Psihologul și autorul Gáspár György explică diferențe dintre abordarea tradițională în parenting și cea conștientă.
În ultimii ani, pe măsură ce a crescut accesul la informații despre noi moduri de educație a copiilor, părinții au avut ocazia să facă diferența dintre mai multe tipuri de abordări în parenting. Totuși, numeroși părinți fac confuzia între parentingul modern conștient și parentingul permisiv, care presupune lipsa limitelor și chiar lipsa implicării părintelui în educația copilului.
În acest context, cunoscutul psiholog și psihoterapeut relațional, autorul Gáspár György a prezentat, într-o postare pe contul său de Facebook, o serie de diferențe între stilul de parenting tradițional, cel pe care l-am văzut mulți dintre noi practicat de părinții și bunicii noștri, și parentingul conștient.
În domeniul parentajului, scrie psihologul, observăm o transformare de paradigmă și de principii: se produce o trecere subtilă, dar sigură, de la „parentingul tradițional” către „parentajul conștient”. „Cel din urmă conține o abordare mai complexă (fiind bazat pe o introspecție profundă), cu atenție la nevoile de dezvoltare ale copilului, la punctele de creștere ale părintelui și la importanța conexiunii părinte-copil”, afirmă autorul.
Potrivit acestuia, trecerea de la o abordare tradițională și unilaterală către o abordare conștientă nu este ușoară, însă merită orice efort și implicare.
Iată cele 10 diferențe dintre parentingul tradițional și parentingul conștient, prezentate de psihologul Gáspár György:
1. În viziunea tradițională, totul este despre copil. Acesta „trebuie crescut, educat, pedepsit, recompensat, „reparat”, disciplinat etc.
În viziunea parentingului conștient, atenția se îndreaptă asupra părintelui și a conexiunii dintre părinte și copil.
2. În abordarea tradițională, considerăm copilul cauza „nervilor” părintelui. Copilul este „vinovatul”.
În parentingul conștient, reactivitatea și neputința părintelui reprezintă indicii de traumă, răni relaționale (din copilărie) și puncte de creștere. Copilul este considerat „cel care ne trezește conștiința”, după cum spune expertul internațional în parenting dr. Shefali Tsabary.
3. În abordarea tradițională, controlul este la părinte și acesta își exercită puterea sau superioritatea asupra copilului.
În parentingul conștient, totul ține de disponibilitatea părintelui de a „vedea’ dincolo de comportamentul „urât” al copilului, de a ajunge la emoțiile, trăirile și sufletul acestuia.
4. În abordarea tradițională, emoțiile sunt ignorate sau interpretate drept periculoase ori dovezi de slăbiciune.
În abordarea conștientă, emoțiile și trăirile sunt prețuite, doar unele comportamente sunt limitate.
5. În abordarea tradițională, părintele se întreabă „Ce nu este în regulă cu acest copil?”.
În abordarea conștientă, părintele se întreabă „Cum pot ajuta copilul, fără să creez și mai multă durere?”
6. În abordarea tradițională, părintele trăiește mai mult în viitor sau în trecut: „Mi se va urca în cap!”; „Am greșit că nu l-am pedepsit la timp!”.
În abordarea conștientă, părintele încearcă să rămână în prezent: „Acum este un moment dificil, ce pot să fac pentru ca amândoi să ne simțim în siguranță?”
7. În abordarea tradițională, copilul învață să simtă frică față de părinte și să se nege pe sine.
În abordarea conștientă, copilul învață să aibă încredere în părinte, să-și descopere autenticitatea și unicitatea.
8. În abordarea tradițională, părintele își ascunde frica și anxietatea în spatele furiei sau a defensivelor.
În abordarea conștientă, părintele își acceptă frica, o verbalizează și caută sursa reală a acesteia, fără să o „proiecteze” asupra copilului.
9. În abordarea tradițională, părintele se consideră o lucrare finită, fără nicio nevoie de creștere sau de dezvoltare.
În abordarea conștientă, părintele se percepe drept o „lucrare în curs de desfășurare” și își asumă că are multe de învățat (inclusiv) de la copil.
10. În abordarea tradițională, părintele se rușinează de propriile greșeli și își maschează imperfecțiunile.
În abordarea conștientă, părintele știe că nimeni nu este perfect, că noi toți greșim și că este normal să cerem ajutor.
Dacă rezonezi cu abordarea psihologului Gáspár György, te-ar putea interesa și cartea pe care a scris-o pentru adulții care doresc să-și vindece rănile emoționale din copilărie.
În cartea „Copilul invizibil”, autorul dezvăluie o perspectivă inedită asupra conceptului de parenting, arătând că nu doar copilul e important, ci și părintele. El explică în detaliu dinamica interacțiunii părinte-copil și progresul care rezultă din această legătură specială.
Și o altă recomandare de la autoarea citată în articol, dr. Shefali Tsabary: cartea „Părintele conștient”.
Având o vastă experiență în lucrul cu familiile, dr. Shefali Tsabary propune în această carte o soluție ce s-a dovedit utilă pentru crearea și menținerea unor relații armonioase între părinți și copii. Este vorba despre transformarea stilului de parentaj din unul inconștient, transmis ca atare din generație în generație, într-unul conștient, centrat pe nevoile reale ale copilului.
Când copilul plânge tare în fiecare dimineață, e important să descoperi care este motivul principal al emoției puternice.
„Duc copilul de trei zile la grădiniță și plânge foarte tare dimineața. Ce să fac?”
În ultima perioadă, primesc constant întrebări de la mame îngrijorate, speriate de reacția emoțională a copiilor lor în procesul de acomodare la grădiniță sau la creșă. Mamele caută ajutor, deoarece nu știu care este cel mai bun mod de a gestiona plânsul puternic al copilului din fiecare dimineață.
Dacă și tu simți la fel, îți spun de pe acum că este firesc să te simți așa, deoarece situația prin care treci este bulversantă, mai ales dacă acum intră în colectivitate singurul copil sau primul copil. Indiferent dacă are sub doi ani, peste doi ani sau dacă a trecut de trei, stresul este la fel de mare. Este firesc ca, în acest context, să apară suferința legată de separarea mamei de puiul ei.
Înainte de a-ți propune soluții care să te ajute dimineața, când cel mic plânge tare, te invit să vedem mai în detaliu ce se întâmplă în sufletul mamei în această perioadă.
Iată ce se întâmplă mai exact în viața emoțională a mamei atunci când copilașul începe grădinița sau creșa:
1. Apar diferite temeri legate de noul mediu
În general, fricile mamelor țin de:
Siguranța spațiului
Alimentație
Comportamentul educatoarelor și/sau al îngrijitoarelor
Comportamentul activ sau agresiv al altor copii
Activitățile desfășurate etc.
