Felul în care mamele care se confruntă cu stări de depresie le vorbesc bebelușilor le afectează capacitatea de a vorbi, arată un studiu publicat recent
Până la 70% dintre mame dezvoltă, după naștere, o stare depresivă cunoscută ca depresie postpartum sau “baby blues”. Analizele efectuate de specialiști arată că starea acestor mame poate afecta dezvoltarea bebelușilor, precum și dezvoltarea vorbirii lor.
Dacă până acum nu era clar cum se manifestă această deficiență în dezvoltarea timpurie a limbajului la sugari, un studiu publicat recent explică mecanismul.
Cercetătorii de la Institutul Max Planck pentru Științele Cognitive și ale Creierului Uman (Institute for Human Cognitive and Brain Sciences) din Leipzig au investigat cât de bine pot distinge bebelușii unele sunete ale vorbirii de altele, în funcție de starea de spirit a mamei lor.
Această abilitate este considerată o condiție prealabilă importantă pentru a parcurge următorii pași către un limbaj bine dezvoltat. Dacă sunetele pot fi distinse unele de altele, cuvintele individuale pot fi și ele distinse.
Bebelușii mamelor cu dispoziție proastă au întârzieri în dezvoltarea limbajului
Rezultatele studiului au arătat că, dacă mamele manifestă o dispoziție mai negativă la două luni după naștere, la copiii acestora se observă, în medie, o procesare mai puțin matură a sunetelor vorbirii la vârsta de 6 luni. Acești copii au făcut foarte greu distincția între tonurile silabelor. La acești bebeluși, dezvoltarea așa-numitului răspuns de nepotrivire a fost întârziată comparativ cu rezultatele copiilor ai căror mame erau într-o dispoziție mai bună. Acest răspuns de nepotrivire este folosit pentru a măsura cât de bine poate o persoană să separe sunetele unul de celălalt. Evoluția către o reacție de nepotrivire pronunțată întârziată indică un risc crescut ca bebelușul să sufere de o tulburare de vorbire mai târziu, în viață.
“Bănuim că mamele afectate folosesc mai puțin vorbirea direcționată către sugar”, explică Gesa Schaadt, profesor de dezvoltare în copilărie și adolescență la Freie Universität din Berlin și principalul autor al studiului, publicat în revista JAMA Network Open, citat de ScienceDaily.com.
“Probabil că ele folosesc mai puține variații de ton atunci când vorbesc adresându-se copiilor lor”, spune specialistul citat. Potrivit expertului, acest lucru conduce la o percepție mai limitată a copiilor pentru diferite înălțimi ale sunetului, care este considerată, la rândul său, o condiție prealabilă pentru dezvoltarea ulterioară a limbajului.
Rezultatele studiului arată cât de important este ca părinții să vorbească adresându-li-se sugarilor pentru dezvoltarea ulterioară a limbajului micuților.
Discursul considerat adecvat pentru bebeluși este cel:
direcționat către sugar
care variază foarte mult în înălțime
care subliniază mai clar anumite părți ale cuvintelor
care concentrează atenția bebelușului asupra a ceea ce i se spune
„Uneori, este nevoie doar ca tații să fie mai implicați”
Însă, mamele care suferă de o stare depresivă au deseori un discurs mai monoton, mai puțin direcționat către sugar.
“Pentru a asigura dezvoltarea adecvată a copiilor mici, este nevoie de sprijin adecvat și pentru mamele care suferă de tulburări ușoare care adesea nu necesită încă tratament”, afirmă Gesa Schaadt. Potrivit acesteia, “uneori, este nevoie doar ca tații să fie mai implicați”.
Cercetările au fost desfășurate cu ajutorul a 46 de mame care au raportat stări diferite după naștere.
Starea lor de spirit a fost măsurată folosind un chestionar standardizat folosit pentru a diagnostica tulburările postnatale. Totodată, pentru a măsura cât de bine pot distinge bebelușii sunetele vorbirii unul de celălalt a fost folosită electroencefalograma.
Instituțiile statului derulează cercetări la Spitalul Polizu în timp ce medicul suspect este audiat.
UPDATE 16:00: Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul București au dispus începerea, apoi continuarea urmăririi penale împotriva medicului ginecolog Florian Robe de la Spitalul Polizu, pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat.
Potrivit unui comunicat de presă emis de Parchet, procurorii îl acuză pe medic că, în 2019, „a declarat nașterea ca fiind un avort spontan al unui produs de concepție de sex feminin fără semne de viabilitate. Deși semnele de viabilitate erau evidente și i-au fost semnalate de personalul medical care a intrat în contact cu nou-născutul, medicul a refuzat nejustificat, timp de peste 12 ore, să ia măsuri pentru acordarea îngrijirilor medicale”.
În continuare, a fost dispusă o expertiză medico-legală și continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Serviciul Omoruri al Poliției Municipiului București, pentru stabilirea tuturor împrejurărilor de fapt.
Informația inițială:
Caz șocant într-un spital din București. Medicul ginecolog Florian Robe, de la Spitalul Polizu, este cercetat în calitate de suspect, fiind acuzat de tentativă de omor calificat prin cruzimi.
Medicul este acuzat că ar fi lăsat copii născuți prematur „să moară sau îi omora chiar el pentru a nu mai ocupa un loc în incubator”, a declarat avocatul Adrian Cuculis care s-a ocupat de documentarea acestui caz.
Ginecologul a fost audiat astăzi, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Avocat: „Polizu, prin acest „Dr. Robe”, era un abator de copii prematuri, aruncați la propriu în coșul de gunoi, până mureau”
Avocatul citat afirmă că, din declarațiile asistentelor și cadrelor medicale de la Maternitatea Polizu, „aceasta era o practică”.
„Am reușit să documentez acest caz însă reiese din declarațiile date de martori că Polizu, prin acest „Dr. Robe”, era un abator de copii prematuri, aruncați la propriu în coșul de gunoi, până mureau. Cele explicate mai sus și care sunt extrem de precise au fost și filmate și pe baza filmărilor s-a refăcut filmul ororilor”, a mai precizat avocatul.
Adrian Cuculis a mai spus că „toate actele întocmite pentru „mortul viu”, adică copilul care a scăpat cumva dintr-o pungă legată la gură ca să se asfixieze și să moară, au fost făcute în fals ca să acopere abatorul”.
Conform avocatului, acesta este doar începutul poveștii și probabil vor ieși la iveală și alți părinți care nu știu ce s-a întâmplat cu copiii lor.
Bebeluș prematur, aruncat la gunoi, a supraviețuit 12 ore în pungă
În acest caz, există o singură plângere penală pe care au depus-o părinții pentru un bebeluș născut prematur la aproximativ 6 luni, cântărind 1 kg, aruncat de medic și găsit viu într-o pungă de o asistentă, care ar fi anunțat medicul, iar el ar fi răspuns: „Eh lasă că moare el”, transmite Atena 3 CNN, citând surse. Asistenta a salvat copilul.
Potrivit surselor citate, în acest caz au fost audiați părinții copilului și mai multe asistente, care ar fi relatat că așa se întâmplă cu unii născuți prematur. Nu se știe dacă alții erau morți sau nu și nu există nicio posibilitate de a afla acum.
Sursele Antena 3 CNN susțin că ar exista imagini cu medicul când îl aruncă pe acest copil, acum 3 ani, la nașterea lui. Mama afirmă că medicul a pus-o să semneze că bebelușul a murit. Totuși, după ce acesta a fost salvat de asistentă, doctorul a anunțat-o că a fost o minune de Paște și bebelușul a înviat, mai afirmă sursele Antena 3 CNN.
