, îți sună cunoscut? În cazul acesta, îți urez bine ai venit în clubul părinților care au nevoie să repare ceea ce nu funcționează bine în programul de seară, astfel încât serile voastre să fie, de acum încolo, relaxante și potrivite pentru a asigura un somn de calitate tuturor.
De cele mai multe ori, pentru a avea seri liniștite, este suficient ca părinții să elimine anumite greșeli pe care le fac, eliminând astfel tensiunile care nu le permit copiilor să se relaxeze și să adoarmă cu ușurință.
Am rezumat mai jos cele mai frecvente 5 greșeli ale multor părinți care întârzie culcarea copiilor:
1. Părinții nu se preocupă suficient de ritualul de culcare
Ritualul de culcare (rutina de somn) este compus dintr-un set de acțiuni și activități care se repetă seară de seară până când cel mic le asociază cu pregătirea pentru somn. Cel mai probabil, nu este o noutate pentru tine. La fel cum mulți părinți sunt conștienți de faptul că cei mici au nevoie de un ritual de culcare, reușesc să creeze o rutină potrivită, însă nu reușesc să o stabilizeze și să o întrețină în timp.
Te poți întreba de ce anume ai nevoie pentru a reuși? În primul rând, e nevoie să consideri organizarea somnului copilului o prioritate.
În al doilea rând, este important să-ți organizezi programul și activitățile tale de seară în funcție de ora de culcare a copilului/copiilor. Concret, asta înseamnă să te asiguri că vasele sunt spălate, hainele pregătite și nu ai de trimis niciun email urgent până când începe rutina de culcare. Pentru a reuși, poți stabili o anumită oră până la care să te încadrezi cu orice activitate care nu are legătură cu somnul copilului, după care te ocupi doar de ritualul de culcare.
Din punctul meu de vedere, merită să investești acest timp și efort: un ritual de culcare bine organizat și întreținut zilnic va funcționa automat pentru relaxarea copilului și pregătirea lui pentru somn.
2. Le permit copiilor să petreacă prea mult timp la ecrane
Nici nu contează prea mult dacă este vorba despre televizor, telefon, tabletă sau laptop, lumina albastră a ecranelor afectează puternic somnul copiilor, mult mai mult decât pe cel al adulților, susțin specialiștii în somnul copiilor. Lumina albastră crește starea de alertă a copilului și influențează secreția de melatonină, hormonul responsabil cu reglarea ciclurilor de somn și trezire.
Din acest motiv, un copil ar trebui să nu aibă acces la niciun fel de ecran cu cel puțin 2 ore, sau, mai bine, 3 ore, înaintea orei de culcare. Crezi că 2 ore este prea mult pentru familia ta? Poți alege să începi prin a opri ecranul cu 15 minute mai devreme decât ora la care îl oprești în prezent. După aceea, când te obișnuiești și tu, și copilul/copiii cu noul program, poți muta ora de închidere cu alte 15 minute mai devreme. Pas cu pas, vei reuși să ajungi la cele 2 ore fără ecrane atât de necesare copilului pentru a adormi ușor și pentru a avea un somn bun. Te asigur că vei vedea imediat diferența în starea copilului înainte de somn, iar acest lucru te va motiva să perseverezi.
3. Activități care alungă somnul copilului
Chiar și cu ecranele închise, anumite activități pe care copiii le fac seara au drept efect agitarea, nu calmarea lor. De aceea, cu aproximativ o oră – o oră și jumătate înainte de culcare, e nevoie să fie oprite activitățile care agită sau care suprastimulează copilul, precum săriturile, alergatul sau hârjoneala.
Pe de altă parte, un copil care nu a reușit să-și consume energia și să-și satisfacă nevoia de mișcare pe parcursul zilei va dori să recupereze înainte de culcare. De aceea, ai grijă să-i oferi copilului suficiente ocazii de a face mișcare în timpul zilei. Ideal ar fi ca cel mic să petreacă zilnic timp în aer liber unde poate alerga în voie.
4. Discuții care tensionează relația și afectează emoțional copilul
Știu cât de greu ne este nouă, părinților, să ne abținem de la explicații și discuții atunci când copiii noștri manifestă comportamente nepotrivite sau se confruntă cu anumite dificultăți.
Totuși, oricât de mult ți-ai dori să-i explici copilului anumite lucruri și ai timp pentru asta doar seara, e esențial să eviți discuțiile neplăcute înainte de culcare, mai ales dacă ele conțin critici, nemulțumiri sau dacă ceea ce îi spui îi face să se simtă rușinat, neîncrezător, trist sau neputincios.
Seara, resursele tale emoționale și ale copilului sunt epuizate. Din acest motiv, este puțin probabil că veți găsi atunci soluții mulțumitoare la chestiuni dificile. Însă, efectele discuțiilor pot fi devastatoare pentru somnul copilului.
5. Amenințările și șantajul emoțional
În ciuda faptului că se străduiesc să-și educe copiii cu blândețe și iubire, mulți părinți ajung să-și amenințe și să-și șantajeze copiii în fiecare seară: „Dacă nu te potolești acum, nu-ți mai citesc!” Sau „Dacă nu te pui în pat chiar acum, te las să adormi singur/ă!”.
Intenția părintelui este bună, și anume de a impune anumite limite, fiindu-le teamă că, în lipsa acestora, pregătirea de culcare va dura prea mult și copilul se va culca prea târziu. Această frică este, desigur, justificată.
În același timp, dacă ai folosit și tu amenințările, ai observat deja că cel mic nu se liniștește imediat, așa cum îi ceri, ci, dimpotrivă, tensiunea se amplifică. De multe ori, se ajunge la ceartă și crize de plâns, care, în mod sigur, nu contribuie la un somn odihnitor nici pentru copil, și nici măcar pentru tine, care, după ce adoarme copilul, poți avea sentimente de vinovăție.
De aceea, îți recomand ca, indiferent ce face copilul seara, să renunți la amenințarea cu privarea de activitățile care îi plac. Iar dacă îți dorești să-i cultivi dragostea de carte, poți să-ți asumi de pe acum că lectura face parte din rutina obligatorie și că îi vei citi în fiecare seară.