Toate aceste temeri reprezintă o presiune pe care o resimte mama la începutul procesului de acomodare în colectivitate. Părintele are nevoie de o perioadă de timp până când simte că a dobândit încredere și că lucrurile sunt în regulă.
2. Apar îngrijorări legate de adaptarea copilului la schimbare
De regulă, părinții sunt îngrijorați că cel mic va avea dificultăți de acomodare la mediul de la grădiniță: la stilul de comunicare al educatoarelor, la mâncarea oferită, la ora de culcare, la programul activităților etc.
Tot în această categorie intră și îngrijorările legate de modul în care copilul integrează schimbarea. Aici cuprindem aspecte precum: gradul de implicare a copilului, daca și cum comunică cu educatoarea și cu colegii din grupă.
3. Apare teama ca cel mic să nu fie traumatizat
Mamelor le este teamă că cel mic s-ar putea simți abandonat, părăsit de părinții lui atunci când este lăsat la grădiniță. Această frică este foarte frecvent resimțită de mamele din generația noastră, care fie am fost crescute de bunici sau de alte rude, fie eram lăsate până târziu la grădiniță. Câteva decenii mai târziu, suferința cauzată de lipsa de conectare cu mama în primii ani de viață și de sentimentul de abandon iese la suprafață atunci când copiii noștri se desprind de noi pentru a intra în colectivitate.
În acest context, simți teamă, tensiune și încordare. Iar speranța că lucrurile se vor așeza cumva nu este suficient de puternică încât să contrabalanseze valul de emoții dificile pe care îl simți. Știm că emoțiile nu pot fi controlate de rațiune oricât am încerca. Niciun argument logic nu te ajută să te liniștești atunci când cel mic plânge și refuză să meargă sau să rămână la grădiniță.
Ce trebuie să știi înainte de a decide ce să faci
Înainte de a decide cum să răspunzi la plânsul de dimineață al copilului, este esențial să afli care este motivul pentru care plânge cel mic.
Așadar, este necesar să faci distincția între:
Plânsul normal din perioada de acomodare la grădiniță/creșă – acest plâns este normal pentru marea majoritate a copiilor în primele zile sau chiar săptămâni
Plânsul care indică prezența anumitor probleme reale
În funcție de răspuns, clarificând această diferență, poți decide ce să faci: să ai încredere în proces și să continui acomodarea la grădinița/creșa respectivă, chiar dacă cel mic plânge dimineața, ajutându-l să se adapteze, sau încercând să rezolvi problemele descoperite și, dacă nu ajungi la o soluție mulțumitoare, să muți copilul la o altă grădiniță.
Cum îți dai seama dacă la grădiniță se întâmplă lucruri neplăcute pentru copil, care îl fac să aibă un plâns de suferință, nu un plâns normal în perioada de acomodare?
Pentru a răspunde la această întrebare, e important să știm că, pentru a se acomoda ușor într-un mediu nou, un copil are nevoie de un climat emoțional potrivit, de o comunicare adecvată și de educatoare capabile să stabilească limite ferme cu blândețe, să conțină emoțiile copiilor și să-i ajute să le gestioneze.
Acum, poți verifica în ce măsură regăsești aceste lucruri la grădiniță.
De pildă, una dintre mamele care mi-au scris a observat că, la grădinița unde își duce băiețelul de 3 ani și 7 luni, educatoarea ridică uneori tonul și le vorbește copiilor pe un ton răstit. De aceea, dimineața, majoritatea copiilor plâng mult. În plus, nici acomodarea treptată nu este gestionată adecvat. Toate aceste detalii duc la întârzierea acomodării copilului la grădiniță.
Apropo, dacă observi schimbări importante în comportamentul copilului, e important să verifici ce se întâmplă, deoarece se întâmplă mai frecvent decât ne imaginăm ca cei mici să fie agresați de educatoare.
Așadar, ce ai de făcut dacă micuțul tău plânge dimineața când îl duci la grădiniță este, în primul rând, să vezi dacă e ceva în neregulă la grădiniță, dacă este ceva ce nu îi place copilului sau chiar îi provoacă suferință. În funcție de asta, optezi pentru continuarea procesului cu încredere sau iei măsuri suplimentare pentru a-ți ajuta copilul să se acomodeze la grădinița respectivă sau la o altă instituție mai potrivită.
Prezentatorul TV Dan Negru este de părere că anul școlar ar trebui să înceapă altfel decât cu discursuri sforăitoare.
Prima lecție din prima zi de școală nu trebuie să fie despre cum să asculți, să taci și să aplauzi. Asta deoarece e mai bine să formăm un copil decât să reparăm un adult, afirmă prezentatorul de televiziune de la Kanal D, Dan Negru.
În opinia acestuia, obiceiul discursurilor „sforăitoare” de la careu, la finalul cărora copiii aplaudă din obediență, ar trebui să fie schimbat.
„În prima zi de școală e tradiția careului în care sunt adunați toți copiii și obligați să asculte discursurile primarilor, ale miniștrilor, ale secretarilor de prin ministere, senatori, deputați. Toți își găsesc locul la începutul școlii prin vreun careu.
Cei mici ai mei s-au învățat deja să asculte cuminți discursuri și să aplaude la finalul lor. Asta e prima formă de educație a școlii, înainte chiar de a intra prima dată într-o clasă. La ce bun?
Le-aș propune șefilor de la Educație să schimbe tradiția discursurilor sforăitoare din careul de început de scoală.
Câțiva ani nu-i mai obligați pe copii să asculte discursuri.
Prima lecție din prima zi de școală să nu fie despre cum să asculți, să taci și să aplauzi! Mai bine formăm un copil decât să reparăm un adult.”
Copiii lui Dan Negru nu se uită deloc la televizor
Dan Negru are doi copii școlari, o fiică Dara, în vârstă de 12 ani, și un băiat Bogdan, care are 10 ani. Este căsătorit cu mama copiilor săi, Codruța, din anul 2006.
De-a lungul timpului, mulți români care îl cunosc și îi urmăresc emisiunile au dorit să afle mai multe despre cum își educă prezentatorul copiii.
Recent, Dan Negru a dezvăluit că fiul și fiica sa nu se uită la televizor, în schimb, au program de internet:
„Știi ce noroc am cu cei mici ai mei? Nu se uită deloc la televizor. N-au model pe tv. La noi în casă mai vin oamenii, colegi de-ai mei, iar copiii nu-i cunosc. Se uită, nu îi știu. În schimb, stau pe online. Au program, le-a pus nevastă-mea timp, durată. O oră știu că are voie cea mare și cel mic jumătate de oră. Și apoi îi controlează. Eu sunt cel care le mai dau drumul așa din când în când, le mai dau drumul de la parolă”, a spus prezentatorul, într-un interviu publicat de Ciao.ro.
