Majoritatea copiilor mici aruncă obiecte. E important să descoperim care e cauza din spatele comportamentului lor
Majoritatea copiilor mici aruncă diferite obiecte. Fie că sunt jucării, tacâmuri sau alte obiecte, foarte mulți copilași au acest comportament, spre exasperarea părinților lor. O mamă care nu mai știa cum să-și dezvețe fiul de acest obicei a găsit o soluție pe care a împărtășit-o într-un articol.
Pilar Bewley, autoare pe blogul The Full Montessori, a împărtășit experiența sa cu această problemă într-un articol intitulat „Copiii Montessori nu aruncă”. Mama relatează cum a reușit să înțeleagă cauzele reale care îl făceau pe fiul ei să arunce lucruri.
Desigur, mărturisește autoarea, ar fi fost mult mai ușor pentru ea să aibă una dintre reacțiile obișnuite ale multor părinți: „Ar fi fost atât de ușor să țip la el sau să-l pedepsesc, ar fi fost o modalitate de a reacționa atât de eliberatoare și de instinctuală. A fost cu mult mai greu să-mi păstrez calmul și să mă opresc din ce făceam pentru a-l ajuta să-și dezvolte o nouă abilitate.”
Iată ce a observat mama copilului care arunca frecvent lucruri începând cu vârsta de 14 luni:
După ce, timp de ore și zile în șir, a observat comportamentul copilului, pentru Pilar Bewley a devenit foarte clar faptul că pentru fiul ei Zachary aruncatul obiectelor era un mod de a comunica. Micuțul începea să arunce lucruri atunci când se confrunta cu emoții pe care nu știa cum să le gestioneze, precum:
Atunci când se simțea frustrat că nu reușea să rezolve o provocare, neștiind nici cum să ceară ajutorul
Atunci când era obosit, însă nu știa cum să-i comunice mamei lui acest lucru
Atunci când a terminat de făcut un lucru și nu știa ce să facă mai departe
Atunci când era plictisit și nu știa cum sa reacționeze
Așadar, ce e important să știe părinții este că aruncatul obiectelor este, de fapt, un mod de comunicare foarte răspândit în rândul copiilor mici (toddler), și nu numai. Copilul nu știe cum să-i comunice părintelui ceea ce simte fie din cauză că nu are încă limbajul suficient de dezvoltat, fie din cauză că nu înțelege ce se întâmplă. De aceea, alege cea mai la îndemână modalitate de a comunica: aruncarea obiectelor.
Acum, că ai descoperit adevarata cauză care îi face pe mulți copii mici să arunce obiecte, s-ar putea să fii curioasă cum poți rezolva această chestiune.
Iată strategia folosită de mama acestui băiețel, care l-a ajutat să renunțe la obiceiul de a arunca
De fiecare dată când copilul arunca ceva, mama imediat încerca să afle care a fost motivul real din spatele comportamentului. Mai mult, femeia îi „traducea” copilului emoțiile în cuvinte:
„Nu mai vrei să mănânci, ai terminat prânzul. Poți spune: Gata”.
„Acest trenuleț nu stă pe șine și tu pari să fii frustrat din cauza asta. Poți spune: Ajută-mă”.
„Pari destul de obosit. Poți veni să stai puțin pe canapea”.
Și, de fiecare dată, îi spunea fiului ei: „Hai să nu aruncăm jucăria/trenulețul/mărul etc. Îl voi pune deoparte acum”.
Cu timpul, mama a devenit din ce în ce mai bună în a prezice momentele când începea aruncatul. De multe ori, chiar reușea să intervină exact înainte de a se declanșa repriza de aruncare și să-i spună aceleași lucruri, de fapt, verbalizând ceea ce simțea copilul în momentul respectiv (furie, frustrare, plictiseală etc.) și oferindu-i o opțiune (să ceară ajutor, să ia o pauză, să schimbe activitatea etc.).
În cazul concret al acestei mame, a durat aproximativ un an până când fiul ei a încetat complet să mai arunce lucruri prin cameră. Asta s-a întâmplat în jurul vârstei de 2 ani și jumătate, când cel mic a început să vorbească mult mai bine.
Evident, fiind ajutat de o mai bună abilitate de a vorbi, copilului i-a fost cu mult mai ușor să se exprime. Însă, în acel an, copilul a învățat un alt lucru foarte important: să-și recunoască emoțiile și să găsească modalități constructive de a le exprima și de a găsi o soluție la propriile provocări.
Dacă dorești să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:
Aventurile pe Pandora continuă în "Avatar 2 - The Way of Water"
Multașteptata continuare a filmului „Avatar” nu este genul de film potrivit pentru a fi vizionat cu copiii la cinematograf. O spune însuși regizorul peliculei, James Cameron, într-un interviu pentru Total Film, cu puțin timp înaintea începerii proiecțiilor în cinematografe.
Premiera internațională este programată pentru 14 decembrie. În România, pelicula va putea fi vizionată în cinematografe începând cu 16 decembrie.
„Majoritatea oamenilor spun „O, Doamne, o poveste de familie Disney”? Exact ceea ce avem nevoie… Dar nu este genul de poveste de familie la care se gândesc ei”, precizează creatorul producției, în interviu, preluat de Variety, conform world-today-news.com.
Multe persoane așteaptă nerăbdătoare apariția, în luna decembrie, pe marile ecrane, a continuării francizei „Avatar” cu „Avatar 2 – The Way of Water”, realizată de regizorul James Cameron. Filmul „Avatar” este considerat a fi capodopera lui James Cameron. Pelicula 3D a deținut recordul mondial în ceea ce privește încasările timp de 10 ani, începând din 2009, anul în care a avut loc premiera, încasările cifrându-se la 2,789 miliarde de dolari.
James Cameron este cunoscut și pentru alte filme de succes precum „The Terminator”, „Aliens”, „True Lies” sau „Titanic”.
Regizorul a comparat „Avatar 2- The Way of Water” cu „The Sopranos”, ceea ce înseamnă că e mai bine ca cei mici să nu fie prezenți în sala de cinema la proiecția filmului. Oricât de cunoscut ar fi serialul criminal, care a durat din 1999 până în 2007, cel mai probabil, orice părinte va dori să evite să le arate copiilor lor ce fac Tony Soprano cu echipa sa în New Jersey, unde se desfășoară acțiunea serialului.
James Cameron a mai precizat că povestea din „Avatar 2” se va derula pe parcursul a 3 ore și 10 minute, cu 30 de minute mai mult decât durat primei părți a francizei. Durata producției o plasează pe al doilea loc în topul filmelor filmate de regizor, după „Titanic”, care are o lungime de 3 ore și 25 de minute.
Deși intenția regizorului este să realizeze 3 continuări ale ficțiunii începute în 2009, realitatea este că soarta francizei depinde de interesul pe care publicul îl manifestă față de ea. James Cameron nu ascunde că există posibilitatea ca succesul „Avatar 2” să nu fie la fel de mare precum al primului „Avatar”, mai ales că de la lansarea acestuia a trecut peste un deceniu.
Continuarea începe la câțiva ani după încheierea subiectului „Avatar”, cu Jake Sully (Sam Worthington) și Neytiri (Zoe Saldana) creându-și propria familie și confruntându-se cu o amenințare la adresa familiei și a casei lor. Dacă ne ghidăm după trailer, ne putem aștepta la mult spectacol vizual cu efecte de top, alături de dinamica tensionată legată de familie, promisă de Cameron în interviul său.
Rolurile principale în „Avatar 2- The Way of Water” vor fi interpretate de Sam Worthington și Zoe Saldana, alături de Sigourney Weaver, Kate Winslet, Michelle Yeoh, Stephen Lang, Giovanni Ribisi, Edie Falco, Jack Champion, Jamie Flatters , Bailey Bass, Una Chaplin, Jemaine Clement, Cliff Curtis, Joel David Moore, Chloe Coleman, CC Pounder și Matt Gerald.
Potrivit Dr. Monica Păun, dermatita atopică este o boală cronică ce necesită o îngrijire specială a pielii
Dermatita atopică este o afecțiune cronică a pielii de care suferă până la 20% dintre copii. Descoperă, în acest articol, ce este și cum apare dermatita atopică, plus câteva sfaturi utile legate de îngrijirea pielii bebelușilor și copiilor cu dermatită atopică de la Dr. Monica Păun, medic specialist Dermato-Venerologie.
În cadrul Bloggers & Parenting Conference 2022, desfășurată vineri, 11, noiembrie, la JW Marriott București, Dr. Monica Păun a împărtășit din experiența ei atât ca dermatolog, cât și ca mamă a unui copil cu dermatită atopică. Natan, băiețelul ei în vârstă de 2 ani și jumătate, suferă de această afecțiune.