Cum altfel îl poți determina pe copil să se liniștească și să vină alături de tine pentru a-i citi? Te încurajez să aplici metode blânde (folosindu-te de jucăriile copilului sau vorbindu-i despre personajele din cartea pe care urmează să o citiți etc.) și să te asiguri că, până la momentul lecturii, copilul a parcurs deja pașii anteriori din rutina de culcare (baia, spălatul pe dinți, și-a pus pijamalele, și-a pregătit hăinuțele pentru mâine etc.).
Vei observa că, pe măsură ce faci aceste schimbări în programul de seară, tensiunile legate de ora de culcare a copilului/copiilor se vor diminua până la dispariție. Astfel, serile vor deveni relaxante pentru toți, ceea ce va ajuta copilul (și pe tine) să aibă un somn de calitate.
Cu cine este mai bine să-și lase copilul, cu creșa sau cu o bonă? - aceasta este dilema părinților care revin la serviciu după concediul de creștere a copilului
Durata maximă a concediului de creștere a copilului este, în România, de doi ani pentru copiii sănătoși sau de trei ani, în cazul copiilor cu handicap.
Ce fac părinții după încheierea concediului de creștere a copilului?
Care este cea mai bună soluție, în condițiile în care, la vârsta de 2 ani, mulți dintre copilași încă nu vorbesc bine și au în continuare nevoie de multă atenție și îngrijire?
Desigur, există cazuri fericite când unul dintre părinți are un venit suficient de mare încât celălalt să se poată ocupa de copil până când acesta este pregătit să înceapă grădinița.
De asemenea, există familii în care bunicii sunt pensionari și se pot ocupa full-time de nepoți. Doar că aceste cazuri sunt, mai degrabă, excepții. Majoritatea părinților sunt puși în situația să opteze între creșă și bonă pentru a se asigura că cineva are grijă de copil cât timp ei sunt la serviciu.
Studiul care arată cele mai bune opțiuni pentru îngrijirea copilului mic
Un psiholog expert în îngrijirea copiilor, din Marea Britanie, Penelope Leach, a efectuat, începând din 1998, un studiu pe termen lung, cu scopul de a urmări dezvoltarea din punct de vedere social și emoțional a 1.200 copii pornind de la vârsta de 3 luni și pâna la 4 ani.
Cercetarea a evidențiat cele mai bune modalități de îngrijire a copilului mai mic de un an și jumătate, astfel încât micuțul să se bucure de cele mai bune condiții de dezvoltare, simțindu-se împlinit din toate punctele de vedere.
Iată, așadar, care sunt opțiunile, conform studiului citat, în ordinea descrescătoare a confortului pentru copil:
Îngrijire full-time de către părinți sau de unul dintre părinți
Bonă care se ocupă de copil la el acasă
Copilul să fie dus pe perioada zilei acasă la o persoană specializată în îngrijirea copiilor (childminder)
Bunicii sau un alt îngrijitor informal
Creșa
Pe măsură ce analizezi care este cea mai buna opțiune pentru familia ta și pentru copilul tău, este necesar să ții cont de detalii precum:
bunici sau alte rude dispuse să-ți ofere ajutor cu copilul
bugetul disponibil
distanța de acasă și de la serviciu până la creșă
personalitatea bonei
personalitatea personalului de la creșă etc.
Potrivit studiului citat, dacă este posibil, copilul mic trebuie lăsat în mediul lui. Doar dacă părinții nu reușesc să găsească o soluție care să presupună acest lucru, pot lua în calcul ca micuțul să fie dus în altă parte, la un îngrijitor sau la creșă.
Un alt detaliu important este următorul: e de preferat ca cel mic să fie îngrijit și să petreacă timpul cu o persoană cunoscută și apropiată decât cu o persoană pe care nu o cunoaște.
În concluzie, fiecare părinte și familie analizează care sunt cele mai bune opțiuni în funcție de context și ia decizia potrivită. Nu uita că studiul cuprinde date generalizate și, de pildă, între o bonă lipsită de empatie și o creșă cu educatoare calde și implicate, cel mai probabil micuțul se va simți mai bine dacă părinții ar opta pentru cea de-a doua variantă
Cu ajutorul exercițiilor speciale, făcute în joacă, platfusul la copii poate fi prevenit
Afecțiunea numită platfus, sau picior plat, apare în cazul unor copii ale căror tălpi nu se arcuiesc nici după vârsta de 3-4 ani, când acest lucru se întâmplă la ceilalți copii. De altfel, majoritatea copiilor se nasc cu picior plat.
Statisticile la nivel mondial arată că aproximativ un sfert din populația globului suferă de platfus, fie într-un stadiu fie incipient, fie mai grav.
Există 3 forme de platfus identificate de specialiști:
Picior plat flexibil – arcada (scobitura) tălpii există și este vizibilă atunci când nu se pune presiune pe picior, însă, atunci când persoana stă în picioare, arcada dispare
Picior plat semiflexibil – arcada este abia observabilă, fie că persoana pune sau nu pune presiune pe picior
Picior plat rigid – scobitura nu este vizibilă, persoana putând să simtă durere atunci când stă mult timp în picioare sau când merge mult pe jos
Copiii care suferă de platfus (picior plat) simt durere în talpa piciorului, la glezne sau o durere difuză în zona picioarelor. Dacă bănuiești că există probabilitatea ca cel mic să aibă această afecțiune, solicită un consult la medicul pediatru și la un medic ortoped pediatru.
De regulă, până la vârsta de 3-4 ani ani nu prea există motive de îngrijorare, mai ales atunci când copilul tău are mersul normal. Până la această vârstă, oasele, mușchii și ligamentele copiilor se dezvoltă rapid, astfel încât riscurile pot dispărea în mod natural.