Dan Negru a menționat acest aspect atunci când a fost întrebat care sunt modelele către care se îndreaptă copiii săi. Apoi, vedeta a recunoscut: „Să știi că e complicat asta cu modelele că nu prea știi de unde să-ți mai iei modele în ziua de azi”.
„Cu frâna la mână” când vine vorba de a le da bani copiilor
Întrebat până unde merg limitele când copiii îi cer bani pentru diverse „nimicuri”, Dan Negru a răspuns:
„N-am ajuns încă să-mi ceară bani. La 10-12 ani încă n-au de astea. Cred că eu o să fiu cu frână de mână la asta cu banii. Nevastă-mea cred că o să le dea, aici cred că va fi invers”.
Psihologul Gáspár György îi atenționează pe părinți în privința consecințelor negative ale propriilor lor comportamente asupra copiilor
Comportamentele considerate urâte de către părinți se schimbă doar după ce se schimbă părinții, afirmă cunoscutul psiholog Gáspár György, psihoterapeut relațional și autor.
Inițiatorul mișcării #RevoluțiaRelaționalăînRomânia a făcut, într-o postare recentă pe contul său de Facebook, câteva recomandări părinților, îngrijitorilor, educatorilor, psihologilor și consilierilor cu ocazia începerii unui nou an școlar. Potrivit specialistului, pentru ca noul an școlar să fie cu sens și coerență, în viața noastră și a copiilor, este important „să ne reamintim că relația dintre noi și copii merită să fie prioritatea numărul unu”.
Apoi, continuă Gáspár György, e important „să recunoaștem că un comportament indezirabil („urât”) al copilului se schimbă doar dacă înainte ne schimbăm noi; alegând să facem, în mod conștient, ceva diferit”.
Dacă nu ținem cont de importanța legăturii emoționale și nici nu înțelegem formula schimbării, nu facem altceva decât să trăim într-o stare de inconștiență, consideră psihologul.
Potrivit acestuia, atunci când noi, adulții, trăim în inconștient, nu știm sau pierdem din vedere următoarele lucruri:
1. Dacă recompensăm mereu succesul copilului și-l certăm pentru eșecuri, acesta învață să se teamă de tot ce înseamnă învățare, aventură și viață
2. Dacă ne supărăm pe copii când spun adevărul, aceștia vor învăța să ne mintă, pentru a ne proteja sentimentele
3. Dacă respingem emoțiile și senzațiile pe care le simt, îi învățăm să se implice în comportamente negative (bullying, violență, dispreț, victimizare etc)
4. Dacă-i presăm să exceleze și să fie identici cu „copilul perfect” din imaginația noastră, îi învățăm să se respingă pe sine și să-și piardă vitalitatea
5. Dacă le alinăm dorul față de noi cu jucării, bani sau obiecte scumpe, îi învățăm să fie lacomi, să minimalizeze importanța relațiilor și să-și găsească refugiul în bunurile materiale
6. Dacă-i forțăm să fie „altcineva” decât cine sunt, îi învățăm să nu se respecte pe sine și să nu respecte nici lumea din care fac parte
7. Dacă-i amuțim atunci când nu sunt de acord cu noi, îi învățăm cum să devină tirani și autoritari
8. Dacă-i supraaglomerăm cu activități, meditații și cursuri de „n” feluri, îi învățăm să caute obsesiv să facă ceva, să-și distragă mereu atenția și să fugă de pacea interioară
9. Dacă-i privăm de reguli și structură, îi învățăm să sfideze orice este diferit sau dificil
10.Dacă-i rușinăm și umilim pentru ce nu știu sau nu pot să facă ceva, îi învățăm că pot fi acceptați doar dacă sunt perfecți și le insuflăm rușinea bazală
11. Dacă ne concentrăm mereu pe viitor, pe ce au de făcut și pe ce nu au făcut, îi învățăm să-și cultive anxietatea și să piardă oportunitățile momentului prezent
12. Dacă nu le spunem cât de mult îi prețuim și iubim, îi învățăm că intimitatea nu contează, că sursa prosperității în viață este reprezentată de feedback-ul negativ, amorțirea nevoii de apartenență și de „critica constructivă”
Nu putem jeli ceea ce nu ne permitem să simțim. Cu alte cuvinte, pentru a ne încheia copilăria dureroasă, ne mai rămâne să simțim trăirile înghețate ale copilului abandonat din noi. Și să ne reamintim că toate acele lucruri care nu s-au întâmplat – grija, atenția, prețuirea și protecția – pot fi, pentru sufletul copilului, la fel de dureroase precum cele care s-au întâmplat – abuzul, respingerea, indiferența și violența.
„Cartea îmbină perspicacitatea clinică și inteligența analitică, fiind o neprețuită sursă de informații pentru cei care lucrează în domeniul sănătății mintale, dar mai ales pentru părinți. O recomand cu căldură”, spune Dr. Frank M. Dattilio, profesor asociat în Departamentul de Psihiatrie al Școlii de Medicină de la Harvard, specialist în terapie cognitiv-comportamentală.
În această carte, „psihologia științifică și narațiunea se iau de mână, pentru a descoperi o parte din sensul vieții. Am pornit la drum cu intenția să dezvălui lumii povestea a doi oameni: simțirile, gândurile, atitudinile, dialogurile, comportamentele, obiceiurile și destinul lor. Un „el“ și o „ea“, la fel ca noi toți – cu îndoieli și frici, cu amintiri dureroase și regrete care nu mai mor odată, cu pete pe suflet și măști care ascund traume. Apoi am realizat că, în narațiunea acestei cărți, am cuprins nenumărate povești auzite în cabinet, am dat voce durerii sfâșietoare și am aprins flacăra curajului și a asumării. Vei găsi în paginile cărții, o sumă de învățăminte. (…) O altă parte reprezintă concluzii ale cercetărilor făcute în ultima jumătate de secol, de oamenii de știință din zona psihologiei relaționale și a psihogenealogiei”, spune autorul despre această carte.
Suntem oameni și avem nevoie de un spațiu interior în care să ne simțim în siguranță, în care să ne refugiem pentru scurt timp, ca mai apoi, ghidați de curaj, compasiune și conectare, să revenim în lumea exterioară pentru a ne trăi viețile din plin. Această carte te poate ajuta să descoperi că dincolo de emoții, gânduri și provocările vieții nu se află sfârșitul lumii, ci chiar începutul ei.
Starea de prezență conștientă ne ajută să vedem ceea ce este invizibil – durerea noastră. Iar când îți vezi durerea, este greu să mai fugi de tine. Atunci începe vindecarea și pornești pe calea care te duce spre adevărata pace interioară.
Cartea este un ghid – personal și practic în același timp – pentru a ne îmbrățișa temerile, îngrijorările și durerea. Astfel, purtați de starea de prezență conștientă, ajungem la Sinele nostru real.