În prezent, fetița are 3 ani și are mari probleme de sănătate cauzate de întârzierea în dezvoltare datorată faptului că nu a primit oxigen în primele ore după naștere.
Întrebată de ce plângerea penală a fost depusă abia acum, după 3 ani de la naștere, mama a răspuns că a suferit o depresie și abia acum a căpătat curaj pentru a depune plângerea.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, anunță verificări la Spitalul Polizu
Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a declarat că se fac verificări la Spitalul Polizu, după audierea medicului ginecolog Florian Robe într-un dosar în care este acuzat de tentativă de omor.
„Inspecția Sanitară este acolo, atât colegi de la Ministerul Sănătății, cât și de la Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București.
Am verificat, nu este un caz nou, este un caz de acum 3 ani, din 2019. Este o anchetă penală în curs, nu putem să intervenim în niciun fel în cadrul acestei anchete.
Inspecția Sanitară nu face anchete. Evaluează modul în care se acordă îngrijirile de natură medicală, dacă se respectă condițiile igienico-sanitare. Nu putem să facem anchetă la Ministerul Sănătății. Nu putem să verificăm decât situația actuală, nu ce a fost acum 3 ani”, a declarat Alexandru Rafila, la Antena 3 CNN.
Colegiul Medicilor a declanșat o cercetare disciplinară: O astfel de situație este inadmisibilă
Colegiul Medicilor din Municipiul București (CMMB) s-a autosesizat și a demarat o cercetare disciplinară, în urma informațiilor apărute despre cazul medicului de la Maternitatea Polizu acuzat de malpraxis în privința comportamentului față de născuții prematur.
„Colegiul Medicilor din Municipiul București afirmă categoric că o astfel de situație, presupunând că se confirmă ca urmare a anchetei, este inadmisibilă. Trebuie, însă, înainte de orice afirmație, așteptat rezultatul oficial al anchetei autorităților competente”, afirmă CMMB într-un comunicat de presă.
Colegiul Medicilor a precizat că nu a înregistrat până în prezent nicio sesizare cu privire la acest caz.
La rândul său, managerul INSMC „Alessandrescu – Rusescu”, Oana Toader, a anunțat că spitalul va exprima un punct de vedere cu privire la controalele efectuate de instituțiile statului vizând activitatea medicului Florian Robe, după încheierea anchetei.
Conducerea spitalului în cadrul căruia funcționează Maternitatea Polizu precizează că „de la producerea incidentului până în prezent la conducerea INSMC Alessandrescu – Rusescu au fost mai mulți manageri”.
Mai mult de un sfert dintre elevii de gimnaziu și liceu participanți la un sondaj World Vision România declară că li s-au cerut fotografii nud, iar un procent identic spun că le-au fost trimise astfel de fotografii.
Peste 17% dintre adolescenți spun că, la școală, au fost atinși într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în majoritatea cazurilor de către colegi. Pe de altă parte, 30% dintre profesori ar avea rețineri să reclame abuzurile sexuale asupra minorilor – majoritatea dacă nu ar avea suficiente dovezi. De asemenea, puțin peste unu din cinci adolescenți ar vorbi cu un profesor dacă ar trece printr-un abuz sexual.
Acestea sunt câteva dintre concluziile cercetării „Violența sexuală asupra minorilor”, realizată de fundație în cadrul proiectului JUSTinACT – Justiție, acțiune socială și consolidarea capacității civile pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor.
Consultarea despre abuzurile sexuale asupra copiilor a fost realizată în rândul elevilor, profesorilor și părinților, în perioada 23-30 septembrie.
Agresorii sunt, în majoritatea cazurilor, cunoscuți
Prima condiție pentru bunăstarea și fericirea oricărui copil și adolescent este să se simtă în siguranță.
Dintre cei 700 de elevi chestionați, aproape unu din patru (24%) s-a confruntat la școală cu comentarii de natură sexuală.
În același timp, 17,5% spun că la școală au fost atinși într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil. În 12,7% dintre cazuri, atingerile au venit din partea colegilor, în 1% de la profesori, iar în 3,8% din cazuri adolescenții au răspuns că de la alte persoane.
Întrebați de situațiile de abuz sexual cu care s-au confruntat în general, nu doar în spațiul școlar, 51,5% spun că au avut de-a face cu priviri insistente asupra corpului lor. La peste 26% li s-au trimis fotografii nud și li s-a cerut să trimită fotografii nud cu ei. Aproape 22% dintre adolescenți spun că le-a fost atins corpul fără să fie de acord, iar circa 21% au fost urmăriți pe stradă.
Dintre adolescenții care spun că s-au confruntat cu atingeri fără consimțământ, doar în 35% dintre cazuri, agresorii sunt necunoscuți.
Peste 22% dintre elevii chestionați spun că obligarea sau invitarea unui minor să vizioneze imagini pornografice este un abuz sexual doar într-o mică măsură sau nu este deloc. Unu din zece adolescenți crede că mimarea actului sexual în fața unei persoane (fără ca actul sexual să aibă loc) nu reprezintă deloc o formă de abuz sexual, iar 18,4% cred că este abuz doar într-o mică măsură.
Întrebați în ce măsură consideră că insistența unui partener de-a întreține relații sexuale, chiar dacă celălalt nu vrea sau are îndoieli este o formă de abuz sexual, 9% au răspuns că este doar în mică măsură sau nu este deloc abuz.
Frica de judecată îi reține pe adolescenți să vorbească cu părinții sau cu profesorii despre abuz
Unu din trei adolescenți nu ar avea deloc sau doar în mică măsură încredere să vorbească cu părinții dacă ar trece printr-un abuz sexual din cauza fricii și a rușinii de a nu fi judecați. Tot unu din trei n-ar avea încredere deloc sau ar avea încredere scăzută să sune la Poliție, iar mai mult de unul din doi n-ar apela nici la Protecția Copilului.
Încrederea cea mai scăzută este, însă, în cadrele didactice. Puțin peste unu din cinci adolescenți ar vorbi cu un profesor dacă ar trece printr-un abuz sexual.
La fel de grav este că 40% dintre adolescenți nu știu dacă în școala lor există un consilier cu care să poată vorbi despre astfel de probleme.
Cum se raportează părinții și profesorii la abuzurile sexuale
Actul sexual cu un minor între 15 și 17 ani este considerat abuz sexual de 73% dintre profesori și de 74% dintre părinți
Actul sexual cu un minor sub 15 ani este considerat abuz sexual de către 90% dintre profesori și părinți
Trimiterea de fotografii nud către un minor este considerată abuz sexual de către 83% dintre profesori și de către 80% dintre părinți
Solicitarea de fotografii nud de la un minor este percepută ca abuz sexual de către 85% dintre profesori și de către 81% dintre părinți
Mimarea unui act sexual în fața unui minor fără ca acesta să aibă loc este considerată abuz sexual de către 80% dintre profesori și de către 75% dintre părinți
Comentariile cu tentă sexuală la adresa unui minor sunt considerate abuz sexual de către 76,5% dintre profesori și 70% dintre părinți
Actul sexual în care una dintre persoanele implicate opune rezistență este considerat abuz sexual de către 89% dintre profesori și de către 81% dintre părinți
12,6% dintre profesori spun că în școala lor nu se vorbește deloc despre abuzurile sexuale, în timp ce aproape 45% spun că se vorbește doar în mică măsură.