Ce poți face tu ca părinte este să-ți ajuți cât mai mult copilul să prevină platfusul (piciorul plat). Cum poți face acest lucru? Prin anumite tipuri de exerciții și mișcări care, atunci când sunt incluse în rutina zilnică, au rolul de a modela corect piciorul.
Îți prezentăm mai jos 10 tipuri de exerciții pentru prevenirea platfusului (piciorul plat) la copii:
Pentru a fi eficiente, pentru a nu plictisi copilul și pentru ca exercițiile să nu devină o corvoadă pentru copil, specialiștii ne sfătuiesc să le „administrăm în porții mici”, în joacă, făcând câte 2-3 exerciții de 2-3 ori pe zi.
1. Sarcina copilului este să meargă pe un drum îngust, de 10-15 cm. Marchează marginile drumului cu cretă, cu pietricele sau cu o funie. Copilul trebuie să meargă fără să depășească limitele trasate.
2. Exercițiul „Ursulețul” – copilul merge pe marginile exterioare ale tălpilor.
3. Copilul se plimbă și aleargă prin nisip, pe pământ sau pe pietricele.
4. Cel mic folosește degetele de la picioare pentru a apuca diverse obiecte mici pe care să le pună într-un coș. Poate face acest exercițiu fie din picioare, fie așezat.
5. Copilul apucă cu degetele de la picioare o eșarfă, un creion sau alte obiecte de dimensiune medie pe care le pune într-un coș.
6. Mare – mic. Copilașul se ridică pe vârfurile picioarelor și, astfel, devine mare. După care revine cu toată talpa pe pământ și devine mic.
7. Cel mic merge pe un covoraș pentru masaj
8. Mersul pe bicicletă sau pe tricicletă
9. Săritura cu coarda
10. Mersul pe vârfurile picioarelor. Pentru a evita plictiseala, îi poți da micuțului diferite provocări, cum ar fi: „Mergi pe vârfuri până la copacul din față, apoi întoarce-te la mine mergând normal”.
Știm cu toții că este mai bine să previi decât să tratezi. De aceea, este de ajutor să incluzi în activitățile copilului tău exercițiile de mai sus, pentru a preveni apariția platfusului (picior plat).
Cu cine este mai bine să-și lase copilul, cu creșa sau cu o bonă? - aceasta este dilema părinților care revin la serviciu după concediul de creștere a copilului
În momentul în care aduc pe lume un copil, părinții încă nu știu că procesul de educație a copilului este, totodată, și procesul propriei lor educații.
Pășind în maternitate/paternitate, facem primul pas într-o nouă etapă a procesului nostru de dezvoltare personală și de evoluție spirituală. Acest proces este posibil datorită butoanelor pe care copilul ni le apasă. Ele ne arată cu precizie ce răni emoționale încă nu s-au vindecat, ce credințe învechite avem de schimbat, cât de mult ne iubim și ne prețuim pe noi înșine, câtă încredere avem în noi. Și, în general, care sunt limitele noastre și cine suntem noi cu adevărat, comparativ cu cine credem că suntem
E suficient să lași puțin deoparte ce nu face/ spune/ gândește/ simte copilul bine, și să devii mai atent/ă la propriile tale trăiri pentru a începe să vezi care sunt temele pe care le ai deschise și care au nevoie urgent de atenția ta pentru a te ocupa de ele. În caz contrar, conflictele pe aceleași subiecte vor reveni pe agendă din nou și din nou, în timp ce relația cu copilul se deteriorează tot mai mult și mai mult.
Știi că, în viață, examenele pe care le picăm nu se șterg din catalog, ci se repetă din nou și din nou, de regulă la un grad de dificultate mai mare, până când reușim să le promovăm. Acesta este un motiv puternic pentru care să decizi să te ocupi de lucrul cu tine pe temele care te deranjează în relația cu copilul tău/copiii tăi.
O întrebare pe care poți să ți-o adresezi atunci când simți iritare și enervare în legătură cu o manifestare a copilului este aceasta:
Cum mă face asta să mă simt, de fapt?
Apoi, oferă-ți câteva momente să-ți asculți răspunsul și observă ce alte amintiri și trăiri îți mai trezește starea sau emoția pe care o descoperi.
Deși pare o tehnică simplă de a lucra cu emoțiile tale, te asigur că te poate ajuta să ai conștientizări serioase, avansând în călătoria ta interioară.
Așadar, putem alege să facem ce depinde de noi, ca părinți, pentru a le oferi copiilor noștri echilibrul emoțional de care au nevoie!
Atunci când copilul se simte rușinat și acuzat de părinți atunci când greșește, încrederea în sine va avea de suferit
Fiecare părinte e important să știe că reacția pe care o are atunci când cel mic face o greșeală poate susține sau poate sabota formarea încrederii în sine a copilului. De aceea, avem nevoie să știm în ce mod este mai potrivit să reacționăm la greșelile copiilor noștri.
Multor părinți le este teamă că, dacă cel mic nu va înțelege că a greșit și dacă nu va fi ajutat să-și corecteze greșeala, el va persista în greșeală, va fi de necontrolat sau chiar va considera normal să repete această greșeală.
Părinții doresc să-i oprească pe copii din a repeta aceeași greșeală cu atât mai mult cu cât consideră că, repetând greșeala, copiii se află în pericol și doresc să-i protejeze.
Pentru început, te invit să observăm care sunt cele mai frecvente moduri de a reacționa ale părinților atunci când copiii lor greșesc:
Totodată, vom vedea și care sunt efectele pe termen lung ale acestor reacții ale părinților asupra copiilor lor.
1. Respingere, retragerea iubirii
O reacție întâlnită frecvent este ca, după ce a aflat că cel mic a greșit, părintele să simtă că nu îi mai poate oferi la fel de multă iubire și afecțiune până când nu se asigură că greșeala a fost reparată și copilul și-a luat angajamentul de a nu o mai repeta.
Ce învață copilul din această reacție la greșeală? Din această reacție a părintelui, copilul învață că nu merită să primească iubire decât atunci când face totul corect sau perfect. Învață că merită să fie iubit și apreciat doar atunci când este conform cerințelor și așteptărilor părintelui.