Ce este dermatita atopică
Potrivit Dr. Monica Păun, dermatita atopică este o dermatoză inflamatorie cronică, ce evoluează pe o perioadă mai lungă de timp. Dermatita atopică se poate declanșa de la naștere.
De regulă, există o componentă genetică. Peste 50% dintre părinții copiilor diagnosticați cu dermatită atopică suferă, la rândul lor, de manifestări alergice precum: rinită alergică, astm bronșic, alergii alimentare, dermatită atopică etc.
Pe lângă factorul genetic, la apariția dermatitei atopice la copii contribuie și factorii de mediu, spune medicul dermatolog: “Această sterilizare exagerată a suprafețelor, acest stil de viață occidental, poluarea, calitatea alimentelor – toate acestea contribuie la apariția dermatitei atopice.”
Cum recunoaștem dermatita atopică
Dermatita atopică este o afecțiune caracterizată prin următoarele manifestări:
Roșeață, eritem
Uscăciunea pielii
Mâncărimea
Totuși, “nu trebuie să ne pripim și să spunem, la prima leziune cu roșeață, cu mâncărime și cu uscăciune, că este dermatită atopică sută la sută. Aceasta trebuie să aibă și o evoluție cronică, adică trebuie să evolueze pe o perioadă de peste 4 săptămâni”, avertizează Dr. Monica Păun.
Potrivit acesteia, boala se diagnostichează clinic, de către medicul dermatolog ori pediatru, care face un examen obiectiv, excluzând o cauză de infecție, și face o anamneză.
Atenție, dermatita atopică este o afecțiune care se poate asocia cu alergii alimentare sau respiratorii, motiv pentru care este nevoie, uneori, și de opinia medicului alergolog.
Factorii care declanșează și întrețin dermatita atopică
Dr. Monica Păun enumeră factorii declanșatori și care întrețin dermatita atopică:
Cu ce este îmbrăcat copilul – medicul recomandă evitarea țesăturilor sintetice și a lânii, precizând, totuși, că hainele din lână merinos au fost bine tolerate de băiețelul ei care are această afecțiune.
Variațiile de temperatură – fie că este prea cald sau prea rece, de regulă, dermatita atopică recade, apărând noi leziuni.
Perioadele stresante prin care trece copilul
Diferite infecții care pot apărea pot declanșa un nou episod de dermatită atopică
În perioadele premenstruale (pentru fetele mai mari)
Îngrijirea pielii bebelușului cu dermatită atopică
Monica Păun a observat manifestările dermatitei atopice la fiul ei la vârsta de 3 luni.
Potrivit medicului dermatolog, în rutina îngrijirii pielii copilului cu dermatită atopică este esențial:
Un produs de spălat corespunzător: potrivit categoriei de vârstă, preferabil să nu conțină parfum, să fie un produs tip cremă sau gel hidratant.
Un produs emolient – după fiecare duș, copilul cu dermatită atopică trebuie uns. Iar când temperaturile sunt scăzute, emolierea este necesară de două ori pe zi sau de fiecare dată când este necesar, eventual la fiecare ieșire afară.
În ceea ce privește alegerea emolientului, specialistul spune că acesta trebuie să conțină 3 tipuri de generații:
Un umectant, cu rolul de a atrage și a reține apa
Un agent de hidratare care stimulează canalele de apă pentru a hidrata bine pielea
Un ocluziv, ingredient care formează o peliculă la nivelul suprafeței cutanate asemănătoare unui sigiliu protector
Referitor la frecvența băii bebelușului cu dermatită atopică, Dr. Monica Păun recomandă ca dușul să fie făcut zilnic, cu respectarea următoarelor condiții:
Dușul să nu depășească 5-10 minute
Apa să fie călduță, nu fierbinte
Folosirea unui produs corespunzător de spălare
Evitarea buretelui de baie, care poate leza pielea sensibilă atopică și care poate fi un rezervor de mucegai
Să folosim emolientul după duș
“Având în vedere că un copil cu dermatită atopică are aplicări de emolient succesive, este și normal să le îndepărtăm, nu să aplicăm strat peste strat în mod continuu”, explică medicul dermatolog necesitatea spălării zilnice.
Dacă micuțului nu îi place să fie uns cu produse emoliente, soluția propusă de medic este să încălzim mai întâi produsul în palmele noastre, astfel încât să nu fie rece atunci când atinge pielea bebelușului.
Aceasta menționează că sunt de preferat produsele dermato-cosmetice cât mai naturale, cu ingrediente sănătoase precum planta Barba Dragonului, untul de Shea, Viola Tricolora, extract din ovăz. Produsul pe care l-a dat ca exemplu după ce l-a testat cu băiețelul ei este crema-balsam emolientă Ivahidra.
Un alt aspect important este utilizarea produselor de spălare a hainelor cât mai naturale, fără parfum, de preferat lichide și să punem un ciclu suplimentar de clătire a hainelor pentru a elimina surplusul de detergent.
Vizionează înregistrarea recomandărilor făcute de medicul dermatolog Monica Păun, la Bloggers & Parenting Conference 2022:
Psihologul și autoarea Petronela Rotar le recomandă mamelor care se confruntă cu simptome de depresie să ceară ajutor.
Deși studiile indică o rată de 20% de mame care se confruntă cu depresie post-natală, în realitate, cifra este cu mult mai mare, de aproximativ 50%, consideră psihologul și autoarea Petronela Rotar.
“Mi se pare nerealist ca doar 2 din 10 mame să treacă prin asta (depresie post-partum – n.r.). E nerealist, din practica mea, din studiile pe care le-am citit”, a răspuns Petronela Rotar, la întrebarea Parenting20.ro, în cadrul Bloggers & Parenting Conference 2022, desfășurată vineri, 11 noiembrie, la JW Marriott București.
Ea a explicat de ce 50% pentru rata depresiei post-natale în România este o cifră optimistă:
“Din 2019, Organizația Mondială a Sănătății zicea că depresia va fi factorul numărul unu dezabilitant din lume. Între timp, am trecut prin doi ani de pandemie, care au accentuat și depresia, și anxietatea. Îmi este foarte greu să cred că suntem atât de sănătoase emoțional, mai ales în țara noastră. Provenim din acest mediu foarte abuziv, foarte constrictiv, foarte rigid. Cred că la noi e mult, mult mai grav.
În România, dacă te uiți la studiile pe depresie făcute în ultimii ani, pare că nu avem nimic, pentru că nimeni nu spune că are. Poate că unii ar spune, dar nu știu să identifice prin ce trec. Cred că cifrele sunt mult mai mari. S-ar putea să fiu optimistă când spun că 5 din 10 mame trec prin asta. Vreau să fiu optimistă.”
Diferența dintre tristețea post-partum (baby blues) și depresia post-partum
Deoarece depresia post-partum este confundată frecvent cu tristețea post-partum, cunoscută și sub denumirea de baby blues, psihologul Petronela Rotar a făcut câteva clarificări.
Potrivit acesteia, baby blues se declanșează pe fondul furtunii hormonale de după naștere și este o tristețe cu schimbări bruște de dispoziție cu insomnie sau, dimpotrivă, cu somn mai mult, și care poate să dureze 2-3 săptămâni. Este o tristețe normală, survenită în contextul confruntării așteptărilor proaspetei mame cu dificultățile din realitate.
Însă, continuă psihologul, dacă această tristețe se prelungește, se agravează și, în loc să treacă, mama simte o deconectare de la copil, o tristețe și mai profundă, dacă are gânduri că nu este suficient de bună ca mamă, că poate familiei i-ar fi mai bine fără ea, că nu își poate iubi copilul, este cazul de depresie post-partum.
Etapele clinice ale depresiei post-partum:
Anxietatea
Depresia post-partum
Psihoză post-partum
“Încercați să mergeți pe un grup de mame și să spuneți că nu vă iubiți copilul”
În opinia Petronelei Rotar, multe mame nu vorbesc despre depresia post-natală cu care se confruntă din cauza vinovăției și a rușinii:
“Studiile arată că aproximativ 20% dintre mame suferă de depresie post-partum, dar eu sunt convinsă că sunt niște cifre care nu vorbesc despre adevăr. Cred că adevărul din teren este mult mai grav decât atât, pentru că despre depresia post-partum nu se vorbește în primul rând dintr-un motiv care ține de vinovăție și de rușine socială, fiindcă toată lumea se așteaptă de la noi să fim în mod natural niște mame perfecte.”
Însă, unul dintre cele mai importante simptome în depresia post-partum este “deconectarea de copil, senzația că nu ne putem iubi copilul, că nu putem avea grijă de el. Și nimeni nu vorbește despre asta”, spune psihologul.
“Încercați să mergeți pe un grup de mame și să spuneți că nu vă iubiți copilul. Și că nu simțiți că vă puteți conecta la el. O să vi se sară în cap și o să vi se spună că nu se poate, că toate mamele își iubesc copilul, că sunteți niște mame extraordinar de rele.”