„Cartea este o pledoarie pentru reciprocitate, autorul folosind teorii explicative și date științifice, experiențe personale – dând cărții nuanțe convingătoare preluate din capitalul relațional personal – amintind mereu nevoia de a lupta pentru construirea și menținerea unei vieți sănătoase de relație. (…) Gaspar Gyorgy a ales iubirea, cea mai delicata, misterioasă, complicată și dificilă realitate a domeniului relațiilor. El se definește ca fiind un „reparator”, doritor de a evalua, verifica și ajusta relațiile, cerând în psihoterapia de cuplu pe care o practică luciditate și dorința de schimbare spre bine. Cartea lui este dedicată celor care ajung să creadă/știe că o relație trebuie cultivată cu multă grijă pentru că altfel, asemenea unei plante, ea se usucă și piere”, spune despre această carte Aurora Liiceanu, doctor in psihologie și autoare a volumului „Ea și El. Biografia unei relații”.
Descoperă 7 pași pentru a-ți ajuta copilul să se adapteze la școală.
O provocare a multor părinți ai căror copii au început școala este dificultatea de acomodare a bobocilor în noul mediu.
În ultimele zile, am primit mai multe mesaje și întrebări de la mame cu copii care încep școala și care au dificultăți de acomodare precum: emoții, frici, tensiune emoțională, lipsă de cooperare, regres în ceea ce privește abilitățile dobândite etc.
Dacă și copilul tău se simte trist, nervos, irascibil, furios, poate chiar nefericit de când a început școala, acest articol te va ajuta să gestionezi mai bine această provocare.
Provocările copilului
În primul rând, te invit pentru câteva clipe să privim lucrurile din papucii copilului. Vom observa următoarele detalii:
Mediul de la școală este foarte diferit de cel de la grădiniță. Iar ultimele luni de vacanță poate chiar au îndepărtat și mai mult din mintea copilului ideile de reguli din colectivitate, care, la școală, sunt, de regulă, mai multe și mai stricte decât la grădiniță.
Copilul simte dorința ta ca el să se simtă bine la școală și să-și facă prieteni printre colegi. Mai mult, poate simți chiar o presiune din partea ta să se adapteze mai repede. Doar că nimeni nu poate fi fericit la comandă…
În același timp, copilul are propriile sale provocări emoționale legate de adaptarea la școală. Poate că nu-i place colegul/colega de bancă. Poate că nu vrea să stea în prima/ultima bancă. Poate că urăște să se trezească devreme. Poate că se simte singur/ă la școală. Poate că îi e teamă că va fi respins/ă de ceilalți copii. Sau îi e teamă că nu va corespunde așteptărilor colegilor și ale învățătoarei. Sunte multe aspecte care pot face ca un copil să aibă dificultăți de adaptare la școală.
El simte o presiune în plus din cauză că, pe de o parte, nu îi place la școală, iar pe de altă parte, simte că tu ai nevoie să-i placă la școală. Simte o presiune din cauză că trebuie să facă ceva ce nu îi place și pentru care nu are răgazul și nici instrumentele să se pregătească.
Încercând să facă față provocărilor, să se acomodeze, copilul poate deveni neatent, abătut, trist. Iar asta poate să-l facă să devină mai puțin cooperant acasă, ceea ce poate stârni enervarea părinților. Când părinții ceartă copilul care se confruntă cu dificultăți emoționale, cel mic se simte complet singur în fața greutăților vieții pe care nu are capacitatea de a le gestiona. O asemenea abordare nu face decât ca provocările emoționale să se adâncească, să se intensifice.
Iată din ce motive nu este cazul să punem presiune în plus pe un copil care începe școala. Dimpotrivă, aceste presiuni sub forma criticilor, certurilor și țipetelor pot agrava situația.
Acum, că am trecut în revistă principalele provocări ale copiilor la începutul școlii, poți fi mai atent/ă și poți urmări în ce fel se manifestă acestea la copilul tău.
Ce poți face pentru a-ți ajuta copilul să se acomodeze la școală
Vestea bună este că tu, în calitate de părinte, ai o influență mare asupra copilului tău proaspăt școlar și îl poți ajuta să facă față schimbării.
1. Concentrează-te pe ceea ce poți controla
De multe ori, mamele au tendința de a încerca să controleze mediul în care se află copilul prin: discuții cu învățătoarea, organizarea unor ieșiri împreună cu colegii după ore, implicarea în diferite activități școlare, solicitarea unor condiții speciale pentru copiii lor etc.
Sigur, e firesc să ne dorim să le creăm copiilor noștri un mediu cât mai plăcut și cât mai sigur. Însă, uneori putem influența condițiile în care se află copilul la școală, alteori nu le putem schimba. Iar comportamentele altor persoane (învățătoarea, colegii) nu le putem controla deloc. Cel mult, putem avea unele discuții.
Și a-ți consuma energia stresându-te de ce învățătoarea nu vorbește mai mult cu copilul tău sau de ce colegul din spate continuă să lovească scaunul copilului tău, deși al tău i-a spus să înceteze – nu te ajută deloc. Mai mult, te poate aduce la epuizare psiho-emoțională, astfel încât să nu mai ai resurse pentru a te ocupa de lucrurile pe care le poți controla.
De aceea, poți alege să te concentrezi pe acele aspecte ale acomodării la școală pe care le poți influența.
De exemplu:
Colegul din spate lovește cu piciorul scaunul copilului tău – căutați diferite modalități prin care această mișcare să înceteze, pe care copilul să le pună în practică pe rând
Nu îi place colegul/colega de bancă – ajută-l să găsească modalități de a se putea concentra la ore fără să fie influențat de persoana de alături
Dorește să primească mai multă atenție de la învățătoare – să observe în ce momente învățătoare oferă atenție și să aibă un comportament care să corespundă așteptărilor învățătoarei
2. Obișnuiește-te cu noua etapă din viața copilului
Din anumite puncte de vedere, începerea școlii este mai dificilă pentru mame decât începerea grădiniței. Odată cu prima zi de școală, ne dăm seama că cel mic nu mai este chiar atât de mic. Ne devine din ce în ce mai clar că a crescut și că este tot mai autonom.
Ne vedem copilul trecând de la un mediu de joacă la un mediu mai serios, care implică responsabilități, la un moment dat teste, note, examene. Și e nevoie să-i dăm drumul să zboare. E nevoie să avem încredere în copilul nostru că e capabil să se acomodeze, că va putea, pe măsură ce parcurge materia școlară, să treacă de toate testele și examenele.
Poate că nu e ușor să acceptăm faptul că nu mai putem reproduce aceeași fericire și bucurie pe care o simțea copilul în mediul fără griji de la grădiniță. În schimb, ne putem gândi cum ne putem ajuta copilul să-și creeze o stare de bine în noile condiții – cu școală, cu trezit devreme, cu teme. Ce bine că în clasa pregătitoare nu se dau teme! Un plus pentru acomodarea treptată la mediul școlar.