„Copiii trebuie să fie în siguranță pentru a fi fericiți, iar locurile unde își petrec cea mai mare parte din timp sunt acasă și la școală. De aceea este foarte important ca nu doar copiii, ci și părinții alături de profesori și autorități să conștientizeze că existe mai multe tipuri de abuz sexual și să aibă o formare de bază în funcție de care să poată recunoască semnele abuzurilor”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România, potrivit unui comunicat de presă.
Ce fel de sprijin solicită profesorii pentru a raporta abuzurile sexuale asupra minorilor:
71% o mai bună colaborare cu Poliția și Protecția Copilului
50% cursuri de formare
36% o mai mare deschidere din partea părinților
17% o mai mare deschidere din partea colegilor de cancelarie
Cum le-ar fi mai ușor profesorilor să raporteze abuzurile sexuale asupra minorilor:
28% să informeze consilierul școlii
Peste 27% pe o platformă online
24% să vorbească cu directorul școlii
11% să sune la Telefonul Copilului 119 sau la 112
9% să sune la Protecția Copilului
10,4% dintre profesori au declarat că s-au confruntat în copilărie sau în adolescență cu situații de abuz sexual.
Chestionarul pentru elevi a cuprins circa 700 de respondenți: 69,6% rural, 30,4% urban, respectiv 77,6% din liceu și 22,4% din gimnaziu.
Chestionarul pentru cadrele didactice a cuprins 451 de respondenți: 44% predau în mediul rural și 56% în mediul urban.
Chestionarul pentru părinți a cuprins circa 1000 de respondenți: 72,3% din rural și 27,7% din mediul urban.
Sondajul a fost lansat de World Vision România în cadrul dezbaterii „Ziua Educației. Lecția de la toate materiile: anti-abuzul”.
World Vision România a inaugurat pe 5 octombrie, de Ziua Educației, două centre de consiliere și prevenire a abuzului sexual asupra minorilor în Cluj-Napoca și în Vaslui. În centre vor avea loc activități de prevenție pentru copii, programe de consiliere parentală de tip Școala Părinților și vor fi transmise ghiduri pentru copii, părinți și profesori pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual.
Marcăm Ziua Mondială a Educației anual, pe 5 octombrie
Pe data de 5 octombrie, în întreaga lume este marcată Ziua Mondială a Educației. În România, este zi liberă pentru elevi și profesori.
Desemnată de UNESCO în 1994, această zi marchează semnarea, în anul 1966, a „Recomandării UNESCO/OIM (Organizația Internațională a Muncii) privind statutul profesorilor”. Această recomandare, împreună cu cea „privind învățământul superior” din 1997, reprezintă principalul cadru de referință în ceea ce privește drepturile și responsabilitățile cadrelor didactice din întreaga lume, așa cum arată site-ul en.unesco.org.
Federația globală a Uniunii Sindicatelor Cadrelor Didactice „Education International” a dorit ca această zi să fie recunoscută și sărbătorită la nivel internațional și ca principiile recomandărilor menționate să fie respectate de toate statele lumii. De aceea, pe 5 octombrie 1994, a lansat o campanie de promovare a meritelor cadrelor didactice și a contribuției pe care o aduc în procesul educațional, la nivel mondial, transmite Agerpres.
Ulterior, în 2008, a fost instituit Premiul Hamdan menit să recompenseze performanțele profesorilor. Acest premiu este acordat din doi în doi ani astfel: suma de 300.000 de dolari americani este împărțită de trei laureați ale căror proiecte își propun să îmbunătățească performanțele și eficiența profesorilor. Numele distincției vine de la susținătorul proiectului, Sheikh Hamdan Bin Rashid Al-Maktoum, viceprim-ministru al Emiratelor Arabe Unite în perioada 1971-1973.
Avem nevoie de mai multe cadre didactice pentru o educație de calitate
În 2016, la 50 de ani de la adoptarea „Recomandării privind statutul profesorilor”, Ziua Mondială a Educației a fost sărbătorită în cadrul unei noi agende mondiale, Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată de Organizația Națiunilor Unite (ONU) în 2015.
Agenda 2030 are ca scop o educație de calitate, precizând că, pentru atingerea acestui obiectiv, este nevoie de creșterea numărului de cadre didactice calificate și de motivarea acestora prin valorizarea muncii lor. Astfel, se estimează că până în 2030 ar fi necesară suplimentarea cu 3,2 milioane de cadre didactice pentru a asigura învățământul primar universal și cu 5,1 milioane de profesori pentru asigurarea învățământului gimnazial.
În 2017, la împlinirea a 20 de ani de la „Recomandarea UNESCO privind statutul cadrelor didactice din învățământul superior”, Ziua Mondială a Educației a fost sărbătorită sub sloganul „Predarea în libertate, împuternicirea profesorilor”, reluând tema din 2015.
Iar în 2020, în contextul pandemiei, sloganul acestei zile a fost „Profesorii: Conducerea în criză, reimaginarea viitorului”. Este recunoscută, astfel, ca fiind esențială contribuția cadrelor didactice pentru a oferi învățare la distanță, pentru a sprijini persoanele vulnerabile, pentru a redeschide școlile și pentru a se asigura că lacunele în materie de învățare au fost atenuate.
În România, Ziua Mondială a Educației este marcată distinct de Ziua Învățătorului (5 iunie), începând cu anul 2013. A fost introdusă în structura anului școlar 2013-2014, conform unei decizii luate de ministrul Educației Naționale de la acel moment, Remus Pricopie, și de cei doi lideri ai sindicatelor din învățământul preuniversitar, Simion Hăncescu (Federația Sindicatelor Libere din Învățământ) și Marius Nistor (Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”).
Fiind părinte, una dintre cele mai importante dorințe ale tale este, cel mai probabil, să faci ce depinde de tine astfel încât copilului tău să îi fie bine.
Faptul că ai o experiență de viață mult mai bogată decât el te ajută să ai o perspectivă asupra a ce ar trebui copilul să faca sau să nu facă pentru a-i fi bine: pentru a fi sănătos, descurcăreț și de succes.
Și, deoarece consideri că știi ce ar trebui copilul să facă pentru a-i fi bine, îți dorești ca el să aplice soluția pe care i-o propui. Îi spui despre ea, i-o prezinți de fiecare dată când ai ocazia, poate chiar ai încercat să-l obligi. Însă, drept răspuns, te lovești de opoziția copilului din ce în ce mai mare, ceea ce îți aduce frustrare. Simplul gând că cel mic alege să-și facă rău te consumă. Peste el se suprapune și teama că, peste ani, copilul va avea de suferit și poate chiar îți va reproșa că nu ai avut grijă de el și nu l-ai ajutat cum avea nevoie. Te obosește și faptul că, în ciuda eforturilor tale zilnice, nu îți poți opri din ceea ce consideri a fi o cursă dăunătoare.
Iată două situații semnalate de mamele din comunitatea noastră:
„Nu e mâncăcios și știu că undeva greșesc. Nu e vina lui, dar pentru că tot încerc diferite metode și nu au succes, îmi pierd răbdarea. Mă epuizează și gândul că o alimentație deficitară și poate afecta sănătatea. Nu mai zic de obiceiuri alimentare proaste. În felul acesta, îi transmit tensiunea mea și lucrurile ies prost. La început, eram foarte relaxată la acest capitol, aveam încredere în apetitul lui de 2-3 lingurițe. Asta până când pediatra mi-a recomandat 30-50 lingurițe la o masă. Nu aș fi ținut cont dacă ar fi luat bine în greutate”, spune una dintre participantele la Maratonul online „Un părinte bun, un copil fericit”, unul dintre programele pentru părinți pe care le-am organizat.