Iată de ce în prea puține cazuri se vorbește despre depresia post-partum.
Un alt simptom important al depresiei post-natale menționat de Petronela Rotar este “că nu sunt o mamă suficient de bună și că familiei mele, copilului meu i-ar fi mai bine fără mine. Apare ideea suicidară. Dacă v-ar fi mai bine fără mine, atunci mai bine eu mă duc de pe lumea asta. Sunt multe mame care simt asta. E greu să vorbești despre lucrurile astea.”
Și, pentru că nimeni nu vorbește despre aceste lucruri, “femeia care simte aceste lucruri crede că e singura mamă din lumea asta care nu-și poate iubi copilul, care nu se poate conecta la el și e ceva foarte în neregulă cu ea. Apare sentimentul de izolare, sentimentul că sunt stricată, ceva e în neregulă cu mine ajunge să adâncească și mai tare depresia”.
Peste aceste lucruri se suprapune rușinea și vinovăția de a avea grijă de sine: “Mama egoistă care, iată, în loc să aibă grijă de copii, se duce la psiholog. O oră pe săptămână o irosește în halul ăsta. Mai dă și bani”, exemplifică psihologul.
În același timp, aceasta precizează că, pentru sănătatea emoțională a noastră, a mamelor, de care depinde sănătatea emoțională a copiilor noștri, “trebuie să facem lucruri bune pentru noi”.
“E foarte greu de evitat depresia post-partum dacă nu ne-am tratat înainte”
Petronela Rotar afirmă că, potrivit psihologiei clinice, sunt 3 cauze majore care determină apariția depresiei post-partum:
Dezechilibrul hormonal
Stresul și tipul de mediu în care aducem copilul pe lume
Istoricul de depresie și anxietate
În opinia psihologului, “e foarte greu de evitat depresia post-partum dacă nu ne-am tratat înainte”.
Este vorba despre acel “teren fertil” care, “în psihologia traumei, (…)înseamnă nevoi neîmplinite din copilărie, un pic de neglijență emoțională, traumă, abuz, pentru ca să ajungi, în momentul în care dai viață unui copil, să te deconectezi de la tine.”
Iar de fapt, “depresia este un mod în care ne împingem emoțiile puternice în jos” și unul dintre simptomele puternice este “amorțeala emoțională”.
Petronela Rotar explică modul în care se declanșează depresia post-partum:
“Dacă ajungem să trăim asta, înseamnă că nu am fost foarte bine înainte. Poate că a fost o depresie funcțională sau poate că nu a fost nici măcar o depresie, ci pur și simplu mecanismele de apărare și strategiile de supraviețuire pe care le-am dezvoltat ne-au ajutat până atunci să nu cădem foarte tare. Or, într-un moment atât de vulnerabil ca cel în care dăm naștere și suntem atât de vulnerabile ca femei, ca mame, din punct de vedere hormonal, fizic, acele strategii și mecanisme crapă și ne îmbolnăvim.”
În acest context, psihologul le recomandă viitoarelor mame să lucreze cu sine înainte de a naște.
Iar dacă nu au făcut asta și observă simptome de depresie, să ceară ajutor: “Să cerem ajutor în momentul în care simțim că nu mai putem, că nu ne putem ridica din pat, că vrem să dormim încontinuu sau, dimpotrivă, că nu mai putem să mai dormim, că mâncăm excesiv sau nu mai putem mânca deloc, că nu mai putem avea grijă de copilul nostru, că ne gândim că nu suntem în stare să avem grijă de copii, că nu putem să-i iubim.”
De ce fel de ajutor poate beneficia o mamă aflată în dificultate? De terapie online, de grupuri de suport pentru mame, pentru femeile care trec prin depresie post-partum, “există locuri în care se poate vorbi deschis despre asta, să primești ajutor specializat”, și chiar și de ședințe gratuite cu psiholog, decontate de Casa de Asigurări de Sănătate sau oferite pro-bono de psihologi, mai spune psihologul și autoarea Petronela Rotar.
Vizionează înregistrarea prezentării făcute de Petronela Rotar la Bloggers & Parenting Conference 2022:
Copilul nu te ascultă? În orice moment poți transforma tensiunea în momente de iubire!
Ce bine ar fi ca între părinți și copii să fie permanent armonie! Și copilul să facă motivat din convingere ceea ce îi cere părintele! Sună bine, nu-i așa? Însă, realitatea este, de multe ori, foarte diferită. Cum putem transforma, așadar, tensiunea în iubire atunci când copilul nu ne ascultă?
Primesc multe emailuri de la părinți care se confruntă cu diverse probleme de comportament ale copiilor lor. Copiii nu ascultă, fac crize de plâns, lovesc alți copii, își necăjesc frățiorii mai mici, refuză să se spele pe mâini, pe dinți sau să se pună la somn, trag de timp până încep să-și facă temele, ca la final să vezi că sunt pline de greșeli etc.
În momentele în care copilul nu te ascultă, cel mai probabil, îți este foarte greu să îți păstrezi răbdarea și să aplici tehnicile și strategiile de parenting pe care le cunoști. Totodată, știi că, dacă tu, părintele, te enervezi și ridici vocea la copil, nu rezolvi nimic. Dimpotrivă, copilul învață că situațiile tensionate se rezolvă țipând. Iar unii copii se încăpățânează și țipă și ei, ceea ce tensionează atmosfera și întârzie rezolvarea problemei.
Poate că nu ți-a spus nimeni până acum, însă este important să știi este că tu, ca părinte, ai o putere uriașă de a transforma relația dintre tine și copilul tău. Fiecare părinte poate fi un alchimist care are abilitatea de a transforma tensiunea în iubire în doar câteva minute, dacă își dorește.
Sună prea simplu și îți vine greu să crezi? Atunci, te invit să citește articolul în continuare.
Direcția pe care merg mulți părinți duce într-un blocaj
De obicei, atunci când copilul nu ascultă sau nu cooperează, părinții se concentrează pe a găsi soluții, ceea ce este firesc. Însă, de cele mai multe ori, direcția în care merg părinții cu căutările duce într-un blocaj. Asta deoarece părinții caută mai degrabă soluții pentru a obliga copilul să facă ceea ce vor ei sau pentru a-l învăța minte, pedepsindu-l, astfel încât să nu mai procedeze așa în viitor.
Direcția bună pentru părinte atunci când copilul manifestă un comportament deranjant este să-și pună întrebări și să conștientizeze ce mesaje, ce semnale încearcă să transmită copilul către adulți, ce anume se ascunde în spatele acelui comportament.
Apoi, după ce au înțeles care este suferința copilului, nemulțumirea sau dorința lui reală, să caute soluții pentru a detensiona situația.
Ce se ascunde în spatele comportamentului neadecvat al copilului
Psihologii au observat că, de cele mai multe ori, un comportament neadecvat al copilului ascunde o mare nevoie de atenție, de acceptare și de iubire din partea părinților.
Totuși, cum poate un copil care are nevoie de atenție să nu facă ceea ce îi cere părintele? Teoretic, ar trebui să facă rapid, ca să obțină atenție, nu așa ar fi logic?
Pare logic, însă oamenii nu sunt doar ființe logice, ci și emoționale. Așa că avem nevoie să privim lucrurile în ansamblu. Și să vedem mai întâi cum s-a ajuns aici?
Să ne imaginăm un copil care, așa cum e firesc, are nevoie de atenția părinților. Însă, nu reușește să obțină această atenție prin lucrurile bune pe care le face și nici atunci când le cere să se joace cu el. Mai ales atunci când este certat și criticat, fără să fie apreciat, copilul suferă și mai tare din cauza lipsei de atenție și iubire și va încerca să obțină atenția folosind comportamente negative.
Deoarece a văzut că nu poate primi o atenție pozitivă, se va mulțumi cu atenția negativă pe care o primește atunci când nu ascultă, când este obraznic, când deranjează pe alții etc.
Acesta este motivul pentru care psihologul Naomi Aldort, autoarea cărții „Raising Our Children, Raising Ourselves” (trad. – „Educându-ne copiii, ne educăm pe noi”), afirmă:
„Cu cât un copil dovedește un comportament mai dificil sau mai agresiv, cu atât mai mult are nevoie de atenția și de înțelegerea părinților, nu să fie pus la colț și certat”.
Din această perspectivă, poți observa că momentele pe care le-ai considerat până acum ca fiind niște situații tensionate, când copilul era neascultător și necooperant, pot deveni, de acum încolo, tot atâtea oportunități de conectare cu copilul tău.