3. Petrece mai mult timp cu copilul
Valabil pentru toți părinții și mai ales pentru cei care observă la copiii lor semne de teamă de singurătate, tristețe, regrese, nevoie de conectare, neatenție, nervozitate, apatie etc.
În primele săptămâni de școală, fă-ți ceva mai mult timp pentru copil ca de obicei. Discutați mai mult, oferă-i mângâieri, îmbrățișări (unii copii au nevoie de apropiere fizică pentru a simți că primesc iubire). Jucați-vă împreună.
Ce e foarte important este ca, în timpul petrecut împreună, să te deconectezi complet de lumea de afară (telefon, problemele de la serviciu, treburile casnice, provocările din relația de cuplu sau din relațiile cu alte persoane etc.). Copilul va simți că primește atenția ta doar dacă i-o oferi 100%.
Când copilul se va simți în siguranță, va vorbi despre ce îl deranjează și îl vei putea ajuta să gestioneze situația.
4. Ajută copilul să-și gestioneze emoțiile
Părinții vor să-și vadă copiii fericiți. Iar asta îi face, de multe ori, să refuze să accepte emoțiile dificile ale copilului, să le respingă. Partea proastă este că, în acele momente, copilul nu își simte respinse doar emoțiile, ci se simte respins el ca persoană de către părinte.
Așadar, oricât de dificile sunt emoțiile copilului pentru tine, ascultă-l cu atenție și validează-i emoțiile, arată-i că îl înțelegi cu adevărat. Nu-ți fie teamă că îi vei accentua frica sau neliniștea. Dimpotrivă, atunci când va găsi înțelegere la tine, frica lui nu va mai fi nevoită să urle în el pentru a se face auzită. Intensitatea emoției va scădea.
De exemplu, când copilul spune că are emoții, nu ajută să-i spui să nu aibă emoții sau că nu are motive să aibă emoții, ci ajută să-i spui că e normal să aibă emoții, să se simtă în nesiguranță și poate chiar să simtă anumite frici în acest context de schimbare.
Apoi, poți duce discuția în concret întrebându-l ce anume nu îi place la școală? De ce anume îi este frică? Ce anume îi provoacă cele mai mari emoții? Și ascultă cu empatie.
5. Spune-i copilului ce are nevoie să audă pentru a se simți în siguranță
În această perioadă de tranziție de la grădiniță la școală, copilul are nevoie de o susținere specială. Nevoia de susținere și de siguranță poate fi mai mică sau mai mare, în funcție de sensibilitatea copilului. Îți dai seama că nevoia de siguranță și suport este mare atunci când copilul simte frică, neîncredere, tristețe, când plânge frecvent și nu reușește să se acomodeze.
În acest context, copilul are nevoie să audă cuvinte precum:
Te ascult cu atenție.
Te înțeleg. Sunt alături de tine.
Am grijă de tine.
Ești în siguranță.
Te iubesc așa cum ești.
Dacă simți că mai are și alte nevoi de care nu îți dai seama, întreabă copilul direct ce anume are nevoie să primească acum de la tine pentru a simți că îi ești alături și că îl susții. Și apoi oferă-i ce are nevoie, plus o îmbrățișare.
6. Clarifică în ce constau problemele
Cauzele dificultăților de acomodare a copiilor la școală pot fi diferite. De aceea, e important să discuți cu copilul tău pentru a afla în ce anume constau problemele.
Iată câteva întrebări pe care să i le adresezi copilului:
Ce anume te deranjează?
Ce percepi drept problemă? Formulează, te rog, problema.
Cum te afectează pe tine personal asta?
Cum te simți atunci când …?
Dacă ai avea puterea să schimbi ceva, ce ai schimba? Cum ți-ai dori să arate lucrurile?
Cu ajutorul întrebărilor de mai sus vei descoperi care este problema, din perspectiva copilului. Nu te grăbi să-l convingi că, de fapt, nu este o problemă. Asta e perspectiva ta, nu și a lui. Atâta timp cât copilul percepe o situație drept o problemă care îl deranjează, are nevoie de ajutor să o gestioneze sau să nu o perceapă drept problemă, însă pornind tot de la problemă, nu din afara ei.
7. Ajută copilul să gestioneze problema descoperită
Odată descoperită problema, poți ajuta copilul să o rezolve.
Îți propun următoarea strategie:
Clarificăm problema (Ce îl deranjează de fapt pe copil?)
Formulăm scopul (Ce își dorește să obțină? Situația ideală. Deja, în această etapă focusul se mută de pe problemă în direcția scopului, ceea ce ne deschide înspre posibile soluții)
Explorăm mai multe (minim 3) variante de soluții pentru realizarea scopului (Ce poate face pentru a obține ce își dorește? E important să fie acțiuni care depind de copil)
Copilul alege o soluție pe care o pune în aplicare
Feedback (Discuție după aplicarea soluției. Dacă nu funcționează, poate alege o altă soluție. Sau puteți parcurge din nou procesul, deoarece e posibil ca problema să se modifice pe parcursul rezolvării ei. Dacă problema s-a rezolvat, validăm metoda, apreciem abilitatea echipei/familiei noastre de a găsi soluții și responsabilitatea copilului de a o aplica)
Copilul care a început școala nu mai este copil de grădiniță. El face pași spre a deveni din ce în ce mai autonom. Și iată că, de multe ori, au nevoie de susținerea și ghidarea noastră, a părinților lor, pentru a reuși să se acomodeze în noul mediu.
Urmând strategia descrisă mai sus, îți poți ajuta copilul să găsească cele mai potrivite soluții pentru ca el să se adapteze la viața de școlar.
Care dintre ideile prezentate în articol simți că te ajută cel mai mult?
Copilul tău a început liceul? Descoperă cum îl poți susține emoțional în această perioadă
Trecerea de la gimnaziu la liceu generează provocări și imense frustrări pentru adolescenți și pentru părinții lor. După examenul de evaluare națională, primul examen serios din viața lor, bobocii liceeni se confruntă cu noi temeri.
Copiii au o capacitate imensă de adaptare și, de cele mai multe ori, fac față schimbărilor când sunt sprijiniți, ne asigură Beatrice Popescu, psihoterapeut în cadrul Centrului Medical Bellanima, într-un comunicat de presă.
Cum pot părinții să-și motiveze copiii să învețe
Potrivit lui Beatrice Popescu, părinții ar fi bine să se poziționeze ca observatori neutri în prima fază și să încerce să-și motiveze liceenii prin strategii non-invazive, apelând la plăcerea lor de a învăța la anumite materii.
Noile schimbări în curriculum sunt destul de bulversante în prima fază.