„Sunt preocupată de faptul că băiatul nu vrea să facă nimic în plus față de temele pentru școală decât cu circ. Întâi zbierăm, plânsete, amenințări, după care, printre suspine, citește și scrie dictare. Mă întreb de ce numai cu circ putem scrie și citi”, ne-a împărtășit o altă mamă provocarea sa, pe email.
Acțiunile de astăzi ale copiilor alimentează temerile părinților pe termen lung
De altfel, temele pentru acasă și provocările legate de alimentație generează printre cele mai numeroase conflicte între părinți și copii, deoarece cele două subiecte alimentează temeri puternice ale părinților.
Părintele se gândește că, dacă copilul amână acum începerea temelor, dacă refuză să învețe poezia sau refuză să facă exercițiile suplimentare din culegerea la matematică, pe termen lung, s-ar putea să fie un copil incapabil, neîncrezător, leneș. Iar, dacă lucrurile vor continua în aceeași direcție, va primi o notă proastă la Evaluarea Națională, nu va reuși să intre la un liceu bun, nu va face facultate și se va chinui toată viața cu joburi prost plătite sau, mai rău, în șomaj.
În ceea ce privește alimentația, atunci când copilul refuză să mănânce salata de la cină sau ciorba de la prânz sau a cerut cartofi prăjiți sau ciocolată, părintelui i-ar putea trece prin minte ce poate fi mai rău: că va mânca doar fast-food sau că va prefera doar dulciurile si va avea probleme cu cariile, cu oasele, că va fi anemic etc.
Cu cât mai mult insistă părintele, cu atât mai mult se opune copilul
După cum spuneam la început, tu, în calitate de părinte, îți dorești ce-i mai bun pe lume pentru copilul tău. De aceea, ce încerci este să faci tot posibilul ca cel mic să-ți urmeze sfaturile și să-ți aplice soluțiile. Doar că, pe măsură ce vezi că asta nu se întâmplă, devii tot mai frustrată și insiști tot mai mult. Ceea ce îl face pe copil să respingă tot mai mult ce îi spui…
Aducându-ți aminte de copilăria ta, poate că și tu ai fost obligată să faci anumite lucruri despre care părinții tăi spuneau că sunt spre binele tău, deși tu aveai o altă părere, făcându-le doar din obligație sau chiar refuzând să le faci. Poate că nu le-ai fi respins dacă nu ți-ar fi fost impuse.
Același lucru se întâmplă și în relația dintre tine și copilul tău. Cu cât ești mai tensionată în privința unui anumit subiect (temele pentru acasă, alimentația, lectura, sportul etc.), cu atât vei pune mai multă presiune pe copil.
Simțind aceasta presiune, el tinde să respingă mesajul tău. Atenție, nu face asta din rea intenție sau pentru că mesajul nu ar fi potrivit. Singurul motiv pentru care, atunci, copilul respinge ceea ce îi spui este faptul că îi comunici mesajul prea insistent, într-un mod rigid și autoritar, fără a-i lăsa libertate de alegere sau vreun sentiment de control.
Iată ce a observat o mămică și ne-a împărtășit într-un email:
„Eu mă stresez când fiica mea nu are timp suficient să învețe după ce și-a terminat temele. Atunci devin cicălitoare și o presez. Dar am observat că ea are un ritm mai bun dacă nu intervin și uneori alege să se trezească dimineața cu 30 de minute înainte pentru a învăța”.
Putem observa, așadar, cum copilul știe și singur destul de bine ce are de făcut. Și că, atunci când este lăsat să găsească singur soluții la provocările reale cu care se confruntă, reușește să le găsească.
Cum ajungi aici? Aceasta este întrebarea la care te-ar ajuta să ai un răspuns.
5 pași pentru a-l ajuta pe copil să facă alegerile pe care le consideri potrivite pentru el
În continuare, îți propun câteva lucruri pe care le poți face pentru a elimina tensiunea din relația cu copilul legat de subiectul „fierbinte”. În acest fel, șansele ca cel mic să vrea să-ți urmeze sfaturile vor crește.
1. Acceptă faptul că presiunea nu ajută în situația dată
Nici presiunea pe care o pui asupra copilului, nici tensiunea din relația voastră nu contribuie la rezolvarea problemei. Dimpotrivă, o agravează. Simplul fapt că obligi copilul să facă un anumit lucru îl poate face să-l respingă pentru mult timp de acum înainte. Și nu îți dorești acest lucru. Copilul are nevoie să simtă că are un oarecare control asupra vieții sale. De aceea, e posibil ca, dacă nu îl obligi și îi dai opțiuni în cadrul unor limite, copilul să fie deschis să facă acel lucru.
2. Relaxează-te
„Cum mă pot relaxa când copilul nu-și dă seama că greșește?”, ai putea gândi. Poate să nu fie chiar atât de ușor pentru început. În același timp, poți lăsa acest gând deoparte, știind că vei reveni la el de îndată ce încerci și ideile din acest articol.
Astfel, începe prin a-ți imagina că timpul trece și, peste ani de zile, copilul a devenit un adult sănătos și echilibrat, că este bine din toate punctele de vedere. Și că poți vedea cu ochii tăi că temerile pe care le aveai când era copil nu s-au adeverit.
Ce observi? Ai început să te simți mai detașată? Nu-i așa că nici provocarea nu mai pare chiar atât de gravă?
3. Încrederea ta în copil și în deciziile lui
Dacă tu nu ai încredere în copilul tău că poate face lucrurile bine și că își poate purta de grijă, nici el nu va avea încredere în sine.
Atunci când nu ai încredere în el, crezi că trebuie să iei decizii în locul lui. Totuși, asta presupune, implicit, să-ți asumi și responsabilitatea pentru aceste decizii. Majoritatea părinților ar prefera să ia ei deciziile, însă copiii să-și asume responsabilitatea pentru ele. Asta, însă, nu se întâmplă niciodată. Nicio persoană, copil sau adult, nu este dispusă să-și asume responsabilitatea pentru o decizie pe care a luat-o altcineva. De aceea, dacă vrei ca al tău copil să-și asume responsabilitatea, oferă-i ocazia să ia singur decizia sau cel puțin să fie implicat în procesul de luare a deciziei.
4. Încredere în copil ca în tine însăți
Te invit să faci un exercițiu de imaginație și să te gândești cum ar fi dacă ai avea încredere în copilul tău ca în tine însăți. Dacă ai avea această încredere că ia cele mai bune decizii pentru el, ținând cont de ce este important, ce ar fi diferit? Ce ai face diferit? Ce ai spune diferit? Ce schimbări ar vedea copilul la tine?
5. Acțiuni concrete: Ce vei face diferit?
Iar acum, te poți gândi ce anume vei face diferit de acum încolo în relația cu copilul tău astfel încât să-i oferi prilejul să ia decizii sănătoase pentru el, nu să-l împiedici prin presiune și tensiune. În schimb, îl poți ajuta prin întrebări și idei interesante decât prin critici și amenințări.
Urmând acești pași, poți schimba radical, începând de acum, relația cu copilul, deoarece vei elimina o sursă majoră de tensiuni permanente.