În felul acesta, vei deveni părintele-alchimist. Vei deveni părintele capabil să transforme tensiunea în iubire. Îți dorești să faci asta? Atunci, iată pașii pe care ți-i propun pentru a reuși:
Părintele-alchimist. 5 pași pentru a transforma tensiunea din relația cu copilul în iubire:
1. Privește momentele tensionate ca pe oportunități
Poți alege să vezi în spatele situațiilor tensionate în relația cu copilul oportunitățile de conectare și de apropiere cu el. De asemenea, le poți vedea ca pe oportunități de a te cunoaște mai bine pe tine sau de a afla mai multe despre copilul tău. În mod cert, vei descoperi că, în momentele respective, copilul are nevoie de mai multă atenție și iubire din partea ta.
Fiecare conflict poate reprezenta un moment de cotitură în care în mintea noastră se întipărește mai puternic decizia de a proceda diferit pe viitor. Este valabil atât pentru noi, cât și pentru copil. Fiecare interacțiune este o oportunitate de învățare și de evoluție, dacă o percepem astfel.
2. Acceptă că celui mic îi este greu și are nevoie de suport
Al doilea pas pentru a alchimiza tensiunea dintre tine și copil este să conștientizezi că, oricâte lucruri rele observi că face copilul, lui îi este foarte greu. Suferința pe care cel mic o simte este foarte mare și el nu știe cum s-o gestioneze. Doar face ce poate cu resursele pe care le are. La vârsta lui, nu dispune de experiența ta de viață și de resursele și abilitățile pe care le ai tu. Nu uita că, în ciuda faptului că ai aceste resurse, abilități și experiență de viață, sunt momente când îți este greu să-ți păstrezi calmul și să găsești soluțiile potrivite. Îți poți imagina cât de greu îi poate fi copilului tău să gestioneze situații tensionate.
3. Păstrează-ți calmul în timpul crizelor copilului
Jocul emoțional în care copilul cu o nevoie nesatisfăcută de atenție face lucruri neplăcute pentru a primi, totuși, atenție negativă este un cerc vicios din care se poate ieși. Odată ce ai decis să ieși din el, este foarte important să nu mai intri în acest joc.
Pe măsură ce conștientizezi ce se întâmplă și îți dorești să schimbi lucrurile, vei reuși. Acest articol te va ajuta să reușești. (Iar dacă nu reușești, te invit să-mi scrii un email pe adresa redactia@parenting20.ro și îți voi răspunde. Nu uita să verifici și în Spam, în cazul în care nu primești răspunsul în Inbox).
Dacă îi răspunzi copilului la furie cu furie, la nervi cu nervi și la țipete cu țipete, nu faci decât să-i validezi comportamentul. Practic, îi transmiți că și tu te comporți așa, deci este în regulă să reacționăm în acest mod la emoțiile dificile. În plus, tensiunea și furia ta nu vor face decât să pună gaz pe foc. Doar calmul tău, răbdarea ta și echilibrul tău interior pot potoli tensiunea.
4. Pune-te des în papucii copilului pentru a-l înțelege mai bine
De fiecare dată când simți că cel mic te calcă pe nervi, că nu înțelegi de ce se comportă așa, ia-ți un moment de pauză mentală și imaginează-ți că ești în locul copilului, că treci exact prin ce trece el acum, după ce ai avut experiențele pe care le-a avut. el.
Făcând acest lucru, vei reuși să-i înțelegi mai bine comportamentul. De asemenea, va dispărea tendința de a-l critica pe copil și de a-l acuza. Astfel, vei reuși să te poziționezi de aceeași parte a baricadei cu copilul și nu veți mai fi ca într-un război în care fiecare vrea să-l forțeze pe celălalt să faca ce vrea el.
Este un simplu exercițiu de imaginație pe care îl poți face pe măsură ce îți imaginezi cum te-ai simți dacă ai fi de vârsta copilului tău, pus în situația de a face un anumite lucru, în timp ce tu îți dorești altceva.
Poate fi de mare ajutor să-ți aduci aminte cum erai tu la vârsta pe care o are copilul tău acum. Din păcate, mulți părinți au uitat cum erau ei în copilărie, ceea ce îi împiedică să-și înțeleagă mai bine copiii. Astfel, dacă tu reușești să-ți amintești cum erai și cum te simțeai în copilărie, este minunat! Fă acest lucru cât mai des, spre binele copilului tău!
5. Prevenție pentru nevoia de atenție
Știi zicala că prevenția este cel mai bun tratament, nu? Așadar, în funcție de programul tău și al copilului, programează cât mai mult timp petrecut cu el, făcând activități care vă plac. Este important să-ți placă și ție activitățile pe care le faceți împreună, astfel încât să îți fie ușor să te concentrezi la ele și să nu îți dorești să se termine cât mai repede. Copilul ți-ar simți plictiseala sau încordarea și ambii veți fi frustrați: tu pentru că i-ai oferit timp și atenție fără niciun rezultat, iar copilul pentru că nu a simțit că te-ai conectat cu el, că nu a simțit că a primit atenția ta.
Micuțul cu febră până în 38 și care are o stare bună nu are nevoie de antitermice, spune pediatrul Mihai Craiu
Părinții care au bebeluși mai mici de 6 luni sau cu o greutate mai mică de 7 kilograme trebuie să aibă foarte mare grijă să administreze corect paracetamolul, avertizează doi medici cunoscuți, medicul de familie din Sibiu Egri Eduard și cunoscutul pediatru Mihai Craiu.
Circulă recomandarea ca supozitoarele cu paracetamol să fie înjumătățite sau tăiate pentru copiii mai mici de 6 luni sau care au sub 7 kilograme greutate.
Iată câteva precizări pe care le-a făcut dr. Egri Eduard, pe contul său de Facebook, despre administrarea corectă a supozitoarelor cu paracetamol:
1. Supozitoarele cu paracetamol nu se taie, deoarece „nimeni nu vă garantează că înjumătățiți și substanța activă”. Astfel, apare riscul „ori să supradozați, ori să administrați o cantitate mult prea mică de paracetamol la copilul mai mic de 6 luni, dar și mai important, la cei sub 7 kilograme greutate”, spune specialistul.
2. La aceste vârste mici, sunt indicate forme farmaceutice adaptate și care pot fi dozate mult mai corect în funcție de kilograme, cum este siropul de paracetamol.
3. Într-adevăr există și supozitoare adaptate, cu concentrația de 75 mg. Însă, aceste tipuri de medicamente nu se găsesc în România, precizează Egri Eduard.
4. Concluzia medicului este tranșantă: „Nu administrați supozitoare de paracetamol tăiate nici pe lungime, nici pe lățime și nici oblic la copii mai mici de 6 luni sau cu greutate mai mică de 7 kg!!! În schimb, puteți folosi o formă farmaceutică adaptată cum este siropul!”
Mihai Craiu: „Paracetamolul supradozat este foarte toxic!”
La rândul său, pediatrul Mihai Craiu, Doctor în Științe Medicale și fondatorul paginii Spitalul Virtual pentru Copii, susține această atenționare pertinentă.
Potrivit acestuia, la sugarul mic în special și copiilor în general, paracetamolul trebuie dat corect, fiind esențiale atât doza, cât și modul de administrare.
„Nici paracetamolul și nici alt medicament destinat combaterii febrei nu vindecă boala acută ce produce febră. Deci administrarea preventivă a paracetamolului la un copil răcit, dar afebril, nu are nici un efect pozitiv ci doar posibile efecte toxice”, scrie Mihai Craiu, pe pagina Spitalul Virtual pentru Copii.
Mai mult, medicul pediatru avertizează:
„Paracetamolul supradozat este foarte toxic! În Australia sunt cam 50 de decese anual din această cauză. Fiți atenți la doza corectă de paracetamol!!”
Mihai Craiu le recomandă părinților să administreze paracetamolul doar la „copilul cu febră mare care are și ALTCEVA (stare proastă, dureri de cap, dureri de mușchi, stare de greață, orice alt disconfort semnificativ).”
La o febră mică, acest medicament nu este necesar, afirmă medicul. „Un copil cu febră mică, în jur de 38 C, care se joacă și este reactiv ca înainte de răceală, NU are nevoie de antitermice”, precizează Mihai Craiu.
Mulți părinți au tendința să critice copilul atunci când acesta nu scrie suficient de frumos
Copilul tău stă prea mult timp pe telefon?
Nu se poate abține de la dulciuri?
Are un tic de care nu reușește să scape?
Scrie urât și nu este suficient de atent la școală?
Provocările care pot apărea pe parcursul creșterii și educației unui copil pot fi foarte diferite. Însă, oricare ar fi problema pe care ai identificat-o și vrei să o corectezi la copil, a-l atenționa mereu că nu face bine, că scrie/vorbește/citește urât, că ceea ce face este greșit nu ajută la rezolvarea problemei.
Dacă atenționările și criticile ar ajuta copilul să renunțe la obiceiurile negative și să-și îmbunătățească abilitățile, cu siguranță ai fi văzut deja rezultatele, nu-i așa?