2. Amenințarea cu pedeapsa
Nu doar copiii, ci oamenii în general pot fi forțați să facă anumite lucruri atunci când li se spune că, dacă nu le fac, ceva rău li se va întâmpla. Chiar dacă frica este o motivație negativă din exterior, sunt numeroși părinți care apelează la amenințări pentru a-și determina copiii să-și modifice comportamentul.
Ce învață copilul din această reacție la greșeală?Din această reacție a părintelui copilul învață să fie motivat din exterior, de frică, de emoții negative. Din nefericire, însă, atunci când o persoană simte frică, stres, încordare, ea nu mai are acces la resursele sale creative firești, drept pentru care nu poate face performanță. De aceea, un copil care acționează speriat de amenințări va avea rezultate sub capacitatea și potențialul lui.
3. Pedepsirea
Nu de puține ori, părinții nu doar amenință copilul cu o pedeapsă, ci chiar o pun în aplicare, cu scopul de a-i arăta copilului ce se întâmplă atunci când greșește. De altfel, dacă nu este pusă în aplicare, o amenințare poate funcționa doar pe o perioadă limitată, până când copilul observă că este folosită doar pentru a pune presiune pe el, însă nu ajunge să fie realizată. Atenție, asta nu înseamnă, însă, că, odată exprimată amenințarea, ea trebuie dusă la îndeplinire.
Ce învață copilul din această reacție la greșeală?Atunci când este pedepsit de părinte pentru ceva ce a făcut sau pentru că nu a făcut ceva ce se aștepta de la el, copilul simte frustrare, furie, revoltă, neputință. Chiar dacă părinții nu reușesc să-i înțeleagă punctul de vedere, copilul are propriile sale motive pentru care a procedat într-un anumit fel, considerat inacceptabil de către părinți. De aceea, copilul se simte nedreptățit și își poate crea credința că lumea e nedreaptă cu el, că nimeni nu îl înțelege și că este neputincios în fața autorității.
4. Explicațiile logice
Părinții calmi, deschiși către comunicare și care își doresc găsirea unei soluții apelează, de multe ori, la explicații logice. Ele pot aduce claritate și înțelegere dacă sunt spuse în momentele potrivite, adică atunci când toată lumea este calmă și când nu sunt însoțite de critici, acuze, jigniri sau umiliri la adresa copilului. Însă, atunci când copilul se află sub imperiul emoțiilor, simțind furie, tristețe etc., partea rațională a creierului este inaccesibilă și mesajul nu ajunge la destinație.
Ce învață copilul din această reacție la greșeală?Copilul poate simți că nu înțelege ce vrea părintele de la el, ce încearcă să-i explice, că este prea greu pentru el, se poate considera incapabil, mai ales dacă greșeala se repetă de mai multe ori. Riscul este că, odată ce s-a etichetat pe sine ca fiind incapabil, va fi cu mult mai greu să-l convingi că își poate schimba comportamentul.
5. Țipă la copil sau îl lovește
Din cauză că nu cunosc sau nu au practicat un mod diferit de a reacționa în momentul în care simt furie sau dezamăgire că cel mic a făcut o greșeală și deoarece își doresc ca respectiva greșeală să dispară, să fie corectată și să nu mai apară în viitor, unii părinți, copleșiți de propria furie, ridică tonul sau chiar lovesc copilul. Într-adevăr, exprimarea furiei la adresa copilului îi ajută pe părinți să-și exteriorizeze tensiunea nervoasă. Însă, după un asemenea moment, apare vinovăția care distorsionează relația părinte-copil și care afectează încrederea părintelui în sine însuși.
Ce învață copilul din această reacție la greșeală?Atunci când părintele, neputându-și gestiona propriile emoții, țipă la copil sau îl lovește, cel mic simte frică, se simte respins și neacceptat așa cum este. El observă reacția emoțională a părintelui și, pentru a evita acest stres pe viitor, poate decide să mintă în cazulîn care ar face aceeași greșeală pe viitor.
O altă consecință negativă este pierderea încrederii în părinte. Pentru un copil, părintele este principalul lui sprijin și principala sa protecție în fața pericolelor lumii. Atunci când și părintele devine un pericol, copilul se simte abandonat și singur în fața greutăților vieții. Această stare emoțională este deseori fundamentul pentru apariția traumelor copiilor.
6. Forțează copilul să-și corecteze greșeala
Nu este nimic rău în a-l ghida pe copil să-și corecteze greșeala. Doar că, atunci când părintele îi cere acest lucru dintr-o poziție autoritară și critică sau atunci când nu îi oferă suport, nu îl ghidează și nu îi este alături, copilul poate percepe cererea de ș-și corecta greșeala ca pe o pedeapsă și nu ne dorim să fie percepută ca ceva negativ. Dimpotrivă, urmărim ca repararea unei greșeli să fie percepută ca ceva pozitiv, important și necesar.
Ce învață copilul din această reacție la greșeală?În loc să învețe o lecție de viață, copilul poate simți furie și frustrare, se poate simți desconsiderat și umilit. În plus, poate simți că nu se poate baza pe ajutorul părintelui atunci când are nevoie. Și, în ciuda intenției sale bune de a-și corecta greșeala, lipsa ghidării părintelui poate sabota intenția.
7. Îi induc copilului rușine și vinovăție
Unii părinți sunt de părere că, dacă cel mic se va simți vinovat și rușinat în urma faptelor săvârșite, el își va schimba comportamentul și nu va repeta respectiva greșeală. De aceea, îi induc prin cuvinte și comportament, sentimente de rușine și vinovăție.
Ce învață copilul din această reacție la greșeală? În realitate, vinovăția este un mecanism psihologic complex și pervers care nu ajută la schimbarea unui comportament nepotrivit, ci, dimpotrivă, blochează această schimbare. O persoană care simte vinovăție și rușine nu reușește să facă schimbările pe care și le dorește din cauza încrederii scăzute și a stresului pe care îl resimte.