Dacă ești decisă să pornești pe acest drum al încrederii în copil, în care rolul tău este doar să-l ghidezi și să-l ajuți să-și găsească cea mai bună soluție, asumă-ți această schimbare. Asta înseamnă nu doar să-i creezi contextul să se manifeste câteva zile, după care să revii la vechile tipare, ci să le înlocuiești cu altele noi, de acum încolo.
Atunci când copilul te va simți aproape, fără să se simtă judecat și criticat, când va vedea că îl accepți așa cum este, va fi mult mai deschis chiar să facă lucrurile pe care ți le dorești și să-ți asculte argumentele.
La final, iată o întrebare pentru tine:
Care este cel mai mic lucru pe care îl vei face diferit pentru a-ți ajuta copilul să ia decizii bune pentru el?
Copilul mințit de părinte își pierde încrederea în el și nu se simte în siguranță la grădiniță
Totul ar fi mai ușor pentru părinți dacă nu ar exista emoțiile dificile ale copiilor lor. Una dintre cele mai dificile emoții este frica, în special frica de abandon care se manifestă inclusiv prin frica de despărțire, de separare.
Pentru a evita momentul dificil al despărțirii, mulți părinți își mint copiii, reușind să plece în liniște fie dimineața, de la grădiniță, fie undeva departe, pentru o perioadă mai mare de timp.
Înainte de a-ți prezenta subiectul acestui articol, vreau să precizez că e important să știm că fiecare părinte, fiecare mamă face tot ce poate mai bine, tot ce știe mai bine astfel încât celui mic să îi fie cât mai bine, cu resursele de care dispune în momentul respectiv. Resurse înseamnă și informații pe care le știe sau nu, și stările emoționale pe care le are, și orice alt element care face ca părintele să aibă comportamentul pe care îl are.
Astfel, un părinte poate considera că a evita plânsul puternic al copilului la despărțire, plecând pe furiș, poate fi mai benefic pentru micuț decât a-și lua rămas bun asumat, cu lacrimile și plânsetele poate până la epuizare. Ulterior, pe măsură ce descoperă că cel mic are o teamă mare de abandon, când simte că el și-a pierdut din încrederea în părinte, adultul poate începe să conștientizeze că decizia pe care a luat-o nu a fost atât de benefică precum credea.
În acest context, nu e cazul să judecăm comportamentul sau cuvintele unui părinte, care a făcut ce a crezut mai bine pentru copilul său, ci e important să învățăm niște lecții, să tragem concluzii relevante astfel încât fiecare dintre noi să ne educăm cât mai frumos și mai sănătos copiii.
„L-am păcălit sa meargă cu bunica la magazin că eu îl aștept acasă. Când s-a întors, noi eram plecați deja”
Iată o întrebare pe care am primit-o de la o cititoare și în care s-ar putea regăsi și alte mame:
„Bună ziua. Am un băiețel de 5 ani. Până la vârsta de doi ani, a stat doar cu mine, după care am plecat cu soțul meu în străinătate. Am revenit în țară după aproximativ 9 luni, el stând cu bunicii acasă. Am avut concediu o lună, după care am plecat din nou în străinătate. La plecare, l-am păcălit sa meargă cu bunica la magazin că eu îl aștept acasă. Când s-a întors, noi eram plecați deja. Acum nu vrea să stea la grădiniță singur. Ce pot face???”
Repet: vă rog să nu judecăm, deoarece fiecare dintre noi putem face lucruri considerând că sunt spre binele copiilor noștri, pe care ulterior să le regretăm.
În cele ce urmează, redau răspunsul pe care i l-am trimis mamei aflate în această situație dificilă pentru a-și ajuta copilașul să reducă frica de abandon, să recapete încrederea în mamă și să se acomodeze la grădiniță.
Copiii au capacitatea de a procesa schimbările prin care trec
„Copiii au capacitatea de a procesa schimbările prin care trec, chiar și pe cele care nu le plac deloc, cum ar fi plecarea mamei pentru o perioadă mai mare. Da, există o suferință, trăită în forma unor emoții dificile, însă cei mici își pot exprima aceste emoții și, ajutați de adulții care le sunt alături, se pot adapta schimbărilor.
În schimb, atunci când sunt mințiți, pe lângă suferința descrisă mai sus, pe care oricum o trăiesc, deoarece, mai devreme sau mai târziu, descoperă lipsa părintelui, se confruntă și cu pierderea încrederii în părinte. Acest lucru are drept consecință pierderea încrederii în ceilalți oameni și în lume, în general. Asta se întâmplă deoarece copiii mici percep lumea prin prisma părinților lor, în special prin prisma mamei.
Apoi, e foarte probabil ca, într-un asemenea context, la copilul mic să se formeze o traumă de abandon. Această rană emoțională se manifestă printr-o nevoie foarte mare de atașament de mama prin:
Nevoia să petreacă mult timp cu mama
Nevoia să primească multă atenție din partea mamei
Nevoia de a simți conectarea reală cu mama
Nevoia să-și simtă mama fizic alături de el
Poate chiar nevoia de a dormi cu mama și frica de a dormi singur
Evitarea mediilor noi
Lipsa curajului de a face lucruri noi
Dezinteres pentru construirea de relații noi etc.
Asta ca sa avem un tablou al situației actuale, de unde plecăm. E foarte important că ai conștientizat că experiențele prin care a trecut copilul i-au generat anumite emoții și anumite comportamente. Te felicit pentru că ești în căutare de soluții să-ți ajuți copilul să facă față schimbărilor!
Din punctul meu de vedere, copilul are nevoie acum urgent de:
1. Conectare cu tine, mama lui – cât mai multă, cât mai mult timp petrecut cu el în activități care îi plac, cu drag, cu iubire necondiționată, cu acceptarea emoțiilor și comportamentelor copilului. Copilul nu va putea păși cu curaj în lume (adică la grădiniță) atâta timp cât nu are siguranța acasă, atâta timp cât îi este teamă că te poate pierde oricând.
2. Implicare în vindecarea traumei emoționale de abandon. Pentru aceasta, e nevoie să discuți cu el despre ce s-a întâmplat. E nevoie să îi spui că știi cât de mult a suferit când ai plecat fără să-i spui dinainte, că îți pare rău că ai luat atunci această decizie și că, dacă ai trece din nou prin aceeași situație, ai lua altă decizie (și îi spui ce ai fi făcut diferit – fie l-ai fi luat cu tine, fie i-ai fi spus ce urmează să se întâmple etc.). Și apoi să-i spui (doar dacă simți asta) că, de acum încolo, îi vei spune despre schimbările care îl așteaptă, îl vei anunța când urmează să pleci și că vei petrece cât de mult timp posibil cu el. Că de acum încolo este în siguranță și nu mai există riscul să dispari pe neașteptate pentru el.
3. Reconstruirea încrederii lui în tine prin a-i spune adevărul, a nu-l mai minți în nicio situație, prin a-l asigura că îi ești alături, prin a avea grijă să te ții de cuvânt și să-ți îndeplinești promisiunile pe care i le faci.
4. Timp să proceseze aceste lucruri. Asta înseamnă să accepți tu în interiorul tău că cel mic are nevoie de timp pentru a-și reveni, pentru a se simți în siguranță. Asta te va ajuta să nu pui presiune pe el.
Având în vedere că are 5 ani, are nevoie de interacțiune cu alți copii.
Însă, o nevoie mai mare are de conectare cu tine. Nu înseamnă că e bine să stai cu el acasă, deși, dacă problema persistă, poți lua în calcul și această variantă pentru o perioadă, dacă îți permite contextul familial și profesional.