În unele cazuri, când părintele nu se limitează la critică, ci amenință copilul cu pedeapsa, dacă nu își schimbă comportamentul, pot apărea și anumite rezultate. Însă, ele sunt de scurtă durată. Dincolo de motivația fricii, în realitatea interioară a copilului, problema rămâne nerezolvată.
Dacă îți dorești să educi un adult echilibrat pe termen lung, știi că scopul nu este doar să obții un rezultat de moment, ci să-i oferi copilului abilități și metode de a rezolva problemele cu care se confruntă. Știi că e nevoie să-ți ajuți copilul să-și formeze motivația interioară și responsabilitatea pentru propriile sale gânduri, emoții și comportamente.
Să începem cu definiția verbului a critica, potrivit DEX 2009:
A CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.
Atunci când părintele îl critică pe copil, îl evaluează prin prisma propriilor așteptări. În acest context, critica este o judecată a părintelui la adresa copilului și a comportamentului său.
Părintele compară copilul cu propria sa imagine despre cum ar trebui să fie și să se comporte copilul, cu propriile sale criterii și așteptări. Dacă realitatea se îndepărtează de așteptări, la părinte pot apărea stări de nemulțumire, neîmplinire, frustrare, rușine, desconsiderare etc. În același timp, apare dorința de a schimba comportamentul copilului, felul în care se manifestă sau chiar personalitatea sa, dacă părintele consideră că acolo se află adevărata problemă.
Ce face critica de fapt este să-i atragă atenția copilului, din nou și din nou, că face greșit anumite lucruri și că el, ca persoană, este inadecvat. Pe măsură ce primește în mod constant mesajul că are un comportament greșit sau că este inadecvat, copilul interiorizează această credință despre sine. El își crede părintele pe cuvânt, mai ales dacă părintele care îl critică este mama sau tatăl, două persoane de maximă încredere. Copilul nu pune la îndoială și ia drept corect și adevărat tot ceea ce părinții îi spun despre el.
Apoi, după ce s-a convins și el pe sine însuși că are un comportament greșit și că este inadecvat, își pierde încrederea că ar putea îmbunătăți ceva. Pe termen lung și ca efect general, copilul își pierde încrederea în sine și în forțele proprii. Își pierde încrederea că poate evolua, că poate reuși, că poate realiza ceva special.
Din acest punct încolo, părintele critic pierde definitiv lupta cu defectele copilului. Chiar dacă îl are pe copil de partea sa, defectele par insurmontabile din cauză că cel mic nu mai crede că poate reuși să schimbe ceva pentru a îmbunătăți situația.
În acest context, copilul are două opțiuni:
1. Să creadă că ceea ce face este cât de cât bine. În acest caz, trebuie să-și asume conflictele frecvente cu părintele critic. În schimb, își protejează o imagine de sine relativ bună. Copilul alege să rămână de partea sa și să-și apere punctul de vedere. Acest lucru presupune să-și apere defectele, obiceiurile proaste, alegerile proaste din punctul de vedere al părintelui.
2. Să fie de acord cu părintele și să creadă că ceea ce face este greșit. În acest caz, copilul va simți vinovăție și rușine de fiecare dată când repetă greșeala pentru care este criticat și certat de părinte.
Ambele variante de mai sus presupun conflicte interioare și dezechilibre emoționale. Pentru a le face față, copilul este nevoit să-și creeze anumite strategii de a le gestiona și care pot fi nu tocmai constructive.
Adevărul despre critică este că aceasta este complet inutilă în educația copilului. Critica nu rezolvă probleme, nu corectează nereușitele copilului, nu îl motivează să evolueze. Dimpotrivă, critica distruge încrederea copilului în sine, îl demotivează, îi generează rușine și vinovăție și îl duce menține într-o poziție luptă cu părinții.
Dacă nu îți dorești să vezi asta la copilul tău și dacă vrei să-l ajuți să-și schimbe comportamentul prin modalități constructive, atunci ai putea lua în considerare să excluzi complet criticile din comunicarea cu copilul tău.
Răspunsul meu la această întrebare este: cu nimic.
Pur și simplu, excludem orice comentariu negativ și orice remarcă referitoare la ce nu ne place la copilul nostru.
Șansa ca el să-și îmbunătățească performanțele, comportamentul, preferințele este cu mult mai mare dacă renunți să-i mai arăți constant că greșește sau că nu este suficient ca persoană. Și crește și mai mult atunci când îl accepți așa cum este, când îl susții în ceea ce face și când îi lași spațiu să fie cine este și să-și asume alegerile pe care le face.
Având în minte unde îți dorești să ajungi, e important să evaluezi dacă scopul tău coincide cu cel al copilului. Pentru că, dacă tu încerci să-i faci bine cu forța, nu vei reuși. Copilul se va împotrivi și ambii veți simți furie și frustrare.De exemplu, dacă tu vrei să-ți vezi copilul având o alimentație sănătoasă și un stil de viață sănătos, în timp ce el nu rezonează cu acest obiectiv, tot ce îi vei spune pe această temă va fi respins de copil.
În acest caz, în loc să-i atragi atenția de fiecare dată că greșește, este mult mai de ajutor să găsești strategii prin care să-l ajuți să înțeleagăce vrei să-i transmiți, în exemplul concret, importanța alimentației sănătoase și a unui stil de viață sănătos pe termen lung. Vorbim despre o strategie, deoarece nu este suficientă o singură discuție. Este nevoie să acționezi din mai multe direcții, inclusiv prin metafore, jocuri, contactul cu persoane de încredere, mentori etc.
Ce poți face este să alegi să-ți redirecționezi energia pe care o investești în sublinierea greșelilor prin critici către construirea și aplicarea unei strategii prin care să rezolvi problema reală. Pentru aceasta, nu este suficient să evaluezi copilul conform criteriilor tale, fiind necesar și să-i înțelegi perspectiva. Asta presupune să te pui în papucii lui, să ții cont de dorințele lui și să accepți că este o persoană diferită de tine care crește într-o lume diferită față de cea în care ai crescut tu.Pe măsură ce reușești să vezi problema din perspectiva copilului, vei vedea că adevărul este undeva la mijloc. Și că pot fi găsite soluții, însă acestea vor arăta diferit de cele pe care le vedeai înainte să-ți înțelegi mai bine copilul. Iar faptul că îl înțelegi va conta enorm pentru copil, care va simți că ești de partea lui și va avea mai multă deschidere pentru a-ți asculta sugestiile.
Iată, așadar, un mod constructiv de a-i transmite copilului valorile tale. Este un mod care implică respect față de copil și un comportament responsabil și conștient din partea ta ca părinte care știi că acțiunile și emoțiile tale de astăzi reprezintă baza psiho-emoțională a copilului tău pentru restul vieții lui.
Odată ce descoperă ecranele, copiii mici nu se pot abține să nu fie atrași de ele.
Ecranele fac parte din viața noastră actuală. Lucrurile s-au agravat odată cu venirea pandemiei, când o mare parte dintre activitățile profesionale și de relaxare s-a mutat în online, în paralel cu reducerea activităților din planul fizic.
Nu ar fi nicio problemă dacă ecranele cu lumină albastră nu ar afecta puternic și ireversibil dezvoltarea sănătoasă a copiilor. În acest articol, vei descoperi soluții concrete care să te ajute să-ți crești copilul sănătos într-o lume inundată de tehnologie.
Înainte de a prezenta soluțiile, te invit să vedem de ce este atât de important să evităm să-i lăsăm pe copii în fața ecranelor.
Iată 11 efecte negative ale expunerii copiilor mici la ecrane
Reduce capacitatea copiilor de a se concentra și de a fi atenți
Inhibă imaginația și creativitatea
Afectează motivația
Limitează dezvoltarea gândirii
Reduce empatia, prin inhibarea abilității de a citi mimicele fețelor și de a învăța abilitățile sociale
Reduce inteligența emoțională, capacitatea de a citi emoțiile celorlalți și de a-și gestiona propriile emoții
Scade toleranța la frustrare
Erodează capacitatea de a gestiona plictiseala și curiozitatea de a descoperi noi activități
Tulburări de somn, din cauza luminii albastre, care interferează cu ciclurile de somn ale creierului
Deformarea coloanei vertebrale și a posturii din cauza folosirii telefoanelor sau a tabletelor
“Expunerea la ecrane reduce capacitatea bebelușilor de a citi emoțiile umane și de a-și controla frustrarea. De asemenea, diminuează activitățile care ajută la dezvoltarea creierului precum sunt joaca și interacțiunea cu alți copii. Însă, dacă trebuie să apelezi la ecrane în anumite momente, asigură-te de calitatea conținutului pe care micuțul îl vizionează și interacționează cu el în timp ce se uită la ecran. Beneficiile limitării și chiar eliminării timpului petrecut în fața ecranelor în primii ani vor dura toată viața”, scrie, pe site-ul UNICEF, Carlota Nelson, scenarista și regizoarea “Brain Matters” (trad. “Creierul contează”), un documentar revoluționar despre dezvoltarea timpurie a creierului la copii. Pentru a realiza acest documentar, Carlota Nelson a petrecut 8 luni cercetând dezvoltarea copiilor în primii ani de viață alături de cercetători de top în domeniul neuroștiințelor.