8. Corectează greșeala în locul copilului
Majoritatea părinților își doresc ca lucrurile să fie făcute bine și corect. În unele cazuri, e posibil ca părinții să nu creadă că cel mic este capabil să le facă așa de unul singur. În alte cazuri, părinții nu au timp pentru a aștepta ca cel mic să ajungă singur la rezultatul dorit. Sau nu au suficientă răbdare pentru a-l ghida să învețe. Din aceste motive, părinții preferă să preia controlul și să corecteze singuri greșeala copilului.
Ce învață copilul din această reacție la greșeală? Copilul este descurajat să-și corecteze singur greșeala și este privat de oportunitatea de a învăța să facă lucrurile diferit. Totodată, cel mic nu are oportunitatea de a-și dezvolta autonomia. Așa se explică de ce, cu trecerea timpului, un copil curios și implicat ajunge să se detașeze și să prefere să facă părinții cât mai multe lucruri pe care vor să le vadă bine făcute și pentru care își asumă responsabilitatea. În sinea sa, copilul va crede că nu este capabil, că nu este în stare, că nu poate.
Modurile enumerate mai sus prin care părinții reacționează la greșelile copiilor lor erodează încrederea în sine a celor mici.
Probabil că ți-a apărut și ție întrebarea Care ar putea modul potrivit de a reacționa atunci când copilul greșește?
Înainte de a răspunde la această întrebare, te invit să ne uităm împreună la semnificația cuvântului „greșeală”.
Iată definiția conform DEX 2009:
GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc.
Așadar, greșeala este o abatere de la adevăr. Dar, de la adevărul cui?…
De la adevărul părintelui care judecă situația, nu-i așa?
Într-o altă familie, este foarte probabil ca un alt părinte să nu considere greșeală o acțiune identică făcută de copilul său.
Fiecare persoană are anumite valori, anumite credințe, anumite dorințe diferite de ale altora. Acest lucru este firesc, în caz contrar, am gândi și ne-am comporta toți la fel. Din acest motiv, un anumit lucru care este considerat o greșeală într-o familie poate să nu fie văzut ca o greșeală sau poate chiar poate fi perceput ca fiind ceva demn de laudă într-o altă familie.
În acest context, putem afirma că greșeala nu este general valabilă și că, în raport cu copilul, părintele este cel care dă verdictul ce este corect și ce este greșit, în funcție de valorile sale, de credințele sale, de propria sa experiență de viață și de tiparele sale emoționale, de gândire și de acțiune.
În același timp, ceea ce părinții consideră o greșeală, până a ajunge să fie catalogat drept o greșeală, a fost o simplă (in)acțiune a copilului. Și știm că fiecare persoană face cel mai bun lucru de care este capabilă în fiecare moment al vieții sale cu resursele pe care le are.
Cu alte cuvinte, inclusiv în acel moment nefericit, când copilul a făcut ceva despre care va afla că a fost o greșeală, în respectivul moment, el a crezut că face bine, sau pur și simplu nu s-a gândit că lucrurile ar putea degenera și că ceea ce face s-ar putea întoarce împotriva lui.
Iată că, din această perspectivă, ceea ce văd părinții drept o greșeală este cel mai bun mod prin care copilul a reușit să gestioneze o provocarede moment, cu resursele de care dispunea atunci.
Astfel, putem reformula întrebarea de mai sus:
Cum e cel mai potrivit să reacționăm atunci când copilul a procedat în cel mai bun mod, cu cele mai bune intenții, însă acțiunea sa sau rezultatul acțiunii nu corespunde așteptărilor noastre?
Din punctul meu de vedere, cuvântul “greșeală” nu are ce să caute în relația dintre părinte și copil. Și, reformulată în acest mod, întrebarea deschide o abordare diferită de parenting.
Copilul tău știe este foarte conștient care sunt așteptările tale de la el. Dacă nu reușește să corespundă așteptărilor tale, cel mai probabil, nu este pentru că nu vrea, ci pentru că nu reușește. De aceea, are sens să te conectezi mai mult cu el pentru a înțelege care este cauza reală. S-ar putea să descoperi că este cazul să-ți reevaluezi așteptările, adaptându-le la vârsta copilului, la calitățile și abilitățile sale, la personalitatea sa.
Copilul știe foarte bine când acțiunile sale îți stârnesc emoții negative. De aceea, de cele mai multe ori, face tot posibilul pentru a respecta regulile tale. Dacă te îndoiești de acest lucru, adu-ți aminte de momentele în care copilul tău este pus în situația de a-i explica regulile unui copil mai mic – atunci vezi clar cât de bine le cunoaște.
Dacă, însă, face lucruri despre care știe că nu le accepți, atunci fie emoțiile sale, sau dorințele sale puternice nu mai pot fi reprimate și explodează în comportamente nedorite, fie a învățat din experiență că acesta este un mod de a obține atenția ta, în condițiile în care alte încercări nu au dat rezultat.
Așadar, în loc să corectăm greșelile copiilor, este mult mai de ajutor:
1. Să plecăm de la premisa că cel mic a făcut cel mai bun lucru de care a fost capabil în momentul respectiv. Să alegem să credem și să știm că cel mic a avut o intenție bună, indiferent ce a făcut și ce s-a întâmplat. Te asigur că, având această abordare, îți vei vedea copilul într-o altă lumină.
2. Să fim alături de copilul nostru, fiind conștienți că nici el nu este mulțumit că lucrurile au decurs într-un mod nefavorabil. Putem alege să fim de aceeași parte a baricadei cu el, nu împotriva lui.
3. Să ne conectăm cu copilul, să discutăm cu el, să ne jucăm cu el și să descoperim care este cauza reală care l-a determinat să acționeze într-un anumit fel. Doar știind ce se întâmplă cu adevărat în sufletul și în mintea lui, îl putem ajuta să depășească provocările cu care se confruntă, să rezolve conflictele prin care trece, să găsească soluții la problemele pe care le întâmpină.
4. Să-i reamintim regulile ori de câte ori este necesar, cu fermitate și cu blândețe în același timp, și să le punem în context vorbindu-i despre importanța lor.