Iată ce poți încerca, în mod concret, în această situație:
1. Mers la grădiniță program scurt dimineața. Scopul este ca băiețelul să interacționeze cu copiii, să-și satisfacă nevoia de comunicare cu alți copii de vârsta lui și să se obișnuiască cu mediul de la grădiniță. Datorită programului scurt, se va simți în siguranță deoarece nu va fi despărțit de tine pentru mult timp.
2. În restul timpului, de la prânz până seara, să petreci timp cu el, să-i oferi ocazia să-și revină din punct de vedere emoțional. În măsura în care reușești să te conectezi cu el, să îi transmiți sentimentul de siguranță, își va reveni treptat și va deveni mai autonom și se va bucura de timpul petrecut cu copiii la grădiniță.
3. Să îi dai asigurări că, după grădiniță și în weekend, faceți activități împreună, că vă conectați, că îi oferi toată iubirea de care are nevoie etc. Copilul are nevoie acum de siguranță, de încredere, de conectare, de iubire. Și abia după ce simte că are iubirea ta, acceptarea ta, siguranța ta, abia după aceea va putea ieși din blocajul emoțional și va putea continua procesul de creștere și de dobândire a autonomiei emoționale. Doar că are nevoie de implicarea ta în acest proces.”
Am redat acest răspuns pentru a veni în întâmpinarea altor părinți care se confruntă cu teama de abandon a copilașilor lor. Cu ocazia perioadei de acomodare în colectivitate, această teamă se manifestă cel mai pregnant.
Dacă te confrunți cu o provocare în relația cu copilul căreia nu reușești să-i găsești o soluție, te invit să-mi scrii despre ea pe adresa redactia@parenting20.ro și îți voi răspunde (în cazul în care nu primești răspunsul în Inbox, te rog să verifici și în Spam).
Pe final, dacă îți dorești să îți ajuți mai mult copilul să facă față emoțiilor dificile, te invit să descarci un scurt ghid gratuit de o pagină, în format pdf, pentru calmarea emoțiilor copiilor:
ANPC a propus închiderea locurilor de joacă din parcurile Herăstrău, Tineretului, Carol I, Cișmigiu, Izvor și Circului
Comisarii pentru Protecția Consumatorilor au propus, în urma unui control, închiderea locurilor de joacă din 6 parcuri din București. Este vorba despre locurile de joacă din parcurile Herăstrău, Tineretului, Carol I, Cișmigiu, Izvor și Circului.
A fost propusă închiderea locurilor de joacă din aceste parcuri pentru o perioadă cuprinsă între 6 și 12 luni.
Propunerea a fost anunțată astăzi, după controalele derulate vineri, 30 septembrie, sub coordonarea directorului general al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), Paul Anghel, care au verificat modul în care sunt respectate prevederile legii, în domeniu.
„Singura diferență între a fi părinte și a fi funcționar public este că, în ultima dintre ipoteze, trebuie să fii părintele tuturor copiilor ce au nevoie de tine și de munca pe care o desfășori în folosul comunității.
A te duce astăzi cu copilul în parc a devenit o acțiune de curaj. Pare că, alături de pachețel, trebuie să îi iei celui mic și, doamne ferește, o trusă medicală”, a declarat Paul Anghel, directorul general al ANPC, într-un comunicat de presă.
În urma controlului, comisarii de la Protecția Consumatorilor au constatat nereguli în toate parcurile verificate. Din acest motiv, Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București, care aparține Primăriei Capitalei, a fost sancționată cu o amendă convențională în valoare de 10.000 lei.
„Amenda pe care astăzi suntem nevoiți să o aplicăm Primăriei Generale reprezintă un strigăt al părinților adresat celor care au înlocuit acțiunea cu scuza.
Mi-ar fi plăcut să pot face mai mult, dar pare că nici cei mici, nici noi nu putem determina o schimbare. Îmi cer eu scuze în numele celor care, spre deosebire de noi, se ascund în birouri. Vor inventa din nou scuze inutile cu iz politic, uitând probabil că a fi copil nu înseamnă asta”, a mai spus șeful ANPC.
Iată lista abaterilor constatate de comisarii ANPC:
Existența covorului anti-impact (tartan) depreciat, cu denivelări și bucăți lipsă
Existența unor tobogane cu pantă de alunecare și tubulatură metalică. Acestea sunt interzise prin HG 435/2010
Tubulatura aferentă toboganelor prezenta o distanță foarte mare între îmbinări
Folosirea unor echipamentele tehnice cu un grad de uzură ridicat, depreciate, rupte, cu bucăți lipsă, cu urme masive de rugină, cu șuruburi fără protecție
Sorin Cîmpeanu a ocupat funcția de ministru al Educației din decembrie 2020.
Sorin Cîmpeanu, a demisionat, joi seara, din funcția de ministru al Educației.
Conducerea Ministerului Educației va fi preluată interimar de către ministrul Cercetării, Sebastian Burduja, a anunțat, în această dimineață, purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Cărbunaru, transmite Agerpres.
Iată declarația privind demisia pe care a făcut-o Sorin Cîmpeanu pe pagina sa de Facebook:
„Am decis, din proprie inițiativă, să demisionez din funcția de ministru al educației. A fost o șansă și o onoare pentru mine sa încep reformarea din temelii a sistemului national de învățământ.
Am preluat mandatul de ministru nu pentru că nu aveam ce face sau pentru a-mi trece ministeriatul in CV. Aveam și una și alta. Am venit într-un moment extrem de dificil cu dorința de a schimba lucrurile în bine.
Mi-am început mandatul într-o criză sanitară fără precedent și am luptat pentru ca în toată acea perioadă elevii să meargă la școală cu prezență fizică. Am militat în mod constant și am asigurat cadrul legal pentru ca finanțarea educației să crească.
În mandatul de ministru al educației am reușit schimbări care au pus bazele reformei “România Educată”:
1. un sistem de educație timpurie integrat, prin preluarea creșelor în sistemul de învățământ;
2. îndeplinirea jaloanelor PNRR care asigură suportul financiar atât de important pentru reforma sistemului de învățământ; am preluat mandatul cu un buget de 1 miliard euro pentru educație, iar acum educația are doar în PNRR un buget de 3,6 miliarde de euro. Până acum am contractat și sunt în derulare toate cele 1402 proiecte pentru reducerea abandonului școlar – prima rundă (1,14 miliarde lei) și toate cele 61 de proiecte pentru digitalizarea universităților românești (1,24 miliarde lei);
3. organizarea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de director în școli;
4. mărirea burselor elevilor;
5. recunoașterea meritelor olimpicilor prin recompensarea acestora la justa valoare;
6. rezolvarea problemei decontării integrale a navetei elevilor;
7. demararea reformării planurilor-cadru și curriculumului aferent – o schimbare atât de mult așteptată;
8. extinderea programului Masă caldă în școli de la 150 de unități la 450 de unități de învățământ;
9. introducerea învățământului dual la nivel universitar;
10. internaționalizarea universităților românești prin reglementarea diplomei joint degree;
Și multe altele………
Am elaborat proiectele Legilor “România Educată” și am parcurs procedura de dezbatere publică, în urma căreia am finalizat cele două proiecte, preluând foarte multe amendamente care au adus plus valoare, astfel încât aceste proiecte sa răspundă pe deplin așteptărilor și nevoilor reale ale societății.