„Totuși, clasa a IX-a este un an de ajustare și, cum nu mai există celebrul examen de treaptă din clasa a X-a, pot profita de acest răgaz și le pot oferi copiilor o atât de mult necesară perioadă de ajustare. Practic, anii cu concentrare pe învățare activă, profundă și intensă sunt clasele a XI-a și a XII-a”, le reamintește părinților psihoterapeutul.
Potrivit acesteia, în primul an, unii copii nu sunt nici măcar foarte lămuriți în privința profilului pe care îl vor urma. E posibil să le placă informatica sau matematica, dar să constate apoi că au de fapt o pasiune pentru științele sociale sau medicină.
„Adolescența vine cu schimbări permanente, care uneori pot fi violente, așa că părinții nu ar trebui să intre în panică dacă în primul trimestru al clasei a IX-a, notele copilului scad de la 10 la 8 sau de la 9 la 7. Mai degrabă ar trebui investigate cauzele acestei scăderi, să încerce să afle dacă se datorează exclusiv inatenției lor sau poate tipului perfecționist de examinare, standardelor mai înalte de evaluare decât în gimnaziu”, spune specialistul.
Potrivit acestuia, o discuție sinceră cu copilul va aduce clarificări în ceea ce privește motivația lui și în legătură cu stilul de învățare.
„Presiunea de tipul amenințărilor sau pedepselor nu aduce un plus de valoare comunicării orientate spre soluții. Întotdeauna e nevoie să fim atenți ca părinți la mesajul pe care ei doresc să îl transmită, fie că găsesc anumite materii dificile și au nevoie de ghidare sau orientare din partea părinților, fie pentru că hobby-urile le ocupă prea mult timp și organizarea lor e slabă”, este de părere Beatrice Popescu.
Cum poate să susțină familia adaptarea adolescentului în noul mediu
Potrivit psihoterapeutului citat, întreaga familie poate contribui la menținerea stării de bine și de motivație a adolescentului în noul mediu școlar.
„De exemplu, bunicii pot asigura partea care ține de nutriția corectă la școală, pregătirea unui pachet sănătos și adăugarea unei note de umor în comunicare, iar frații mai mari prin împărtășirea propriilor experiențe din liceu și a unor tipare de comunicare care lor le-au fost utile”, punctează specialistul.
Potrivit acestuia, părinții sunt cei mai importanți în această ecuație, având o responsabilitate uriașă: aceea de a fi receptorii tuturor nemulțumirilor, frustrărilor, angoaselor copiilor lor în această perioadă de tranziție.
„Pe cât este posibil, ascultarea activă și implicată va fi apreciată, pentru că problemele adolescenților nu vor fi doar academice, legate strict de performanța școlară, ci vor fi mai mult de relaționare, atât cu noii colegi, cât și cu noii profesori. Frica de respingere este uriașă la aceasta vârstă, are legătură cu insecuritățile ce țin de înfățișare, de cum cred ei că sunt percepuți de colegii sau colegele lor”, afirmă Beatrice Popescu.
În acest context, atitudinea empatică a părinților, bunicilor și fraților mai mari pot reduce această anxietate de performanță a liceenilor, atât cea academică, dar mai ales cea socială.
Adolescenții vor căuta mai întâi aliați în familie. Dacă nu îi vor găsi, vor apela la alte grupuri din afara școlii sau familiei, la cei care propun o imagine dezinhibată, cool, rebelă, care pot tolera sau incita la comportamente din sfera sociopatiei, a consumului de substanțe interzise, avertizează specialistul.
Psihoterapeutul Beatrice Popescu prezintă două semne care indică o tristețe accentuată la adolescenții aflați la începutul liceului:
Retragerea exclusiv în mediul online
Refuzul de a se întâlni cu colegii sau vechii prieteni din gimnaziu
Adolescenții pot încerca să ascundă propriile suferințe sau dureri, mai ales atunci când nu sunt ascultați și suferințele lor nu sunt împărtășite cu nimeni. Uneori, stările de anxietate sau tristețe ascund o furie și o nemulțumire existențială.
Un adolescent furios se poate exprima prin diverse moduri, de la a le bloca părinților accesul în camera lor, până la refuzul de a merge la școală. De altfel, abandonul școlar este foarte mare în clasa a X-a.
Tocmai de aceea, conectarea emoțională cu copilul este cheia dezamorsării oricăror conflicte și cuprinde:
Ascultarea activă
Privirea lipsită de critică asupra unor gafe sau greșeli, pe care el singur le va detecta ulterior
Empatia
Iubirea necondiționată
Acceptarea necondiționată
„În general, nu este corect să le impunem copiilor reguli pe care nici noi nu le respectăm. De exemplu, este cel puțin forțat să le cerem să nu fumeze dacă noi o facem sau să nu se atingă de alcool dacă noi bem mai mult decât social. Da, e corect să scoatem în evidență pericolele unor gesturi împotriva sănătății proprii. Dar cel mai bun exemplu va fi mereu cel pe care îl oferim noi”, subliniază specialistul citat.
Psihoterapeutul Beatrice Popescu le oferă părinților de boboci liceeni 8 sfaturi utile:
Fiți niște fini observatori, nu inchizitori hipercritici
Afișați o atitudine de acceptare necondiționată atunci când încercați să înțelegeți comportamente mai rebele, apoi încercați să le corectați prin argumente
Încercați să fiți persoana la care copilul va alerga să împărtășească orice experiență, pozitivă sau negativă
Încercați să punctați și succesele lor, chiar cele modeste, nu doar să le scoateți în evidență defectele sau neajunsurile
Încetați să îi comparați frecvent cu verișorii lor sau cu copiii prietenilor voștri ori cu premianții clasei
Oferiți-le puncte de vedere clare, chiar și critice (dar care să aibă o valență constructivă)
Oferiți-le ocazia să-și exploreze latura vocațională și nu încercați să le impuneți să urmeze propria voastră carieră sau profesie
Amintiți-le că sunteți lângă ei dacă intervin momente dificile, de hărțuire psihologică (bullying). În același timp sprijiniți-i să-și dezvolte abilități de negociere a conflictelor și de exprimare asertivă a opiniilor proprii, mai ales dacă sunt timizi și evitanți
Ministrul Sorin Cîmpeanu le-a atras atenția părinților să nu pună un accent prea mare pe notele pe care le obțin copiii lor la școală, ci pe competențele pe care le dobândesc.
Școala nu se face pentru note, ci pentru ca elevii să deprindă competențe care îi vor ajuta ulterior în viață, a declarat ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, astăzi, cu ocazia participării la festivitățile de începutul anului școlar 2022-2023, la Colegiul „Sf. Sava” din București.
În total, circa 3 milioane de elevi și preșcolari au început, astăzi, cursurile noului an școlar 2022 – 2023, în peste 17.800 de unități de învățământ din întreaga țară.