Recomandările Organizației Mondiale a Sănătății pentru copiii mici:
În ceea ce privește expunerea copiilor la ecrane, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) are următoarele recomandări:
Pentru copiii de până la 1 an: Ecranele nu sunt recomandate
Pentru copiii de 2-4 ani: timpul petrecut la ecrane nu trebuie să depășească o oră pe zi. Cu cât mai puțin, cu atât mai bine.
Iată 7 soluții care îți pot fi de ajutor să reduci sau chiar să elimini expunerea copilului mic la ecrane:
1. Conștientizează motivele pentru care să nu-i oferi ecrane în primul an de viață
Emisiunile la televizor, desenele animate și filmulețele de pe YouTube sunt create din start pentru a atrage atenția. Fiecare platformă are interesul de a avea cât mai mulți utilizatori dependenți, deoarece aceștia reprezintă sursa de venituri. De aceea, nu vei găsi multe persoane care să insiste să nu-i oferi deloc niciun fel de ecran copilului mai mic de un an.
De la naștere până la un an, creierul copilului trece printr-o dezvoltare fulminantă, dublându-și dimensiunea. În primii 1-2 ani, copilul învață limba maternă, Iar în primii trei ani de viață, sinapsele se formează în cel mai rapid ritm de pe tot parcursul vieții.
Studiile arată că, la vârsta de 3 ani, creierul unui copil este de două ori mai activ decât creierul unui adult, având peste 100 miliarde de neuroni.
În primul an de viață, copilașul nu are nevoie de ecran. De ce are nevoie de fapt este interacțiunea cu părinții lui. Potrivit lui Dr. Jack Shonkoff, directorul Centrului de Dezvoltare a Copilului de la Universitatea Harvard din SUA, stimularea creierului copilului depinde de capacitatea de reacție a adulților.
Dacă aceste argumente ți se par relevante și consideri important să-i pui copilului o bază sănătoasă, atunci are sens să renunți cel puțin în primul lui an de viață la utilizarea televizorului, a laptopului și a tabletei, cel puțin în fața copilului. Iar telefonul mobil să-l folosești doar pentru strictul necesar sau atunci când cel mic doarme.
Odată ce copilul descoperă ecranele, va fi mult mai greu să-l ții departe de ele. Așa că este mai ușor să amâni momentul în care îl expui la ecrane decât să te lupți cu el de fiecare dată când va încerca să-ți ia telefonul din mână.
2. Propriul exemplu de părinte deconectat de ecrane, ancorat în viața reală
Este foarte important ca decizia de a reduce utilizarea ecranelor în familie sau chiar de a renunța la anumite ecrane (televizor, tabletă) să fie una asumată. În caz contrar, fiecare minut petrecut fără să auzi televizorul pe fundal ți se va părea un chin și, în scurt timp, vei dori să renunți la a face acest sacrificiu.
Sau, poți alege să ieși din această capcană mentală, pentru că este una. Dacă simți că ecranele reprezintă un aspect important al vieții tale de care îți este greu să te separi, începe prin a te întreba:
Pentru ce folosesc ecranele de obicei? (Poate că le folosești pentru discuții telefonice, pentru activitatea profesională, sau pentru distracții pe chat-uri și pe social media, sau poate pentru relaxare, pentru a viziona filme și a asculta muzică etc.)
Care este starea pe care caut să mi-o aducă? Ce beneficii obțin, de fapt, utilizând ecranele? (Poate că beneficiul este relaxarea, sau comunicarea, sau să scapi de plictiseală sau de problemele din viața ta, sau distracția etc.)
Având răspunsuri la aceste întrebări, te poți gândi cum poți găsi aceste beneficii în viața reală și ce schimbări ai putea face pentru asta.
În mod cert, fără un exemplu de părinte deconectat de ecrane și ancorat în viața reală, nici copilul nu va reuși să se țină departe de ecrane.
De altfel, căutarea relaxării și a senzațiilor plăcute în lumea virtuală nu are cum vreodată să ne facă mai liniștiți și mai fericiți în viața reală. Cel mult, ne poate aduce o stare de bine de moment. În rest, dependența de ecran (sau de orice altceva) este doar o fugă de griji, de probleme pe care le regăsim fix acolo unde le-am lăsat înainte de a intra pe Facebook sau pe TikTok. Poate că această conștientizare va ajuta unele persoane să ia taurul de coarne și să aibă acea discuție dificilă pe care o tot amână, să ia acea decizie care trenează demult – pe scurt, să-și facă ordine în viață.
În primul an de viață, sugarul doarme între 12 și 17 ore pe zi, o parte dintre ele în timpul zilei. Un plus de organizare poate pune ordine în programul zilei și în activități, astfel încât să reușești mai multe decât acum fiind mai relaxată. Din punctul meu de vedere, îmbunătățirea organizării este cheia pentru aplicarea în practică a teoriei descrise mai sus.
Cu o bună organizare, îți poți face activitățile la ecrane în timpul somnului copilului, astfel încât, în restul timpului, să te poți ocupa de el.
Programează conversațiile cu persoanele apropiate în timpul plimbărilor pe afară, când micuțul doarme.
Roagă-ți partenerul de viață să se implice mai mult în treburile casnice, în cazul în care nu o face încă. Spune-i când ai nevoie de ajutor și cum anume îți dorești să se implice. Dacă uită, reamintește-i fără să te enervezi și fără să-l critici, căci ai nevoie de ajutorul lui, nu de conflicte în familie.
Apelează la ajutorul bunicilor, dacă ai posibilitatea și primește orice fel de ajutor sunt dispuși să-ți ofere. În cazul în care nu găsești disponibilitate, alege să nu te superi și să nu te consumi, deoarece energia ta e importantă și vrei să o folosești pentru alte lucruri.
Pe măsură ce crește și devine tot mai curios, implică-ți copilașul în activitățile pe care le faci, chiar dacă durează mai mult și mai mult te încurcă decât te ajută: puneți împreună rufele la spălat, apoi scoateți-le din mașina de spălat, oferă-i cratițe și vase cu care să se joace la bucătărie în timp ce tu pregătești cina etc.
Caută soluții prin care să-ți reduci implicarea în treburile casnice. Poate că un slow cooker, o mașină de spălat vase, un aspirator care face singur curat prin casă sau un robot de bucătărie ar face o diferență pentru tine. Nu neglija această idee. Mie, personal, Crock Pot-ul îmi dă o mare libertate de mișcare, deoarece mâncarea se pregătește singură în timp ce eu pot să plec de acasă.
Dacă organizarea meselor îți dă bătăi de cap, pune pe hârtie toate felurile de mâncare pe care știi să le gătești și care vă plac și conturează un meniu al săptămânii. Vei fi mai liniștită și vei ști exact ce și când să cumperi. În plus, nu vei mai arunca ingrediente nefolosite la timp.
Ia copilul cu tine în cât mai multe locuri în care te duci – la magazin, la bancă, la piață etc. Cât timp este cu tine, cel mic se va simți în siguranță. Iar tu îl poți face atent la detalii și îi poți povesti despre realitatea voastră.
Programează timp special cu partenerul cel puțin o dată pe săptămână, astfel încât să protejați relația de cuplu. Atunci când în relația de cuplu este armonie, totul este mai ușor, te simți în siguranță și știi că ai alături de tine un om pe care să te bazezi.
Din când în când, lasă-ți bebele cu tati și ieși la un ceai cu prietenele. Ai nevoie și de conectare cu femei ca tine. Fie că au sau nu copii, îți va face foarte bine!
Dacă ești mamă singură, este esențial să te preocupi de binele tău psiho-emoțional, deoarece starea copilului depinde în totalitate de starea ta interioară. Dacă te simți tristă, deprimată, furioasă etc., ia în considerare să apelezi la un psiholog pentru suport specializat. Poți obține suport de la psiholog gratuit, cu decontare de Casa de Asigurări de Sănătate (detalii AICI).
Distrează-te cu activitățile copilului. Nu glumesc. Îmi aduc aminte că, atunci când i-am luat copilului pentru prima dată nisip kinetic, eu m-am distrat mult mai mult decât el 🙂 Dacă îți place cât de cât să desenezi cu cretă colorată pe asfalt, să pictezi cu acuarele, să colorezi, să te joci cu lego, cu mașinuțe sau cu păpuși, profită de ocazie – vei aduce mai multă armonie între tine și copil și veți petrece un timp plăcut împreună.