Sunt omul care construiește și nu sunt omul care dărâmă!
Cu toții avem obligația să contribuim și să susținem reforma în educație!
Cred în România Educată și voi susține Legile “România Educată” din calitatea mea de profesor, de rector și de senator.
Proiectele legilor “România Educata” reprezintă cea mai buna șansa pentru o educație așa cum cred ca ne dorim cu toții. Altfel, în lipsa unui acces echitabil la o educație de calitate, vor fi și mai mulți oamenii care nu percep conținuturi și nu înțeleg adevăratul sens al cuvintelor.
Le mulțumesc tuturor celor care, cu onestitate, au ales sa susțină educația!”
Stresul din timpul procesului de adaptare la grădiniță poate duce la afecțiuni fizice, dacă nu este gestionat adecvat
Toamna este considerată de numeroși părinți anotimpul răcelilor și virozelor. Asta deoarece mulți copilași se îmbolnăvesc în primele săptămâni după începerea grădiniței sau a școlii. Afecțiunile se manifestă, de regulă, cu secreții nazale, tuse, dureri de gât, dureri de cap, febră, dureri de burtă, vărsături etc.
Alături de virusuri și alte cauze fizice ale afecțiunilor, consider că un rol important în ceea ce privește sănătatea copilului îl deține starea sa emoțională. Astfel, în cazul în care copilul tău care este în mod normal sănătos a răcit după ce a (re)început grădinița sau școala, este posibil să se simtă stresat sau depășit de o situație într-atât de mult încât ajunge să somatizeze. Este răspunsul corpului la neputința de a gestiona stresul pe care îl resimte.
Nu mai este o noutate faptul că starea emoțională a unei persoane poate influența major starea de sănătate a acesteia. Numeroase studii efectuate de cercetători au arătat că stresul excesiv, înțeles ca un șoc emoțional, cu o durată mai scurtă sau mai lungă, afectează sănătatea și imunitatea copiilor și chiar și dezvoltarea normală a creierului lor.
În cartea sa „Când corpul spune NU. Costul stresului ascuns”, cunoscutul medic și autor canadian de origine maghiară Gabor Maté face referire la lucrările lui Hans Selye, biochimistul canadian de origine austro-ungară care a introdus în știință noțiunea de stres.
„Stresul excesiv apare atunci când cererile adresate unui organism depășesc capacitățile rezonabile ale organismului respectiv de a le îndeplini. (…) Răspunsul la stres poate fi declanșat fie prin deteriorări fizice, fie prin infecție sau vătămare. El poate fi declanșat de traume emoționale sau doar de amenințarea unor astfel de traume, chiar dacă numai imaginare”, scrie Gabor Maté, în cartea citată.
În funcție de cum este percepută, (re)intrarea copilului în colectivitate poate reprezenta pentru el un stres. De altfel, e important să știi că orice schimbare importantă prin care trece copilul tău este percepută inițial ca un stres. În timp, majoritatea copiilor își găsesc strategii de a se adapta și de a gestiona noua situație.
Însă, atunci când se confruntă cu probleme pe care nu reușește să le rezolve, simțind că nu primește nici sprijinul de care are nevoie, copilul ar putea resimți un stres permanent care îi poate afecta sănătatea.
Pentru mine, personal, începerea grădiniței copilului meu a reprezentat o mare provocare. Una dintre temerile mele era ca cel mic să nu fie traumatizat în vreun fel și să nu se îmbolnăvească pe fond de stres.
Având o experiență personală la acest capitol, îți prezint, mai jos, o listă a conflictelor emoționale care apar la copii odată cu (re)intrarea în colectivitate și pe care e nevoie să le gestioneze. Atunci când nu sunt gestionate eficient, stresul riscă să se prelungească, afectând sănătatea copilului.
6 factori de stres cu care se confruntă copilul când (re)intră în colectivitate:
1. Noul mediu de la grădiniță/creșă
Îți poți aminti ziua în care te-ai dus pentru prima dată la un nou loc de muncă, poate chiar la primul tău job? Cum te simțeai atunci? Poate că nu îți era clar ce ai de făcut, poate aveai senzația că ceilalți sunt mai adecvați sau mai buni decât tine sau poate pur și simplu îți doreai să se termine ziua cât mai repede. Asta în ciuda faptului că te aflai acolo în urma unei decizii personale.
De cele mai multe ori, copilul intră în noul mediu nu pentru că și-a dorit, ci pentru că au decis părinții. De aceea, el are nevoie de timp pentru a se adapta la toate diferențele dintre mediul de la grădiniță și cel de acasă: spațiul, mobilierul, mirosurile, temperatura, mâncarea etc.
Așadar, e important să fii atentă la detaliile care îl deranjează pe copil din mediul de la grădiniță.
În mod cert, pe parcursul timpului, ai implementat noi obiceiuri. Cu această ocazie, ai observat că nu este chiar atât de ușor să-ți schimbi obiceiurile, să începi să faci lucrurile altfel decât le-ai făcut până atunci.
Astfel, și organismul copilului are nevoie de timp pentru a se adapta la noile rutine. Și, dacă noile rutine sunt foarte diferite de cele cu care era obișnuit copilul, e posibil ca această schimbare să-l afecteze destul de mult. Din acest motiv, este recomandat să începi pregătirea copilului de grădiniță cu câteva luni înainte. În felul acesta, implementezi schimbările treptat, reducând riscul unui stres major.
3. Educatoarea și oamenii de la grădiniță
Cu ocazia începerii grădiniței, în viața copilului apare o nouă figură cu autoritate, educatoarea. Starea emoțională a copilului fi influențată destul de mult de conexiunea cu educatoarea, de relația cu ea, chiar și de starea educatoarei. Unele dintre cele mai mari traume ale copiilor legate de grădiniță au la bază diferite conflicte cu educatoarea și modurile defectuoase în care educatoarele rezolvă provocările cu copiii.
O altă provocare poate fi schimbarea frecventă a educatoarei. Frecvent poate însemna pentru copil chiar și o dată la 4-5 luni. Cei mici au nevoie de timp pentru a dobândi încredere în educatoare, adultul cu care relaționează cel mai mult în timpul zilei și pe care se bazează.
4. Relațiile cu ceilalți copii
Colegii de la grădiniță reprezintă o provocare aparte. Numeroși copii, mai ales cei singuri la părinți, nu au experiența contextelor în care e nevoie să rezolve conflicte, să găsească un numitor comun cu copii diferiți de ei ca temperament, emoții, comportamente, educație etc.
Astfel, când observi că micuțul tău este stresat sau îngrijorat, discută cu el pentru a afla dacă nu cumva a fost implicat în vreun conflict cu colegii.
5. Gestionarea conflictelor
Este imposibil ca într-o grupa de copii să nu apară conflicte. Acestea se întâmplă, mai des sau mai rar, și, mai devreme sau mai târziu, și copilul tău va face parte din ele. În acest context, copilul tău are nevoie de susținerea și de înțelegerea ta pentru a învăța să gestioneze conflictele cu alți copii și pentru a-și găsi și a-și menține echilibrul interior în timpul conflictelor.
6. Lipsa de înțelegere și de suport din partea părinților
Unul dintre factorii care determină apariția traumelor emoționale este sentimentul de singurătate în fața pericolului iminent, sentimentul de lipsă de sprijin în fața unei greutăți care depășește capacitatea persoanei de a-i face față.