„Ne dorim un învățământ centrat pe competențe, pe așteptările elevilor, pe ceea ce au nevoie pentru a se dezvolta armonios în societatea viitorului. (…) Să eliminăm acea presiune inutilă generată de goana după note a elevilor, goana după note a multor părinți care nu înțeleg că școala nu se face pentru note. Școala se face pentru ca ai lor copii să deprindă acele competențe care îi vor ajuta să se dezvolte în viață conform propriilor aspirații, atât personală, cât și profesională”, a declarat ministrul, citat de Agerpres.ro.
Potrivit acestuia, „Curriculum-ul la dispoziția școlii, la alegerea elevului, va trebui să fie mult mai important decât până acum pentru a oferi fiecărui elev șansa de a-și atinge potențialul maxim”.
Fără uniforme obligatorii
Cu această ocazie, Sorin Cîmpeanu a pledat pentru ca fiecare școală să aibă un însemn propriu. Asta nu înseamnă, însă, că vor fi reintroduse uniformele obligatorii.
„Nu am vorbit niciodată despre reintroducerea uniformelor obligatorii. Am spus întotdeauna că este bine. Atât cât am văzut în sisteme de educație avansate – Statele Unite, Marea Britanie, Franța. Să avem elevi mândri de școala lor. Să poarte un însemn, fie că este un pin așa cum purtăm tricolorul, putem purta însemnul școlii, fie că este o cravată, fie că este o eșarfă pentru fete. Îmi doresc să fie mândri de școala lor și acest lucru să se facă și prin însemne. Însemnele de apreciere la adresa școlii nu înseamnă uniformă obligatorie”, a precizat ministrul Educației.
„În urmă cu exact 40 de ani, în septembrie 1982, aveam matricole, nu știu dacă aveam o uniformă standard, dar eram mândru de apartenența la Sf. Sava”, și-a adus aminte oficialul.
Ministerele Educației și Sănătății nu descurajează prezența familiilor la deschiderea anului școlar, afirmă ministrul Sorin Cîmpeanu
Părinții au acces în școli la festivitățile de la începutul anului școlar, a precizat ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu.
„Părinții au acces în unitățile de învățământ la festivitățile care marchează începerea cursurilor noului an școlar! Informația potrivit căreia Ministerul Educației a emis o decizie restrictivă este falsă!”, a precizat oficialul de la Educație, într-o postare pe contul său de Facebook.
Potrivit lui Sorin Cîmpeanu, „Ministerul Educației și Ministerul Sănătății nu descurajează în niciun fel prezența familiilor la deschiderea anului școlar, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a evenimentelor de acest tip se organizează în spații deschise.”
În acest context, ministrul Educației a postat comunicatul de presă al Ministerului Sănătății cu recomandări privind normele de igienă pentru elevi și cadrele didactice în contextul pandemiei și al apropierii sezonului gripal.
Normele de igienă recomandate de Ministerul Sănătății la începutul anului școlar 2022-2023
Potrivit reprezentanților Ministerului Sănătății, virozele respiratorii sunt frecvente în sezonul rece și pot afecta colectivitățile de copii.
„Atât infecția cu SARS-CoV-2, cât și gripa fac parte din categoria virozelor respiratorii, care pot produce complicații, mai ales la persoanele care prezintă anumite comorbidități (boli cardiovasculare, boli pulmonare, diabet etc.)”, se arată în comunicat.
Potrivit Ministerului Sănătății, prevenirea și controlul infecțiilor respiratorii sunt posibile în mare măsură dacă sunt respectate anumite reguli.
Reguli de igienă:
Igiena mâinilor: spălarea frecventă a mâinilor și/sau dezinfecția lor înainte de intrarea în clasă, înainte de masă, după utilizarea toaletei, după tuse/strănut și ori de câte ori e necesar
igiena respiratorie: tuse, strănut în șervețel de unică folosința sau în plica cotului, aruncarea șervețelului la gunoi imediat după folosire, spălarea/dezinfecția mâinilor după tuse/strănut
Igiena în clase: aerisirea frecventă a sălilor de clasă (păstrarea ferestrelor deschise ori de câte ori este posibil sau aerisirea cel puțin 10 minute după fiecare oră de curs), curățenia și dezinfecția suprafețelor și obiectelor din unitățile de învățământ înaintea începerii cursurilor
Purtarea măștii în spațiile închise aglomerate, slab ventilate
Respectarea distanțării fizice de minim 1,5 metri în timpul cursurilor, dacă e posibil
Informarea periodică a părinților de a nu trimite la scoală copilul atunci când se confruntă cu simptome de viroze respiratorii, dureri în gât
Personalul didactic și nedidactic cu simptome respiratorii va evita intrarea în colectivitate
Realizarea zilnică la prima oră de curs, de către cadrul didactic, a unei inspecții vizuale a elevilor prezenți în clasă cu scopul identificării unui eventual elev bolnav care prezintă semne de febră/boală infecto-contagioasă (față congestionată, tuse etc)
În cazul identificării unui elev cu semne de boală transmisibilă respiratorie, se recomandă izolarea lui față de restul clasei și informarea părinților în vederea îndrumării către un medic și asigurarea tratamentului specific
Anunțarea conducerii școlii, de către părinți/cadrele didactice, în cazul confirmării unui caz cu SARS-CoV-2 sau gripă
Măsuri organizatorice și logistice:
Afișarea în clase/locuri vizibile a panourilor cu materiale informative privind modalităților de prevenire a îmbolnăvirilor respiratorii
Asigurarea cu materiale pentru igiena mâinilor (săpun lichid, substanțe dezinfectante și prosoape de hârtie) precum și pentru curățenia și dezinfecția sălilor de clasă
Respectarea ritmului de verificare, curățare și igienizare a aparatelor de aer condiționat
Cheltuielile necesare pentru începerea anului școlar au crescut cu 51% comparativ cu anul trecut.
Românii din mediul urban cheltuie aproximativ 2.043 lei pentru începerea anului școlar, cu 51% mai mult decât anul trecut, arată un studiu realizat de compania de cercetare de piață iSense Solutions.
Chiar dacă școala începe mai devreme anul acesta, românii din mediul urban utilizatori de internet au început din timp pregătirile pentru cumpărarea celor necesare elevilor. Magazinele de specialitate oferă o gamă variată de produse pentru toate gusturile și buzunarele.
8 din 10 părinți din orașe declară că achiziționează produse pentru noul an școlar înaintea începerii acestuia.
Cele mai populare categorii de produse care au fost sau vor fi achiziționate pentru anul școlar 2022-2023 sunt:
Încălțăminte – 97%
Îmbrăcăminte – 96%
Rechizite – 92%
Manuale/ culegeri – 84%
Laptop/ tabletă – 48%
Mobilier școlar – 47%
Telefon mobil – 45%
Bugetul mediu alocat pentru cumpărarea produselor pentru noul an școlar a crescut cu 51% față de anul trecut, de la 1.349 lei în 2021, la 2.043 lei în 2022.