5. Să ne reevaluăm așteptările pe care le avem față de copil. Dacă simțim că ne este greu să renunțăm la anumite așteptări, ne putem întreba ce anume am simți că am pierde noi, personal, dacă am renunța la acele așteptări, pentru că aici nu mai este vorba despre copil, ci despre anumite nevoi ale noastre pe care încercăm să ni le satisfacem prin intermediul copilului. Odată ce ne-am clarificat așteptările de la copil, e important să discutăm cu el și să i le împărtășim.
6. Să scoatem în evidență lucrurile pe care le face bine, să-i hrănim cu atenția noastră succesele, nu eșecurile. Atunci, vor apărea din ce în ce mai multe reușite.
7. Să credem că cel mic are toate resursele de care are nevoie pentru a reuși, pentru a evolua și e capabil să facă lucrurile din ce în ce mai bine. E important să-i transmitem copilului că avem încredere în el.
Schimbând abordarea de la a te concentra pe greșelile copilului și pe corectarea sau eliminarea greșelilor la a te concentra pe reușitele copilului și pe dorințele și intențiile pentru viitor, poți face o diferență uriașă.
Ca părinte, ești la butoane, deții mult mai mult control și influență decât crezi. Tu setezi regulile, tu dai tonul, tu transmiți mesajul. Copilul doar îți răspunde. Așadar, alege să dai un ton pozitiv, să hrănești cu atenția ta lumina din copilul tău și să transmiți mesaje constructive și hrănitoare pentru sufletul celui mic, astfel încât peste ani să devină un adult încrezător, curajos și puternic.
O tehnică simplă poate fi de mare ajutor pentru a ajuta bebelușul să adoarmă
Printre cele mai extenuante lucruri pe care părinții de bebeluși sunt nevoiți să le facă este procesul de adormire a micuțului. De multe ori, pare că absolut nimic nu funcționează, nici cântecelele de leagăn, nici legănatul, nici plimbatul cu el prin casă, nici sunetul mașinii de spălat.
Dacă nu mai știi ce să faci pentru a-ți ajuta bebelușul să adoarmă cât mai repede, pregătește-te să afli o soluție mai puțin obișnuită, însă foarte eficientă datorită unui principiu puțin cunoscut și foarte ușor de aplicat.
Pentru început, ca să înțelegi mai bine tehnica, imaginează-ți că te afli într-un compartiment de tren care merge și îți poți alege locul. Dacă dorești să admiri peisajul privind pe fereastră, cel mai potrivit ar fi să te așezi cu fața în direcția de mers a trenului. Astfel, vei vedea obiectele pe măsură ce acestea se apropie.
Ce se va întâmpla, însă, dacă alegi locul de vizavi, acel loc în care stai cu spatele la sensul de mers al trenului? Vei observa că priveliștea nu mai este la fel de atrăgătoare: obiectele îți vor trece rapid prin fața ochilor, în timp ce tu nu vei avea suficient timp pentru a le privi pe îndelete, iar între timp ele vor dispărea.
Același fenomen are loc și în cazul bebelușilor. Atunci când te miști în cerc, privirea sugarului se agață de obiectele din jurul lui, deoarece acesta este modul în care cunoaște lumea. Micuțul fixează cu privirea un obiect, se uită la el, după care obiectul iese din câmpul lui vizual și privirea fixează un alt obiect. Probabil că știi deja că scopul bebelușului nu este nici pe departe să doarmă! Căci pentru el pauza de somn nu este altceva decât un obstacol enervant în procesul fascinant de cunoaștere a acestei noi lumi interesante și pline de culori și sunete!
Atenție, acum urmează secretul!
Atunci când te plimbi în cerc în sensul acelor de ceasornic, ochii copilașului sunt forțați să se deschidă larg pentru a reuși să vadă bine obiectele din jur. Însă, atunci când mergi în cerc împotriva sensului acelor de ceasornic, ochii micuțului văd bine și în timp ce sunt semiînchiși. Este vorba doar despre anatomia umană.
Astfel, se pare că, dacă pui bebelușul pe brațul stâng și te plimbi cu el în cerc, în sensul mersului acelor de ceasornic, el este nevoit să-și deschidă larg ochii pentru a privi obiectele din jur. În schimb, atunci când te plimbi împotriva sensului de mers al acelor de ceasornic, ochii lui se vor închide.
Dacă pui sugarul pe brațul drept, lucrurile se inversează. Astfel, pentru a-l adormi mai repede, poziționează-l pe brațul stâng și plimbă-te împotriva sensului de mers al acelor de ceasornic sau pune-l pe brațul drept și deplasează-te în sensul acelor de ceasornic.
Dacă încerci să aplici această tehnică, așteaptă-te ca bebelușul tău să adoarmă într-un interval cuprins între 5 și 15 minute.
Scrie-ne un comentariu dacă ai încercat și cum a funcționat pentru micuțul tău!
Puii de pisică au nevoie de o îngrijire specială în primele zile de viață pentru a supraviețui
Odată cu venirea primăverii, ne bucurăm de soare și căldură, însă, din nefericire, tot atunci vine și sezonul puilor de pisică nedoriți și abandonați.
Nu toți stăpânii de animale simt milă și empatie față de micuțele ființe, astfel încât sunt destule cazuri în care, după ce pisica aduce pe lume puii, o parte dintre ei sau chiar toți sunt pur și simplu aruncați afară sau chiar puși în pungi pentru a muri mai repede. Nu ne vom concentra în acest articol pe cruzimea acestor persoane, în schimb propunându-ne să schimbăm lucrurile în bine și să facem ce depinde de noi pentru ca puiuții să fie salvați și să aibă o viață frumoasă.
De regulă, o pisică fată între 1 și 8 pui. La prima naștere, numărul pisoiașilor e normal să fie 2 sau 3.
Ideal este ca puii să fie crescuți de mama lor sau, dacă acest lucru nu este posibil, cel puțin de o altă pisică ce alăptează și este dispusă să-i primească. Laptele matern este foarte important pentru sănătatea puiuților și nu poate fi înlocuit cu niciun fel de formula din comerț.