Din acest punct de vedere, indiferent câte provocări întâmpină copilul la grădiniță, atâta timp cât se simt înțeles, acceptat, protejat, susținut, când știe că are alături un adult de încredere pe care se poate baza, riscul ca stresul să se transforme în traumă este redus la minim.
În schimb, atunci când părinții desconsideră sau ignoră trăirile copilului, când nu țin cont de nevoile sale emoționale, copilul se simte singur în fața provocării.
Tot singur se simte și atunci când are alături părinți foarte anxioși și temători, hiperprotectivi cu copilul. Propriile temeri și anxietăți îi fac pe părinți să se simtă neputincioși în fața provocărilor emoționale ale copilului. Drept răspuns, copilul nu simte că se poate baza pe ei.
Ce putem face pentru a ne ajuta copiii să gestioneze stresul
Desigur, sursele conflictelor emoționale nu se limitează la cele 6 aspecte prezentate mai sus. Fiecare copil este diferit și reacționează în mod diferit la experiențele de viață.
Ce ne dorim este să ne ajutăm copiii să facă față cât mai bine stresului cu care se confruntă, nu-i așa?
Un lucru pe care îl putem face în acest sens este să fim niște părinți echilibrați emoțional, maturi, capabili să conținem emoțiile dificile ale copiilor noștri, capabili să-i ghidăm așa cum au nevoie, fără să-i ignorăm și fără să ne lăsăm dărâmați de furtunile emoționale ale copiilor noștri.
Unii părinți ar putea constata că încă nu au ajuns la acest punct de echilibru emoțional. Poate că simt că au nevoie să lucreze cu sine, fie citind cărți, fie făcând cursuri, terapie sau coaching individual pentru a dobândi maturitatea emoțională și echilibrul interior. Lucrul cu tine pentru vindecarea ta emoțională și pentru dezvoltarea ta personală este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru copilul tău. (Dacă dorești să-mi împărtășești provocările cu care te confrunți sau gândurile tale pe acest subiect, te invit să-mi scrii un email pe adresa ana.batca@parenting20.ro.)
Ce putem face din rolul nostru de părinți este să ne ajutăm copiii să faca față stresului pe care îl resimte, indiferent din ce sursă provine.
Un alt lucru care este în controlul nostru este să avem grijă de atmosfera din familie. Într-o familie în care părinții se ceartă, în care conflictele și neînțelegerile sunt la ordinea zilei, copilul resimte un stres permanent care îi afectează sănătatea.
La final, te invit să descarci un scurt ghid care să te ajute să calmezi emoțiile dificile ale copilului tău/copiilor tăi, atunci când apar:
Aproape 1 din 5 tineri de 16-18 ani își dorește să fie celebru în mediul online.
Aproape 1 din 5 tineri de 16-18 ani își dorește să fie celebru în mediul online. Mediul digital este un catalizator al acestui fenomen, datorită prezenței influencerilor pe care tinerii îi iau drept exemplu, arată studiul național Insights PulseZ, aflat la a treia ediție.
Procentul tineri de 18-24 ani care își doresc această popularitate în mediul online este de 3-5%.
Principalele provocări ale tinerilor
În această perioadă dominată de instabilitate, principalele provocări cu care se confruntă tinerii din România sunt:
Lipsa motivației – 64%
Oboseala – 50%
Stările emoționale fluctuante – 46%
Specialiștii programelor naționale “Vreau să Fiu Antreprenor” (VSFA) și “Insights” – parte a organizației Romanian Business Leaders (RBL), în colaborare cu agenția pentru studii de piață IZI data – au colectat și analizat răspunsurile a peste 1.200 de tineri din România pentru a elabora studiul Insights PulseZ. Scopul este de a surprinde stările și comportamentele în mediul online sau de consum ale tinerilor, precum și nevoile, motivațiile personale și preferințele lor.
Din Generația Z se consideră că fac parte toți tinerii născuți între 1995 și 2010.
”Problemele din societatea noastră se oglindesc imediat în viața tinerilor. Este ceea ce constatăm în urma studiilor Insight PulseZ. Anul acesta am adăugat în chestionarul adresat tinerilor mai multe elemente pentru a identifica și mai bine dificultățile cu care se confruntă aceștia. În topul acestora se mențin pe primele poziții lipsa resurselor financiare și consilierii în carieră, cărora se adaugă bullying-ul și lipsa oportunităților de dezvoltare”, a declarat Alin-Claudiu Apostu, Project Manager pentru Insights și Vreau să fiu Antreprenor, într-un comunicat de presă.
Aproape 7 din 10 tineri vor să aibă mai multă încredere în sine
Peste jumătate dintre respondenți simt nevoia de:
educație financiară și organizare personală
gestionare a emoțiilor
dezvoltare a abilităților sociale
În comparație cu băieții, fetele sunt afectate într-o măsură mai mare de provocări precum lipsa motivației (68% vs 58% băieții), oboseala (55% vs 45%), stările emoționale fluctuante (53% vs 37%) și anxietatea (50% vs 35%).
În același timp, 68% dintre tineri își doresc să aibă mai multă încredere în sine, iar 60% dintre ei își doresc să își poată gestiona mai bine timpul. Acestea sunt principalele două dorințe ale tinerilor.
Tinerii alocă studiului circa 3 ore pe zi
Pentru a-și susține dorințele și scopurile în viață, tendințele în modul de învățare diferă în funcție de vârsta respondenților.
37% din tinerii din grupa de vârstă 16-18 ani preferă să învețe mai mult într-un sistem formal (la școală, ore de curs private și biblioteci publice).
Totodată, jumătate dintre tinerii de 22-24 de ani aleg în egală măsura atât sistemul formal, cât și cel non-formal (în format online, pe platforme precum Google, Wiki, Youtube, Tik Tok, podcasturi și alte tipuri de surse).
În medie, tinerii ar aloca circa 3 ore pe zi studiului. Liderii grupelor de vârstă sunt cei de 19-21 de ani, cu 2,93 ore pe zi.
Sunt diferențe între mediul urban și rural: tinerii din mediul urban alocă în medie mai mult timp studiului, comparativ cu cei din mediul rural.
Iar tinerii de la profilul uman alocă mai mult timp studiului comparativ cu cei de la profilul real, fără să depășească 3 ore de studiu pe zi.
99% dintre tinerii generației Z folosesc YouTube, în medie peste 2 ore pe zi
Youtube este cea mai menționată platformă, având o medie zilnică de 2,3 ore, urmată de Instagram (2,3 ore), Facebook/ Messenger și TikTok (1,6 ore).
Băieții folosesc Youtube și Discord semnificativ mai mult decât fetele. În schimb, fetele petrec mai multe ore pe TikTok, în comparație cu băieții.
De asemenea, se observă că utilizarea WhatsApp crește o dată cu vârsta, asemenea emailului.
Aplicațiile bancare cresc în popularitate
Cele mai populare moduri de transfer bancar în rândul tinerilor sunt de transfer direct prin aplicația băncii către clienții aceleiași bănci (49%), urmate de Revolut (40%) și de transfer prin IBAN (36%).
Grupa de vârstă 22-24 de ani este cea care efectuează cele mai multe tranzacții, iar 36% din tinerii de 16-18 ani nu transferă bani de obicei, ca o concluzie fiind că astfel de nevoi apar odată cu vârsta majoratului.
În cadrul aplicațiilor bancare folosite de tineri pentru a-și gestiona resursele financiare, Revolut ocupă primul loc în topul platformelor bancare având ca utilizatori 40% dintre tineri.
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