Știi cum se spune: dacă viața ne dă o lămâie, să facem din ea limonadă. Tu ce lămâi ai din care poți face limonadă? 🙂
Atunci când mama se simte obosită și nu are energie, ea nu are resurse emoționale pentru a avea răbdare cu copilul și pentru a-i propune activități interesante. Simțindu-se extenuată, poate considera că este mai ușor să lase copilul la ecran.
De aceea, odihna ta este prioritară.
Ai grijă să dormi cel puțin 8 ore pe noapte. Dacă te simți obosită și la prânz, este în regulă să dormi și tu alături de micuț sau cel puțin să stai culcată și să te relaxezi.
Pentru ca somnul tău să fie odihnitor, evită expunerea la ecrane cu 1-2 ore înainte de culcare.
5. Alege să fii un părinte responsabil
A fi părinte este o responsabilitate mare. Părintele este cel care formează copilul la propriu. Orele petrecute în fața ecranului în primul an de viață s-ar putea să aibă urmări negative importante precum deficitul de atenție, inteligența emoțională scăzută, capacitate de concentrare mică etc. Multe dintre efectele negative se vor vedea clar abia în anii de școală, când nu mai pot fi reparate, deoarece timpul principal de formare a acestor abilități a trecut.
Așadar, putem alege să fim părinți responsabili și, așa cum am decis să aducem pe lume un copil, să decidem să avem grijă de el și de dezvoltarea lui cât putem de bine.
Fiind conștienți de efectele negative uriașe ale expunerii la ecrane în primii ani de viață a copiilor, putem alege să găsim forme de relaxare care fie să nu presupună ecranele, fie să utilizăm ecranele atunci când copiii nu sunt de față.
Da, e un efort. Însă, este un efort care merită toată implicarea, deoarece vei avea un copil liniștit, atent, inteligent, empatic, echilibrat emoțional, conectat cu tine și cu lumea reală.
Chiar dacă în primele luni ale copilului, poate apărea impresia că timpul trece foarte lent, orice părinte care are copii mai mari îți poate confirma că această perioadă trece repede. Și că, în scurt timp, cel mic nu va mai merge de-a bușilea, nu va mai gânguri, nu va mai avea acest zâmbet până la urechi, fără dinți. Și că, până să-ți dai seama, va merge la grădiniță, apoi la școală, apoi de-abia îl vei mai prinde să-i dai un pupic și să-i miroși părul…
Crede-mă, fiecare secundă cu bebelușul merită toată atenția ta. Sunt mame care fac al doilea și al treilea copil din motivul că le este dor de bebeluș. Îți dai seama cât de puternică e conectarea mamei cu bebelușul chiar și pentru mamă? Profită, așadar, de acest timp, pentru că încă îl trăiești.
Știu că, de multe ori, credem că e mai bine altcândva, altundeva și altfel. Credem că nu ne e bine și că, dacă am face altceva, ar fi mai bine. Nu neg că dușmanul binelui e mai binele. Însă, pentru ca să ajungi la acel mai bine, e nevoie mai întâi să-ți înveți lecțiile de la această etapă de viață. Adică, să accepți această realitate și poate chiar să fii recunoscătoare pentru ea.
Apoi, dacă dorești să schimbi ceva, schimbă. A te plânge fără să acționezi e doar o pierdere de energie. Organizează, în funcție de buget și disponibilitate, activități care să-ți placă și la care poate participa și copilul: o excursie la munte sau la mare sau în alt loc, o ieșire în natură cu mai mulți părinți cu copii mici, o întâlnire cu prietenele care au copii și care va fi plăcută atât pentru mame, cât și pentru copilași.
7. Trăiește o viață reală, conștientă
În timp ce citești acest articol, ridică-ți ochii din ecran și privește în jur. Da, acum. Privește în jurul tău și observă ce vezi, ce auzi, cum te simți… Aceasta este viața ta de acum. Cum ți se pare?
Bună sau mai puțin bună, este singura ta viață reală.Tot ce apare pe ecran nu este real. În ciuda faptului că este interesant, că te amuză sau îți aduce anumite emoții, totul se întâmplă doar în mintea ta. Și nu schimbă nimic în viața ta. Poți schimba ceva concret doar atunci când acționezi.
Poți alege să începi să trăiești o viață mai conștientă începând de acum, mai ancorată în realitatea ta, cu ecrane la minim, cel puțin în prezența copilului.
Și pe măsură ce trăiești conștient și observi realitatea din jurul tău, discută cu copilul despre asta. Fă-l atent la diferite aspecte din lumea înconjurătoare atât de bogată în forme, culori, mirosuri. Orice plimbare chiar și în jurul casei sau al blocului poate fi o aventură minunată atunci când părintele este prezent și conectat cu copilul.
Astfel, include și programează cât mai multe activități interesante, relaxante, plăcute în viața reală, potrivite stilului tău de viață și preferințelor tale, precum și vârstei copilului și preferințelor sale. Acestea pot fi: orice jocuri și activități pentru copii (cărticele, lego, jocuri cu mașinuțe, păpuși, cuburi, plușuri, puzzle-uri, cutii, vase de bucătărie, fructe, legume, carduri cu activități, instrumente muzicale, jocuri de sortare etc.), explorarea mediului, contactul cu diferite texturi, sunete, culori, mirosuri, vizitarea diferitor locuri, zone din localitate, explorarea gusturilor în perioada diversificării și pe măsură ce introduci alimente noi, socializare cu alți copii și/sau adulți etc.
Dacă nu știi ce ai mai putea face diferit, ți-am pregătit o întrebare care te va ajuta, dacă îți răspunzi la ea:
Imaginează-ți că, într-o zi, ar veni la tine cineva din partea unei companii de cercetare care studiază capacitatea mamelor de a crește copii fără a-i expune la ecrane și ți-ar oferi 100.000 de euro, prin contract, dacă reușești timp de o săptămână să nu-i oferi deloc ecran copilului. Așadar, singura condiție este ca cel mic să nu fie expus la ecrane timp de o săptămână. Ce ai face diferit astfel încât săreușești și la final să primești acești bani?
Te invit să împărtășești răspunsul tău în comentarii.
Iată și două cărți pentru copii menite să-i ajute să iasă din vraja ecranelor pentru a se reconecta cu bucuria de a face activități în lumea reală:
Această carte se adresează copiilor de peste 3 ani pe care îi invită să descopere cum familia Pofticioșilor regăsește plăcerea de a se juca.
Ema și Eric, micii eroi ai cărților scrise de Prințesa Urbană, dezvăluie momentele prin care trece micul Eric din cauza ecranelor.
Din pricina pandemei și după multe ore de grădiniță online, Eric descoperă ceva care-i place chiar mai mult decat șnițelul, pastele cu sos și pizza caldă la un loc: ECRANUL, de care Eric nu se mai poate desprinde. Se pare că există două tratamente eficiente…
Cartea conține idei practice de activități și jocuri pentru întreaga familie, utile atunci când doriți să găsiți alternative la jocurile pe calculator, smartphone-uri, videoclipurile de pe YouTube, la filme si seriale TV. Sunt incluse și diverse ponturi pentru ca ziua să înceapa bine, precum și sfaturi demne de luat în seamă (și de reținut) pe parcursul unei zile aglomerate.
Fiecare pagină îți propune modalități de a reduce folosirea dispozitivelor electronice și de a mari timpul de socializare. Cartea este împărțită în capitole reprezentând cele 7 zile ale săptămânii, fiecare dintre ele cu sfaturi pentru ca ziua să înceapă bine, o serie de sugestii de activități, jocuri și povești, rime și ilustrații, cântece sau pagini dupa formatul „caută și găsește imaginea”, toate potrivite pentru lectura cu voce tare sau pentru a fi realizate în familie.
Datele Ministerului Sănătății arată că 892 de copii s-au îmbolnăvit de depresie, în anul 2019, în România.
Depresia este una dintre cele mai răspândite boli ale acestui mileniu. Aproximativ 280 de milioane de persoane din întreaga lume sufereau de depresie, în septembrie 2021, conform statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății. Estimările organizației arată că circa 5% dintre adulți la nivel mondial suferă de depresie.
În cel mai rău caz, depresia duce la suicid. Datele OMS indică aproximativ 700.000 de persoane care se sinucid în fiecare an.
În SUA, aproximativ 10% din populație suferă de depresie. În rândul adolescenților și tinerilor adulți, rata depresiei a ajuns la 17%, în 2020, conform cifrelor publicate de usnews.com.
În România, în anul 2019, au fost diagnosticate 45.131 cazuri noi de depresie, cu aproape 15% mai mult decât în 2013, conform unui raport al Ministerului Sănătății. Din cifra menționată, 892 de cazuri au fost în grupa de vârstă 0-19 ani.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), sunt diferite semne ale depresiei în rândul copiilor.