Ce facem, totuși, în cazul în care găsim un puiuț de pisică aruncat și nu găsim o mamă pisică să-l alăpteze?
Reprezentanții Asociației Green Cats prezintă, într-o postare pe pagina de Facebook, cum putem salva puii de pisică oferindu-le ceea de ce au nevoie în primele săptămâni de viață.
Iată cei 6 pași esențiali pentru salvarea puilor de pisică, recomandați de Asociația Green Cats:
1. Verificăm dacă mama pisică se află prin zonă
În primul rând, ne asigurăm că pisica mamă nu se află prin zonă. În cazul în care puiuții sunt aruncați într-un ambalaj, treaba e clară, îi putem lua. Dar, dacă puii sunt la o margine de drum, sub o tufă, într-un beci, ascunși, este important să așteptăm să vedem dacă mămica lor este prin zonă.
2. Ne asigurăm că pisoii se află la căldură
Frigul este cel mai periculos factor pentru puii de pisică. În primele săptămâni de viață, puiuții de pisică nu se pot termoregla singuri. Corpul lor dobândește această abilitate abia la vârsta de 3-4 săptămâni. De aceea, în lipsa unei surse de căldură, pisoiașii devin rapid hipotermici și mor.
Astfel, după ce am preluat puiuțul sau puiuții, avem grijă să îi încălzim. O sticlă de apă caldă sau fierbinte în culcuș este cea mai la îndemână variantă de a face acest lucru. Atenție: dacă apa este fierbinte, putem împături sticla cu un prosop sau cu o păturică. În cazul în care puiuții sunt uzi, îi ștergem bine cu un prosop pentru a-i usca.
3. Îi protejăm de pericolul larvelor de muște
În cazul fericit în care puiuții au trecut peste pericolul frigului, ne asigurăm că nu au larve. Micuții trebuie verificați cu atenție în special în urechiușe, în nas, în zona organelor genitale, în pliurile de la lăbuțe și prin blăniță. Puiuții nou născuți, în lipsa mamei lor care să îi toaleteze constant, pot deveni cu ușurință victimele muștelor.
În cazul apariției larvelor, gravitatea pericolului evoluează de la o oră la alta. În cazul în care sunt infestați cu larve, puii de pisică trebuie curățați cât mai rapid sub asistență medicală. Dacă ora este prea târzie sau nu reușim să găsim un medic disponibil, grupurile dedicate pisicilor pot fi de mare ajutor.
4. Cum hrănim puii de pisică
Acum, că avem puiuțul curat și încălzit, urmează hrănirea. Un pui de pisică nou născut trebuie hrănit din 2 în 2 ore, pe tot parcursul zilei și al nopții. Reprezentanții Asociației Green Cats recomandă laptele praf pentru pisici drept cea mai sigură opțiune. În opinia acestora, având în vedere startul în viață atât de greu, merită tot efortul. Din experiența Asociației Green Cats, laptele praf de la Royal Canin dă cele mai bune rezultate.
Cel mai mare pericol în procesul de hrănire a unui sugar de pisică este aspirația laptelui la plămâni. Prin urmare, este nevoie să utilizăm un biberon special pentru pisici, cu o tetină găurită adecvat pentru un debit al laptelui potrivit.
Puiuțul se hrănește în poziție orizontală, cu lăbuțele în jos, nu pe spate și nu vertical. Totodată, monitorizăm constant reflexul de glutiție astfel: atingem cu degetul ușor sub bărbie pentru a ne asigura că pisoiașul înghite laptele.
Laptele praf se prepară conform instrucțiunilor de pe ambalaj. E important să fie amestecat și omogenizat bine. Laptele se oferă puiului cât timp este cald, la temperatura recomandată. Mare atenție: nu hrănim un pui de pisică rece deoarece riscul de înec este foarte mare.
Mesele se vor rări gradual, pe măsură ce puiul începe să mănânce o cantitate mai mare. Astfel, în a doua săptămână de viață, un puiuț va mânca la 3 ore, iar în a treia săptămână de viață la 4 ore. Începând din săptămânile 3-4, micuțul poate rezista și 6-7 ore fără lapte pe timpul nopții, după care urmează diversificarea.
5. Toaletarea puilor de pisică
După ce am asigurat puiuțului culcușul încălzit și hrană necesară, urmează toaletajul. Puiuții de pisică nu știu să își facă nevoile singuri și trebuie stimulați. În mod normal, mama pisică se ocupă de acest aspect. Însă, în cazul puilor abandonați, noi va trebui să facem asta cu ajutorul hârtiei igienice sau al șervețelelor cu o textură moale și fără parfum, pentru a evita iritațiile. Pisoii au nevoie să fie stimulați să își facă nevoile după fiecare masă. În cazul în care „se scapă” pe ei, este foarte important să îi curățăm cu un șervețel umed pentru bebeluși și să le schimbăm păturica din culcuș.
6. Diversificarea puilor de pisică
Pentru diversificare, este nevoie să folosim pateu special pentru puii de pisică. Reprezentanții Asociației Green Cats recomandă produsul „Royal Canin mother and baby” drept cea mai bună opțiune.
Este foarte important să nu îi dăm puiuțului alt fel de mâncare umedă (din gama kitten, de exemplu) pentru a se obișnui funcția de digestie și pentru a evita alte probleme. La început, îi dăm puiuțului să guste câte puțin la fiecare masă, după care facem trecerea ușor de la lapte la pateu.
„Cu puțină grijă, atenție și determinare, oricine poate crește puiuții de pisică. Știți vorba aceea: „prima dată e mai greu”.
Suntem alături de voi pentru a vă ghida prin acest proces minunat de a crește un puiuț din ziua 0 până când se transformă într-o adevărată felină. Și nu uitați: gunoiul unuia e comoara altuia!”, adaugă reprezentanții Asociației Green Cats.