„Ca în anii trecuți, părinții sunt adevărații eroi ai crizelor succesive cu care se confruntă România. În 2022, familiile care au copii s-au adaptat din mers la inflație, sacrificând poate alte zone ale bugetului gospodăriei pentru a se asigura că cei mici sunt pregătiți de începerea școlii, chiar și prin creșterea bugetului până la 51% față de anul trecut”, declară Andrei Elvădeanu, Head of Quantitative Research la iSense Solutions, într-un comunicat de presă.
Iată care sunt sumele alocate de părinții din mediul urban, în medie produselor necesare elevilor:
Laptopuri sau tablete – 1.428 lei
Telefoane mobile – 885 lei
Mobilier școlar – 587 lei
Îmbrăcăminte – 435 lei
Încălțăminte – 293 lei
Rechizite – 248 lei
Manuale/culegeri – 196 lei
Câți bani de buzunar primesc copiii români
2 din 3 părinți din mediul urban afirmă că le dau copiilor bani de buzunar. Suma medie pe care o vor primi elevii de la părinți pentru cele 5 zile din săptămână în care merg la școală este de 61 lei. Asta înseamnă aproximativ 12 lei pe zi.
Elevii între 7-14 ani vor primi aproximativ 50 lei pe săptămână (circa 10 lei/zi). Cei cu vârsta cuprinsă între 15 și 17 ani vor primi mai mult, 68 lei pe săptămână (aproximativ 14 lei/zi).
Metoda prin care părinții preferă să le dea copiilor banii de buzunar este în numerar (97% dintre părinți). 15% dintre părinți spun că le oferă copiilor bani de buzunar și prin transfer bancar pe card.
Informațiile prezentate au fost culese online în perioada 10-11 august 2022, de către iSense Solutions. Eșantionul este format din 458 de părinți, iar datele sunt reprezentative pentru părinții din mediul urban din România.
Vrei ca adaptarea copilului la grădiniță să fie ușoară? Evită această greșeală pe care mulți părinți o fac.
La finalul lunii august, dinspre grădinițele private se aud plânsete de copii. Multe grădinițe private au ca regulă acomodarea pe rând a copiilor, în timp ce în alte grădinițe, inclusiv în toate grădinițele de stat, toți copiii încep procesul de adaptare în același timp.
Fie că ai un copil care urmează să înceapă grădinița sau creșa în perioada următoare, fie care deja a început procesul de acomodare, îți dorești să-l ajuți să se adapteze cât mai ușor.
Atunci când copiii încep grădinița sau creșa, părinții își doresc ca celor mici să le placă mediul, educatoarea, colegii, să se simtă bine acolo, să nu plângă și să-i placă să meargă zilnic acolo. O temere a multor părinți este că cei mici s-ar putea simți abandonați la grădiniță sau creșă.
De aceea, este important ca părinții să susțină în mod adecvat procesul de adaptare a copilului în colectivitate. Este un proces sensibil și profund, care nu trebuie neglijat sau lăsat pe ultimul moment. În felul acesta, pot fi evitate posibile traume emoționale care l-ar putea urmări pe copil până în viața de adult.
În acest articol, vom discuta despre una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții în procesul de (re)acomodare a copilului în colectivitate. Desigur, niciun părinte nu face intenționat această greșeală. Mai mult decât atât, majoritatea părinților nici nu știu că ceea ce fac îngreunează procesul de adaptare a copilului la noul mediu. În ciuda intenției lor pozitive de a feri copilul de suferință, de a reduce plânsul și de a ușura momentul despărțirii, riscurile sunt prea mari.
Din experiența mea personală și din interacțiunile pe care le-am avut pe parcursul timpului cu numeroși părinți, am observat că o greșeală pe care părinții o fac frecvent în timpul procesului de adaptare a copiilor la grădiniță sau creșă este că își mint copiii.
Iată două momente de bază în care părinții își mint copiii, cu consecințe negative asupra celor mici:
1. Înainte de prima zi de grădiniță
Dorind să le creeze copiilor lor o imagine frumoasă despre grădiniță sau creșă, unii părinți îi fac o descriere idilică. De exemplu, o mamă îi spunea fetiței sale că urmează să meargă într-un castel, cu zâne și prințese. După cum îți dai seama, fetița a fost foarte dezamăgită de grădiniță, care s-a dovedit a fi o clădire obișnuită cu oameni obișnuiți. Nici vorbă de castel și zâne.
Situația ideală este să cunoști cât mai multe detalii despre grădiniță/creșă, despre educatoare, despre program înainte de intrarea în colectivitate. Astfel, descrierea ta va fi suficient de apropiată de realitate încât copilul să simtă mediul drept familiar chiar din prima zi. În caz contrar, copilul își va crea așteptări false și dezamăgirea va face acomodarea și mai dificilă.
În plus, copilul se va simți mințit și își poate pierde încrederea în tine.
2. În timpul procesului de acomodare la grădiniță/creșă
O minciună a părinților care îi afectează într-un mod profund pe copii este aceasta: Dimineața, la grădiniță, copilul plânge și refuză să intre în clasă. La rândul său, părintele simte un mare disconfort emoțional și ar vrea să scurteze momentul de suferință. Și-ar dori ca cel mic să intre în clasă și să se joace liniștit cu colegii. Doar că acest lucru nu se întâmplă. Copilul se agață de părinte și nu vrea să-l lase să plece la serviciu. Atunci, părintele îi spune că trebuie să dea un telefon (sau că trebuie să meargă până la magazin sau un alt motiv pentru a ieși afară) și că revine. Însă, odată ieșit pe ușă, nu mai revine decât la finalul programului.
Această situație este traumatizantă pentru copil, care se simte atât mințit, cât și abandonat de către părinte.
Apoi, ne dăm seama că această soluție funcționează doar o singură dată. În ziua următoare, având experiența anterioară, copilul se va agăța și mai tare de părinte pentru a nu-i permite să plece, având în plus și teama că nu se mai întoarce. Iar copilul care își pierde încrederea în părinte își pierde încrederea și în lume, în oameni, în general.
Oricum ar arăta situația, oricât de dificile ar fi emoțiile, copiii pot să le facă față cu ajutorul adulților.
Minciuna nu ajută. Dimpotrivă, conturează o realitate falsă care iese rapid la iveală și erodează încrederea copilului în părinte.
Simți temeri și îngrijorări legate de faptul că micuțul tău urmează să înceapă grădinița sau creșa în perioada următoare? Atunci, te invit să faci parte din Grupul de Facebook„Adaptarea la Grădiniță”.
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