Psihologul enumeră câteva elemente comune care ar putea reprezenta posibile semne ale depresiei:
Iritabilitatea și/sau furia se manifestă deseori în rândul copiilor care dezvoltă inițial forme ușoare de depresie care se pot acutiza rapid dacă nu sunt ameliorate
Simptome care se manifestă prin dureri corporale, în special la nivelul mușchilor
Stări permanente de neliniște
Stres în timpul despărțirii de părinți
Pierderea interesului față de activitățile obișnuite
Retragerea din activități sociale plăcute până în acel moment
Dificultăți de concentrare
Fuga de acasă sau discuții despre acest subiect cu alți prieteni
Discuții despre moarte și sinucidere
Apetit crescut sau scăzut, schimbarea bruscă a greutății corporale. În special, se observă luarea unor kilograme în plus.
Comentarii pe rețelele de socializare care indică lipsă de speranță sau stimă de sine scăzută
„Desigur, semnele diferă de la copil la copil, iar în câteva cazuri există posibilitatea să nu identificăm niciunele dintre aceste semne, întrucât copiii din ziua de azi sunt tot mai inteligenți și știu cum să-și ascundă emoțiile mai bine decât o făceam noi acum una sau două generații. Noi când doream să plângem, plângeam pur și simplu. Când eram supărați, ne manifestam ca atare; și partea bună este că ne trecea supărarea destul de repede. În zilele noastre, un copil poate ține o supărare în el pentru un timp îndelungat, iar această auto-impunere îi poate afecta vizibil viața: devine tot mai irascibil, furios, agresiv și poate lua decizii pripite care uneori îi pot pune în pericol viața (consum excesiv de droguri, alcool, gânduri și tentative suicidale)”, afirmă psihologul Andra Tănăsescu, într-un comunicat de presă.
Potrivit psihologului citat, părinții trebuie să fie primii care să identifice anumite derapaje de comportament ale copilului și să apeleze la profesioniști specializați în psihologia copilului pentru a aplica un plan de recuperare.
În același timp, părinții își pot ajuta copiii aflați în depresie să amelioreze simptomele acestei afecțiuni.
Iată 3 pași pentru a ameliora simptomele depresiei pe care le propune psihologul Andra Tănăsescu părinților:
Încurajează copilul să iasă zilnic din casă și să facă mișcare. Nu trebuie neapărat să facă sport. O simplă plimbare împreuna cu familia îi poate fi de ajutor.
Supervizarea copilului în timp ce urmează un tratament medicamentos. Dacă un specialist îi recomandă un tratament medicamentos, este foarte important să-i monitorizăm fiecare etapă din tratament, astfel încât copilul să îl respecte.
Fă-ți timp pentru a sta de vorbă cu copilul. Unii copii nu știu să-și pună emoțiile în cuvinte. Însă, cu răbdare și, dacă este necesar, cu ajutorul unui psiholog, poate fi ajutat. Este foarte important să învățăm să-i ascultăm pe copii și să le câștigăm încrederea.
Schimbarea alimentației. Uneori, excesul de toxine din felurile de mâncare nesănătoase pot avea efecte nebănuite asupra stării noastre psihice si de fizice, pe termen lung.
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este psiholog, trainer NLP și consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formare în terapia de cuplu și familie.
Așadar, este foarte important să ne preocupăm de echilibrul emoțional al copiilor noștri, astfel încât ei să aibă încredere în noi, părinții lor, să se simtă iubiți necondiționați, susținuți, acceptați așa cum sunt.
La final, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte emoții dificile:
Nu lăsa conflictele să-ți distrugă relația cu copilul, ci folosește strategii eficiente pentru a le depăși
Diferite conflicte pot apărea frecvent în relația dintre părinți și copii. Este suficient ca mama să-i spună copilului să se grăbească să se îmbrace, deoarece va întârzia la grădiniță, iar copilul să refuze să lase din mână jucăria preferată ca atmosfera în familie să se tensioneze.
Conflictele există și nu le putem ignora. În acele momente, părintele și/sau copilul se enervează, se înfurie, amenință, țipă sau lovesc, manifestându-și verbal sau fizic emoțiile dificile.
Conflictele cu copiii sunt printre cele mai neplăcute și mai dificile momente pe care le avem de gestionat în meseria noastră de părinți. Acestea ne dezechilibrează, ne erodează relațiile cu copiii, generând teamă, vinovăție sau alte emoții dureroase. Ce bine ar fi ca, printr-o minune, toate conflictele cu copiii să dispară, nu-i așa?…
Însă, realitatea este că, atunci când părintele și copilul au dorințe diferite și opinii diferite asupra unui lucru, conflictul apare automat.
Ce putem face, în afară de dorința imposibilă de a nu exista conflicte, este să învățăm să le gestionăm într-un mod constructiv. Adică, să acționăm astfel încât și părintele, și copilul să aibă de câștigat.
În acest articol, îți propun o soluție simplă cu ajutorul căreia vei dezactiva orice conflict cu copilul în maximum 5 minute.
Este o soluție general aplicabilă. Dacă ai o provocare concretă căreia nu reușești să-i găsești o soluție și dorești să-mi scrii personal, te invit să-mi scrii un email pe adresa redactia@parenting20.ro. Te asigur că citesc toate emailurile și răspund la ele. (În cazul în care nu găsești răspunsul, verifică în următoarele zile în folderul Spam și, dacă e acolo, mută-l manual în Inbox.)
Iată 3 pași pe care să-i parcurgi pentru a pune capăt oricărui conflict cu copilul în doar 5 minute:
Acest prim pas este foarte valoros, datorită faptului că te ajută în primul rând pe tine să vezi lucrurile obiectiv, lăsând puțin deoparte așteptările și fricile tale.
Pentru a formula situația obiectiv, este necesar să nu critici copilul, să nu faci presupuneri, să nu îi citești gândurile, doar să descrii simplu și obiectiv ce s-a întâmplat.
Iată câteva exemple:
„Observ că, după ce ai terminat de mâncat și ai plecat în sufragerie, farfuria ta se află în continuare pe masă”.
„A sunat alarma care arată că este momentul să oprești jocul de pe tabletă, însă observ că îl continui…”
„Suntem în parc și plângi după ce i-ai cerut trotineta băiețelului și el a refuzat să ți-o împrumute.”
2. Imaginează-ți că te afli în locul copilului
Dacă, pentru câteva momente, tu ai fi copilul care a plecat în sufragerie fără să-și pună farfuria la spălat, sau copilul care este prins la jumătatea nivelului jocului de pe tabletă, sau copilul care plânge pentru că a ratat ocazia de a merge cu trotineta… cum te-ai simți? Ce gânduri ai avea?
Observă ce emoții apar atunci când îți pui aceste întrebări. Observă ce gânduri îți vin. Astfel, îți vei înțelege la un nivel mai profund copilul. Înțelegându-i punctul de vedere, poți trece la pasul următor.
După reacția copilului, sau dacă nu spune nimic, poți exprima în cuvinte ceea ce simte copilul, acum, că ai observa care sunt emoțiile și gândurile sale, punându-te în papucii lui:
„Îmi imaginez că nu e un lucru plăcut să pui farfuria în chiuvetă când sunt atâtea lucruri interesante care te așteaptă.”
„Știu cât de greu îți este să oprești jocul acum, chiar dacă a sunat deja alarma și am convenit împreună că te vei juca 20 de minute. Este jocul tău preferat și ești chiar în timpul unui nivel…”
„Probabil că simți tristețe, furie și frustrare pentru că acel copil a refuzat să-ți împrumute trotineta, mai ales că tu de fiecare dată împarți jucăriile tale cu alți copii…”
Și gata.
Dacă ai parcurs, autentic și integru, acești 3 pași, te asigur: copilul tău nu mai poate fi sursa vreunui conflict. El nu va mai avea nevoie să se lupte cu tine și nici să-ți demonstreze nimic, deoarece vede și simte că îl înțelegi cu adevărat.
În acest punct, mingea este la tine. Cel mic simte că îl înțelegi și că ești de partea lui. Cel mai probabil, are nevoie să-l ajuți și să-l ghidezi să clarifice ce își dorește și cum poate obține ceea ce vrea.
Conflictul ar putea continua doar dacă nu știi cum să comunici în mod constructiv cu copilul astfel încât să găsiți soluția potrivită pentru ca și tu, și el să fiți mulțumiți.
Dacă simți că nu ai ști cum să ghidezi discuția în continuare pentru o situație de câștig pentru ambele părți, atunci, din păcate, conflictele vor tot apărea.
Pe măsură ce conștientizezi cât de important este să cunoști și să aplici soluții concrete de rezolvare a conflictelor cu copilul, s-ar putea să te gândești să cauți să afli asemenea soluții. O modalitate de a face asta este de a participa la Maratonul online de parenting pe care îl organizez și care se află la a 10-a ediție.
La final, te invit să te abonezi la newsletterul nostru pentru a primi o serie de 3 emailuri despre gestionarea constructivă a conflictelor cu copiii:
Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