Îți las mai jos și un ghid realizat de NetAP – Network for Animal Protection, de unde poți afla mai multe detalii:
Cuvintele frumoase ale părinților pot remodela ADN-ul copiilor
Puterea de a modifica ADN-ul nu stă în genele noastre, ci în gândurile noastre. Știința arată că ne putem modifica ADN-ul prin intermediul controlului minții. Nu există minte și corp ca unități separate, independente. Corpul și mintea sunt legate indisolubil, iar gândurile pe care le gândim și activitatea minții determină sănătatea și expresia ADN-ului nostru, afirmă psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), într-un comunicat de presă.
Potrivit acesteia, viața înseamnă vibrație și frecvență și nimic din ce cunoaștem nu se odihnește, totul se mișcă și vibrează.
„Baza fiecărei stări de spirit și a materiei, inclusiv a condițiilor de boală sau de sănătate, este starea lor primară de vibrație. Îmbunătățirea vibrației tale interioare, care este „punctul de atracție” pentru experiențele din viața ta, este cheia strălucirii, abundenței și bucuriei. Însăși viața pe care o trăim este o reflectare a propriei noastre esențe vibraționale. Ceea ce credem, simțim și vorbim este ceea ce vom crea ca experiență concretă”, afirmă Laura-Maria Cojocaru.
Cuvintele ne influențează profund viața
Baza pentru sănătatea noastră fizică ține de energia noastră. Cercetările în domeniul câmpurilor energetice vibraționale au explodat în noua știință a epigeneticii. Informațiile colectate ne încurajează să renunțăm la convingerile învechite că suntem victime ale codurilor genetice predeterminate.
Psihologul citat explică modul în care percepțiile asupra mediului nostru interior și mediului exterior ne modelează biologia și comportamentul și ne fac stăpâni ai propriilor noastre vieți.
„Una dintre cele mai impresionante descoperiri din știința epigeneticii este că cuvântul vorbit poate influența modul în care ADN-ul nostru instruiește informațiile către celulele noastre, afectându-ne în mod direct sănătatea, vibrația și bunăstarea. Este remarcabil faptul că expresia noastră ADN poate fi reprogramată prin vorbirea umană. Principiul legii atracției afirmă că ceea ce gândim și simțim atrage aceeași vibrație înapoi la noi. Cuvintele și gândurile din spatele lor emit frecvențe, astfel că ceea ce vorbim sau gândim atrage spre noi materializarea aspectelor respective. Aceste rezultate ne influențează sănătatea, relațiile, finanțele, împlinirea obiectivelor”, spune Laura Maria Cojocaru.
Potrivit specialistului citat, fiecare cuvânt pe care îl rostim generează reacții neurochimice în creierul nostru. Aceste reacții neurochimice direcționează energia și gândurile creând experiențe în conformitate cu imaginile și sentimentele care se potrivesc cu aceste cuvinte.
Receptorii ADN citesc acest câmp energetic în termeni de frecvențe și răspund în consecință comunicând celulelor noastre funcții comportamentale de instruire.
Felul în care gândim, cuvintele pe care le spunem și modul în care acționăm determină modul în care ne percepem și trăim experiențele vieții noastre.
În acest context, putem alege conștient și proactiv să modificăm modul în care utilizăm cuvintele și propozițiile, astfel încât acestea să fie la o frecvență vibrațională aliniată cu valori și principii de viață pozitivă și îndreptate spre evoluție, echilibru, iubire, acceptare și încredere.
„Modelarea cuvintelor utilizate presupune un limbaj pentru a crea noi realități plăcute și este o abilitate ce poate fi învățată și îmbunătățită prin practică. Alegerea cuvintelor utilizate ne poate schimba direcția vieții într-un moment și ne poate propulsa spre noi perspective. Conștientizarea faptului că starea noastră mentală vibrațională poate fi schimbată sau transmutată prin alegerea cuvintelor ne permite să avem un cuvânt de spus asupra destinului nostru. Vorbirea din inimă creează o cale directă de înaltă frecvență care ocolește ego-ul și merge direct în comportamentul nostru conștient. Alegând în mod conștient cele mai puternice cuvinte cu frecvențe mai mari, creem armonie, echilibru și bunăstare, iar experiențele noastre vor reflecta Bucurie și Prosperitate. Propozițiile care conțin „nu, nu pot, nu este, nu există, niciodată, nu o să, nu pot să, nu voi putea, nu ar trebui, nu aș putea, nu sunt capabil(ă)” pot fi restructurate folosind cuvinte pozitive, clare și de susținere care promovează o frecvență care ne îmbunătățește bunăstarea interioară. Acest lucru va încuraja comportamente armonioase și răspunsuri pozitive și ne va transforma viața, dându-i un sens de împlinire și recunoștință”, explică psihologul.
O lume mai bună începe cu noi înșine
Potrivit specialistului citat, stabilirea obiectivelor dorite înseamnă doar jumătate din ecuație.
Cheia deblocării puterii noastre depline de manifestare este practicarea alegerii conștiente. Schimbarea activă și conștientă a limbajului nostru comun de utilizare a cuvintelor va determina rezultatele dorite.
„Gândim, vorbim și scriem folosind cuvinte. Cuvintele sunt elementele de bază ale vieții noastre. Limbajul este incontestabil un cadou și, ca singură specie care are acest instrument la dispoziția noastră, avem responsabilitatea de a-l folosi în mod conștient. Este bine să alegem cuvinte care creează imaginea a ceea ce dorim să obținem în viață. Conștiința colectivă sau starea de conștientizare care ne conectează pe toți este determinată în primul rând de gândurile și energia noastră. Haosul pe care îl vedem din exterior are originile în mintea noastră și devine o realitate din cauza acțiunilor pe care le-am întreprins în mod colectiv pe baza acestor gânduri. Când lucrăm împreună pentru a atinge un obiectiv comun și coexistăm mai degrabă decât să concurăm, lumea noastră se va schimba. Dacă ne dorim o lume mai bună, este important ca ea să înceapă cu adevărat cu noi înșine”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru.
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
